2005R0111 — RO — 21.09.2016 — 002.001
Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.
|
REGULAMENTUL (CE) NR. 111/2005 AL CONSILIULUI din 22 decembrie 2004 de stabilire a normelor de monitorizare a comerțului cu precursori de droguri între ►M1 Uniune ◄ și țările terțe (JO L 022 26.1.2005, p. 1) |
Astfel cum a fost modificat prin:
|
|
|
Jurnalul Oficial |
||
|
NR. |
Pagina |
Data |
||
|
REGULAMENTUL (UE) NR. 1259/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 20 noiembrie 2013 |
L 330 |
30 |
10.12.2013 |
|
|
REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2016/1443 AL COMISIEI din 29 iunie 2016 |
L 235 |
6 |
1.9.2016 |
|
rectificat prin
REGULAMENTUL (CE) NR. 111/2005 AL CONSILIULUI
din 22 decembrie 2004
de stabilire a normelor de monitorizare a comerțului cu precursori de droguri între ►M1 Uniune ◄ și țările terțe
CAPITOLUL I
OBIECT ȘI DEFINIȚII
Articolul 1
Prezentul regulament stabilește norme pentru monitorizarea comerțului între ►M1 Uniune ◄ și țări terțe cu anumite substanțe folosite frecvent la fabricarea ilicită de stupefiante și de substanțe psihotrope (denumite în continuare „precursori de droguri”), cu scopul de a împiedica deturnarea acestor substanțe. Se aplică importurilor, exporturilor și activităților intermediare.
Prezentul regulament nu aduce atingere normelor speciale aplicabile altor sectoare ale comerțului cu mărfuri între ►M1 Uniune ◄ și țări terțe.
Articolul 2
În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:
(a) „substanță clasificată” înseamnă orice substanță inclusă în lista din anexă care poate fi utilizată la fabricarea ilicită de stupefiante sau de substanțe psihotrope, inclusiv amestecuri și produse naturale care conțin astfel de substanțe, excluzând, însă, produsele naturale și amestecurile care conțin substanțe clasificate și care sunt compuse în așa fel încât substanțele clasificate nu pot fi utilizate sau extrase cu ușurință prin mijloace gata de utilizare sau viabile din punct de vedere economic, medicamentele astfel cum sunt definite la articolul 1 punctul 2 din Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 1 ) și medicamentele de uz veterinar astfel cum sunt definite la articolul 1 punctul 2 din Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 2 ), cu excepția medicamentelor și a medicamentelor de uz veterinar incluse în lista din anexă;
(b) „substanță neclasificată” înseamnă orice substanță care, deși nu este menționată în anexă, este identificată ca fiind o substanță utilizată la fabricarea ilicită de stupefiante sau de substanțe psihotrope;
(c) „import” înseamnă orice intrare a substanțelor clasificate cu statut de mărfuri din afara Uniunii pe teritoriul vamal al Uniunii, inclusiv depozitarea temporară, intrarea într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber, plasarea sub un regim suspensiv și punerea în liberă circulație în sensul Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului ( 3 );
(d) „export” înseamnă orice ieșire a substanțelor clasificate de pe teritoriul vamal al ►M1 Uniunii ◄ , inclusiv ieșirea substanțelor clasificate care necesită o declarație vamală și ieșirea substanțelor clasificate după depozitarea acestora într-o zonă liberă supusă controlului de tip I sau într-un antrepozit liber în sensul Regulamentului (CEE) nr. 2913/92;
(e) „activități intermediare” înseamnă orice activitate de organizare a achiziției și a vânzării sau a furnizării substanțelor clasificate, exercitată de o persoană fizică sau juridică ce urmărește să obțină un acord între două părți sau care acționează în numele a cel puțin uneia dintre aceste părți fără să intre în posesia acestor substanțe sau să preia controlul executării tranzacției respective; această definiție include, de asemenea, orice activitate exercitată de o persoană fizică sau juridică stabilită în ►M1 Uniune ◄ , care implică achiziția și vânzarea sau furnizarea substanțelor clasificate fără ca acestea să intre pe ►M1 teritoriul vamal al Uniunii ◄ ;
(f) „operator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică implicată în importul sau exportul substanțelor clasificate sau în activități intermediare conexe, inclusiv persoanele care desfășoară pe cont propriu activitatea de completare a declarațiilor vamale, fie cu titlu de ocupație principală, fie cu titlu de activitate secundară ținând de o altă ocupație;
(g) „exportator” înseamnă persoana fizică sau juridică principal responsabilă pentru activitățile de export în temeiul legăturilor sale economice și juridice cu substanțele clasificate și cu destinatarul și, după caz, persoana care depune declarația vamală sau în numele căreia este depusă declarația vamală;
(h) „importator” înseamnă persoana fizică sau juridică principal responsabilă pentru activitățile de import în temeiul legăturilor sale economice și juridice cu substanțele clasificate și cu expeditorul și care depune declarația vamală sau în numele căreia este depusă declarația vamală;
(i) „destinatar final” înseamnă orice persoană fizică sau juridică pentru care se livrează substanțele clasificate; această persoană poate fi diferită de utilizatorul final;
(j) „produs natural” înseamnă un organism sau o parte dintr-un organism în orice formă sau orice substanță prezentă în natură în sensul articolului 3 punctul 39 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului ( 4 );
(k) „Organul Internațional de Control al Stupefiantelor” înseamnă organismul creat de Convenția unică privind stupefiantele din 1961, astfel cum a fost modificată prin Protocolul din 1972.
