15.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 191/11

Acțiune introdusă la 21 mai 2010 de Principatul Liechtenstein împotriva Autorității AELS de Supraveghere

(Cauza E-4/10)

2010/C 191/09

La data de 21 mai 2010, Principatul Liechtenstein, reprezentat de dr. Andrea Entner-Koch, în calitate de agent, unitatea de coordonare pentru SEE, Austrasse 79/Europark, FL-9490 Vaduz, a introdus o acțiune împotriva Autorității AELS de Supraveghere la Curtea de Justiție a AELS.

Principatul Liechtenstein solicită Curții de Justiție a AELS:

1.

să anuleze Decizia nr. 97/10/COL a Autorității AELS de Supraveghere din 24 martie 2010 privind impozitarea societăților captive de asigurare în temeiul Legii statului Liechtenstein în materie de impozitare;

2.

cu titlu subsidiar, să declare nule articolele 3 și 4 din Decizia nr. 97/10/COL a Autorității AELS de Supraveghere din 24 martie 2010, în măsura în care acestea ordonă recuperarea ajutorului menționat la articolul 1 al respectivei decizii;

și

3.

să oblige Autoritatea AELS de Supraveghere la plata cheltuielilor de judecată.

Situația de fapt și de drept și motivele invocate:

—

În Decizia nr. 97/10/COL a Autorității AELS de Supraveghere din 24 martie 2010, Autoritatea a declarat că normele în materie de impozitare aplicabile societăților captive de asigurare sau reasigurare din Liechtenstein, în temeiul articolelor 82 (a) și 88 (a) (3) din Legea statului Liechtenstein în materie de impozitare reprezintă ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE, întrucât regimul fiscal aplicabil acestora este mai favorabil decât cel aplicat „societăților normale de asigurare”. Autoritatea AELS de Supraveghere a mai decis că presupusul ajutor reprezenta, începând cu data de 6 noiembrie 2001, un ajutor ilegal care trebuia recuperat de la societățile captive de asigurare sau reasigurare;

—

reclamantul susține că dispozițiile fiscale în cauză nu reprezintă ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE;

—

reclamantul susține că Autoritatea AELS de Supraveghere:

—

a comis o eroare când a aplicat articolul 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE în ceea ce privește normele de impozitare a societăților captive, astfel cum acestea sunt prevăzute în Legea statului Liechtenstein în materie de impozitare, precum și atunci când a ordonat recuperarea presupusului ajutor ilegal de la societățile captive de asigurare sau reasigurare, începând cu 6 noiembrie 2001;

—

a aplicat în mod greșit articolul 61 alineatul (1) din Acordul SEE societăților captive, dată fiind natura specială a acestora și cadrul restrâns al activităților lor;

—

nu și-a motivat în mod adecvat decizia contestată, astfel cum se prevede la articolul 16 din Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție.