26.1.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 23/12


DECIZIA NR. 176/11/COL A AUTORITĂȚII AELS DE SUPRAVEGHERE

din 1 iunie 2011

de încheiere a procedurii oficiale de investigare privind finanțarea centrului de fitness din cadrul Centrului de recreere Kippermoen (Norvegia)

AUTORITATEA AELS DE SUPRAVEGHERE (denumită în continuare „Autoritatea”),

AVÂND ÎN VEDERE Acordul privind Spațiul Economic European (denumit în continuare „Acordul privind SEE”), în special articolele 61 și 62,

AVÂND ÎN VEDERE Acordul dintre statele AELS privind instituirea unei Autorități de Supraveghere și a unei Curți de Justiție (denumit în continuare „Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție”), în special articolul 24,

AVÂND ÎN VEDERE Protocolul 3 din Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție (denumit în continuare „Protocolul 3”), în special articolul 1 alineatul (2) din partea I, articolul 4 alineatul (4), articolul 6 și articolul 7 alineatul (3) din partea II,

DUPĂ CE a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile în conformitate cu dispozițiile respective (1) și având în vedere observațiile acestora,

întrucât:

I.   DATE FACTUALE

1.   Procedură

Prin scrisoarea din 27 ianuarie 2009 (documentul nr. 506341), autoritățile norvegiene au notificat finanțarea centrului de fitness din cadrul Centrului de recreere Kippermoen („KLC”), în conformitate cu articolul 1 alineatul (3) din partea I a Protocolului 3.

După mai multe schimburi de scrisori, Autoritatea a informat autoritățile norvegiene, prin scrisoarea din data de 16 decembrie 2009 (documentul nr. 538177), că a decis să inițieze procedura prevăzută la articolul 1 alineatul (2) din partea I a Protocolului 3 în ceea ce privește finanțarea centrului de fitness din cadrul KLC.

Prin scrisoarea din data de 23 februarie 2010 (documentul nr. 547864), autoritățile norvegiene și-au prezentat observațiile în privința deciziei de inițiere a procedurii.

Decizia nr. 537/09/COL a Autorității de inițiere a procedurii a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și în suplimentul SEE (2) al acestuia. Autoritatea a invitat părțile interesante să își prezinte observațiile cu privire la decizie.

Autoritatea a primit observații din partea Asociației norvegiene de fitness (denumită în continuare „NAF”) (Treningsforbundet) (3) și a Asociației europene de sănătate și fitness (denumită în continuare „EHFA”). La 2 noiembrie 2010, Autoritatea a organizat o reuniune cu NAF. Prin scrisorile din 20 septembrie 2010 (documentul nr. 567099) și 9 noiembrie 2010 (documentul nr. 576711), Autoritatea a transmis observațiile și informațiile expuse în cursul reuniunii către autoritățile norvegiene, care și-au prezentat observațiile prin scrisoarea din 10 ianuarie 2011 (documentul nr. 582713).

Autoritățile norvegiene au transmis observații suplimentare prin scrisorile din 14 martie 2011 (documentul nr. 590193) și 22 martie 2011 (documentul nr. 591454), precum și prin e-mailul din data de 28 martie 2011 (documentul nr. 592463).

2.   Centrul de recreere Kippermoen („KLC”) și centrul de fitness din cadrul acestuia

Astfel cum se menționează în Decizia nr. 537/09/COL, KLC a fost creat în anii ’70 și este situat în municipiul Vefsn din departamentul Nordland. Centrul aparține municipalității și nu reprezintă o entitate juridică distinctă.

Inițial, KLC dispunea de o piscină acoperită, o sală de bronzat, o sală de sport, la care se adăuga un centru de fitness modest echipat. În perioadele 1997-1999 și 2006-2007, KLC și centrul de fitness din cadrul acestuia au fost extinse.

2.1.   Finanțarea centrului KLC și a centrului de fitness din cadrul acestuia

De la înființarea sa, în anii ’70, KLC a fost finanțat de utilizatori și din bugetul municipalității. Utilizatorii contribuie la finanțare prin plata accesului la infrastructură. Municipalitatea controlează integral prețurile, tipurile de bilete disponibile și alocarea veniturilor. Deși prețul biletelor a fost modificat de-a lungul timpului, contribuțiile utilizatorilor nu acoperă integral costurile de funcționare a KLC. Deficitul este acoperit din bugetul municipalității, în conformitate cu deciziile Consiliului local referitoare la buget.

2.2.   Informații noi furnizate de către autoritățile norvegiene

2.2.1.   Perceperea de taxe de la utilizatorii centrului de fitness

În Decizia nr. 537/09/COL, Autoritatea a menționat că, de la înființarea sa, în anii ’70, KLC este finanțat din taxele percepute de la utilizatori și din bugetul municipalității (4). În cadrul procedurii oficiale de investigare, autoritățile norvegiene au precizat faptul că utilizatorii trebuiau să plătească doar pentru accesul la o parte din infrastructura KLC (printre care și piscina), dar accesul la centrul de fitness era gratuit până în 1996, când municipalitatea a impus utilizatorilor o taxă de intrare (5).

2.2.2.   Extinderea din perioada 1997-1999

În Decizia nr. 537/09/COL, Autoritatea a menționat că, în 1997, întregul centru KLC a fost extins și că această extindere a fost finanțată, parțial, printr-un împrumut de 10 milioane NOK. Autoritatea nu a primit informații detaliate cu privire la împrumut și nici nu a fost informată dacă centrul de fitness din cadrul KLC a beneficiat de împrumut, și dacă da, în ce măsură (6). În cursul procedurii oficiale de investigare, autoritățile norvegiene au precizat că valoarea împrumutului era de 5,8 milioane NOK, nu de 10 milioane NOK, cum se menționa în decizia de inițiere a procedurii (7). Mai mult, autoritățile norvegiene au precizat faptul că municipalitatea nu a obținut împrumutul pentru a finanța extinderea centrului de fitness, ci, printre altele, pentru a construi o nouă sală de sport pentru fotbal cunoscută sub numele de Mosjøhallen, în valoare totală de 14 milioane NOK (8).

În perioada 1997-1999, centrul de fitness a fost extins și KLC a cumpărat echipament nou (echipament de haltere, biciclete staționare și diverse alte aparate de fitness) în valoare totală de aproximativ 870 000 NOK (aproximativ 109 000 EUR) (9).

2.2.3.   Extinderea din perioada 2006-2007

Autoritățile norvegiene au prezentat noi informații privind extinderea KLC realizată în perioada 2006-2007.

În 2005, municipalitatea a decis să extindă centrul de fitness, prin construirea unei noi anexe care să facă legătura între clădirile existente aparținând KLC. Intenția a fost de a face centrul mai accesibil pentru utilizatori. De asemenea, municipalitatea a decis să modernizeze, cu această ocazie, infrastructura existentă (10). Crearea legăturilor între clădirile existente și modernizarea acestora au fost efectuate pentru ca standardele infrastructurii KLC să se alinieze la standardele unor centre comparabile (11).

Prin urmare, în perioada 2006-2007, KLC și centrul de fitness au fost modernizate și extinse, construindu-se o nouă anexă (Mellombygningen). Costul total al extinderii a fost de aproximativ 14,2 milioane NOK. S-a elaborat un plan de împărțire a costurilor pentru a garanta că centrul de fitness va suporta partea care îi revine (aproximativ 80 %) (12) din cheltuielile aferente extinderii. Restul cheltuielilor (aproximativ 20%) urma să se acopere prin alte mijloace, întrucât acestea nu erau legate de centrul de fitness, ci de alte infrastructuri din cadrul KLC. În decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare, Autoritatea a menționat că centrul de fitness nu a suportat în totalitate partea din costurile aferente împrumutului pentru 2008 conform planului de împărțire a costurilor. Ulterior, autoritățile norvegiene au precizat că centrul de fitness a suportat în totalitate costurile aferente împrumutului pentru 2008 prin transferarea profitului anual municipalității (13).

2.2.4.   Lipsa finanțării din partea departamentului Nordland

Pe baza informațiilor disponibile în momentul redactării deciziei de inițiere a procedurii oficiale de investigare, Autoritatea nu a putut exclude faptul că centrul de fitness al KLC a primit finanțare de la departamentul Nordland (14). Prin urmare, autoritățile norvegiene au fost invitate să furnizeze informații cu privire la acest aspect. Autoritățile norvegiene au precizat faptul că centrul de fitness din cadrul KLC nu a fost finanțat de departamentul Nordland (15).