CAPITOLUL II
MONITORIZAREA COMERȚULUI
SECȚIUNEA 1
Documentarea și etichetarea
Articolul 3
Toate importurile, exporturile sau activitățile intermediare care implică substanțe clasificate, cu excepția substanțelor incluse în categoria 4 din anexă, sunt însoțite de operator cu documente vamale și comerciale, precum și cu declarații sumare, declarații vamale, facturi, manifestele mărfurilor, documente de transport și alte documente de expediție.
Aceste documente conțin următoarele informații:
(a) denumirea substanței clasificate, astfel cum este menționată în anexă sau, în cazul în care este vorba de un amestec sau de un produs natural, denumirea acestuia și denumirea oricărei substanțe clasificate, astfel cum sunt menționate în anexă, prezente în amestec sau în produsul natural, urmate de termenii „DRUG PRECURSORS”;
(b) cantitatea și greutatea substanței clasificate și, în cazul în care este vorba de un amestec sau de un produs natural, cantitatea, greutatea și, după caz, procentajul oricărei substanțe clasificate conținute în acesta, și
(c) numele și adresa exportatorului, a importatorului, a destinatarului final și, după caz, a persoanei care efectuează activități intermediare.
Articolul 4
Documentația prevăzută la articolul 3 se păstrează de către operatori pe o perioadă de trei ani de la sfârșitul anului calendaristic în care a avut loc operațiunea. Documentația se organizează pe suport electronic sau pe hârtie, astfel încât să fie imediat disponibilă unui eventual control la cererea autorităților competente. Documentația se poate furniza pe un suport de imagini sau pe orice alt suport de date, cu condiția ca datele, în momentul în care sunt trecute din nou sub formă de text, să corespundă cu documentația scrisă în formă și conținut, să fie disponibile în orice moment și să poată fi consultate în orice moment sub formă de text și analizate prin procedee automate.
Articolul 5
Operatorii se asigură că pe orice ambalaj care conține substanțe clasificate, cu excepția substanțelor incluse în categoria 4 din anexă, se aplică o etichetă care indică denumirea acestora, astfel cum figurează în anexă, sau, în cazul în care este vorba de un amestec sau de un produs natural, denumirea acestuia și denumirea oricărei substanțe clasificate, cu excepția substanțelor incluse în categoria 4 din anexă, astfel cum figurează în anexă, prezente în amestec sau în produsul natural. Operatorii pot aplica, în plus, etichetele lor obișnuite.
SECȚIUNEA 2
Acordarea de licențe și înregistrarea operatorilor
Articolul 6
(1) În absența unor dispoziții contrare, operatorii stabiliți în Uniune, cu excepția agenților vamali și a transportatorilor atunci când acționează numai în această calitate, care desfășoară activități de import, activități de export sau activități intermediare care implică substanțe clasificate incluse în categoria 1 din anexă sunt titularii unei licențe. Această licență este eliberată de autoritatea competentă din statul membru în care este stabilit operatorul.
La examinarea acordării unei licențe, autoritatea competentă ține seama de competența și de integritatea solicitantului, în special de absența unei încălcări grave sau a unor încălcări repetate ale legislației din domeniul precursorilor de droguri și de absența unui cazier judiciar pentru o infracțiune gravă.
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 30b în vederea stabilirii condițiilor pentru acordarea licențelor și pentru determinarea cazurilor în care nu este necesară o licență.
(2) Licența poate fi suspendată sau revocată de autoritățile competente, în cazul în care condițiile acordării sale nu mai sunt îndeplinite sau în cazul în care există motive întemeiate de a suspecta existența unui risc de deturnare a substanțelor clasificate.
(3) Comisia stabilește un model de licență prin intermediul unor acte de punere în aplicare. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 30 alineatul (2).
Articolul 7
(1) În absența unor dispoziții contrare, operatorii stabiliți în Uniune, cu excepția agenților vamali și a transportatorilor atunci când acționează numai în această calitate, care desfășoară activități de import, activități de export sau activități intermediare care implică substanțe clasificate incluse în categoria 2 din anexă sau activități de export de substanțe clasificate incluse în categoria 3 din anexă sunt titularii unei înregistrări. Această înregistrare este eliberată de autoritatea competentă din statul membru în care este stabilit operatorul.
La examinarea prealabilă acordării unei înregistrări, autoritatea competentă ține seama de competența și de integritatea solicitantului, în special de absența unei încălcări grave sau a unor încălcări repetate ale legislației în domeniul precursorilor de droguri și de absența unui cazier judiciar pentru o infracțiune gravă.
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 30b în vederea stabilirii condițiilor pentru acordarea înregistrărilor și pentru determinarea cazurilor în care nu este necesară o înregistrare.
(2) Autoritatea competentă poate suspenda sau revoca înregistrarea, în cazul în care condițiile eliberării sale nu mai sunt îndeplinite sau în cazul în care există motive rezonabile de a suspecta existența unui risc de deturnare a substanțelor clasificate.
