Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.

de stabilire a normelor minime de protecție a puilor destinați producției de carne

(a) exploatațiilor cu mai puțin de 500 de pui;

(b) exploatațiilor în care sunt crescuți doar pui pentru reproducție;

(d) puilor crescuți în adăpost în sistem extensiv și nici puilor crescuți în aer liber menționați la literele (b), (c), (d) și (e) din anexa IV la Regulamentul (CEE) nr. 1538/91 al Comisiei din 5 iunie 1991 de stabilire a normelor metodologice pentru aplicarea Regulamentului (CEE) nr. 1906/90 privind unele standarde de comercializare a cărnii de pasăre ( 1 ); și

(e) puilor crescuți în mod ecologic în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 al Consiliului din 24 iunie 1991 privind producția ecologică de produse agricole și indicațiile referitoare la aceasta, aplicate pe produsele agricole și alimentare ( 2 ).

(2) În cazul exploatațiilor care au și loturi reproducătoare și loturi destinate consumului, directiva se aplică loturilor destinate consumului.

Statele membre pot lua măsuri mai stricte în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Răspunderea principală pentru bunăstarea animalelor revine proprietarului sau crescătorului de animale.

(a) „proprietar” înseamnă orice persoană fizică sau juridică proprietară a exploatației în care sunt crescuți puii;

(b) „crescător” înseamnă orice persoană fizică sau juridică însărcinată sau responsabilă temporar sau permanent cu puii în temeiul unui contract sau în temeiul legii;

(c) „autoritatea competentă” înseamnă autoritățile competente astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 3 din Regulamentul ►C1 (UE) 2017/625 ◄ al Parlamentului European și al Consiliului ( 3 );

(d) „medic veterinar oficial” înseamnă un medic veterinar oficial astfel cum este definit la articolul 3 punctul 32 din Regulamentul ►C1 (UE) 2017/625 ◄ ;

(e) „pui” înseamnă un animal din specia Gallus gallus crescut pentru producția de carne;

(f) „exploatație” înseamnă un loc de producție unde sunt crescuți puii;

(g) „coteț” înseamnă o construcție dintr-o exploatație în care se crește un lot de pui;

(h) „suprafață utilizabilă” înseamnă o suprafață acoperită cu litieră accesibilă în permanență puilor;

(i) „densitate de populare” înseamnă greutatea totală în viu a puilor prezenți într-un adăpost în același timp pe metru pătrat de suprafață utilizabilă;

(j) „lot” înseamnă un grup de pui care sunt plasați într-un adăpost dintr-o exploatație și care sunt prezenți în acest adăpost în același timp;

(k) „rata mortalității zilnice” înseamnă numărul de pui care au murit într-un adăpost în aceeași zi, inclusiv aceia care au fost uciși sau sacrificați fie din motiv de boală, fie din alte motive, împărțit la numărul de pui prezenți în adăpost în acea zi și înmulțit cu 100;

(l) „rata mortalității zilnice cumulate” înseamnă suma ratelor mortalității zilnice.

(2) Definiția termenului „suprafață utilizabilă” de la alineatul (1) litera (h) poate fi completată în conformitate cu procedura menționată la articolul 11, în ceea ce privește suprafețele fără așternut, în funcție de rezultatele unui aviz științific al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentelor în ceea ce privește impactul suprafețelor fără așternut asupra bunăstării puilor.

(a) toate adăposturile respectă cerințele enunțate în anexa I;

(b) autoritatea competentă sau medicul veterinar oficial realizează inspecția, monitorizarea și urmărirea, inclusiv cele prevăzute în anexa III.

(2) Statele membre se asigură că densitatea maximă de populare dintr-o exploatație sau un adăpost al unei exploatații nu depășește niciodată 33 kg/m2.

(3) Prin derogare de la alineatul (2), statele membre pot prevedea o densitate de populare mai mare pentru pui, cu condiția ca proprietarul sau crescătorul să respecte cerințele enunțate în anexa II pe lângă cerințele enunțate în anexa I.

