Acest document reprezintă un instrument de documentare, iar instituţiile nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul său.

privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 100a,

având în vedere propunerea Comisiei ( 1 ),

având în vedere avizul Institutului Monetar European ( 2 ),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social ( 3 ),

hotărând în conformitate cu procedura stabilită la articolul 189b din tratat ( 4 ),

(1)

întrucât Raportul Lamfalussy din 1990 către guvernatorii băncilor centrale din Grupul celor Zece a demonstrat riscul sistemic major inerent sistemelor de plăți care funcționează pe baza mai multor tipuri legale de compensare a plăților, mai ales compensarea multilaterală; întrucât reducerea riscurilor juridice asociate participării la sistemele de decontare brută în timp real este de o importanță capitală, dată fiind dezvoltarea continuă a acestor sisteme;

(2)	întrucât este de cea mai mare importanță reducerea riscurilor ce decurg din participarea la sistemele de decontare a titlurilor de valoare, mai ales în cazul în care există o legătură strânsă între aceste sisteme și sistemele de plăți;

(3)

întrucât prezenta directivă are scopul de a contribui la funcționarea eficientă și rentabilă din punct de vedere al costului a plăților transfrontaliere și a sistemului de decontare a titlurilor de valoare în Comunitate, ceea ce conferă o mai mare libertate circulației capitalului în piața internă; întrucât prezenta directivă se înscrie pe linia progresului pentru finalizarea pieței interne, în special în ceea ce privește libertatea de a furniza servicii și liberalizarea circulației capitalului, în vederea realizării Uniunii Economice și Monetare;

(4)	întrucât este de dorit ca legislația statelor membre să își propună o cât mai mare reducere a disfuncționalităților sistemului cauzate de aplicarea procedurii de faliment unui participant la acel sistem;

(5)

întrucât pe agenda Consiliului se află o propunere de directivă referitoare la reorganizarea și lichidarea instituțiilor de credit, înaintată în 1985 și modificată pe 8 februarie 1988; întrucât Convenția privind procedura de faliment, elaborată la 23 noiembrie 1995 la reuniunea statelor membre din cadrul Consiliului, exclude în mod explicit întreprinderile de asigurări, instituțiile de credit și societățile de investiții;

(6)

întrucât prezenta directivă vizează să acopere atât sistemele interne de plăți și de decontare a operațiunilor cu titluri de valoare, cât și cele transfrontaliere; întrucât directiva se aplică sistemelor comunitare și garanțiilor suplimentare constituite de participanți, comunitari sau dintr-o țară terță, legat de participarea la aceste sisteme;

(7)	întrucât statele membre pot aplica dispozițiile prezentei directive atât propriilor instituții care participă în mod direct la sistemele dintr-o țară terță, cât și garanțiilor suplimentare constituite în legătură cu participarea la aceste sisteme;

▼M1 —————

▼B

(9)

întrucât reducerea riscului sistemic impune în special caracterul definitiv al decontării și onorarea garanțiilor suplimentare; întrucât prin garanție suplimentară se înțelege toate mijloacele furnizate de un participant celorlalți participanți la sistemele de plăți și de decontare cu titluri de valoare, pentru garantarea drepturilor și obligațiilor aferente sistemului, inclusiv în cazul acordurilor de răscumparare a garanțiilor legale și a transferurilor fiduciare; întrucât dispozițiile din legislațiile interne privitoare la tipurile de garanții suplimentare ce pot fi utilizate nu trebuie sa fie afectate de definiția dată garanției suplimentare de prezenta directivă;

(10)

întrucât prezenta directivă, prin faptul că extinde domeniul de aplicare la garanțiile suplimentare aferente operațiunilor derulate de băncile centrale ale statelor membre care funcționează ca bănci centrale, inclusiv operațiuni din sfera politicii monetare, sprijină Institutul Monetar European în îndeplinirea funcției sale de promovare a eficienței plăților transfrontaliere, în vederea pregătirii etapei a treia a Uniunii Economice și Monetare, contribuind prin aceasta la crearea cadrului legal în care viitoarea bancă centrală europeană să își poată pune în practică politica;

(11)	întrucât ordinele de transfer și compensarea lor trebuie să se poată aplica în mod legal în temeiul jurisdicției statelor membre, fiind obligatorii pentru terțe țări;

(12)	întrucât normele privind caracterul definitiv al compensării nu trebuie să împiedice sistemele să verifice, înaintea efectuării compensării, dacă ordinele intrate în sistem sunt conforme cu normele de funcționare ale acelui sistem și dacă permit decontarea în sistemul respectiv;

(13)

