02004R0805 — RO — 04.12.2008 — 002.005

Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.

►B	REGULAMENTUL (CE) NR. 805/2004 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 21 aprilie 2004 privind crearea unui Titlu Executoriu European pentru creanțele necontestate (JO L 143 30.4.2004, p. 15)

Astfel cum a fost modificat prin:

		Jurnalul Oficial
		NR.	Pagina	Data
►M1	REGULAMENTUL (CE) NR. 1869/2005 AL COMISIEI din 16 noiembrie 2005	L 300	6	17.11.2005
►M2	REGULAMENTUL (CE) NR. 1103/2008 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 22 octombrie 2008	L 304	80	14.11.2008

Rectificat prin:

►C1	Rectificare, JO L 405, 16.11.2021, p. 33 (nr. 805/2004)

▼B

REGULAMENTUL (CE) NR. 805/2004 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 21 aprilie 2004

privind crearea unui Titlu Executoriu European pentru creanțele necontestate

CAPITOLUL I

OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament are ca obiect crearea unui titlu executoriu european pentru creanțele necontestate în vederea asigurării, prin stabilirii unor standarde minime, a liberei circulații a hotărârilor judecătorești, tranzacții judiciare și actelor autentice în toate statele membre, fără a fi necesar să se recurgă la o procedură intermediară în statul membru de executare înainte de recunoaștere și executare.

Articolul 2

Domeniu de aplicare

(1)

Prezentul regulament se aplică în materie civilă și comercială și oricare ar fi natura instanței de judecată. Acesta nu reglementează, în special, chestiunile de domeniul fiscal, vamal sau administrativ, nici răspunderea statului pentru acte sau omisiuni comise în exercitarea autorității publice („acta jure imperii”).

(2)

Prezentul regulament nu se aplică în ceea ce privește:

(a)

starea și capacitatea persoanelor fizice, regimurile matrimoniale, testamentele și succesiunile;

(b)

falimentele, procedurile de dizolvare a societăților comerciale sau a altor persoane juridice insolvente, concordatele și alte proceduri similare;

(c)

securitatea socială;

(d)

arbitrajul.

(3)

În prezentul regulament, prin „stat membru” se înțeleg toate statele membre cu excepția Danemarcei.

Articolul 3

Titlurile executorii care trebuie certificate ca titlu executoriu european

(1)

Prezentul regulament se aplică hotărârilor judecătorești, tranzacțiilor judiciare și actelor autentice privind creanțe necontestate.

O creanță se consideră necontestată:

(a)

în cazul în care debitorul a recunoscut-o în mod expres acceptând-o sau recurgând la o tranzacție care a fost aprobată de o instanță judecătorești sau încheiată în fața unei instanțe judecătorești în cursul unei proceduri judiciare; sau

(b)

în cazul în care debitorul nu i s-a opus niciodată, în conformitate cu normele de procedură ale statului membru de origine, în cursul procedurii judiciare; sau

(c)

în cazul în care debitorul nu s-a prezentat sau nu a fost reprezentat în cadrul unei ședințe de judecată privind această creanță după ce a contestat-o inițial în cursul procedurii judiciare, cu condiția ca atitudinea sa să fie asimilabilă unei recunoașteri tacite a creanței sau a faptelor invocate de creditor în temeiul legislației statului membru de origine; sau

(d)

în cazul în care debitorul a recunoscut-o în mod expres într-un act autentic.

(2)

De asemenea, prezentul regulament se aplică hotărârilor pronunțate ca urmare a acțiunilor introduse împotriva hotărârilor judecătorești, tranzacțiilor judiciare sau actelor autentice certificate ca fiind titluri executorii europene.

Articolul 4

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

„hotărâre judecătorească” înseamnă orice hotărâre pronunțată de o instanță judecătorească dintr-un stat membru, oricare ar fi denumirea care i se dă, precum „decizie”, „sentință”, „ordonanță” sau „hotărâre de executare”, precum și stabilirea de către grefier a sumei reprezentând cheltuielile de judecată;

„creanță” înseamnă dreptul la o sumă de bani determinată care a devenit exigibilă sau a cărei dată scadentă a fost indicată în hotărâre, în tranzacția judiciară sau în actul autentic;

„act autentic” înseamnă

(a)

un act întocmit sau înregistrat în mod formal ca act autentic și a cărui autenticitate:

(i)

se referă la semnătura și conținutul actului autentic și

(ii)

a fost stabilită de către o autoritate publică sau orice autoritate împuternicită în acest sens de către statul membru de origine;

