(1)

În ultimele trei decenii, sectorul radiodifuziunii a fost supus unor schimbări importante. Eliminarea monopolurilor, apariția unor noi operatori și dezvoltarea rapidă a tehnologiei au modificat în mod fundamental mediul concurențial. Difuzarea programelor de televiziune era, în mod tradițional, o activitate rezervată. Încă de la început, această activitate a fost desfășurată, în majoritatea cazurilor, de către întreprinderi publice într-un regim de monopol, în principal ca o consecință a numărului limitat de frecvențe de radiodifuziune disponibile și a barierelor importante la intrarea pe piață.

(2)

Cu toate acestea, în anii 1970, dezvoltarea economică și tehnologică a permis statelor AELS să autorizeze, într-o măsură din ce în ce mai mare, alți operatori de radiodifuziune. În consecință, statele AELS au decis să deschidă piața pentru concurență. Aceasta a permis consumatorilor să beneficieze de o gamă mai largă de opțiuni, în special de un număr mai mare de posturi și de servicii noi care au devenit disponibile; de asemenea, a fost favorizată apariția și dezvoltarea unor operatori europeni importanți, dezvoltarea noilor tehnologii și un nivel mai ridicat de pluralism în sectorul respectiv, ceea ce înseamnă mai mult decât simpla disponibilitate de posturi și servicii suplimentare. Concomitent cu liberalizarea pieței, statele AELS au considerat că serviciile publice de radiodifuziune trebuie păstrate pentru a garanta acoperirea unor domenii variate și a asigura răspunsul la nevoile și la obiectivele de interes public, care altfel nu ar fi fost neapărat satisfăcute la un nivel optim.

(3)

În același timp, intensificarea concurenței, precum și prezența operatorilor finanțați de către stat au contribuit, de asemenea, la creșterea îngrijorărilor legate de condițiile de concurență echitabile, care au fost aduse în atenția autorității de către operatorii privați. Plângerile se referă la pretinse încălcări ale articolelor 59 și 61 din Acordul privind SEE cu privire la finanțarea publică a organismelor publice de radiodifuziune.

(4)

Capitolul precedent referitor la aplicarea normelor privind ajutoarele de stat serviciilor publice de radiodifuziune din orientările privind ajutoarele de stat (2) a instaurat mai întâi cadrul de finanțare a serviciului public de radiodifuziune de către stat. Acesta a servit drept o bază adecvată pentru a permite autorității să examineze cazuri în domeniul finanțării serviciilor publice de radiodifuziune.

(5)

Între timp, progresul tehnologic a modificat în mod fundamental piețele de audiovizual și radiodifuziune. S-au multiplicat platformele de distribuție și tehnologiile, precum televiziunea digitală, televiziunea pe bază de protocol internet (IPTV), televiziunea mobilă și vizionarea la cerere. Acest lucru a condus la sporirea concurenței cu noii actori care au intrat pe piață, precum operatorii de rețea și societățile furnizoare de servicii internet. Progresele tehnologice au permis, de asemenea, apariția unor noi servicii media, precum serviciile de informații electronice și serviciile neliniare sau la cerere. Furnizarea serviciilor audiovizuale este un proces convergent, consumatorii putând să obțină din ce în ce mai mult servicii multiple cu ajutorul unui dispozitiv sau al unei platforme unice sau să obțină orice serviciu pe platforme sau dispozitive multiple. Varietatea din ce în ce mai mare de opțiuni pentru consumatori privind accesarea conținutului media a dus la creșterea numărului serviciilor audiovizuale oferite și la fragmentarea audienței. Noile tehnologii au permis o îmbunătățire a participării consumatorilor. Modelul tradițional de consumator pasiv s-a transformat treptat într-o participare activă și într-un control al conținutului de către consumatori. Pentru a ține pasul cu noile provocări, organismele de radiodifuziune atât din sectorul public, cât și din sectorul privat și-au diversificat activitățile, evoluând progresiv către noi platforme de distribuție și extinzând gama serviciilor pe care le oferă. Recent, această diversificare a activităților cu finanțare publică a organismelor publice de radiodifuziune (precum conținutul electronic, posturile de interes special) a determinat înregistrarea unui număr de plângeri din partea altor actori de pe piață, inclusiv din partea unor editori.

(6)

În hotărârea sa din cauza Altmark (3) din 2003, Curtea Europeană de Justiție (denumită în continuare Curtea de Justiție) a precizat condițiile în care compensațiile pentru obligația de serviciu public nu constituie ajutor de stat. În 2005, autoritatea a adoptat un nou capitol privind ajutoarele de stat sub formă de compensații pentru obligația de serviciu public (4), pe care l-a inclus în orientările sale privind ajutoarele de stat. În plus, în 2006, Decizia Comisiei 2005/842/CE din 28 noiembrie 2005 privind aplicarea articolului 86 alineatul (2) din Tratatul CE la ajutorul de stat, sub forma compensației pentru obligația de serviciu public (5), acordat anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredințată prestarea unui serviciu de interes economic general a fost încorporată în Acordul privind SEE ca actul menționat la punctul 1h din anexa XV la Acordul privind SEE, astfel cum a fost adaptat prin Protocolul 1 (denumită în continuare Decizia 2005/842/CE) (6). În prezent, statele AELS sunt în curs de a încorpora Directiva 2007/65/CE (Directiva serviciilor media audiovizuale) (7), extinzând astfel sfera de aplicare a reglementării din domeniul audiovizualului, aplicabile pe întreg teritoriul SEE, la noile servicii media.

