Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.

privind cooperarea între instanțele statelor membre în domeniul obținerii de probe în materie civilă sau comercială

(1) Prezentul regulament se aplică în materie civilă sau comercială, atunci când instanța unui stat membru, în conformitate cu dispozițiile legislative ale statului respectiv, solicită:

(a) instanței competente a unui alt stat membru să procedeze la un act de cercetare sau

(b) să procedeze direct la un act de cercetare într-un alt stat membru.

(2) Cererea nu trebuie să vizeze obținerea de mijloace de probă care nu sunt menite să fie utilizate într-o procedură judiciară angajată sau care urmează a fi angajată.

(3) În prezentul regulament, termenul de „stat membru” se referă la statele membre, cu excepția Danemarcei.

(1) Cererile prevăzute la articolul 1 alineatul (1) litera (a), denumite în continuare „cereri”, se transmit direct de către instanța înaintea căreia procedura este angajată sau urmează a fi angajată, denumită în continuare „instanța solicitantă”, instanței competente a altui stat membru, denumită în continuare „instanța solicitată”, în vederea îndeplinirii actului de cercetare solicitat.

(2) Fiecare stat membru întocmește o listă a instanțelor pentru a se proceda la actul de cercetare în conformitate cu prezentul regulament. Lista indică, de asemenea, competența teritorială și, dacă este cazul, competența specială a acestor instanțe.

(1) Fiecare stat membru își desemnează un organism central care răspunde de:

(a) furnizarea de informații instanțelor;

(b) căutarea de soluții la dificultățile ce pot apărea în legătură cu o cerere;

(2) Statele federale, statele în care se aplică mai multe sisteme juridice sau statele care au unități teritoriale autonome sunt libere să desemneze mai multe organisme centrale.

(3) Fiecare stat membru își desemnează și organismul central prevăzut la alineatul (1) sau una sau mai multe autorități competente care sunt responsabile pentru luarea deciziilor privind cererile care intră sub incidența articolului 17.

(1) Cererea se efectuează folosind formularul A sau, unde este cazul, formularul I din anexă. Acesta conține următoarele detalii:

(a) instanța solicitantă și, dacă este cazul, instanța solicitată;

(b) numele și adresa părților și, dacă este cazul, reprezentanții lor,

(d) actul de cercetare ce urmează să fie îndeplinit;

(e) în cazul în care o cerere se referă la audierea unei persoane:

— numele și adresa persoanelor care urmează să fie audiate;

— întrebările ce se pun persoanelor care urmează să fie audiate sau faptele asupra cărora aceasta trebuie să fie audiate;

— dacă este cazul, menționarea dreptului de refuz de depunere a mărturiei conform legislației statului membru al instanței solicitante;

— cererea de mărturie sub jurământ sau pe proprie răspundere și orice formă specială care urmează a fi utilizată;

— dacă este cazul, orice alte informații pe care instanța solicitantă le consideră necesare;

(f) în cazul unei cereri referitoare la un alt act de cercetare, documentele sau alte obiecte ce urmează a fi examinate;

(g) dacă este cazul, cererea prevăzută la articolul 10 alineatele (3) și (4) și articolele 11 și 12 și orice informații necesare aplicării acestor dispoziții.

(2) Cererea și toate documentele atașate la cerere sunt scutite de legalizare sau de orice altă formalitate echivalentă.

(3) Documentele pe care instanța solicitantă consideră necesar să le atașeze pentru executarea cererii trebuie să fie însoțite de o traducere în limba în care este formulată cererea.

Cererea și comunicările prevăzute în prezentul regulament sunt formulate în limba oficială a statului membru solicitat sau, dacă există mai multe limbi oficiale în statul membru respectiv, în limba oficială sau în una din limbile oficiale ale locului în care urmează să se îndeplinească actul de cercetare, sau orice altă limbă pe care statul membru solicitat a indicat-o ca putând fi acceptată. Fiecare stat membru indică limba sau limbile oficiale ale instituțiilor Comunității Europene, altele decât cea proprie care este sau sunt acceptate pentru completarea formularelor.