3.   Motivele inițierii procedurii

Autoritatea a inițiat procedura oficială de investigare întrucât avea îndoieli cu privire la faptul că finanțarea centrului de fitness din cadrul KLC constituie ajutor de stat în sensul articolului 61 din Acordul privind SEE. În plus, Autoritatea are îndoieli că finanțarea centrului de fitness, în cazul în care aceasta ar fi considerată ajutor de stat, ar putea fi compatibilă cu Acordul privind SEE în temeiul articolului 59 alineatul (2) ca ajutor pentru un serviciu de interes economic general sau, alternativ, compatibilă în temeiul articolului 61 alineatul (3) litera (c) ca ajutor pentru facilitarea activităților culturale sau regionale.

Autoritățile norvegiene au notificat finanțarea centrului de fitness în ianuarie 2009 și nu au furnizat nicio informație care să poată justifica concluzia provizorie conform căreia finanțarea centrului de fitness, în cazul în care aceasta ar fi considerată ajutor de stat, constituie un sistem de ajutor existent în sensul articolului 1 alineatul (1) din partea I a Protocolului 3. Prin urmare, având în vedere îndoielile pe care le avea, Autoritatea a inițiat procedura oficială de investigare prevăzută la articolul 1 alineatele (3) și (2).

4.   Observațiile părților terțe

Autoritatea a primit observații de la două părți terțe, și anume EHFA și NAF.

4.1.   Observațiile Asociației europene de sănătate și fitness (European Health & Fitness Association – EHFA)

EHFA este o organizație independentă nonprofit care reprezintă interesele sectorului de sănătate și fitness. Această organizație susține că centrele de fitness ar trebui să beneficieze de egalitate de tratament, indiferent dacă sunt private sau publice, și că centrelor de fitness aflate în proprietatea statului nu ar trebui să li se acorde avantaje care să contravină articolului 59 din Acordul privind SEE.

4.2.   Observațiile Asociației Norvegiene de fitness (Norwegian Association for Fitness – NAF)

NAF este o organizație norvegiană pentru centrele de fitness comerciale. NAF susține că resursele de stat de care beneficiază centrele de fitness pe piața norvegiană constituie, în general, ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE, deoarece o astfel de finanțare denaturează concurența și afectează schimburile comerciale din cadrul SEE. În sprijinul acestor afirmații, NAF a furnizat Autorității informații generale privind piața norvegiană a centrelor de fitness (16).

În plus, NAF susține că ajutoarele de stat acordate centrelor de fitness de stat nu pot fi considerate compatibile cu funcționarea Acordului privind SEE în temeiul articolului 59 alineatul (2) cu titlu de compensații pentru serviciu public sau în temeiul articolului 61 alineatul (3) litera (c) ca ajutor pentru activități culturale sau regionale atunci când aceleași ajutoare nu sunt oferite centrelor de fitness private, în condiții de egalitate.

5.   Observațiile autorităților norvegiene

Autoritățile norvegiene consideră că finanțarea centrului de fitness din cadrul KLC nu constituie ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE, din următoarele motive: (i) centrul de fitness nu beneficiază de un avantaj selectiv care derivă din resurse de stat; (ii) centrul nu constituie o întreprindere; și (iii) finanțarea centrului de fitness nu afectează schimburile comerciale între părțile contractante ale Acordului privind SEE.

În plus, autoritățile norvegiene susțin că toate resursele municipale alocate centrului de fitness îndeplinesc cerințele regulamentului de minimis  (17) și, în consecință, nu constituie ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE.

În cazul în care Autoritatea constată că finanțarea implică ajutor de stat, autoritățile norvegiene consideră acest ajutor ca fiind ajutor existent, deoarece KLC a fost finanțat din bugetul municipalității și taxele percepute de la utilizatori înainte de intrarea în vigoare a Acordului privind SEE și că această metodă de finanțare a rămas neschimbată de atunci.

Indiferent de cele menționate anterior, autoritățile norvegiene consideră că orice ajutor potențial este compatibil cu Acordul privind SEE în temeiul articolului 59 alineatul (2) ca ajutor pentru un serviciu de interes economic general sau, alternativ, în temeiul articolului 61 alineatul (3) litera (c), fiind un ajutor pentru facilitarea activităților culturale. În sfârșit, autoritățile norvegiene susțin că finanțarea extinderii centrului de fitness în perioada 2006-2007 constituie o formă de ajutor regional compatibil în temeiul articolului 61 alineatul (3) litera (c), având în vedere orientările Autorității privind ajutoarele de stat regionale (2007-2013) (18).