(7)

Aceste schimbări de pe piață și din cadrul legislativ au impus o actualizare a capitolului referitor la aplicarea normelor privind ajutoarele de stat serviciilor publice de radiodifuziune. Planul de acțiune din 2005 (8) privind ajutoarele de stat al Comisiei Europene (denumită în continuare Comisia) a anunțat „reevaluarea, de către Comisie, a Comunicării sale cu privire la aplicarea normelor privind ajutoarele de stat serviciilor publice de radiodifuziune. În special odată cu dezvoltarea noilor tehnologii digitale și a serviciilor legate de internet au apărut noi aspecte privind domeniul de aplicare al activităților legate de serviciul public”.

(8)

În perioada 2008-2009, autoritatea și statele AELS au participat la consultările publice organizate de Comisie privind revizuirea Comunicării din 2001 privind aplicarea normelor privind ajutoarele de stat serviciilor publice de radiodifuziune (9). Prezentul capitol consolidează practica decizională a Comisiei și a autorității în materie de ajutoare de stat într-un mod orientat spre viitor, pe baza comentariilor primite în urma consultărilor publice. Acesta clarifică principiile urmate de autoritate în aplicarea articolelor 61 și 59 alineatul (2) din Acordul privind SEE în materie de finanțare publică a serviciilor audiovizuale din sectorul radiodifuziunii (10), având în vedere recentele evoluții ale pieței și ale cadrului juridic. Prezentul capitol nu aduce atingere aplicării normelor legate de piața internă și libertăților fundamentale în domeniul radiodifuziunii.

(9)

Serviciul public de radiodifuziune, cu toate că are o importanță economică evidentă, nu este comparabil cu niciun serviciu public desfășurat în alte sectoare economice. Nu există niciun alt serviciu care, în același timp, să dispună de acces la un segment de populație atât de vast, să ofere acestuia un volum atât de mare de informații și conținut, precum și să transmită și să influențeze astfel atât opiniile individuale, cât și opinia publică.

(10)

În plus, radiodifuziunea este, în general, percepută drept o sursă de informații fiabilă și reprezintă principala sursă de informare pentru o parte considerabilă a populației. Astfel, aceasta îmbogățește dezbaterile publice și, în ultimă instanță, poate asigura tuturor cetățenilor participarea într-o măsură echitabilă la viața publică. În acest sens, garanțiile privind independența serviciului de radiodifuziune sunt de o importanță deosebită, în conformitate cu principiul libertății de expresie, astfel cum este consacrat în articolul 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, un principiu general de drept a cărui respectare este asigurată de Curtea de Justiție (11).

(11)

Rolul serviciului public (12) în general este recunoscut de Acordul privind SEE, în special prin articolul 59 alineatul (2), care are următorul cuprins:

„Întreprinderile care au sarcina de a gestiona serviciile de interes economic general sau care prezintă caracter de monopol fiscal se supun normelor prezentului acord, și în special, normelor de concurență, în măsura în care aplicarea acestor norme nu împiedică, în drept sau în fapt, îndeplinirea misiunii speciale care le-a fost încredințată. Dezvoltarea schimburilor comerciale nu trebuie să fie afectată într-o măsură care ar fi contrară intereselor părților contractante.”

(12)

Importanța serviciului public de radiodifuziune pentru viața socială, democratică și culturală a fost reafirmată în actul menționat la punctul 33 din anexa XI la Acordul privind SEE (Rezoluția Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului din 25 ianuarie 1999 privind serviciul public de radiodifuziune) (13), astfel cum a fost adaptată de Protocolul 1 (denumită în continuare Rezoluția privind serviciul public de radiodifuziune) (14). După cum se subliniază în rezoluție: „accesul larg al publicului la diferite posturi și servicii, fără discriminare și pe baza egalității de șanse, constituie o condiție prealabilă necesară pentru îndeplinirea obligației speciale de serviciu public de radiodifuziune”. În plus, serviciul public de radiodifuziune trebuie „să beneficieze de progresul tehnologic”, să ofere „publicului avantajele noilor servicii audiovizuale și de informare și ale noilor tehnologii” și să se implice în „dezvoltarea și diversificarea activităților în era digitală”. În cele din urmă, „serviciul public de radiodifuziune trebuie să fie în măsură să continue furnizarea unei game largi de programe, în conformitate cu misiunea sa, astfel cum a fost definită de către statele membre, pentru a se adresa societății în ansamblul său; în acest context, eforturile serviciului public de radiodifuziune de atragere a unui public cât mai larg sunt legitime.”

(13)

Rolul serviciului public de radiodifuziune în promovarea diversității culturale a fost recunoscut, de asemenea, de Convenția UNESCO din 2005 privind protecția și promovarea diversității formelor de exprimare culturală (15). Convenția menționează că fiecare parte poate adopta „măsuri care să vizeze protejarea și promovarea diversității expresiilor culturale pe teritoriul său”. Astfel de măsuri pot include, printre altele, „măsuri care să vizeze sporirea diversității mass-mediei, inclusiv prin serviciul public de radiodifuziune” (16).