Cererile, precum și comunicările prevăzute în prezentul regulament sunt transmise prin mijloacele cele mai rapide pe care statul membru solicitat le-a indicat ca putând fi acceptate. Transmiterea se poate efectua prin orice mijloc corespunzător, cu condiția ca documentul primit să reflecte cu acuratețe conținutul documentului expediat și ca toate mențiunile să fie lizibile.

(1) În termen de 7 zile de la primirea cererii, instanța competentă solicitată trimite instanței solicitante o confirmare de primire, folosind formularul B din anexă. În cazul în care cererea nu îndeplinește condițiile prevăzute în articolele 5 și 6, instanța solicitată menționează acest lucru pe confirmarea de primire.

(2) În cazul în care executarea unei cereri făcute prin intermediul formularului A din anexă, care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 5, nu intră în competența instanței către care a fost transmisă, aceasta din urmă înaintează cererea instanței competente a statului membru din care face parte și informează instanța solicitantă despre aceasta folosind formularul A din anexă.

(1) Dacă o cerere nu poate fi executată pentru că nu conține toate informațiile necesare în conformitate cu articolul 4, instanța solicitată informează instanța solicitantă despre acest lucru fără întârziere și, în termen de 30 de zile de la primirea solicitării, prin intermediul formularului C din anexă, îi solicită acesteia să trimită informațiile lipsă, care trebuie menționate cât mai exact posibil.

(2) Dacă o cerere nu poate fi executată din cauză că este necesar un depozit sau un avans, în conformitate cu articolul 18 alineatul (3), instanța solicitată informează instanța solicitantă fără întârziere și, în termen de 30 de zile de la primirea cererii, prin intermediul formularului C din anexă, de modul în care trebuie constituit depozitul sau trebuie plătit avansul. Instanța solicitată confirmă primirea depozitului sau a avansului fără întârziere, în termen de 10 zile de la primirea depozitului sau a avansului prin intermediul formularului D.

(1) Atunci când, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1), instanța solicitată a menționat pe confirmarea de primire că solicitarea nu îndeplinește condițiile prevăzute la articolele 5 și 6 sau când a informat instanța solicitantă, în conformitate cu articolul 8, că cererea nu poate fi îndeplinită pentru că aceasta nu conține toate informațiile necesare prevăzute la articolul 4, termenul prevăzut la articolul 10 începe să curgă din momentul în care instanța solicitată primește cererea completată corespunzător.

(2) Atunci când instanța solicitată cere un depozit sau un avans în conformitate cu articolul 18 alineatul (3), acest termen începe să curgă din momentul în care este constituit depozitul sau este plătit avansul.

(1) Instanța solicitată execută cererea fără întârziere și în termen maxim de nouăzeci de zile de la primirea cererii.

(2) Instanța solicitată execută cererea în conformitate cu dreptul statului membru din care face parte.

(3) Instanța solicitantă poate solicita ca executarea cererii să aibă loc în conformitate cu o procedură specială prevăzută de legislația statului membru din care face parte, prin intermediul formularului A din anexă. Instanța solicitată se conformează acestei cereri cu condiția ca procedura să nu fie incompatibilă cu legislația statului membru din care provine sau din motive de dificultăți practice majore. Dacă instanța solicitată nu se conformează cererii din unul din aceste motive, aceasta informează instanța solicitantă prin intermediul formularului E din anexă.

(4) Instanța solicitantă poate cere instanței solicitate să folosească tehnologia comunicațiilor pentru îndeplinirea actului de cercetare, în special folosind videoconferința și teleconferința.

Instanța solicitată se conformează acestei cerințe cu condiția ca aceasta să nu fie incompatibilă cu legislația statului membru al instanței solicitate sau din motive de dificultăți practice majore.

În cazul în care instanța solicitată nu se conformează cererii din unul din aceste motive, aceasta informează instanța solicitantă prin intermediul formularului E din anexă.

Dacă instanțele solicitate și instanțele solicitante nu au acces la mijloacele tehnice menționate anterior, astfel de mijloace pot fi procurate prin acord mutual.

(1) Dacă legislația statului membru al instanței solicitante prevede aceasta, părțile și, dacă există, reprezentanții lor au dreptul să fie prezenți atunci când instanța solicitată îndeplinește actul de cercetare.

(2) În cererea sa, instanța solicitantă informează instanța solicitată despre prezența părților și, dacă este cazul, a reprezentanților lor, precum și, dacă este oportun, despre faptul că li se solicită participarea, prin intermediul formularului A din anexă. Această informație poate fi furnizată în orice alt moment oportun.

(3) Dacă se solicită participarea părților și, dacă este cazul, a reprezentanților lor la îndeplinirea actului de cercetare, instanța solicitată stabilește, în conformitate cu articolul 10, condițiile în care acestea pot participa.

(4) Instanța solicitată informează părțile și, dacă este cazul, reprezentanții acestora, cu privire la ora și locul unde se vor desfășura procedurile și, dacă este oportun, cu privire la condițiile în care pot participa prin folosirea formularului F din anexă.

(5) Alineatele (1)-(4) nu afectează posibilitatea ca instanța solicitată să ceară părților și, dacă este cazul, reprezentanților acestora, să fie prezenți sau să participe la îndeplinirea actului de cercetare în cazul în care această posibilitate este prevăzută de legislația statului membru din care face parte.

Îndeplinirea în prezența și cu participarea reprezentanților instanței solicitante

(1) Dacă este compatibil cu legislația statului membru al instanței solicitante, reprezentanții acesteia au dreptul de a fi prezenți la îndeplinirea actului de cercetare de către instanța solicitată.

(2) În sensul prezentului articol, termenul „reprezentanți” include magistrații desemnați de instanța solicitantă, în conformitate cu legislația statului membru din care face parte. Instanța solicitantă poate, de asemenea, desemna, în conformitate cu dreptul statului membru din care face parte, orice altă persoană, de exemplu un expert.

(3) În cererea sa, instanța solicitantă informează instanța solicitată că reprezentanții săi vor fi prezenți și, dacă este cazul, că participarea lor este solicitată, folosind formularul A din anexă. Aceste informații pot fi furnizate și în orice alt moment oportun.

(4) Dacă se solicită participarea reprezentanților instanței solicitante la îndeplinirea actului de cercetare, instanța solicitată stabilește, în conformitate cu articolul 10, condițiile în care aceștia pot participa.

(5) Instanța solicitată informează instanța solicitantă, prin intermediul formularului F din anexă, cu privire la ora și locul unde se desfășoară procedurile și, dacă este cazul, cu privire la condițiile în care reprezentanții pot participa.

Dacă este necesar, instanța solicitată aplică măsurile de constrângere corespunzătoare pentru executarea cererii în situațiile și în măsura în care acestea sunt prevăzute în legislația statului membru al instanței solicitate pentru îndeplinirea unei cereri făcute în același scop de către o autoritate națională sau de una din părțile implicate.

(1) Cererea de audiere a unei persoane nu se execută atunci când persoana în cauză invocă dreptul de a refuza să depună mărturie sau interdicția de a depune mărturie,

(a) în temeiul legislației statului membru al instanței solicitate sau

(b) în temeiul legislației statului membru al instanței solicitante, atunci când acest drept este menționat în cerere sau, dacă este cazul, confirmat de către instanța solicitantă la cererea instanței solicitate.