Articolul 8
(1) Atunci când substanțele clasificate sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii în vederea descărcării sau a transbordării, a depozitării temporare, a depozitării într-o zonă liberă supusă controlului de tip I sau într-un antrepozit liber sau a plasării sub regim de tranzit extern al Uniunii, scopul legal trebuie demonstrat de operator la cererea autorităților competente.
(2) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 30b pentru a stabili criteriile pentru determinarea modalității în care se pot demonstra scopurile licite ale tranzacției, astfel încât toate mișcările substanțelor clasificate pe teritoriul vamal al Uniunii să poată fi monitorizate de către autoritățile competente, iar riscul de deturnare să poată fi redus la minimum.
SECȚIUNEA 3
Notificarea informațiilor
Articolul 9
(1) Operatorii stabiliți în Uniune notifică de îndată autorităților competente toate circumstanțele, precum comenzile sau tranzacțiile neobișnuite cu substanțe clasificate, care sugerează că aceste substanțe destinate importului, exportului sau unor activități intermediare ar putea fi deturnate către fabricarea ilicită de stupefiante sau de substanțe psihotrope.
În acest scop, operatorii furnizează orice informație disponibilă, precum:
(a) denumirea substanței clasificate;
(b) cantitatea și greutatea substanței clasificate; și
(c) numele și adresa exportatorului, a importatorului, a destinatarului final și, după caz, a persoanei implicate în activitățile intermediare.
Aceste informații se colectează numai în scopul prevenirii deturnării substanțelor clasificate.
(2) Operatorii prezintă autorităților competente informații concise privind exporturile, importurile sau activitățile lor intermediare.
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 30b în vederea determinării informațiilor care sunt necesare autorităților competente, pentru a le permite acestora să monitorizeze respectivele activități.
Comisia precizează, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele procedurale referitoare la furnizarea unor astfel de informații, inclusiv, după caz, în formă electronică către baza de date europeană privind precursorii de droguri instituită în temeiul Regulamentului (CE) nr. 273/2004 al Parlamentului European și al Consiliului ( 5 ) („baza de date europeană”). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 30 alineatul (2).
Articolul 10
(1) Pentru a facilita cooperarea între autoritățile competente din statele membre, operatorii stabiliți în ►M1 Uniune ◄ și industria chimică, în special în ceea ce privește substanțele neclasificate, Comisia, în consultare cu statele membre, elaborează și actualizează orientările.
(2) Aceste orientări includ în special:
(a) informații privind mijloacele de identificare și de semnalare ale tranzacțiilor suspecte;
(b) o listă actualizată periodic cu substanțele neclasificate care să permită industriei să monitorizeze în mod voluntar comerțul cu aceste substanțe.
(3) Autoritățile competente se asigură că orientări sunt difuzate periodic în conformitate cu obiectivele definite de acestea.
(4) Pentru a răspunde rapid noilor tendințe în ceea ce privește deturnarea, autoritățile competente ale statelor membre și ale Comisiei pot propune adăugarea unei substanțe neclasificate în lista menționată la alineatul (2) litera (b), pentru a monitoriza temporar comerțul cu respectiva substanță. Modalitățile practice și criteriile pentru includerea sau eliminarea de pe listă se specifică în orientările menționate la alineatul (1).
(5) Dacă monitorizarea voluntară de către industrie este considerată ca fiind insuficientă pentru a preveni utilizarea unei substanțe neclasificate la fabricarea ilicită de stupefiante sau de substanțe psihotrope, Comisia poate adăuga substanța neclasificată în anexă prin intermediul unor acte delegate, în conformitate cu articolul 30b.
SECȚIUNEA 4
Notificarea prealabilă exportului
Articolul 11
(1) Toate exporturile de substanțe clasificate incluse în categoriile 1 și 4 din anexă, precum și exporturile de substanțe clasificate incluse în categoriile 2 și 3 din anexă către anumite țări de destinație sunt precedate de o notificare prealabilă exportului transmisă de autoritățile competente din Uniune autorităților competente din țara de destinație, în conformitate cu articolul 12 alineatul (10) din Convenția Organizației Națiunilor Unite. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 30b din prezentul regulament pentru a stabili listele țărilor de destinație pentru exportul de substanțe clasificate incluse în categoriile 2 și 3 din anexă în scopul de a reduce la minimum riscul de deturnare a substanțelor clasificate.
Țara de destinație poate răspunde în termen de 15 zile lucrătoare, după care operațiunea de export poate fi autorizată de către autoritățile competente din statul membru de export, în cazul în care nu s-a primit nici un aviz de la autoritățile competente din țara de destinație care să indice că această operațiune de export ar putea fi destinată fabricării ilicite de stupefiante sau de substanțe psihotrope.
(2) În cazul substanțelor clasificate care trebuie să facă obiectul unei notificări în conformitate cu alineatul (1), autoritățile competente din statul membru în cauză furnizează informațiile menționate la articolul 13 alineatul (1) autorităților competente din țara de destinație înainte de exportul acestor substanțe.
Autoritatea care furnizează aceste informații solicită autorității din țara terță care le primește să păstreze caracterul confidențial al oricărui secret economic, industrial, comercial sau profesional sau al oricărui procedeu comercial conținut în acestea.
(3) Autoritățile competente pot aplica proceduri simplificate de notificare prealabilă exportului atunci când s-au asigurat că acest lucru nu va genera niciun risc de deturnare a substanțelor clasificate. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 30b pentru a determina aceste proceduri și pentru a stabili criteriile comune care trebuie aplicate de către autoritățile competente.
SECȚIUNEA 5
Autorizația de export
Articolul 12
(1) Exporturile de substanțe clasificate care fac obiectul unei declarații vamale, inclusiv exporturile de substanțe clasificate care ies de pe ►M1 teritoriul vamal al Uniunii ◄ după o depozitare pe o perioadă de cel puțin 10 zile într-o zonă liberă supusă controlului de tip I sau într-un antrepozit liber, trebuie să obțină o autorizație de export.
În cazul în care substanțele clasificate sunt reexportate în termen de 10 zile de la data plasării lor sub un regim suspensiv sau într-o zonă liberă supusă controlului de tip II, autorizația de export nu este necesară.
Cu toate acestea, exporturile de substanțe clasificate incluse în categoria 3 din anexă fac obiectul unei autorizații de export numai în cazul în care sunt necesare notificări prealabile exportului.
(2) Autorizațiile de export se eliberează de către autoritățile competente din statul membru în care este stabilit exportatorul.
Articolul 13
(1) Cererea de autorizație de export prevăzută la articolul 12 conține cel puțin următoarele informații:
(a) numele și adresa exportatorului, ale importatorului din țara terță, ale oricărui alt operator implicat în operațiunea de export sau în transport, precum și ale destinatarului final;
(b) denumirea substanței clasificate, astfel cum este menționată în anexă, sau, în cazul în care este vorba de un amestec sau de un produs natural, denumirea acestuia și codul NC de opt cifre, precum și denumirea oricărei substanțe clasificate, astfel cum sunt menționate în anexă, prezente în amestecul sau în produsul natural;
(c) cantitatea și greutatea substanței clasificate și, în cazul în care este vorba de un amestec sau de un produs natural, cantitatea, greutatea și, după caz, procentajul oricărei substanțe clasificate conținute în acesta;
(d) detalii privind modul de efectuare a transportului, precum data de expediere prevăzută, modalitatea de transport, denumirea biroului vamal unde trebuie făcută declarația vamală și, în cazul în care sunt disponibile la momentul respectiv, informații privind identificarea mijlocului de transport, itinerariul, punctul preconizat de ieșire de pe ►M1 teritoriul vamal al Uniunii ◄ și punctul de intrare în țara importatoare;
(e) în cazurile prevăzute la articolul 17, o copie a autorizației de import eliberată de țara de destinație și
(f) numărul licenței sau al înregistrării prevăzute la articolele 6 și 7.
O cerere de autorizație de export pentru exporturi de substanțe clasificate incluse în categoria 4 din anexă conține informațiile prevăzute la primul paragraf literele (a)-(e).
(2) O decizie cu privire la autorizația de export este luată în termen de 15 zile lucrătoare de la data la care dosarul este considerat complet de către autoritatea competentă.
Acest termen se prelungește în cazul în care, în cazurile prevăzute la articolul 17, autoritățile competente trebuie să procedeze la investigații suplimentare în conformitate cu al doilea paragraf din acest articol.
Articolul 14
(1) În cazul în care informațiile privind itinerariul și mijlocul de transport nu sunt menționate în cerere, autorizația de export prevede că respectivul operator are obligația de a furniza aceste elemente biroului vamal de ieșire sau oricărei alte autorități competente de la punctul de ieșire de pe ►M1 teritoriul vamal al Uniunii ◄ înainte de deplasarea fizică a transportului. În acest caz, autorizația de export este adnotată corespunzător la eliberare.
În cazul în care autorizația de export este prezentată la un alt birou vamal dintr-un stat membru decât cel a cărui autoritate l-a eliberat, exportatorul prezintă la cerere o traducere certificată a informațiilor din autorizație, integral sau parțial.
(2) Autorizația de export se prezintă la biroul vamal atunci când se face declarația vamală sau, în lipsa declarației vamale, la biroul vamal de ieșire sau la orice altă autoritate competentă de la punctul de ieșire de pe ►M1 teritoriul vamal al Uniunii ◄ . Autorizația însoțește transportul până în țara terță de destinație.
Biroul vamal de ieșire sau orice altă autoritate competentă de la punctul de ieșire de pe ►M1 teritoriul vamal al Uniunii ◄ introduce în autorizație detaliile necesare prevăzute la articolul 13 alineatul (1) litera (d) și aplică ștampila.
Articolul 15
Fără a aduce atingere măsurilor adoptate în conformitate cu articolul 26 alineatul (3), acordarea autorizației de export se refuză în cazul în care:
(a) informațiile furnizate în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) sunt incomplete;
(b) există motive întemeiate de a suspecta că informațiile furnizate în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) sunt false sau incorecte;
(c) în cazurile prevăzute la articolul 17, se stabilește că importul substanțelor clasificate nu a fost autorizat de către autoritățile competente din țara de destinație sau
(d) există motive întemeiate de a suspecta că substanțele în cauză sunt destinate fabricării ilicite de stupefiante sau de substanțe psihotrope.
Articolul 16
Autoritățile competente pot suspenda sau revoca o autorizație de export ori de câte ori există motive întemeiate de a suspecta că substanțele în cauză sunt destinate fabricării ilicite de stupefiante sau de substanțe psihotrope.