(14)

Aceste valori ale radiodifuziunii publice sunt importante în egală măsură în noul cadru media, aflat într-un proces de schimbare rapidă. Acest principiu a fost subliniat, de asemenea, în Recomandările Consiliului Europei privind pluralismul și diversitatea conținutului mediatic (17) și misiunea serviciului public în domeniul mass-media în societatea informațională (18). Această ultimă recomandare cere membrilor Consiliului Europei să „garanteze mijloace publice de informare în masă […] într-un mod transparent și responsabil” și „să permită mijloacelor publice de informare în masă să răspundă pe deplin și eficient la provocările societății informaționale, respectând structura duală public/privat a peisajului media electronic european și acordând atenție aspectelor legate de piață și concurență”.

(15)

În același timp și fără a aduce atingere celor menționate anterior, trebuie notat faptul că organismele private de radiodifuziune, dintre care un anumit număr sunt supuse unor obligații de serviciu public, participă în mod semnificativ, de asemenea, la realizarea obiectivelor Rezoluției privind serviciul public de radiodifuziune, în măsura în care contribuie la garantarea pluralismului, la îmbogățirea dezbaterilor culturale și politice și la extinderea gamei de programe. Mai mult, editorii de ziare sau de alte materiale media pe suport de hârtie sunt, de asemenea, garanți importanți ai informării obiective a publicului și ai democrației. Dat fiind faptul că acești operatori se află în prezent în concurență pe internet cu operatorii de radiodifuziune, toți acești distribuitori comerciali de conținut media sunt îngrijorați de potențialele efecte negative pe care ajutoarele de stat acordate organismelor publice de radiodifuziune le-ar putea avea asupra dezvoltării noilor modele economice. Astfel cum s-a reamintit în Directiva 2007/65/CE (Directiva serviciilor media audiovizuale) „coexistența furnizorilor privați și publici de servicii mass-media audiovizuale este o trăsătură care distinge piața europeană a audiovizualului”. Într-adevăr, este în interesul comun să se mențină o pluralitate a ofertei echilibrate de servicii media publice și private, inclusiv în contextul dinamic în care se găsește piața media.

(16)

Aplicarea normelor privind ajutoarele de stat pentru un serviciu public de radiodifuziune trebuie să ia în considerare o serie de elemente diferite. Evaluarea ajutoarelor de stat de bazează pe articolul 61 din Acordul privind SEE privind ajutorul de stat și articolul 59 alineatul (2) din Acordul privind SEE privind aplicarea normelor Acordului privind SEE și, în special, a normelor de concurență, în materie de servicii de interes economic general. Protocolul 3 la Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție (denumit în continuare Protocolul 3) stabilește normele de procedură în cazurile privind ajutoarele de stat.

(17)

Acordul privind SEE nu conține o dispoziție similară articolului 167 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare TFUE) (fostul articol 151 din Tratatul CE) cu privire la cultură sau o „derogare culturală” pentru ajutoarele destinate să promoveze cultura, similară celei prevăzute la articolul 107 alineatul (3) litera (d) din TFUE [fostul articol 87 alineatul (3) litera (d) din Tratatul CE]. Totuși, aceasta nu înseamnă că o derogare pentru astfel de măsuri este exclusă. După cum s-a întâmplat deja în cazuri precedente, autoritatea poate aproba astfel de măsuri de sprijin din motive culturale, pe baza articolului 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul privind SEE (19).

(18)

Cadrul de reglementare privind „serviciile media audiovizuale” este coordonat la nivel european prin Directiva 2007/65/CE (Directiva serviciilor media audiovizuale). Cerințele de transparență financiară privind întreprinderile publice sunt reglementate prin actul menționat la punctul 1a din anexa XV la Acordul privind SEE (Directiva 2006/111/CE a Comisiei din 16 noiembrie 2006 privind transparența relațiilor financiare dintre statele membre și întreprinderile publice, precum și transparența relațiilor financiare din cadrul anumitor întreprinderi) (20), astfel cum a fost adaptată prin Protocolul 1 [denumită în continuare Directiva 2006/111/CE (Directiva privind Transparența)] (21).

(19)

Aceste norme sunt supuse interpretării de către Curtea AELS în cadrul „pilonului AELS” și de către Curtea de Justiție în cadrul „pilonului Uniunii Europene”. De asemenea, autoritatea a adoptat o serie de orientări cu privire la aplicarea normelor privind ajutoarele de stat, care corespund comunicărilor similare elaborate de Comisie. În special, în 2005, autoritatea a adoptat capitolul privind ajutoarele de stat sub forma compensației pentru obligația de serviciu public și, în 2006, Decizia 2005/842/CE a fost încorporată în Acordul privind SEE, clarificând cerințele prevăzute de articolul 59 alineatul (2) din Acordul privind SEE. Aceasta din urmă se aplică, de asemenea, în domeniul radiodifuziunii, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Decizia 2005/842/CE (22).