(b)

o convenție în materie de obligații de întreținere încheiată cu autoritățile administrative sau autentificată de acestea;

„stat membru de origine” înseamnă statul membru în care hotărârea judecătorească, tranzacția judiciară sau actul autentic care urmează să fie certificat(ă) ca titlu executoriu european a fost pronunțată, aprobată sau încheiată, sau, respectiv, întocmit sau înregistrat;

„stat membru de executare” înseamnă statul membru în care se solicită executarea hotărârii judecătorești, a tranzacției judiciare sau a actului autentic care urmează să fie certificat ca titlu executoriu european;

„instanță judecătorească de origine” înseamnă instanța judecătorească la care s-a introdus acțiunea în momentul în care au fost îndeplinite condițiile menționate la articolul 3 alineatul (1) literele (a), (b) sau (c);

în Suedia, în procedurile sumare privind ordinele de plată (betalningsföreläggande), termenul „instanțe judecătorești” include serviciul public suedez de executare silită (kronofogdemyndighet).

CAPITOLUL II

TITLUL EXECUTORIU EUROPEAN

Articolul 5

Eliminarea procedurii de exequatur

O hotărâre judecătorească care a fost certificată ca titlu executoriu european în statul membru de origine este recunoscută și executată în celelalte state membre, fără a fi necesară încuviințarea executării și fără a fi posibilă contestarea recunoașterii sale.

Articolul 6

Condițiile de certificare ca titlu executoriu european

(1)

O hotărâre judecătorească privind o creanță necontestată pronunțată într-un stat membru este certificată, la cererea adresată în orice moment instanței de origine, ca titlu executoriu european în cazul în care se îndeplinesc următoarele condiții:

(a)

hotărârea este executorie în statul membru de origine;

(b)

hotărârea nu este incompatibilă cu dispozițiile în materie de competență prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 44/2001 capitolul II secțiunile 3 și 6;

(c)

procedura judiciară din statul membru de origine a îndeplinit cerințele prevăzute de capitolului III în cazul unei creanțe necontestate în sensul articolului 3 alineatul (1) literele (b) sau (c); și

(d)

hotărârea a fost pronunțată în statul membru în care debitorul își are domiciliul în sensul articolului 59 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001, în cazul:

—

în care este vorba de o creanță necontestată în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) sau (c) din prezentul regulament; și

—

în care aceasta se raportează la un contract încheiat de o persoană, consumatorul, pentru o utilizare care se poate considera ca fiind străină de activitatea sa profesională; și

—

în care debitorul este consumatorul.

(2)

În cazul în care hotărârea judecătorească certificată ca titlu executoriu european a încetat să fie executorie sau în cazul în care s-a suspendat sau limitat caracterul său executoriu, se eliberează un certificat care precizează suspendarea sau limitarea forței executorii, pe bază de cerere adresată în orice moment instanței de origine, utilizând formularul tip prevăzut în anexa IV.

(3)

Fără a aduce atingere articolului 12 alineatul (2), în cazul în care s-a hotărât, ca urmare a unei acțiuni introduse împotriva unei hotărâri judecătorești certificate ca titlu executoriu european în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol, se eliberează un certificat de înlocuire, pe bază de cerere adresată în orice moment, utilizând formularul tip prevăzut în anexa V, în cazul în care respectiva hotărâre pronunțată în calea de atac este executorie în statul membru de origine.

Articolul 7

Cheltuielile de judecată

În cazul în care o hotărâre judecătorească cuprinde o hotărâre executorie privind cheltuielile de judecată, inclusiv dobânzile, aceasta se certifică, de asemenea, ca titlu executoriu european în ceea ce privește cheltuielile cu excepția cazului în care, în cursul procedurii în justiție, debitorul s-a opus în mod special obligației sale de a-și asuma cheltuielile respective, în conformitate cu legislația statului membru de origine.

Articolul 8

Certificatul de titlu executoriu european parțial

În cazul în care numai anumite părți din hotărâre sunt conforme cu cerințele prezentului regulament, se eliberează un certificat de titlu executoriu european parțial pentru aceste părți.

Articolul 9

Eliberarea certificatului de titlu executoriu european

(1)

Certificatul de titlu executoriu european se eliberează utilizând formularului tip prevăzut în anexa I.

(2)

Certificatul de titlu executoriu european se completează în limba hotărârii judecătorești.