Articolul 17
Atunci când, în temeiul unui acord între ►M1 Uniune ◄ și o țară terță, exporturile sunt autorizate numai cu condiția eliberării unei autorizații de import de către autoritățile competente din această țară terță pentru substanțele în cauză, Comisia comunică autorităților competente din statele membre numele și adresa autorității competente din țara terță, precum și orice informații practice obținute de la această țară.
Autoritățile competente din statele membre se asigură cu privire la autenticitatea acestei autorizații de import, cerând, după caz, confirmarea din partea autorității competente din țara terță.
Articolul 18
Perioada de valabilitate a autorizației de export, pe parcursul căreia mărfurile trebuie să iasă de pe ►M1 teritoriul vamal al Uniunii ◄ , nu depășește șase luni de la data eliberării autorizației de export. Perioada se poate prelungi în caz excepțional, la cerere.
Articolul 19
Autoritățile competente pot aplica proceduri simplificate de acordare a autorizației de export atunci când s-au asigurat că acest lucru nu va genera niciun risc de deturnare a substanțelor clasificate. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 30b pentru a determina aceste proceduri și pentru a stabili criteriile comune care trebuie aplicate de către autoritățile competente.
SECȚIUNEA 6
Autorizația de import
Articolul 20
Importurile de substanțe clasificate incluse în categoria 1 din anexă trebuie să obțină o autorizație de import. O autorizație de import poate fi acordată numai unui operator stabilit în ►M1 Uniune ◄ . Autorizația de import se eliberează de către autoritățile competente din statul membru în care este stabilit importatorul.
Cu toate acestea, în cazul în care substanțele prevăzute la primul paragraf sunt descărcate sau transbordate, depozitate temporar, depozitate într-o zonă liberă supusă controlului de tip I sau într-un antrepozit liber sau plasate sub regim de tranzit extern al Uniunii, autorizația de import nu este necesară.
Articolul 21
(1) Cererea de autorizație de import prevăzută la articolul 20 conține cel puțin următoarele informații:
(a) numele și adresa importatorului, ale exportatorului din țara terță, ale oricărui alt operator implicat în operațiune, precum și ale destinatarului final;
(b) denumirea substanței clasificate, astfel cum este menționată în anexă, sau, în cazul în care este vorba de un amestec sau de un produs natural, denumirea acestuia și codul NC de opt cifre, precum și denumirea oricărei substanțe clasificate, astfel cum sunt menționate în anexă, prezente în amestecul sau în produsul natural;
(c) cantitatea și greutatea substanței clasificate și, în cazul în care este vorba de un amestec sau de un produs natural, cantitatea, greutatea și, după caz, procentajul oricărei substanțe clasificate conținute în acesta;
(d) după caz, detalii privind modul de efectuare a transportului, precum data și locul activităților de import prevăzute, modalitatea și mijlocul de transport și
(e) numărul licenței sau al înregistrării prevăzute la articolele 6 și 7.
(2) O decizie cu privire la autorizația de export este luată în termen de 15 zile lucrătoare de la data la care dosarul este considerat complet de către autoritatea competentă.
Articolul 22
Autorizația de import însoțește transportul de la punctul de intrare pe ►M1 teritoriul vamal al Uniunii ◄ până la sediile importatorului sau ale destinatarului final.
Autorizația de import se prezintă la biroul vamal atunci când substanțele clasificate sunt declarate pentru un regim vamal.
În cazul în care autorizația de import este prezentată la un birou vamal dintr-un stat membru altul decât cel a cărui autoritate l-a eliberat, importatorul prezintă la cerere o traducere certificată a informațiilor din autorizație, integral sau parțial.
Articolul 23
Fără a aduce atingere măsurilor adoptate în conformitate cu articolul 26 alineatul (3), acordarea autorizației de import se refuză în cazul în care:
(a) informațiile furnizate în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) sunt incomplete;
(b) există motive întemeiate de a suspecta că informațiile furnizate în cerere în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) sunt false sau incorecte sau
(c) există motive întemeiate de a suspecta că substanțele clasificate sunt destinate fabricării ilicite de stupefiante sau de substanțe psihotrope.
Articolul 24
Autoritățile competente pot suspenda sau revoca autorizația de import ori de câte ori există motive întemeiate de a suspecta că substanțele în cauză sunt destinate fabricării ilicite de stupefiante sau de substanțe psihotrope.
Articolul 25
Perioada de valabilitate a autorizației de import, pe parcursul căreia substanțele clasificate trebuie să intre pe teritoriul vamal al ►M1 Uniunii ◄ , nu depășește șase luni de la data eliberării autorizației de import. Perioada se poate prelungi în caz excepțional, la cerere.
CAPITOLUL III
ATRIBUȚII ALE AUTORITĂȚILOR COMPETENTE
Articolul 26
(1) Fără a aduce atingere articolelor 11-25 și alineatelor (2) și (3) din prezentul articol, autoritățile competente din fiecare stat membru interzic introducerea de substanțe clasificate pe teritoriul vamal al Uniunii sau ieșirea lor de pe acesta în cazul în care există motive rezonabile de a suspecta că substanțele în cauză sunt destinate fabricării ilicite de stupefiante sau de substanțe psihotrope.