(20)

În conformitate cu articolul 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE, noțiunea de ajutor de stat include următoarele condiții: (a) trebuie să existe o intervenție din partea statului sau prin intermediul resurselor de stat; (b) intervenția trebuie să fie susceptibilă să afecteze relațiile comerciale între părțile contractante; (c) aceasta trebuie să ofere un avantaj beneficiarului; (d) trebuie să denatureze sau să amenințe să denatureze concurența (23). Existența ajutoarelor de stat trebuie evaluată obiectiv, ținând cont de jurisprudența Curții de Justiție și a Curții AELS.

(21)

Efectul, și nu scopul intervenției statului reprezintă elementul decisiv pentru a stabili caracterul acesteia de ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE. Organismele publice de radiodifuziune sunt finanțate în mod normal din bugetul de stat sau prin intermediul unor taxe percepute posesorilor de echipamente de transmisie. În anumite cazuri, statul efectuează aporturi de capital sau anulări de datorii în favoarea organismelor publice de radiodifuziune. Măsurile financiare în cauză sunt în mod normal efectuate de către autoritățile publice și presupun un transfer de resurse de stat (24).

(22)

În general, se poate considera că finanțarea acordată de stat serviciilor publice de radiodifuziune influențează comerțul între părțile contractante. Astfel cum a remarcat Curtea de Justiție, „atunci când un ajutor acordat de stat sau prin intermediul unor resurse de stat consolidează poziția unei întreprinderi în raport cu alte întreprinderi concurente în cadrul comerțului intracomunitar, acestea din urmă trebuie considerate a fi influențate de respectivul ajutor” (25). Acest fapt este evident în cazul achiziționării și vânzării drepturilor de difuzare, care se realizează de multe ori la nivel internațional. De asemenea, în cazul organismelor publice de radiodifuziune autorizate să vândă spații publicitare, publicitatea are un efect transfrontalier, în special în zonele lingvistice omogene situate de o parte și de alta a frontierelor naționale. În plus, structura acționariatului operatorilor comerciali poate cuprinde mai multe state SEE. Mai mult, serviciile furnizate prin intermediul internetului au în general o acoperire mondială.

(23)

După cum clarifică Curtea în cauza Altmark, în ceea ce privește existența acestui avantaj, compensația pentru obligația de serviciu public nu constituie ajutor de stat dacă sunt îndeplinite patru condiții cumulative. În primul rând, întreprinderii beneficiare trebuie să i se fi încredințat în mod efectiv exercitarea de obligații de serviciu public, iar aceste obligații trebuie să fie definite cu claritate. În al doilea rând, parametrii pe baza cărora se calculează compensația trebuie stabiliți în prealabil în mod obiectiv și transparent. În al treilea rând, compensația nu poate depăși valoarea necesară acoperirii parțiale sau totale a costurilor survenite în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu public, luând în considerare veniturile relevante și un profit rezonabil. În sfârșit, dacă întreprinderea care are obligații de serviciu public, într-un anumit caz, nu este aleasă conform unei proceduri de achiziții publice care ar permite selectarea ofertantului capabil să presteze serviciile în cauză la cel mai mic preț pentru comunitate, nivelul compensației trebuie stabilit pe baza unei analize a costurilor pe care le-ar fi înregistrat o întreprindere obișnuită, bine administrată și dotată în mod adecvat, pentru a executa aceste obligații, îndeplinind cerințele necesare de serviciu public.

(24)

În măsura în care finanțarea nu satisface condițiile de mai sus, se consideră că aceasta favorizează în mod selectiv doar anumite organisme de radiodifuziune și că, prin urmare, denaturează sau amenință să denatureze concurența.

(25)

Schemele de finanțare care sunt în vigoare în majoritatea statelor AELS au fost introduse cu mult timp în urmă. În consecință, autoritatea trebuie să stabilească mai întâi dacă respectivele scheme pot fi considerate „ajutoare existente”, în sensul articolului 1 alineatul (1) din partea I a Protocolului 3. În conformitate cu această dispoziție, „Autoritatea AELS de Supraveghere, împreună cu statele AELS, verifică permanent regimurile ajutoarelor existente în aceste state. Autoritatea propune acestora măsurile utile cerute de dezvoltarea treptată sau de funcționarea Acordului privind SEE”.

(26)

În temeiul articolului 1 litera (b) punctul (i) din partea II a Protocolului 3, ajutoarele existente includ „[…] orice ajutor care a existat înainte de intrarea în vigoare a Acordului privind SEE în aceste state AELS, respectiv schemele de ajutor și ajutoarele individuale puse în aplicare anterior și care se aplică și ulterior intrării în vigoare a Acordului privind SEE”.

(27)

În temeiul articolului 1 litera (b) punctul (v) din partea II a Protocolului 3, ajutorul existent cuprinde și „ajutorul considerat ajutor existent, deoarece se poate dovedi că, în momentul punerii în aplicare, nu reprezenta un ajutor și că a devenit ajutor ulterior, datorită evoluției Spațiului Economic European și fără să fi fost modificat de statul AELS”.