întrucât nici o dispoziție din prezenta directivă nu trebuie să împiedice un participant sau un terț de a exercita orice drept sau pretenție aferente unei tranzacții, pe care le poate avea prin lege, privind recuperarea sau restituirea în legătură cu un ordin de transfer introdus în sistem, de exemplu, în caz de fraudă sau eroare tehnică, atâta vreme cât acest lucru nu duce la repunerea în cauză a compensării, nici la revocarea ordinului de transfer în sistem;

(14)	întrucât trebuie sa existe certitudinea că ordinele de transfer nu pot fi revocate în afara perioadei fixate prin normele de funcționare a sistemului;

▼M1

(14a)

Întrucât autoritățile naționale competente și/sau cele de supraveghere ar trebui să asigure faptul că operatorii sistemelor care instituie sistemele interoperabile au convenit, în măsura posibilului, asupra unor norme comune privind momentul intrării în sistemele interoperabile. Autoritățile naționale competente și/sau cele de supraveghere ar trebui să se asigure că normele privind momentul intrării într-un sistem interoperabil sunt coordonate, în măsura posibilităților și a necesității, pentru a evita astfel incertitudinea juridică în cazul unei deficiențe a unui sistem participant;

▼B

(15)	întrucât un stat membru trebuie să notifice de îndată celorlalte state membre cu privire la declanșarea procedurii de faliment în legătură cu un participant la sistem;

(16)	întrucât procedura de faliment nu trebuie să aibă efect retroactiv asupra drepturilor și obligațiilor participanților la sistem;

(17)	întrucât, în cazul aplicării procedurii de faliment împotriva unui participant la sistem, prezenta directivă are și scopul de a stabili care este legislația privind falimentul aplicabilă drepturilor și obligațiilor participantului aferente participării lui la sistem;

(18)	întrucât garanția suplimentară trebuie protejată de efectele legislației privind falimentul care se aplică participantului aflat în stare de insolvabilitate;

(19)	întrucât dispozițiile articolului 9 alineatul (2) trebuie să se aplice numai registrului, contului sau sistemului de depozit central care să arate existența drepturilor de proprietate în momentul transferului sau în vederea transferului titlurilor de valoare;

(20)

întrucât dispozițiile articolului 9 alineatul (2) au drept scop să asigure că, în cazul în care participantul, banca centrală a unui stat membru sau viitoarea Bancă Centrală Europeană au o garanție valabilă și reală, în conformitate cu prevederile statului membru în care se află registrul, contul și sistemul de depozitare centralizată, validitatea și exigibilitatea garanției în legătură cu sistemul (și cu operatorul acestuia) sau cu orice altă persoană ce revendică, direct sau indirect, un drept prin intermediul sistemului, trebuie stabilite numai în conformitate cu legislația acestui stat membru;

(21)

întrucât dispozițiile articolului 9 alineatul (2) nu vizează să aducă atingere funcționării sau efectelor dispozițiilor legale din statul membru în care sunt constituite titlurile de valoare sau dispozițiilor legale ale statului membru în care titlurile de valoare se pot afla ca atare (inclusiv, fără restricție, legislația referitoare la crearea, proprietatea sau transferul unor astfel de titluri sau a drepturilor aferente lor) și nu trebuie interpretate ca însemnând că orice asemenea garanție suplimentară va fi direct aplicabilă sau susceptibilă de a fi recunoscută în orice stat membru, altfel decât în conformitate cu legea acestui stat membru;

(22)	întrucât este de dorit ca statele membre să facă eforturi pentru a crea suficiente legături între toate sistemele de decontare a titlurilor de valoare reglementate de prezenta directivă, în scopul de a asigura maxima transparență și deplina siguranță juridică a tranzacțiilor cu titluri de valoare;

▼M1

(22a)

Întrucât în cazul sistemelor interoperabile, lipsa de coordonare cu privire la stabilirea normelor aplicabile privind momentul intrării și al irevocabilității poate expune participanții la un sistem sau chiar însuși operatorul de sistem efectelor de răsfrângere ale unei deficiențe dintr-un alt sistem. Pentru a limita riscul sistemic, este de dorit să se asigure că operatorii de sistem ai sistemelor interoperabile coordonează normele privind momentul intrării și al irevocabilității în sistemele pe care le operează;

▼B

(23)	întrucât adoptarea prezentei directive constituie calea cea mai bună de a concretiza obiectivele menționate, fără a depăși limita necesară realizării lor,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

(1) Ordinele de transfer și compensarea produc efecte legale și sunt opozabile terților chiar și în cazul procedurii de faliment aplicate unui participant, cu condiția ca ordinele de transfer să fi fost introduse în sistem înainte de momentul declanșării procedurii de faliment, definite în conformitate cu articolul 6 alineatul (1). Aceasta se aplică chiar și în cazul procedurii de faliment aplicate unui participant (la sistemul în cauză sau la un sistem interoperabil) sau operatorului de sistem al unui sistem interoperabil care nu este participant.

În cazul în care ordinele de transfer sunt introduse în sistem ulterior declanșării procedurii de faliment și sunt executate, astfel cum este stabilit prin normele sistemului, în cursul zilei lucrătoare în care a fost declanșată procedura, ele au caracter executoriu și sunt obligatorii pentru terți numai în cazul în care operatorul de sistem poate dovedi că, la momentul la care respectivele ordine de transfer au devenit irevocabile, nici nu a știut și nici nu ar fi trebuit să știe că a fost declanșată această procedură.

(2) Nici un act cu putere de lege, normă administrativă, dispoziție sau uzanță privind anularea contractelor și a tranzacțiilor încheiate înaintea momentului de declanșare a procedurii de faliment, astfel cum este definită la articolul 6 alineatul (1), nu poate conduce la anularea compensării.

(3) Momentul intrării unui ordin de transfer în sistem este definit de normele de funcționare ale sistemului. În cazul în care în legislația internă sunt stabilite condiții care reglementează sistemul în ceea ce privește momentul intrării, normele de funcționare ale acestui sistem trebuie să fie conforme acestor condiții.

(4) În cazul sistemelor interoperabile, fiecare sistem stabilește, conform propriilor norme, momentul intrării în sistemul său, în așa fel încât să garanteze în măsura în care este posibil că normele tuturor sistemelor interoperabile în cauză sunt coordonate în această privință. În cazul în care nu există dispoziții prevăzute expres în normele tuturor sistemelor care fac parte din sistemele interoperabile în cauză, normele unui sistem cu privire la momentul intrării nu sunt afectate de niciuna din normele celorlalte sisteme cu care acesta este interoperabil.

Statele membre pot dispune ca declanșarea procedurii de faliment aplicate unui participant sau unui operator de sistem al unui sistem interoperabil să nu împiedice utilizarea fondurilor sau a titlurilor de valoare disponibile în contul de decontare al respectivului participant pentru acoperirea obligațiilor acestuia față de sistem sau față de un sistem interoperabil, în ziua lucrătoare în care s-a declanșat procedura de faliment. Statele membre pot dispune ca facilitatea de credit a unui astfel de participant aferentă sistemului să fie utilizată, pe baza garanțiilor suplimentare existente și disponibile, pentru executarea obligațiilor participantului respectiv față de sistem sau față de un sistem interoperabil.

Un ordin de transfer nu poate fi revocat de un participant la sistem sau de un terț, de la data stabilită prin normele de funcționare ale sistemului.

În cazul sistemelor interoperabile, fiecare sistem stabilește, conform propriilor norme, momentul irevocabilității în așa fel încât să garanteze, în măsura în care este posibil că normele tuturor sistemelor interoperabile în cauză sunt coordonate în această privință. În cazul în care nu există dispoziții prevăzute expres în normele tuturor sistemelor participante la sistemele interoperabile, normele unui sistem cu privire la momentul irevocabilității nu sunt afectate de niciuna din normele celorlalte sisteme cu care acesta este operabil.

(1) În sensul prezentei directive, momentul declanșării procedurii de faliment va fi momentul în care autoritatea judecătorească sau administrativă competentă emite decizia sa.

(2) În cazul în care a fost luată o decizie în conformitate cu alineatul (1), autoritatea judecătorească sau administrativă competentă o notifică de îndată autorității competente desemnată de statul membru.

(3) Statul membru menționat la alineatul (2) informează imediat Comitetul european pentru risc sistemic, alte state membre și Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) (denumită în continuare „AEVMP”), înființată prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului ( 8 ).

Procedura de faliment nu are efecte retroactive asupra acelor drepturi și obligații ale unui participant care apar ca rezultat al participării sale sau în legătură cu participarea sa la sistem înainte de momentul declanșării procedurii definite la articolul 6 alineatul (1). Această dispoziție se aplică, printre altele, și în ceea ce privește drepturile și obligațiile unui participant la un sistem interoperabil sau ale unui operator de sistem al unui sistem interoperabil care nu este participant.

În cazul în care a fost declanșată procedura de faliment împotriva unui participant la sistem, drepturile și obligațiile acestuia, care apar ca rezultat al participării sale sau în legătură cu participarea sa la sistem, se stabilesc de legea aplicabilă sistemului în cauză.

