HOTĂRÂREA CURȚII

din 25 februarie 2021

în cauza E-5/20

SMA SA și Société Mutuelle d’Assurance du Bâtiment et des Travaux Publics/Finanzmarktaufsicht Liechtenstein

(Răspunderea statului – Directiva 2009/138/CE – Obligații de supraveghere – Creanțe de asigurare – Deținători și beneficiari de polițe de asigurare)

(2021/C 245/16)

În cauza E-5/20, SMA SA și Société Mutuelle d’Assurance du Bâtiment et des Travaux Publics/Finanzmarktaufsicht Liechtenstein – CERERE înaintată Curții în temeiul articolului 34 din Acordul dintre statele AELS privind instituirea unei Autorități de Supraveghere și a unei Curți de Justiție de către Curtea Supremă a Principatului Liechtenstein (Fürstlicher Oberster Gerichtshof) cu privire la interpretarea Directivei 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II), în special cu privire la interpretarea articolelor 27 și 28 din directiva menționată, și a directivelor anterioare acesteia –Directiva 73/239/CEE, Directiva 88/357/CEE și Directiva 92/49/CEE – Curtea, compusă din Páll Hreinsson, președinte, Per Christiansen (judecător-raportor) și Bernd Hammermann, judecători, a pronunțat o hotărâre la 25 februarie 2021, al cărei dispozitiv prevede următoarele:

Articolele 27 și 28 din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II), Directiva 73/239/CEE, Directiva 88/357/CEE și Directiva 92/49/CEE nu conferă niciun drept expres operatorilor economici care pretind că sunt creditori ai unei întreprinderi de asigurare în împrejurări precum cele din litigiul principal și nu pot da naștere niciunei cereri de despăgubire împotriva unei autorități de supraveghere în temeiul principiului răspunderii statului.