(28)

În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție (26), autoritatea trebuie să verifice dacă a fost modificat cadrul juridic în conformitate cu care se acordă ajutorul de la adoptarea sa. Autoritatea consideră că cea mai adecvată metodă (27) este analiza de la caz la caz, luând în considerare toate elementele referitoare la sistemul de radiodifuziune din statul AELS respectiv.

(29)

Conform jurisprudenței stabilite prin cauza Gibraltar (28), nu orice modificare a ajutoarelor existente trebuie privită ca o transformare a ajutorului existent într-un nou ajutor. Potrivit Tribunalului, „doar în cazul în care modificarea afectează însăși substanța schemei inițiale, aceasta din urmă se transformă într-o nouă schemă de ajutor. Nu poate fi vorba de o asemenea modificare în cazul în care noul element este în mod clar disociabil de schema inițială”.

(30)

În lumina considerațiilor de mai sus, în practica sa decizională, autoritatea a examinat în general: (a) dacă regimul inițial de finanțare a organismelor publice de radiodifuziune reprezintă ajutor de stat existent în conformitate cu regulile menționate la considerentele 26 și 27 de mai sus; (b) dacă modificările subsecvente afectează însăși substanța măsurii inițiale (adică natura avantajului sau sursa de finanțare, scopul ajutorului, beneficiarii sau scopul activităților beneficiarilor) sau dacă aceste modificări sunt de natură pur formală sau administrativă; și (c) în cazul în care aceste modificări sunt substanțiale, dacă acestea sunt separabile de măsura originală, caz în care pot fi analizate separat, sau dacă nu sunt separabile de măsura originală, astfel încât aceasta este transformată în întregime într-un nou ajutor.

(31)

Deși compensația pentru obligația de serviciu public de radiodifuziune este evaluată în mod obișnuit în conformitate cu articolul 59 alineatul (2) din Acordul privind SEE, în domeniul radiodifuziunii se pot aplica, în principiu, și derogările menționate la articolul 61 alineatul (3) din Acordul privind SEE, dacă sunt îndeplinite condițiile relevante.

(32)

Acordul privind SEE nu conține o dispoziție corespunzătoare articolului 167 alineatul (4) din TFUE, care obligă Comisia să ia în considerare aspectele culturale în acțiunile sale în temeiul altor dispoziții din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special pentru a respecta și a promova diversitatea culturilor sale. Acest acord nu conține o derogare culturală similară articolului 107 alineatul (3) litera (d) din TFUE, care permite Comisiei să considere ajutoarele pentru promovarea culturii compatibile cu piața comună, în cazul în care acestea nu afectează condițiile în care se desfășoară schimburile comerciale și concurența în cadrul Comunității într-o măsură care să contravină interesului comun. Acest fapt nu implică, totuși, că punerea în aplicare a normelor privind ajutoarele de stat nu lasă loc pentru luarea în considerare a aspectelor culturale. Acordul privind SEE recunoaște necesitatea consolidării cooperării culturale, prin articolul 13 din Protocolul 31. În acest sens, trebuie reamintit faptul că autoritatea a stabilit, în practica sa decizională privind ajutorul de stat pentru producția cinematografică și activitățile conexe cinematografiei, că măsurile de sprijin pentru producția cinematografică și audiovizuală pot fi aprobate pentru motive culturale, pe baza articolului 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul privind SEE, cu condiția ca această abordare să ia suficient în considerare criteriile stabilite de Comisie și să nu se abată de la practica acesteia anterioară adoptării articolului 107 alineatul (3) litera (d) din TFUE (29).

(33)

Autoritatea are sarcina de a decide asupra aplicării efective a oricărei derogări prevăzute la articolul 61 alineatul (3) din Acordul privind SEE și asupra modalității de a lua în considerare aspectele culturale. Trebuie reamintit faptul că dispozițiile care acordă derogări de la interdicția de acordare a ajutoarelor de stat trebuie să fie aplicate restrictiv. În mod corespunzător, autoritatea consideră că derogările culturale ar putea fi aplicate numai în acele cazuri în care obiectul cultural este identificat sau identificabil în mod clar (30). În plus, autoritatea este de părere că noțiunea de cultură trebuie aplicată conținutului și naturii obiectului în cauză, și nu mediului de propagare sau difuzării în sine (31). Mai mult, nevoile educaționale și democratice ale unui stat AELS trebuie să fie privite separat de promovarea culturii (32).

(34)

Ajutoarele de stat în favoarea organismelor publice de radiodifuziune nu fac diferența, de obicei, între nevoile culturale, democratice și educaționale ale societății. Cu excepția cazului în care o măsură de finanțare vizează în mod specific promovarea unor obiective culturale, în principiu, un astfel de ajutor nu poate fi aprobat în temeiul articolului 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul privind SEE ca ajutor cultural. Ajutoarele de stat în favoarea organismelor publice de radiodifuziune se acordă, în general, sub forma compensației pentru îndeplinirea unui mandat de serviciu public și acestea sunt evaluate în conformitate cu articolul 59 alineatul (2) din Acordul privind SEE, pe baza criteriilor stabilite în prezentul capitol.