PROTEJAREA DREPTURILOR DEȚINĂTORILOR DE GARANȚII SUPLIMENTARE FAȚĂ DE EFECTELE FALIMENTULUI FURNIZORULUI

(1) Drepturile unui operator de sistem sau ale unui participant asupra garanțiilor suplimentare care îi sunt furnizate în legătură cu un sistem sau cu orice sistem interoperabil și drepturile băncilor centrale ale statelor membre sau ale Băncii Centrale Europene asupra garanțiilor suplimentare care le sunt furnizate nu sunt afectate de declanșarea procedurii de faliment împotriva:

Atunci când un operator de sistem a oferit o garanție unui alt operator de sistem în legătură cu un sistem interoperabil, drepturile operatorului de sistem care a oferit garanția asupra acelei garanții nu sunt afectate de procedura de insolvență deschisă împotriva operatorului de sistem beneficiar al garanției.

(2) În cazul în care titlurile de valoare (inclusiv drepturile asupra titlurilor de valoare) sunt constituite ca garanții suplimentare la participanți, la operatorii de sistem și/sau la băncile centrale ale statelor membre sau ale Băncii Centrale Europene, potrivit descrierii de la alineatul (1), iar dreptul acestora (sau cel al oricărui mandatar, agent sau terț care acționează în numele lor) legat de titlurile de valoare este înregistrat legal într-un registru, un cont sau sistem de depozit centralizat care se află într-un stat membru, stabilirea drepturilor unor astfel de entități în calitatea lor de deținători de garanții suplimentare aferente titlurilor de valoare este reglementată de legea acelui stat membru.

(1) Statele membre precizează sistemele și operatorii de sistem ai acestora care urmează a face parte din sfera de aplicare a prezentei directive, transmit o notificare în acest sens AEVMP și o informează cu privire la autoritățile pe care le-au ales în conformitate cu articolul 6 alineatul (2). AEVMP publică informațiile în cauză pe site-ul său internet.

Operatorul de sistem indică statului membru a cărui lege este aplicabilă care sunt participanții la sistem, inclusiv eventualii participanți indirecți, precum și orice modificare în legătură cu aceștia.

În plus față de indicațiile prevăzute în al doilea paragraf, statele membre pot impune necesitatea supravegherii sau autorizării sistemelor aflate sub jurisdicția lor.

O instituție furnizează, la cererea oricărei persoane care are un interes legitim, informații cu privire la sistemele la care participă și cu privire la principalele norme de funcționare a sistemelor respective.

(2) Un sistem desemnat înaintea intrării în vigoare a dispozițiilor naționale de punere în aplicare a Directivei 2009/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 de modificare a Directivei 98/26/CE privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare și a Directivei 2002/47/CE privind contractele de garanție financiară în ceea ce privește sistemele legate și creanțele private ( 9 ) continuă să fie desemnat în sensul prezentei directive.

Un ordin de transfer care a fost introdus în sistem înainte de intrarea în vigoare a dispozițiilor naționale de punere în aplicare a Directivei 2009/44/CE, dar care este decontat ulterior, se consideră a fi un ordin de transfer în sensul prezentei directive.

(1) Autoritățile competente cooperează cu AEVMP în sensul prezentei directive, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(2) Autoritățile competente furnizează fără întârziere AEVMP toate informațiile necesare pentru ca aceasta să își îndeplinească sarcinile care îi revin, în conformitate cu articolul 35 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive înainte de 11 decembrie 1999. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă. În comunicare, statele membre includ un tabel de concordanță care să menționeze dispozițiile de drept intern existente sau introduse, în conformitate cu fiecare articol din prezenta directiva.

În termen de maximum trei ani de la data menționată la articolul 11 alineatul (1), Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului referitor la punerea în practică a acestei directive, însoțit, după caz, de propunerea revizuirii ei.

Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

( 4 ) Avizul Parlamentului European din 9.4.1997 (JO C 132, 28.4.1997, p. 74), Poziția comună a Consiliului din 13 octombrie 1997 (JO C 375, 10.12.1997, p. 34) și Decizia Parlamentului European din 29.1.1998 (JO C 56, 23.2.1998). Decizia Consiliului din 27.4.1998.

		Jurnalul Oficial
		No	page	date
►M1	DIRECTIVA 2009/44/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI Text cu relevanță pentru SEE din 6 mai 2009	L 146	37	10.6.2009
►M2	DIRECTIVA 2010/78/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI Text cu relevanță pentru SEE din 24 noiembrie 2010	L 331	120	15.12.2010
►M3	REGULAMENTUL (UE) NR. 648/2012 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 4 iulie 2012	L 201	1	27.7.2012