(2) Pe lângă motivele prevăzute la alineatul (1), executarea unei cereri nu poate fi refuzată decât dacă:

(a) cererea nu intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament conform articolului 1;

(b) executarea cererii în conformitate cu legislația statului membru al instanței solicitate nu intră în atribuțiile puterii judiciare;

(c) instanța solicitantă nu se conformează solicitării instanței solicitate de a completa cererea în conformitate cu articolul 8 în termen de 30 de zile de la data solicitării sau

(d) nu se constituie un depozit sau nu se plătește un avans în conformitate cu articolul 18 alineatul (3) în termen de șaizeci de zile din momentul în care instanța solicitată a solicitat constituirea unei astfel de depozit sau plata avansului.

(3) Executarea nu poate fi refuzată de către instanța solicitată doar pe motiv că în conformitate cu legislația statului membru o instanță a statului membru respectiv are competență exclusivă asupra cauzei respective sau că legislația statului membru respectiv nu admite dreptul de acțiune prevăzut în cerere.

(4) Dacă se refuză îndeplinirea cererii dintr-unul din motivele prevăzute la alineatul (2), instanța solicitată informează instanța solicitantă cu privire la aceasta în termen de șaizeci de zile de la primirea cererii de către instanța solicitată prin intermediul formularului H din anexă.

În cazul în care instanța solicitată nu este în măsură să îndeplinească cererea în termen de nouăzeci de zile de la primire, aceasta informează instanța solicitantă prin intermediul formularului G din anexă. Când acest lucru se întâmplă, sunt precizate atât motivul întârzierii, cât și durata estimativă de care instanța consideră că are nevoie pentru a executa cererea.

Instanța solicitată trimite fără întârziere instanței solicitante documentele care atestă executarea cererii și, dacă este cazul, returnează documentele primite de la instanța solicitantă. Documentele sunt însoțite de o confirmare a executării cererii prin intermediul formularului H din anexă.

(1) Atunci când o instanță dorește să procedeze direct la un act de cercetare într-un alt stat membru, acesta prezintă o cerere organismului central sau autorității competente din acest stat prevăzute la articolul 3 alineatul (3), prin intermediul formularului I din anexă.

(2) Îndeplinirea directă a actului de cercetare nu este posibilă decât dacă acest lucru poate avea loc pe bază voluntară, fără a fi nevoie să se recurgă la măsuri de constrângere.

Atunci când îndeplinirea directă a unui act de cercetare implică audierea unei persoane, instanța solicitantă informează persoana respectivă că audierea va avea loc pe bază voluntară.

(3) Actul de cercetare este îndeplinit de către un magistrat sau de orice altă persoană, cum ar fi un expert, desemnat în conformitate cu legislația statului membru al instanței solicitante.

(4) În termen de treizeci de zile de la primirea cererii, organismul central sau autoritatea competentă a statului membru solicitat informează instanța solicitantă dacă cererea este sau nu acceptată și, dacă este necesar, în ce condiții urmează să fie îndeplinită aceasta în conformitate cu legislația statului membru, prin intermediul formularului J.

În mod special, organismul central sau autoritatea competentă poate însărcina o instanță a statului membru din care face parte să ia parte la îndeplinirea actului de cercetare pentru a veghea la aplicarea corectă a prezentului articol și a condițiilor care au fost stabilite.

Organismul central sau autoritatea competentă încurajează utilizarea tehnologiei comunicațiilor, cum ar fi videoconferința sau teleconferința.

(5) Organismul central sau autoritatea competentă nu poate refuza îndeplinirea directă a măsurii de cercetare decât dacă:

(a) cererea nu intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, conform articolului 1;

(b) cererea nu conține toate informațiile necesare în conformitate cu articolul 4 sau

(c) executarea directă solicitată este contrară principiilor fundamentale ale legislației statului membru din care face parte.

(6) Sub rezerva condițiilor stabilite în conformitate cu alineatul (4), instanța solicitantă execută cererea în conformitate cu legislația statului membru din care face parte.

(1) Executarea unei cereri, în conformitate cu articolul 10, nu dă dreptul la rambursarea taxelor sau cheltuielilor.