(35)

În conformitate cu articolul 59 alineatul (2) din Acordul privind SEE, „[î]ntreprinderile care au sarcina de a gestiona serviciile de interes economic general sau care prezintă caracter de monopol fiscal se supun normelor prezentului acord și, în special, normelor privind concurența, în măsura în care aplicarea acestor norme nu împiedică, în drept sau în fapt, îndeplinirea misiunii speciale care le-a fost încredințată. Dezvoltarea schimburilor comerciale nu trebuie să fie afectată într-o măsură care ar fi contrară intereselor părților contractante.”

(36)

În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții Europene de Justiție, articolul 106 din TFUE (fostul articol 86 din Tratatul CE), care corespunde articolului 59 din Acordul privind SEE, prevede o derogare și, prin urmare, trebuie interpretat în mod restrictiv. Curtea de Justiție a precizat că, pentru ca o măsură să poată beneficia de o astfel de derogare, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

(37)

În cazul special al serviciului public de radiodifuziune, abordarea menționată anterior trebuie adaptată în funcție de Rezoluția privind serviciul public de radiodifuziune, care se referă la „misiunea de serviciu public, așa cum a fost ea conferită, definită și organizată de fiecare stat membru” (definiție și mandat), și prevede o derogare de la normele din tratat destinate finanțării serviciului public de radiodifuziune „în măsura în care finanțarea se acordă organismelor de radiodifuziune cu scopul ca acestea să-și îndeplinească misiunea de serviciu public […] și […] nu aduce atingere condițiilor schimburilor și concurenței în Comunitate într-o măsură care ar fi contrară interesului comun, iar realizarea misiunii acestui serviciu public trebuie să fie luată în considerare” (proporționalitate).

(38)

Autoritatea trebuie să evalueze, pe baza probelor aduse de statele AELS, dacă aceste criterii sunt îndeplinite. În ceea ce privește definiția misiunii de serviciu public, rolul autorității se limitează la a verifica dacă există o eroare manifestă (a se vedea secțiunea 6.1). Autoritatea verifică în continuare dacă există un mandat explicit și dacă se monitorizează efectiv îndeplinirea obligațiilor de serviciu public (a se vedea secțiunea 6.2).

(39)

Aplicând testului de proporționalitate, autoritatea stabilește dacă o eventuală denaturare a concurenței, cauzată de compensația pentru obligația de serviciu public, se poate justifica prin necesitatea de a îndeplini misiunea de serviciu public și de a o finanța. Autoritatea evaluează, în special pe baza probelor pe care statele AELS sunt obligate să le prezinte, dacă există suficiente garanții pentru a evita efecte disproporționate ale finanțării publice, supracompensația și subvențiile încrucișate și pentru a se asigura că organismele publice de radiodifuziune respectă condițiile de piață în desfășurarea activităților lor comerciale (a se vedea secțiunea 6.3 și următoarele).

(40)

Analiza respectării cerințelor privind ajutoarele de stat trebuie bazată pe caracteristicile specifice fiecărui sistem național. Autoritatea este conștientă de diferențele din sistemele naționale de radiodifuziune și de alte caracteristici ale piețelor de media ale statelor AELS. În consecință, evaluarea compatibilității unui ajutor de stat în favoarea unui organism public de radiodifuziune, în temeiul articolului 59 alineatul (2), se realizează de la caz la caz, în conformitate cu practica autorității (36) și respectând principiile menționate în următoarele secțiuni.

(41)

Autoritatea va lua în considerare, de asemenea, dificultățile pe care le-ar putea întâmpina unele state AELS mai mici în obținerea fondurilor necesare, în cazul în care costurile serviciului public pe cap de locuitor sunt mai ridicate (37), luând în considerare în mod egal potențialele preocupări ale altor mijloace de informare în aceste state membre.

(42)

După cum arată practica decizională recentă a Comisiei și a autorității, o măsură care nu îndeplinește cumulativ criteriile Altmark trebuie în continuare analizată conform articolului 106 alineatul (2) din TFUE, respectiv articolului 59 alineatul (2) din Acordul privind SEE (38).

(43)

În vederea îndeplinirii condiției menționate la considerentul 36 punctul (i) de mai sus pentru aplicarea articolului 59 alineatul (2) din Acordul privind SEE, este necesară stabilirea unei definiții oficiale a misiunii de serviciu public. Numai în acest caz autoritatea va putea evalua cu suficientă securitate juridică dacă derogarea prevăzută la articolul 59 alineatul (2) din Acordul privind SEE este aplicabilă.

(44)

Definirea misiunii de serviciu public este de competența statelor AELS, care pot decide la nivel național, regional sau local, în conformitate cu ordinea legală internă. În general, în exercitarea acestei competențe, trebuie avut în vedere conceptul de „serviciu de interes economic general” (denumit în continuare SIEG).

(45)

Definiția misiunii de serviciu public de statele AELS ar trebui să fie cât de precisă posibil. Aceasta nu ar trebui să lase nicio îndoială în privința intenției statului AELS de a include sau nu în misiunea de serviciu public o anumită activitate, desfășurată de un organism de radiodifuziune mandatat. În absența unei definiții clare și precise a obligațiilor impuse unui organism public de radiodifuziune, autoritatea nu și-ar putea îndeplini sarcinile care îi revin în temeiul articolului 59 alineatul (2) din Acordul privind SEE și, în consecință, nu ar putea acorda nicio derogare în temeiul prevederii respective.