II.   EVALUARE

1.   Finanțarea din partea comunei Vefsn

Autoritățile norvegiene au notificat autorității finanțarea centrului de fitness în ianuarie 2009. În notificare, autoritățile norvegiene nu au prezentat niciun argument în sprijinul ideii că finanțarea centrului de fitness a constituit ajutor existent, în ciuda faptului că notificarea a inclus o copie a citației referitoare la procedurile aflate pe rolul instanțelor norvegiene, unde solicitantul a susținut, într-o oarecare măsură, că finanțarea centrului de fitness reprezintă ajutor nou (19).

În decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare, Autoritatea a menționat faptul că metoda de finanțare a centrului de fitness (care acoperă deficitul total al KLC din bugetul municipalității și alocarea veniturilor generate de vânzarea biletelor) era în vigoare înainte de intrarea în vigoare a Acordului privind SEE și ar putea, prin urmare, să constituie un ajutor existent în sensul articolului 1 litera (b) punctul (i) din partea II din Protocolul 3 (20). Cu toate acestea, modificările aduse unui ajutor existent reprezintă ajutor nou, în conformitate cu articolul 1 litera (c) din același protocol.

În decizie, Autoritatea a indicat că nu a primit informații suficient de specifice privind cele două extinderi ale centrului de fitness și modificările sistemului de alocare a veniturilor rezultate din vânzarea biletelor și a constatat că acești factori ar fi putut modifica sistemul de ajutor existent în ajutor nou în temeiul articolului 1 litera (c) din același protocol (21).

În conformitate cu principiile prevăzute de jurisprudența CEJ (22), Autoritatea a tratat măsurile în cadrul normelor privind noul ajutor.

Orice evaluare efectuată în cadrul unei decizii de inițiere a procedurii oficiale de investigare cu privire la calificarea unei potențiale măsuri de ajutor drept ajutor nou sau existent este, în mod necesar, doar de natură preliminară. Chiar în cazul în care autoritatea, pe baza informațiilor furnizate la momentul respectiv, a decis să inițieze o procedură oficială de investigare în temeiul articolului 1 alineatul (2) din partea I a Protocolului 3, aceasta poate totuși, în decizia de încheiere a respectivei proceduri, să considere că măsura, în cazul în care este vorba de un ajutor, reprezintă, de fapt, un ajutor existent (23). În cazul în care este vorba de un ajutor existent, Autoritatea trebuie să urmeze procedura pentru ajutoare existente (24). Prin urmare, într-un astfel de caz, Autoritatea ar trebui să încheie procedura oficială de investigare și să deschidă o procedură diferită pentru ajutoare existente, prevăzută la articolele 17-19 din partea II a Protocolului 3 (25). În cadrul acestei din urmă proceduri și exclusiv în cadrul acesteia, Autoritatea ar putea evalua dacă o măsură constituie ajutor de stat și, în caz afirmativ, dacă este compatibilă cu funcționarea Acordului privind SEE.

Astfel cum s-a explicat anterior în capitolul I.2 din prezenta decizie, autoritățile norvegiene au transmis informații factuale suplimentare cu privire la finanțarea și extinderea centrului de fitness din cadrul KLC.

Întrucât centrul de fitness nu a fost finanțat printr-o operațiune separată, finanțarea acestuia nu poate fi evaluată independent de finanțarea propriu-zisă a KLC. Încă de la înființarea sa în anii ’70, KLC a fost finanțat prin taxe percepute de la utilizatorii săi și din bugetul municipalității. Deși, până în 1996, municipalitatea nu a introdus taxe de acces la centrul de fitness, din anii ’70, aceasta percepea o astfel de taxă de la persoanele care utilizau anumite părți ale KLC, în special piscina. Pe această bază, Autoritatea constată că sistemul propriu-zis de finanțare a KLC nu a fost modificat.

Extinderea centrului de fitness din perioada 1997-1999 a fost mai redusă decât arătau informațiile furnizate inițial de Autoritate. Autoritățile norvegiene au explicat, în cadrul procedurii oficiale de investigare, că municipalitatea a luat un împrumut de 5,8 milioane NOK (în loc de 10 milioane NOK) care nu a fost utilizat pentru renovarea centrului de fitness. Dimpotrivă, lucrările relativ modeste de extindere și de renovare a centrului de fitness, în valoare totală de aproximativ 870 000 NOK, care au fost realizate în acea perioadă au fost finanțate din veniturile provenite din taxele percepute de la utilizatori.