(4) Statele membre se asigură că, atunci când se acordă o derogarea în temeiul alineatului (3), densitatea maximă de populare dintr-o exploatație sau dintr-un adăpost al unei exploatații nu depășește niciodată 39 kg/m2.

(5) Atunci când criteriile prevăzute în anexa V sunt îndeplinite, statele membre pot permite ca densitatea maximă de populare menționată la alineatul (4) să crească cu cel mult 3 kg/m2.

(1) Statele membre se asigură că crescătorii care sunt persoane fizice au beneficiat de suficientă instruire cu privire la sarcinile ce le revin și că există suficiente cursuri de instruire în domeniu.

(2) Cursurile de instruire menționate la alineatul (1) se concentrează asupra aspectelor legate de bunăstare și acoperă în special aspectele enumerate în anexa IV.

(3) Statele membre se asigură că este stabilit un sistem de control și aprobare a cursurilor de instruire. Crescătorul puilor trebuie să dețină un certificat care este recunoscut de către o autoritate competentă din statul membru în cauză, care să ateste efectuarea unui astfel de curs de instruire sau dobândirea unei experiențe echivalente unui astfel de curs.

(4) Statele membre pot recunoaște experiența dobândită înainte de 30 iunie 2010 ca echivalând cu participarea la astfel de cursuri de instruire și emit certificate care să ateste o astfel de echivalare.

(5) Statele membre pot prevedea ca cerințele enunțate la alineatele (1)-(4) să se aplice și proprietarilor.

(6) Proprietarul sau crescătorul pregătesc instrucțiuni și ghiduri cu privire la cerințele relevante în domeniul bunăstării animalelor, inclusiv la cele referitoare la metodele de ucidere și sacrificare folosite în exploatații pentru salariați sau pentru persoanele angajate să se ocupe de pui sau să-i prindă și să-i încarce.

Comisia prezintă, până la 31 decembrie 2009, un raport Parlamentului European și Consiliului privind posibila introducere a unei scheme armonizate de etichetare obligatorie, concepută pentru carnea de pui, produsele și preparatele din carne, pe baza conformității cu standardele referitoare la bunăstarea animalelor.

Acest raport analizează eventualele implicații socio-economice, efectele avute asupra partenerilor economici ai Comunității și conformitatea unei astfel de scheme de etichetare cu normele Organizației Mondiale a Comerțului.

Raportul este însoțit de propuneri legislative corespunzătoare, care țin seama de aceste aspecte și de experiența dobândită de către statele membre în aplicarea schemelor voluntare de etichetare.

(1) Pe baza avizului științific al Autorității europene pentru siguranța alimentară, Comisia prezintă, până la 31 decembrie 2010, un raport Parlamentului European și Consiliului privind influența parametrilor genetici asupra deficiențelor identificate care au drept rezultat un nivel scăzut de bunăstare pentru pui. În cazul în care este necesar, raportul poate fi însoțit de propuneri legislative corespunzătoare.

(2) Statele membre prezintă Comisiei rezultatele colectării de date pe baza monitorizării unui eșantion reprezentativ de loturi sacrificate pe parcursul unei perioade minime de un an. Pentru a se permite realizarea unei analize relevante, prevederile referitoare la prelevare și la date, menționate în anexa III, ar trebui elaborate pe baza unor norme științifice, obiective și comparabile, stabilite în conformitate cu procedura menționată la articolul 11.

Statele membre ar putea avea nevoie de o contribuție financiară din partea Comunității pentru colectarea datelor în sensul prezentei directive.

(3) Pe baza datelor disponibile și ținând seama de noile dovezi științifice, până la 30 iunie 2012, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului, cu privire la aplicarea prezentei directive și la influența acesteia asupra bunăstării puilor, precum și asupra dezvoltării indicatorilor de bunăstare. Raportul ține cont de diferitele condiții și metode de producție. De asemenea, aceasta ia în considerare și implicațiile socio-economice și administrative ale prezentei directive, inclusiv aspectele regionale.

(2) Statele membre prezintă Comisiei în fiecare an, până la 31 august, un raport anual privind anul precedent cu privire la inspecțiile efectuate de către autoritatea competentă în vederea verificării conformității cu cerințele prezentei directive. Raportul este însoțit de o analiză a celor mai grave constatări de neconformitate și de un plan național de acțiune menit să prevină sau să reducă apariția acestora în anii următori. Comisia prezintă statelor membre rezumate ale acestor rapoarte.

Statele membre încurajează elaborarea de ghiduri de bună practică care cuprind îndrumări pentru respectarea dispozițiilor prezentei directive. Se încurajează difuzarea și utilizarea unor astfel de ghiduri.

Statele membre stabilesc normele de sancționare aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive și întreprind toate măsurile necesare pentru a asigura că acestea sunt aplicate. Sancțiunile prevăzute sunt eficace, adecvate și descurajante. Statele membre notifică aceste dispoziții Comisiei până la 30 iunie 2010, notificând fără întârziere și orice alte modificări ulterioare care le afectează.

Măsurile necesare pentru a asigura aplicarea uniformă a prezentei directive pot fi adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 11.

(1) Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală înființat prin Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare ( 4 ) (denumit în continuare „comitetul”).

(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE.

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.

Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 30 iunie 2010.

În cazul în care statele membre adoptă dispozițiile respective, acestea trebuie să cuprindă o trimitere la prezenta directivă sau să fie însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Pe lângă dispozițiile corespunzătoare din alte acte legislative comunitare în domeniu, se aplică următoarele cerințe:

1. Adăpătoarele se poziționează și se întrețin astfel încât să se reducă la minimum vărsarea accidentală.

2. Hrana este disponibilă fie în permanență, fie sub formă de tain, puii neputând sta nehrăniți mai mult de 12 ore înainte de ora de sacrificare prevăzută.

3. Toți puii au acces permanent la așternut, care este uscat și friabil la suprafață.

4. Ventilația este suficientă pentru a evita supraîncălzirea și, după caz, se combină cu sisteme de încălzire pentru a se elimina umezeala excesivă.

5. Nivelul sonor se reduce la minim. Ventilatoarele, dispozitivele de distribuire a hranei sau orice alte echipamente se construiesc, se amplasează, se manipulează și se întrețin astfel încât să genereze cât mai puțin zgomot posibil.

6. Toate clădirile dispun de iluminat la o intensitate de cel puțin 20 lux în timpul perioadelor de iluminare, măsurat la nivelul ochiului păsării și au iluminată cel puțin 80 % din suprafața utilizabilă. Poate fi permisă o reducere temporară a nivelului luminii la recomandarea medicului veterinar.

7. În termen de șapte zile de la data la care puii sunt instalați în clădire și până la trei zile înainte de data prevăzută pentru sacrificare, iluminatul trebuie să respecte un ritm de 24 de ore și să includă perioade de întuneric care să dureze cel puțin șase ore în total, cu cel puțin o perioadă neîntreruptă de cel puțin patru ore, excluzând perioadele de întunecare.

8. Toți puii crescuți în exploatație trebuie să fie inspectați cel puțin de două ori pe zi. Trebuie să se acorde o atenție deosebită semnelor care indică un nivel scăzut al bunăstării și/sau sănătății animalelor.

9. Puii care sunt grav răniți sau care prezintă semne evidente de tulburări de sănătate, cum ar fi aceia care prezintă dificultăți la mers, ascită severă sau malformații severe și care par să sufere, primesc tratamentul corespunzător sau sunt sacrificați de îndată. Un veterinar este consultat ori de câte ori este nevoie.

10. Acele părți ale clădirii, echipamentelor sau ustensilelor care sunt în contact cu puii se curăță și se dezinfectează în întregime după depopularea finală, înainte de introducerea în adăpost a unor loturi noi. După depopularea finală a unui adăpost se îndepărtează întregul așternut și se asigură alt așternut curat.

11. Proprietarul sau crescătorul ține, pentru fiecare adăpost al unei exploatații, un registru în care figurează:

(d) la fiecare control, numărul păsărilor găsite moarte, indicarea cauzelor, în cazul în care acestea sunt cunoscute, precum și numărul păsărilor ucise sau sacrificate motivat;

(e) numărul puilor care rămân în lot în urma înlăturării puilor în vederea vânzării sau a sacrificării.

Registrele respective sunt păstrate pentru o perioadă de cel puțin trei ani și sunt puse la dispoziția autorității competente atunci când se efectuează o inspecție sau atunci când este necesar în alte scopuri.

12. Toate intervențiile chirurgicale efectuate în alte scopuri decât cele terapeutice sau de diagnostic, care provoacă vătămarea sau pierderea unei părți sensibile a corpului sau alterarea structurii osoase, sunt interzise.

Cu toate acestea, debecarea poate fi permisă de către statele membre în cazul în care s-au epuizat celelalte măsuri de prevenire a smulgerii penelor și a canibalismului. În astfel de cazuri, aceasta se va efectua numai după consultarea unui veterinar și la recomandarea acestuia și se va efectua de către personal calificat să lucreze cu puii care nu au atins vârsta de zece zile. De asemenea, statele membre pot autoriza castrarea puilor masculi. Castrarea se efectuează numai sub supravegherea veterinarului, de către personal special pregătit în acest scop.

1. Proprietarul sau crescătorul comunică autorității competente intenția de a aplica o densitate de populare mai mare de 33 kg/m2 greutate în viu.

Acesta indică cifra exactă și informează autoritatea competentă cu privire la orice schimbare în aplicarea densității de populare cu cel puțin 15 zile înainte de plasarea lotului în adăpost.

La cererea autorității competente, notificarea respectivă este însoțită de un document care rezumă informațiile conținute în documentația solicitată la punctul 2.

2. Proprietarul sau crescătorul păstrează și pune la dispoziție în interiorul unității documentația care descrie în detaliu sistemele de producție. Aceasta include, în special, informații cu privire la detaliile tehnice ale adăpostului și ale echipamentelor acestuia, cum ar fi:

(a) un plan al adăpostului care cuprinde dimensiunile suprafețelor ocupate de către pui;

(b) sistemul de ventilație și, dacă este cazul, sistemul de răcire și de încălzire, inclusiv amplasarea acestora, o schemă a ventilației care detaliază parametrii-țintă ai calității aerului, cum ar fi debitul, viteza și temperatura aerului;

(d) sisteme de alarmă și sisteme auxiliare în cazul avarierii unui echipament automat sau mecanic esențial pentru sănătatea și bunăstarea animalelor;

(e) tipul de pardoseală și așternut utilizate în mod obișnuit.

Documentația se pune la dispoziția autorității competente la cerere și se actualizează periodic. În special, se înregistrează inspecțiile tehnice ale sistemelor de alarmă și de ventilație.

Proprietarul sau crescătorul comunică fără întârziere autorității competente orice modificări ale adăpostului, echipamentelor sau ale procedurilor susceptibile de a influența bunăstarea păsărilor.

3. Proprietarul sau crescătorul se asigură că fiecare adăpost ce aparține unei exploatații este echipat cu sisteme de ventilație și, în cazul în care este necesar, cu sisteme de încălzire sau de răcire concepute, construite și exploatate astfel încât

(a) concentrația de amoniac (NH3) să nu depășească 20 ppm și concentrația de dioxid de carbon (CO2) să nu depășească 3 000 ppm, valori măsurate la înălțimea capetelor puilor;

(b) temperatura interioară să nu depășească temperatura exterioară cu mai mult de 3 °C, atunci când temperatura exterioară măsurată la umbră depășește 30 °C;

(c) umiditatea relativă medie măsurată în interiorul adăpostului timp de 48 de ore să nu depășească 70 % atunci când temperatura exterioară este sub 10 °C.