(46)

Identificarea clară a activităților care fac parte din misiunea de serviciu public este importantă și pentru ca operatorii privați să își poată planifica activitățile. În plus, condițiile misiunii de serviciu public ar trebui să fie suficient de precise, astfel încât autoritățile din statele AELS să poată monitoriza eficient respectarea lor, după cum se explică în secțiunea următoare.

(47)

În același timp, ținând cont de caracterul specific al sectorului radiodifuziunii și de nevoia de a garanta independența editorială a organismelor publice de radiodifuziune, o definiție calitativă, care să mandateze un anumit organism de radiodifuziune cu obligația de a oferi o gamă variată de programe și o ofertă echilibrată și variată, este considerată în general ca legitimă în temeiul articolului 59 alineatul (2) din Acordul privind SEE (39). Se consideră, în general, că o astfel de definiție este în concordanță cu obiectivul de a satisface nevoile democratice, sociale și culturale ale unei anumite societăți, precum și cu garantarea pluralismului, inclusiv a diversității culturale și lingvistice. După cum a statuat Tribunalul, legitimitatea unei misiuni de serviciu public astfel definite în sens larg se întemeiază pe cerințele calitative ale serviciilor oferite de organismul public de radiodifuziune (40). Definiția serviciului public poate să reflecte, de asemenea, dezvoltarea și diversificarea activităților din era digitală, incluzând serviciile audiovizuale pe toate platformele de distribuție.

(48)

În ceea ce privește definiția serviciului public în sectorul radiodifuziunii, rolul autorității se limitează la a verifica dacă există o eroare manifestă. Autorității nu îi revine rolul de a decide ce programe trebuie furnizate și finanțate ca serviciu de interes economic general, nici de a pune la îndoială natura sau calitatea unui anumit produs. Cu toate acestea, ar exista o eroare manifestă în definiția misiunii de serviciu public în cazul în care aceasta ar include activități care nu ar putea fi considerate în mod întemeiat ca răspunzând nevoilor democratice, sociale și culturale ale fiecărei societăți. De exemplu, acesta ar fi, în mod normal, cazul publicității, al comerțului electronic, al teleshoppingului, al utilizării numerelor cu tarif special în cazul jocurilor-concurs comerciale (41), al sponsorizării sau al activităților comerciale. Mai mult, ar putea apărea o eroare manifestă dacă ajutorul de stat este utilizat pentru a finanța activități care nu reprezintă o valoare adăugată, în ceea ce privește nevoile specifice sociale, democratice și culturale ale societății.

(49)

În acest sens, trebuie reamintit faptul că misiunea de serviciu public desemnează serviciile oferite publicului în interesul general. Problema definirii misiunii de serviciu public nu trebuie confundată cu problema mecanismului de finanțare ales pentru furnizarea respectivelor servicii. Prin urmare, dacă organismele publice de radiodifuziune pot desfășura activități comerciale, precum vânzarea de spații publicitare pentru a obține venituri, activitățile respective nu pot fi considerate ca făcând parte integrantă din misiunea de serviciu public (42).

(50)

Pentru a putea beneficia de o derogare în temeiul articolului 59 alineatul (2) din Acordul privind SEE, misiunea de serviciu public ar trebui încredințată uneia sau mai multor întreprinderi printr-un act oficial (de exemplu printr-un act legislativ, contract sau mandat obligatoriu).

(51)

Mandatul (mandatele) va (vor) specifica natura exactă a obligațiilor serviciului public în conformitate cu secțiunea 6.1 de mai sus și va (vor) fixa condițiile pentru oferirea compensației, precum și modalitățile de evitare a unei eventuale supracompensații și de rambursare a acesteia.

(52)

De fiecare dată când domeniul de aplicare al misiunii de serviciu public se extinde pentru a acoperi noi servicii, definiția și mandatul (mandatele) ar trebui modificate în mod corespunzător, în limitele articolului 59 alineatul (2) din Acordul privind SEE. Pentru a permite organismelor publice de radiodifuziune să reacționeze prompt la noile evoluții tehnologice, statele AELS trebuie să prevadă, de asemenea, ca mandatarea cu un nou serviciu să se efectueze după evaluarea menționată la secțiunea 6.7 de mai jos, înainte de rectificarea oficială a mandatului original.

(53)

Nu este suficient însă ca organismul public de radiodifuziune să fie însărcinat în mod oficial cu prestarea unui serviciu public bine definit. Este necesar, de asemenea, ca serviciul public să fie prestat în mod efectiv, în conformitate cu modalitățile prevăzute în actul oficial încheiat între stat și întreprinderea căreia i-a fost încredințată misiunea de serviciu public. În acest scop, este de dorit ca o autoritate competentă sau un organism desemnat în acest scop să monitorizeze aplicarea sa în mod transparent și eficace. Necesitatea existenței unei autorități competente sau a unui organism însărcinat să exercite un astfel de control este evidentă în cazul standardelor de calitate impuse operatorului căruia i se încredințează misiunea. Autorității nu îi revine rolul de a aprecia respectarea standardelor de calitate: aceasta trebuie să se poată baza pe supravegherea corespunzătoare efectuată de statele AELS privind îndeplinirea de către organismul de radiodifuziune a misiunii sale de serviciu public, inclusiv standardele calitative stabilite în acea misiune (43).