(2) Autoritățile competente rețin substanțele clasificate sau suspendă acordarea liberului de vamă pentru acestea pe perioada necesară identificării substanțelor respective sau verificării respectării normelor din prezentul regulament.
(3) Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a permite autorităților competente, în special:
(a) să obțină informații privind orice comandă sau operațiune care implică substanțe clasificate;
(b) să aibă acces în sediile comerciale ale operatorilor pentru a obține dovada neregularităților;
(c) să stabilească dacă s-a produs o deturnare sau o tentativă de deturnare a substanțelor clasificate.
(3a) Autoritățile competente din fiecare stat membru interzic introducerea pe teritoriul vamal al Uniunii sau ieșirea de pe acesta a loturilor de substanțe neclasificate, în cazul în care există suficiente dovezi că respectivele substanțe sunt destinate fabricării ilicite de stupefiante sau de substanțe psihotrope.
Autoritatea competentă informează imediat autoritățile competente ale celorlalte state membre și Comisia în acest sens, utilizând procedura menționată la articolul 27.
Substanțele respective sunt considerate ca fiind propuse spre a fi incluse pe lista menționată la articolul 10 alineatul (2) litera (b).
(3b) Fiecare stat membru poate adopta măsurile necesare pentru a permite autorităților sale competente să controleze și să monitorizeze tranzacțiile suspecte care implică substanțe neclasificate, în special:
(a) să obțină informații privind orice comandă sau operațiune care implică substanțe neclasificate;
(b) să intre în sediile comerciale pentru a obține dovezi privind tranzacțiile suspecte care implică substanțe neclasificate.
(4) În vederea prevenirii riscurilor specifice de deturnare în zonele libere, precum și în alte zone sensibile, cum ar fi antrepozitele vamale, statele membre asigură efectuarea de controale eficiente operațiunilor realizate în aceste zone la fiecare stadiu al acestor operațiuni și se asigură că aceste controale nu sunt mai puțin stricte decât cele efectuate în alte părți ale teritoriului vamal.
(5) Autoritățile competente pot cere operatorilor plata unei redevențe pentru eliberarea licențelor, înregistrărilor și autorizațiilor. Redevențele se percep în mod nediscriminatoriu și nu depășesc costul aproximativ al prelucrării cererii.
CAPITOLUL IV
COOPERAREA ADMINISTRATIVĂ
Articolul 27
În sensul aplicării prezentului regulament și fără a aduce atingere articolului 30, dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 515/97 se aplică mutatis mutandis. Fiecare stat membru comunică celorlalte state membre și Comisiei numele autorităților competente desemnate să acționeze în calitate de corespondenți, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul menționat anterior.
CAPITOLUL V
ACTE DELEGATE ȘI ACTE DE PUNERE ÎN APLICARE
Articolul 28
În plus față de măsurile menționate la articolul 26, Comisia este împuternicită să prevadă, în cazurile în care este necesar, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, măsuri destinate să asigure monitorizarea eficace a comerțului cu precursori de droguri între Uniune și țările terțe, în special în ceea ce privește întocmirea și utilizarea formularelor de autorizație de export și de import, în vederea prevenirii deturnării precursorilor de droguri. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 30 alineatul (2).
▼M1 —————
Articolul 30
(1) Comisia este sprijinită de Comitetul pentru precursorii de droguri. Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului ( 6 ).
(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
Articolul 30a
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 30b din prezentul regulament pentru a adapta anexa la acesta la noile tendințe în deturnarea precursorilor de droguri, în special a substanțelor care pot fi ușor transformate în substanțe clasificate, și pentru a transpune orice modificare a tabelelor din anexa la Convenția Organizației Națiunilor Unite.
Articolul 30b
(1) Se conferă Comisiei competența de a adopta acte delegate, sub rezerva condițiilor stabilite în prezentul articol.
(2) Competența de a adopta acte delegate, menționată la articolul 6 alineatul (1) al treilea paragraf, articolul 7 alineatul (1) al treilea paragraf, articolul 8 alineatul (2), articolul 9 alineatul (2) al doilea paragraf, articolul 10 alineatul (5), articolul 11 alineatele (1) și (3), articolul 19, articolul 30a și articolul 32 alineatul (2), se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la 30 decembrie 2013. Comisia redactează un raport cu privire la delegarea de competență cel târziu cu nouă luni înainte de sfârșitul perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit pentru perioade cu o durată identică, în afara cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune unei astfel de prelungiri cel târziu cu trei luni înainte de sfârșitul fiecărei perioade.
(3) Competența de a adopta acte delegate, menționată la articolul 6 alineatul (1) al treilea paragraf, articolul 7 alineatul (1) al treilea paragraf, articolul 8 alineatul (2), articolul 9 alineatul (2) al doilea paragraf, articolul 10 alineatul (5), articolul 11 alineatele (1) și (3), articolul 19, articolul 30a și articolul 32 alineatul (2), poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe precizate în decizia respectivă. Ea produce efecte începând cu ziua următoare datei publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia de revocare nu aduce atingere validității actelor delegate deja în vigoare.
(4) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.