1.1. În cazul densității de populare mai mare de 33 kg/m2, documentația aferentă lotului include mortalitatea zilnică și rata mortalității zilnice cumulate, calculată de către proprietar sau crescător împreună cu hibridul sau rasa din care fac parte puii.

1.2. Sub supravegherea medicului veterinar oficial, se înregistrează aceste date, precum și numărul puilor de carne morți la sosire, cu indicarea exploatației și a adăpostului. Caracterul plauzibil al datelor și al ratelor mortalității zilnice cumulate se verifică ținând seama de numărul puilor de carne sacrificați și de numărul puilor de carne morți la sosirea la abator.

În contextul controalelor efectuate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 854/2004, medicul veterinar oficial evaluează rezultatele examinării post-mortem pentru a detecta alte indicii posibile ale deficiențelor în materie de bunăstare, cum ar fi nivele anormale ale dermatitei de contact, ale parazitismului și ale bolilor sistemice în exploatația sau în adăpostul exploatației de origine.

În cazul în care rata mortalității, prevăzută la punctul 1, sau rezultatele inspecției post-mortem, prevăzută la punctul 2, indică deficiențe în materie de bunăstare a animalelor, medicul veterinar oficial comunică datele respective proprietarului sau crescătorului animalelor, precum și autorității competente. Proprietarul sau crescătorul animalelor și autoritatea competentă iau măsurile care se impun.

Cursurile de formare menționate la articolul 4 alineatul (2) cuprind cel puțin legislația comunitară referitorare la protecția puilor și în special următoarele aspecte:

(b) fiziologia, în special necesitățile de apă și de hrană, comportamentul animalelor și conceptul de stres;

(d) îngrijirile de urgență destinate puilor, sacrificarea și uciderea de urgență;

(e) măsuri preventive de biosecuritate.

(a) monitorizarea exploatației de către autoritatea competentă în ultimii doi ani nu a identificat deficiențe cu privire la cerințele prezentei directive; și

(b) proprietarul sau crescătorul exploatației efectuează monitorizarea utilizând ghidurile de bună practică menționate la articolul 8; și

(c) în cazul a cel puțin șapte loturi consecutive verificate ulterior într-un adăpost, rata cumulativă a mortalității zilnice s-a situat sub 1 % + 0,06 % înmulțit cu vârsta de sacrificare a lotului, exprimată în zile.

În cazul în care autoritatea competentă nu a efectuat monitorizarea exploatației în ultimii doi ani, trebuie să se realizeze cel puțin un exercițiu de monitorizare pentru a se verifica îndeplinirea cerinței (a).

Prin derogare de la punctul 1 litera (c), autoritatea competentă poate decide ca densitatea de populare să se mărească în cazul în care proprietarul sau crescătorul a furnizat explicații suficiente pentru situația excepțională a ratei mortalității zilnice cumulate ridicate sau că motivele acesteia sunt independente de voința acestuia.

( 1 ) JO L 143, 7.6.1991, p. 11. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2029/2006 al Comisiei (JO L 414, 30.12.2006, p. 29).

( 2 ) JO L 198, 22.7.1991, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 394/2007 al Comisiei (JO L 98, 13.4.2007, p. 3).

( 3 ) Regulamentul ►C1 (UE) 2017/625 ◄ al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 și (UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE) nr. 1099/2009 ale Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Directivelor 89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 92/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) ( ►C1 JO L 95, 7.4.2017, p. 1 ◄ ).

( 4 ) JO L 31, 1.2.2002, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 575/2006 al Comisiei (JO L 100, 8.4.2006, p. 3).

		Jurnalul Oficial
		NR.	Pagina	Data
►M1	REGULAMENTUL (UE) 2017/625 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 15 martie 2017	L 95	1	7.4.2017