Deși mai ambițioasă ca domeniu de aplicare, extinderea din 2006-2007 a vizat doar oferirea unor servicii similare cu cele oferite în centre de fitness comparabile. Prin urmare, tipul de activitate desfășurată de centrul de fitness, atât înainte, cât și după extinderi, rămâne același și este ajustat doar pentru a răspunde evoluției înregistrate în acest sector și cererilor formulate de utilizatori. Prin centrul de fitness din cadrul KLC, municipalitatea a fost activă pe piața centrelor de fitness, atât înainte, cât și după intrarea în vigoare a Acordului privind SEE; aceasta a mărit capacitatea sălii de fitness numai pentru a putea oferi populației servicii corespunzătoare pentru un centru de fitness. Sistemul de finanțare (taxele percepute de la utilizatori și sumele alocate din bugetul municipalității) și obiectivul urmărit (oferirea unor servicii de fitness populației) nu s-au schimbat (26). În plus, aceste extinderi nu au permis municipalității să intre pe noi piețe. În acest sens, cazul de față diferă de decizia Comisiei privind programele digitale ale BBC (27). Această cauză făcea referire la modificările aduse sistemului de ajutoare existent de care beneficia postul public de radio și televiziune britanic, BBC. În această cauză, Comisia a constatat că modificările aduse schemei de ajutoare existent implicau ajutor nou, deoarece acestea permiteau BBC să desfășoare activități care nu aveau „o strânsă legătură” cu schema existentă, BBC putând astfel să intre pe piețele dezvoltate, pe care actorii comerciali nu cunoșteau sau cunoșteau prea puțin BBC în calitate de concurent (28).

Pe baza celor menționate mai sus, Autoritatea concluzionează că finanțarea centrului de fitness din cadrul Centrului de recreere Kippermoen din resurse provenite de la municipalitatea Vefsn, în măsura în care acestea implică un ajutor de stat, constituie un sistem de ajutoare existent. O procedură separată pentru ajutoare existente este prevăzută la articolul 1 alineatul (1) din partea I a Protocolului 3. Conform dispoziției în cauză, Autoritatea, în colaborare cu statele AELS, revizuiește în mod constant toate sistemele de ajutoare existente în statele respective. Autoritatea le va propune Acestora toate măsurile adecvate impuse de evoluția progresivă sau de către funcționarea Acordului privind SEE.

2.   Finanțarea din partea departamentului Nordland

Astfel cum se menționează mai sus, autoritățile norvegiene au clarificat faptul că centrul de fitness din cadrul KLC nu a primit finanțare din partea departamentului Nordland. În consecință, nu a avut loc un transfer de resurse de stat de la departamentul Nordland, care este primul dintre cele patru criterii cumulative care trebuie îndeplinite pentru ca o măsură să constituie ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE. Pe baza informațiilor furnizate recent de către autoritățile norvegiene, Autoritatea concluzionează că, în contextul actual, centrul de fitness din cadrul KLC nu a beneficiat de niciun ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE sub formă de avantaje care decurg din resurse de stat (departamentul Nordland).

3.   Concluzie

În conformitate cu noile informații furnizate de către autoritățile norvegiene, departamentul Nordland nu a acordat avantaje economice centrului de fitness din cadrul KLC în perioada care face obiectul actualei proceduri oficiale de investigare. Având în vedere aceste aspecte, Autoritatea concluzionează că centrul de fitness din cadrul KLC nu a beneficiat de ajutor de stat din partea departamentului Nordland în perioada relevantă.

În plus, Autoritatea a concluzionat că, având în vedere faptul că resursele acordate de municipiul Vefsn au contribuit la finanțarea centrului de fitness din cadrul KLC și că resursele respective constituie ajutor de stat, acest ajutor a fost acordat în cadrul unui sistem de ajutoare existente. Pe baza evaluării de mai sus, Autoritatea a hotărât să închidă procedura oficială de investigare și să inițieze procedura de revizuire a ajutorului existent prevăzută la articolul 1 alineatele (1) și (2) din partea I a Protocolului 3,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Procedura oficială de investigare cu privire la finanțarea centrului de fitness din cadrul Centrului de recreere Kippermoen din fonduri provenite de la departamentul Nordland în perioada în cauză este fără obiect și, prin urmare, se închide.

Articolul 2

Procedura oficială de investigare cu privire la finanțarea centrului de fitness din cadrul Centrului de recreere Kippermoen din fonduri provenite de la municipiul Vefsn se închide.

Articolul 3

Prezenta decizie se adresează Regatului Norvegiei.

Articolul 4

Numai textul în limba engleză este autentic.

Adoptată la Bruxelles, 1 iunie 2011.

Pentru Autoritatea AELS de supraveghere

Per SANDERUD

Președinte

Sabine MONAUNI-TÖMÖRDY

Membru al Colegiului


(1)  JO C 184, 8.7.2010, p. 5 și Suplimentul SEE nr. 35, 8.7.2010, p. 1.

(2)  A se vedea nota de subsol 1.

(3)  Fosta Asociație norvegiană a centrelor de fitness (NAFC) (Norsk Treningssenterforbund).

(4)  Capitolul I.2.2 din decizie.

(5)  A se vedea e-mailul trimis de autoritățile norvegiene la 28.3.2011 (documentul nr. 592463).

(6)  Capitolele I.2.2 și II.1.3 din Decizia nr. 537/09/COL.

(7)  A se vedea scrisoarea trimisă de autoritățile norvegiene la 23.2.2010 (documentul nr. 547864), p. 6.

(8)  Ibidem p. 2, 6 și 8.

(9)  Ibidem p. 7-9.

(10)  A se vedea deciziile 10/05 și 152/05 ale Consiliului local al municipiului Vefsn, anexa 2 la documentul nr. 547864.

(11)  A se vedea scrisoarea trimisă de autoritățile norvegiene la 23.2.2010 (documentul nr. 547864), p. 10.

(12)  A se vedea scrisoarea trimisă de autoritățile norvegiene la 9.9.2009 (documentul nr. 529846), p. 2-4.

(13)  A se vedea scrisoarea trimisă de autoritățile norvegiene la 23.2.2010 (documentul nr. 547864), p. 12.

(14)  Capitolul II.1.1 din Decizia nr. 537/09/COL.

(15)  A se vedea scrisoarea trimisă de autoritățile norvegiene la 23.2.2010 (documentul nr. 547864), p. 19-20.

(16)  A se vedea scrisoarea Autorității datată 9.11.2010 (documentul nr. 576711).

(17)  Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 din 15 decembrie 2006 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat ajutoarelor de minimis (OJ L 379, 28.12.2006, p. 5), încorporat în Acordul privind SEE la punctul 1ea din anexa 15 la acord.

(18)  Orientările sunt disponibile online la următoarea adresă de internet: http://www.eftasurv.int/?1=1&showLinkID=15125&1=1

(19)  A se vedea scrisoarea trimisă de autoritățile norvegiene la 27.1.2009 (documentul nr. 506341), p. 40.

(20)  În conformitate cu articolul 1 litera (b) punctul (i) din partea II din Protocolul 3, ajutor existent este: „orice ajutor care a existat înainte de intrarea în vigoare a Acordului privind SEE în aceste state membre SEE, respectiv sistemele de ajutor și ajutoarele individuale puse în aplicare anterior și care se aplică și ulterior intrării în vigoare a Acordului privind SEE”.

(21)  Capitolul II.1.3 din Decizia nr. 537/09/COL.

(22)  Cauza C-400/99, Italia/Comisia, Rec., 2005, p. I-3657.

(23)  Ibidem, punctele 47, 54 și 55.

(24)  Cauza T-190/00, Regione Siciliana/Comisia, Rec., 2003, p. II-5015, punctul 48.

(25)  Cauza C-312/90, Spania/Comisia, Rec., 1992, p. I-4117, punctele 14-17 și cauza C-47/91, Italia/Comisia, Rec., 1992, p. I-4145, punctele 22-25.

(26)  A se vedea Avizul AG Trabucchi în cauza 51/74, Hulst, Rec., 1975, p. 79.

(27)  Cauza N 37/2003 (Regatul Unit), disponibilă on-line: http://ec.europa.eu/eu_law/state_aids/comp-2003/n037-03.pdf

(28)  Ibidem, punctul 36.