(2) Cu toate acestea, în cazul în care instanța solicitată cere acest lucru în conformitate cu legislația statului membru din care face parte, instanța solicitantă, sub rezerva obligației părților de a suporta cheltuielile conform dreptului statului membru din care face parte, asigură rambursarea fără întârziere:

— a onorariilor plătite experților și interpreților și

— a cheltuielilor rezultate în temeiul articolului 10 alineatele (3) și (4).

Obligația părților de a suporta aceste onorarii sau cheltuieli este reglementată de legislația statului membru al instanței solicitante.

(3) Atunci când este necesar avizul unui expert, instanța solicitată poate să ceară instanței solicitante, înainte de îndeplinirea cererii, un depozit sau un avans corespunzător în raport cu cheltuielile necesare. În toate celelalte cazuri, depozitul sau avansul nu reprezintă o condiție pentru îndeplinirea cererii.

Depozitul sau avansul este efectuat de către părți dacă acest lucru este prevăzut în legislația statului membru al instanței solicitante.

(1) Comisia întocmește și actualizează cu regularitate un manual, care este disponibil și în format electronic, conținând informațiile comunicate de statele membre în conformitate cu articolul 22 și cu acordurile sau aranjamentele în vigoare, în conformitate cu articolul 21.

(2) Actualizarea formularelor-tip prevăzute în anexă sau efectuarea modificărilor de natură tehnică aduse acestora se realizează de către Comisie. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 20 alineatul (2).

(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.

Relația cu acordurile sau aranjamentele la care statele membre sunt sau vor fi părți

(1) În materia care intră în domeniul său de aplicare, prezentul regulament are preponderență față de alte dispoziții conținute în acordurile sau aranjamentele bilaterale sau multilaterale încheiate de statele membre și, în special, față de Convenția de la Haga din 1 martie 1954 privind procedura civilă și Convenția de la Haga din 18 martie 1970 privind obținerea de probe în străinătate în materie civilă sau comercială, în relațiile dintre statele membre care sunt parte la acestea.

(2) Prezentul regulament nu împiedică statele membre să mențină sau să încheie acorduri sau aranjamente între două sau mai multe state membre pentru a facilita în mai mare măsură obținerea de probe, atât timp cât sunt compatibile cu prezentul regulament.

(a) până la 1 iulie 2003, o copie a acordurilor sau a aranjamentelor menținute între statele membre prevăzute la alineatul (2);

(b) o copie a acordurilor sau aranjamentelor încheiate între statele membre prevăzute la alineatul (2), precum și a proiectelor de astfel de acorduri sau aranjamente pe care intenționează să le încheie și

Până la data de 1 iulie 2003 fiecare stat membru comunică Comisiei următoarele:

(a) în conformitate cu articolul 2 alineatul (2), lista care indică competența teritorială și, acolo unde este nevoie, competența specială a instanțelor;

(b) numele și adresele organismelor centrale și ale autorităților competente în conformitate cu articolul 3, indicând competența lor teritorială;

(c) mijloacele tehnice disponibile pentru primirea solicitărilor la instanțele de pe listă în conformitate cu articolul 2 alineatul (2);

(d) limbile acceptate pentru solicitări prevăzute la articolul 5.

Statele membre informează Comisia despre orice schimbări ulterioare aduse acestor informații.

Până la 1 ianuarie 2007 și ulterior la fiecare cinci ani, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Social și Economic un raport privind aplicarea prezentului regulament, acordând o atenție specială aplicării practice a articolului 3 alineatul (1) litera (c) și alineatul (3) și articolelor 17 și 18.

(2) Prezentul regulament se aplică de la 1 ianuarie 2004, cu excepția articolelor 19, 21 și 22 care se aplică de la 1 iulie 2001.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în statele membre în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene.

		Jurnalul Oficial
		NR.	Pagina	Data
►M1	REGULAMENTUL (CE) NR. 1103/2008 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 22 octombrie 2008	L 304	80	14.11.2008