Articolul 10

Rectificarea sau retragerea certificatului de titlu executoriu european

(1)

Pe bază de cerere adresată instanței judecătorești de origine, certificatul de titlu executoriu european este

(a)

rectificat, în cazul în care, ca urmare a unei erori materiale, există o neconcordanță între hotărâre și certificat;

(b)

retras, în cazul în care este evident că certificatul a fost eliberat în mod neîntemeiat, având în vedere cerințele prevăzute de prezentul regulament.

(2)

Legislația statului membru de origine se aplică rectificării și retragerii certificatului de titlu executoriu european.

(3)

Rectificarea sau retragerea unui certificat de titlu executoriu european se poate solicita utilizând formularul tip prevăzut în anexa VI.

(4)

Eliberarea unui certificat de titlu executoriu european nu poate fi supusă nici unei căi de atac.

Articolul 11

Efectele certificatului de titlu executoriu european

Certificatul de titlu executoriu european nu produce efecte decât în limitele forței executorii a hotărârii.

CAPITOLUL III

STANDARDE MINIME APLICABILE PROCEDURILOR PRIVIND CREANȚELE NECONTESTATE

Articolul 12

Domeniul de aplicare a normelor minime

(1)

O hotărâre privind o creanță necontestată în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) sau (c) nu poate fi certificată ca titlu executoriu european decât dacă procedura judiciară din statul membru de origine a îndeplinit condițiile de procedură menționate de prezentul capitol.

(2)

Același condiții se aplică și eliberării certificatului de titlu executoriu european sau certificatului de înlocuire în sensul articolului 6 alineatul (3), unei hotărâri pronunțate ca urmare a unei acțiuni intentate împotriva altei hotărâri în cazul în care, la momentul pronunțării hotărârii în calea de atac, erau îndeplinite condițiile menționate la articolul 3 alineatul (1) litera (b) sau (c).

Articolul 13

Notificarea sau comunicarea însoțită de confirmarea de primire de către debitor

(1)

Actul sesizare a instanței sau un act echivalent poate fi notificat sau comunicat debitorului prin una din următoarele căi:

(a)

notificare sau comunicare personală, debitorul semnând o confirmare de primire cu data primirii;

(b)

notificare sau comunicare personală utilizând un document semnat de persoana competentă care a efectuat notificarea sau comunicarea, specificând că debitorul a primit actul sau că a refuzat să-l primească fără nici un motiv legitim, precum și data la care actul a fost notificat sau comunicat;

(c)

notificare sau comunicare pe cale poștală, debitorul semnând și trimițând o confirmare de primire cu data primirii;

(d)

notificare sau comunicare pe cale electronică, precum faxul sau poșta electronică, debitorul semnând și trimițând o confirmare de primire cu data primirii.

(2)

Orice citație în vederea prezentării poate fi notificată sau comunicată debitorului în conformitate cu alineatul (1) sau verbal în cursul unei ședințe anterioare privind aceeași creanță și consemnată în procesul verbal al respectivei ședințe.

Articolul 14

Notificarea sau comunicarea neînsoțită de confirmarea primirii sale de către debitor

(1)

Actul sesizare a instanței sau un act echivalent, precum și orice citație în vederea prezentării poate fi notificat sau comunicat debitorului, de asemenea, prin una din următoarele căi:

▼C1

(a)

notificare sau comunicare personală, la adresa personală a debitorului, către persoanele care locuiesc în aceeași gospodărie cu acesta sau angajate la această adresă;

▼B

(b)

în cazul în care debitorul este un lucrător care desfășoară o activitate independentă sau o persoană juridică, notificarea sau comunicarea personală, la incintele comerciale ale debitorului, către persoanele angajate de către debitor;

(c)

depunerea actului în cutia poștală a debitorului;

(d)

depunerea actului la oficiul poștal sau la o autoritate publică competentă și comunicarea scrisă a acestei depuneri în cutia poștală a debitorului, cu condiția ca respectiva comunicare scrisă să menționeze clar natura judiciară a actului sau faptul că valorează notificare sau comunicare și are ca efect curgerea termenelor;

(e)

pe cale poștală, fără dovada prevăzută în alineatul (3), atunci când debitorul are o adresă în statul membru de origine;

(f)

prin mijloace electronice, cu confirmare de primire automată, cu condiția ca debitorul să fi acceptat în prealabil, în mod expres, prezentul mod de notificare sau comunicare.

(2)

În sensul prezentului regulament, notificarea sau comunicarea în temeiul alineatului (1) nu se admite în cazul în care adresa debitorului nu este cunoscută cu certitudine.