(5) Un act delegat adoptat în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) al treilea paragraf, articolul 7 alineatul (1) al treilea paragraf, articolul 8 alineatul (2), articolul 9 alineatul (2) al doilea paragraf, articolul 10 alineatul (5), articolul 11 alineatele (1) și (3), articolul 19, articolul 30a și articolul 32 alineatul (2) intră în vigoare numai în cazul în care nu a fost exprimată nicio obiecție din partea Parlamentului European sau a Consiliului în termen de două luni de la notificarea actului respectiv către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înainte de expirarea termenului respectiv, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia cu privire la faptul că nu vor formula obiecții. Termenul menționat se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
CAPITOLUL VI
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 31
Statele membre stabilesc normele care reglementează sancțiunile aplicabile în caz de încălcare a dispozițiilor prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a garanta aplicarea acestora. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporționate și cu efect de descurajare.
Articolul 32
(1) Autoritățile competente din fiecare stat membru comunică Comisiei în formă electronică prin intermediul bazei de date europene, în timp util, toate informațiile relevante privind punerea în aplicare a măsurilor de monitorizare stabilite în prezentul regulament, în special în ceea ce privește substanțele utilizate la fabricarea ilicită de stupefiante sau de substanțe psihotrope și metodele de deturnare și de fabricare ilicită, precum și comerțul licit cu acestea.
(2) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 30b pentru a preciza condițiile și cerințele referitoare la informațiile care trebuie furnizate în temeiul alineatului (1) din prezentul articol.
(3) Pe baza informațiilor menționate la alineatul (1) din prezentul articol, Comisia, în consultare cu statele membre, evaluează eficacitatea prezentului regulament și, în conformitate cu articolul 12 alineatul (12) din Convenția Organizației Națiunilor Unite, întocmește un raport anual care trebuie prezentat Organismului Internațional de Control al Stupefiantelor.
(4) Până la 31 decembrie 2019, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind punerea în aplicare și funcționarea prezentului regulament, în special privind posibila necesitate de a întreprinde acțiuni suplimentare pentru monitorizarea și controlul tranzacțiilor suspecte cu substanțe neclasificate.
Articolul 32a
Autoritățile competente ale statelor membre și Comisia utilizează baza de date europeană, conform condițiilor pentru utilizarea sa, pentru următoarele funcții:
(a) facilitarea comunicării de informații în conformitate cu articolul 32 alineatul (1), precum și raportarea către Organismul Internațional de Control al Stupefiantelor în conformitate cu articolul 32 alineatul (3);
(b) administrarea unui registru european al operatorilor cărora li s-a acordat o licență sau o înregistrare;
(c) crearea condițiilor necesare pentru ca operatorii să poată furniza autorităților competente informații cu privire la exporturile, importurile sau activitățile lor intermediare în conformitate cu articolul 9 alineatul (2), în formă electronică.
Articolul 33
(1) Prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente din statele membre se efectuează în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative de transpunere a Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 7 ) și sub supravegherea autorității de supraveghere din statul membru menționat la articolul 28 din respectiva directivă.
(2) Prelucrarea datelor cu caracter personal de către Comisie, inclusiv în scopul bazei de date europene, se efectuează în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului ( 8 ) și sub supravegherea Autorității Europene pentru Protecția Datelor.
(3) Nicio categorie specială de date în sensul articolului 8 alineatul (1) din Directiva 95/46/CE nu se prelucrează pentru scopurile prezentului regulament.
(4) Datele cu caracter personal colectate pentru scopurile prezentului regulament nu se prelucrează ulterior într-un mod incompatibil cu Directiva 95/46/CE sau cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 și nu se rețin mai mult timp decât este necesar pentru scopurile pentru care s-au colectat.
(5) Statele membre și Comisia nu prelucrează date cu caracter personal într-un mod incompatibil cu scopurile prevăzute la articolul 32a.
Fără a se aduce atingere articolului 13 din Directiva 95/46/CE, datele cu caracter personal obținute sau prelucrate în conformitate cu prezentul regulament se utilizează în scopul prevenirii deturnării substanțelor clasificate.
Articolul 34
Regulamentul (CEE) nr. 3677/90 se abrogă cu efect de la 18 august 2005.
Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament.