(3)

Notificarea sau comunicarea unui act în conformitate cu alineatul (1) literele (a)-(d) se atestă prin:

(a)

un act semnat de persoana competentă care a efectuat înștiințarea sau notificarea menționând următoarele elemente:

(i)

modul de notificare sau de comunicare utilizat;

(ii)

data notificării sau comunicării și

(iii)

în cazul în care actul a fost notificat sau comunicat unei alte persoane decât debitorul, numele acestei persoane și legătura sa cu debitorul,

(b)

o confirmare de primire emanând de la persoana care a primit notificarea sau comunicarea, pentru aplicarea alineatului (1) literele (a) și (b).

Articolul 15

Notificarea sau comunicarea către reprezentanții debitorului

Notificarea sau comunicarea conformă cu articolul 13 sau cu articolul 14 poate fi făcută, de asemenea, unui reprezentant al debitorului.

Articolul 16

Informarea în bună și cuvenită formă a debitorului cu privire la creanță

Pentru a garanta că debitorul este informat în bună și cuvenită formă cu privire la creanță, actul de sesizare a instanței sau actul echivalent trebuie să cuprindă următoarele informații:

(a)

numele și adresele părților;

(b)

valoarea creanței;

(c)

în cazul în care se percep dobânzi, rata dobânzii și perioada pentru care se percep aceste dobânzi, cu excepția cazului în care dobânzile legale se adaugă automat principalului în temeiul legislației statului membru de origine;

(d)

o declarație cu privire la cauza cererii.

Articolul 17

Informarea în bună și cuvenită formă a debitorului cu privire la formalitățile procedurale care trebuie îndeplinite pentru contestarea creanței

Următoarele elemente trebuie să reiasă clar din actul de sesizare a instanței, din actul echivalent, din orice citație în vederea prezentării sau din documentele care le însoțesc:

(a)

cerințele procedurale care trebuie îndeplinite pentru contestarea creanței, inclusiv termenele prevăzute pentru contestarea sa în scris sau, după caz, data ședinței, numele și adresa instituției căreia trebuie adresat răspunsul sau, după caz, în fața căreia trebuie să se prezinte debitorul, precum și necesitatea de a fi reprezentat de un avocat atunci când acest lucru este obligatoriu;

(b)

consecințele lipsei de obiecții sau ale neprezentării, în special, după caz, posibilitatea pronunțării unei hotărâri sau a unei proceduri de executare a acesteia împotriva debitorului și obligația privind cheltuielile de judecată.

Articolul 18

Moduri de remediere a nerespectării standardelor minime

(1)

În cazul în care procedura din statul membru de origine nu a îndeplinit cerințele prevăzute la articolele 13-17, se remediază nerespectarea acestor cerințe, iar o hotărâre poate fi certificată ca titlu executoriu european în cazul în care se îndeplinesc următoarele condiții:

(a)

hotărârea a fost notificată sau comunicată debitorului în conformitate cu articolul 13 sau cu articolul 14;

(b)

debitorul a avut posibilitatea să conteste hotărârea printr-o acțiune care prevede o revizuire completă, iar acesta a fost informat în mod corespunzător în hotărâre sau în documentul însoțitor cu privire la cerințele procedurale privind calea de atac, inclusiv numele și adresa instituției la care trebuie introdusă calea de atac și, după caz, termenele și

(c)

debitorul a omis introducerea unei acțiuni împotriva hotărârii în conformitate cu normele de procedură relevante.

(2)

În cazul în care procedura din statul membru de origine nu îndeplinește cerințele menționate la articolul 13 sau la articolul 14, se remediază nerespectarea acestor prevederi în cazul în care se dovedește, prin atitudinea debitorului în cursul procedurii judiciare, că acesta a primit personal actul care trebuia notificat sau comunicat, în timp util pentru a-și putea pregăti apărarea.

Articolul 19

Standarde minime pentru revizuire în cazuri excepționale

(1)

Fără a aduce atingere articolelor 13-18, o hotărâre judecătorească poate fi certificată ca titlu executoriu european numai în cazul în care debitorul are dreptul, în temeiul legislației statului membru de origine, de a solicita o revizuire a hotărârii în cauză, atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

(i)

actul de sesizare a instanței sau un act echivalent sau, după caz, citația în vederea prezentării a fost notificată sau comunicată prin una din modalitățile prevăzute la articolul 14, și

(ii)

notificarea sau comunicarea nu a intervenit în timp util pentru a-i permite să-și pregătească apărarea, fără să aibă vreo vină în acest sens;

(b)

debitorul a fost împiedicat să conteste creanța din motive de forță majoră sau ca urmare a unor circumstanțe extraordinare, fără să aibă vreo vină în acest sens,

cu condiția ca acesta să acționeze rapid în ambele cazuri.