Articolul 35
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament se aplică de la 18 august 2005. Cu toate acestea, articolul 6 alineatul (1), articolul 7 alineatul (2), articolul 8 alineatul (2), articolul 9 alineatul (2), articolul 11 alineatele (1) și (3), articolul 12 alineatul (1), articolele 19, 28 și 30 se aplică de la data intrării în vigoare a prezentului regulament pentru a permite adoptarea măsurilor prevăzute la articolele respective. Aceste măsuri intră în vigoare cel mai devreme la 18 august 2005.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
ANEXĂ
Lista substanțelor clasificate
Categoria 1
|
Substanță |
Desemnarea NC (în cazul în care diferă) |
Cod NC (1) |
Număr CAS (2) |
|
1-fenil-2-propanonă |
Fenilacetonă |
2914 31 00 |
103-79-7 |
|
Acid N-acetilantranilic |
Acid 2-acetamidobenzoic |
2924 23 00 |
89-52-1 |
|
Izosafrol (cis + trans) |
|
2932 91 00 |
120-58-1 |
|
3,4-(metilendioxi)propiofenonă |
1-(1,3-benzodioxol-5-il)propan-2-onă |
2932 92 00 |
4676-39-5 |
|
Piperonal |
|
2932 93 00 |
120-57-0 |
|
Safrol |
|
2932 94 00 |
94-59-7 |
|
Efedrină |
|
2939 41 00 |
299-42-3 |
|
Pseudoefedrină |
|
2939 42 00 |
90-82-4 |
|
Norefedrină |
|
►M1 2939 44 00 ◄ |
14838-15-4 |
|
Ergometrină |
|
2939 61 00 |
60-79-7 |
|
Ergotamină |
|
2939 62 00 |
113-15-5 |
|
Acid lisergic |
|
2939 63 00 |
82-58-6 |
|
Alfa-fenilacetoacetonitril |
|
2926 90 95 |
4468-48-8 |
|
(1R,2S)-(-)-clorefedrină |
|
2939 99 00 |
110925-64-9 |
|
(1S,2R)-(+)-clorefedrină |
|
2939 99 00 |
1384199-95-4 |
|
(1S,2S)-(+)-clorpseudoefedrină |
|
2939 99 00 |
73393-61-0 |
|
(1R,2R)-(-)-clorpseudoefedrină |
|
2939 99 00 |
771434-80-1 |
|
Formele stereoizomerice ale substanțelor enumerate în această categorie, cu excepția cathinei (3), atunci când existența acestor forme este posibilă. |
|||
|
Sărurile substanțelor enumerate în această categorie, atunci când existența acestor săruri este posibilă, cu excepția sărurilor de cathină. |
|||
|
(1) JO L 290, 28.10.2002, p. 1. (2) Numărul CAS este numărul de registru al „Chemical Abstracts Service”, care este un element numeric de identificare propriu fiecărei substanțe și structurii acesteia. Numărul CAS este propriu fiecărui izomer și fiecărei sări de izomer. Se înțelege că numerele CAS pentru sărurile substanțelor enumerate mai sus sunt diferite de cele date. (3) Denumită, de asemenea, (+)-norpseudoefedrină, cod NC 2939 43 00 , număr CAS 492-39-7. |
|||
Categoria 2
|
Substanță |
Desemnarea NC (în cazul în care diferă) |
Cod NC (1) |
Număr CAS (2) |
|
Anhidridă acetică |
|
2915 24 00 |
108-24-7 |
|
Acid fenil acetic |
|
2916 34 00 |
103-82-2 |
|
Acid antranilic |
|
2922 43 00 |
118-92-3 |
|
Piperidină |
|
2933 32 00 |
110-89-4 |
|
Permanganat de potasiu |
|
2841 61 00 |
7722-64-7 |
|
Sărurile substanțelor enumerate în această categorie, atunci când existența acestor săruri este posibilă. |
|||
|
(1) JO L 290, 28.10.2002, p. 1. (2) Numărul CAS este numărul de registru al „Chemical Abstracts Service”, care este un element numeric de identificare propriu fiecărei substanțe și structurii acesteia. Numărul CAS este propriu fiecărui izomer și fiecărei sări de izomer. Se înțelege că numerele CAS pentru sărurile substanțelor menționate anterior sunt diferite de cele date. |
|||
Categoria 3
|
Substanță |
Desemnarea NC (în cazul în care diferă) |
Cod NC (1) |
Număr CAS (2) |
|
Acid clorhidric |
Acid clorhidric gazos |
2806 10 00 |
7647-01-0 |
|
Acid sulfuric |
|
2807 00 10 |
7664-93-9 |
|
Toluen |
|
2902 30 00 |
108-88-3 |
|
Eter etilic |
Eter etilic |
2909 11 00 |
60-29-7 |
|
Acetonă |
|
2914 11 00 |
67-64-1 |
|
Metiletilcetonă |
Butanonă |
2914 12 00 |
78-93-3 |
|
Sărurile substanțelor enumerate în această categorie, atunci când existența acestor săruri este posibilă, cu excepția sărurilor de acid clorhidric și de acid sulfuric. |
|||
|
(1) JO L 290, 28.10.2002, p. 1. (2) Numărul CAS este numărul de registru al „Chemical Abstracts Service”, care este un element numeric de identificare propriu fiecărei substanțe și structurii acesteia. Numărul CAS este propriu fiecărui izomer și fiecărei sări de izomer. Se înțelege că numerele CAS pentru sărurile substanțelor menționate anterior sunt diferite de cele date. |
|||
Categoria 4
|
Substanța |
Denumirea NC (dacă este diferită) |
Codul NC |
|
Medicamente și medicamente de uz veterinar care conțin efedrină sau săruri ale acesteia |
Conțin efedrină sau săruri ale acesteia |
3003 40 20 3004 40 20 |
|
Medicamente și medicamente de uz veterinar care conțin pseudoefedrină sau săruri ale acesteia |
Conțin pseudoefedrină (DCI) sau săruri ale acesteia |
3003 40 30 3004 40 30 |
( 1 ) Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO L 311, 28.11.2001, p. 67).
( 2 ) Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la produsele medicamentoase veterinare (JO L 311, 28.11.2001, p. 1).
( 3 ) Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 302, 19.10.1992, p. 1).
( 4 ) Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, 30.12.2006, p. 1).
( 5 ) Regulamentul (CE) nr. 273/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 privind precursorii drogurilor (JO L 47, 18.2.2004, p. 1).
( 6 ) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
( 7 ) Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).
( 8 ) Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).