(2)

Prezentul articol nu aduce atingere posibilității pe care le au statele membre de a permite o revizuire a hotărârii judecătorești în condiții mai favorabile decât cele prevăzute la alineatul (1).

CAPITOLUL IV

EXECUTAREA

Articolul 20

Procedura de executare

(1)

Fără a aduce atingere dispozițiilor prezentului capitol, procedurile de executare sunt reglementate de legislația statului membru de executare.

O hotărâre judecătorească certificată ca titlu executoriu european se execută în aceleași condiții ca și o hotărâre pronunțată în statul membru de executare.

(2)

Creditorul se obligă să furnizeze autorităților însărcinate cu executarea din statul membru de executare:

(a)

o copie a hotărârii, care întrunește condițiile necesare pentru a-i stabili autenticitatea;

(b)

o copie a certificatului de titlu executoriu european, care întrunește condițiile necesare pentru a-i stabili autenticitatea și

(c)

după caz, o transcriere a certificatului de titlu executoriu european sau o traducere a acestuia în limba oficială a statului membru de executare sau, în cazul în care respectivul stat membru are mai multe limbi oficiale, în limba oficială sau într-una din limbile oficiale ale procedurii judiciare a locului în care se solicită executarea, în conformitate cu legislația acestui stat membru, sau într-o altă limbă pe care statul membru de executare va declara că o poate accepta. Fiecare stat membru poate indica limba (limbile) oficială (oficiale) a(le) instituțiilor Comunității Europene, altele decât a(le) sa (sale), în care acesta acceptă ca certificatul să fie completat. Traducerea este certificată pentru conformitate de o persoană autorizată în acest sens în unul din statele membre.

(3)

Nici o cauțiune, nici o garanție, oricare ar fi denumirea, nu poate fi impusă, din cauza calității de resortisant al unui stat terț sau din lipsa domiciliului sau reședinței în statul membru de executare, părții care solicită executarea într-un stat membru a unei hotărâri certificate ca titlu executoriu european în alt stat membru.

Articolul 21

Refuzul executării

(1)

La cererea debitorului, executarea este refuzată de către instanța competentă din statul membru de executare în cazul în care hotărârea certificată ca executoriu european este incompatibilă cu o hotărâre pronunțată anterior în orice stat membru sau într-o țară terță atunci când:

(a)

hotărârea anterioară s-a pronunțat între aceleași părți într-un litigiu având aceeași cauză și

(b)

hotărârea anterioară s-a pronunțat în statul membru de executare sau a întrunit condițiile necesare recunoașterii sale în statul membru de executare și

(c)

ireconciabilitatea hotărârilor nu a fost și nu ar fi putut fi invocată în cursul procedurii judiciare în statul membru de origine.

(2)

Hotărârea judecătorească sau certificarea sa ca titlu executoriu european nu poate face, în nici un caz, obiectul unei revizuiri pe fond în statul membru de executare.

Articolul 22

Acordurile cu țările terțe

Prezentul regulament nu aduce atingere acordurilor prin care statele membre s-au angajat, înaintea intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 44/2001, în temeiul articolului 59 din Convenția de la Bruxelles privind competența și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială, să nu recunoască o hotărâre pronunțată, în special într-un alt stat contractant parte la convenția respectivă, împotriva unui pârât care își are domiciliul sau reședința obișnuită într-o țară terță atunci când, într-un caz prevăzut la articolul 4 din această convenție, hotărârea nu s-a putut întemeia decât pe o competență menționată la articolul 3 al doilea paragraf din aceeași convenție.

Articolul 23

Suspendarea sau limitarea executării

În cazul în care debitorul:

—

a intentat o acțiune împotriva unei hotărâri judecătorești certificate ca titlu executoriu european, inclusiv o cerere de revizuire în sensul articolului 19, sau

—

a solicitat rectificarea sau retragerea unui certificat de titlu executoriu european în conformitate cu articolul 10,

instanța judecătorească sau autoritatea competentă din statul membru de executare poate, la cererea debitorului:

(a)

să limiteze procedura de executare la măsuri asiguratorii; sau

(b)

să condiționeze executarea de constituirea unei garanții pe care aceasta o stabilește; sau

(c)

în cazuri excepționale, să suspende procedura de executare.

CAPITOLUL V

TRANZACȚIILE JUDICIARE ȘI ACTELE AUTENTICE

Articolul 24

Tranzacțiile judiciare

(1)

O tranzacție judiciară privind o creanță în sensul articolului 4 alineatul (2), aprobată de către o instanță judecătorească sau încheiată în fața unei instanțe în cursul unei proceduri judiciare și executorii în statul membru în care a fost aprobată sau încheiată, este, pe bază de cerere adresată instanței prin care a fost aprobată sau în fața căreia a fost încheiată, certificată ca titlu executoriu european utilizând formularul tip prevăzut în anexa II.

(2)

O tranzacție judiciară certificată ca titlu executoriu european în statul membru de origine se execută în celelalte state membre fără să fie necesară încuviințarea executării și fără să fie posibilă opoziția la forța sa executorie.

(3)

Dispozițiile capitolului II, cu excepția articolului 5, articolului 6 alineatul (1) și articolului 9 alineatul (1) și ale capitolului IV, cu excepția articolului 21 alineatul (1) și articolului 22, se aplică în mod corespunzător.

Articolul 25

Actele autentice

(1)

Un act autentic privind o creanță în sensul articolului 4 alineatul (2), executoriu într-un stat membru, este, pe bază de cerere adresată autorității desemnate de statul membru de origine, certificat ca titlu executoriu european utilizând formularul tip prevăzut în anexa III.

(2)

Un act autentic certificat ca titlu executoriu european în statul membru de origine se execută în celelalte state membre fără să fie necesară încuviințarea executării și fără să fie posibilă opoziția la forța sa executorie.

(3)

CAPITOLUL VI

DISPOZIȚIE TRANZITORIE

Articolul 26

Dispoziție tranzitorie

Prezentul regulament nu se aplică decât hotărârilor judecătorești pronunțate, tranzacțiilor judiciare aprobate sau încheiate și actelor autentice întocmite sau înregistrate ulterior intrării în vigoare a prezentului regulament.

CAPITOLUL VII

RAPORTURILE CU ALTE INSTRUMENTE COMUNITARE

Articolul 27

Raporturi cu Regulamentul (CE) nr. 44/2001

Prezentul regulament nu aduce atingere posibilității de a solicita recunoașterea și executarea, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 44/2001, a unei hotărâri judecătorești, a unei tranzacții judiciare sau a unui act autentic privind o creanță necontestată.

Articolul 28

Raporturi cu Regulamentul (CE) nr. 1348/2000

Prezentul regulament nu aduce atingere aplicării Regulamentului (CE) nr. 1348/2000.

CAPITOLUL VIII

DISPOZIȚII FINALE ȘI GENERALE

Articolul 29

Informații privind procedurile de executare și autoritățile

Statele membre colaborează în vederea asigurării informării publicului și a mediilor profesionale privind:

(a)

modalitățile și procedurile de executare în statele membre; și

(b)

autoritățile competente în materie de executare în statele membre,

în special prin intermediul Rețelei Judiciare Europene în materie civilă și comercială instituită în conformitate cu Decizia 2001/470/CE ( 1 ).

Articolul 30

Informații privind căile de atac, regimul lingvistic și autoritățile

(1)

Statele membre notifică Comisia cu privire la:

(a)

procedurile de rectificare și de retragere prevăzute la articolul 10 alineatul (2) și procedura de revizuire prevăzută la articolul 19 alineatul (1);

(b)

regimul lingvistic acceptat în temeiul articolului 20 alineatul (2) litera (c);

(c)

listele cu autorități prevăzute la articolul 25;

și toate modificările ulterioare ale acestora.

(2)

Comisia pune la dispoziția publicului informațiile notificate în conformitate cu alineatul (1) prin publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europeneși prin orice alt mijloc corespunzător.

▼M2

Articolul 31

Modificări la anexe

Comisia modifică formularele-tip prevăzute în anexe. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 32 alineatul (2).

Articolul 32

Comitetul

(1)

Comisia este asistată de comitetul menționat la articolul 75 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001.

(2)

Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.

▼B

Articolul 33

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare la 21 ianuarie 2005.

Se aplică de la 21 octombrie 2005, cu excepția articolelor 30, 31 și 32, care se aplică de la 21 ianuarie 2005.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene.

▼M1

ANEXA I