(54)

Competența de a alege mecanismul care să asigure un control eficient al îndeplinirii obligațiilor de serviciu public aparține statelor AELS, permițând astfel autorității să își îndeplinească sarcinile în conformitate cu articolul 59 alineatul (2) din Acordul privind SEE. O astfel de supraveghere ar putea fi eficace doar dacă ar fi efectuată de un organism cu adevărat independent de conducerea organismelor publice de radiodifuziune, care să aibă competența, capacitatea și resursele necesare să efectueze monitorizări periodice și care să conducă la impunerea de măsuri corective adecvate necesare pentru asigurarea respectării obligațiilor care incumbă serviciului public.

(55)

În absența unor indicii suficiente și fiabile în sensul că respectivul serviciu public este prestat efectiv în conformitate cu misiunea încredințată, autoritatea nu ar putea să își îndeplinească sarcinile care îi revin în temeiul articolului 59 alineatul (2) din Acordul privind SEE și, prin urmare, nu ar putea acorda o derogare în temeiul acestei prevederi.

(56)

Îndatoririle de serviciu public pot fi cantitative, calitative sau atât cantitative, cât și calitative. Indiferent de formă, acestea pot justifica compensația, în măsura în care presupun costuri suplimentare pe care operatorul de radiodifuziune nu ar fi trebuit să le suporte în mod normal.

(57)

Schemele de finanțare pot fi divizate în două mari categorii: „finanțare unică” și „finanțare mixtă”. Categoria „finanțării unice” cuprinde sistemele în care organismele publice de radiodifuziune sunt finanțate numai din fonduri publice, indiferent de forma acestora. Schemele de „finanțare mixtă” cuprind o gamă variată de mecanisme prin intermediul cărora serviciul public de radiodifuziune este finanțat în proporții variabile din resurse de stat și din venituri provenind din activități comerciale sau de servicii publice, precum vânzarea de spații sau programe publicitare și oferirea de servicii contra cost.

(58)

După cum prevede Rezoluția privind serviciul public de radiodifuziune: „[D]ispozițiile Tratatului de instituire a Comunității Europene nu aduc atingere competenței statelor membre de a participa la finanțarea serviciului public de radiodifuziune […].” Prin urmare, autoritatea nu emite nicio obiecție de principiu privind alegerea unei scheme de finanțare mixte față de o schemă de finanțare unică.

(59)

Deși statele AELS sunt libere să aleagă modalitățile de finanțare a serviciului public de radiodifuziune, autoritatea trebuie să verifice, în temeiul articolului 59 alineatul (2) din Acordul privind SEE, dacă finanțarea de la stat nu afectează concurența în SEE în mod disproporționat, după cum s-a menționat anterior la considerentul 37.

(60)

Evaluarea realizată de autoritate privind ajutoarele de stat necesită o definiție clară și precisă a misiunii de serviciu public și o distincție clară și adecvată între activitățile de serviciu public și activitățile din afara serviciului public, inclusiv o separare clară a conturilor.

(61)

La nivel național se impune deja, în mod normal, separarea conturilor între activitățile legate de serviciul public și cele care nu sunt specifice unui serviciu public, deoarece aceasta este esențială pentru a se asigura transparența și controlul utilizării fondurilor publice. Separarea conturilor oferă un instrument de evaluare a eventualelor subvenții încrucișate și de motivare a plăților de compensări justificate prin îndeplinirea misiunilor de interes economic general. Doar pe baza unei alocări adecvate de venituri și costuri se poate stabili dacă finanțarea publică se limitează efectiv la costurile nete ale misiunii de serviciu public și dacă poate fi, prin urmare, autorizată în temeiul articolului 59 alineatul (2) din Acordul privind SEE.

(62)

Directiva 2006/111/CE (Directiva privind transparența) prevede obligația statelor membre de a adopta măsuri legate de transparență pentru orice întreprindere titulară de drepturi speciale sau exclusive ori căreia i-a fost încredințată prestarea unui serviciu de interes economic general, care primește o compensație pentru obligația de serviciu public sub orice formă, în legătură cu acest serviciu și care desfășoară alte activități nespecifice unui serviciu public. Aceste cerințe privind transparența sunt: (a) toate conturile interne corespunzătoare diferitelor activități, și anume cele specifice serviciului public și cele nespecifice unui serviciu public, trebuie să fie separate; (b) toate costurile și veniturile trebuie să fie percepute și alocate corect, pe baza principiilor de contabilitate analitică aplicate de o manieră coerentă și justificabile în mod obiectiv; și (c) principiile de contabilitate analitică în conformitate cu care sunt stabilite conturile separate trebuie să fie definite în mod clar (44).

(63)

Aceste cerințe generale privind transparența se aplică, de asemenea, operatorilor de radiodifuziune, în măsura în care acestora li s-a încredințat prestarea unui serviciu de interes economic general, primesc o compensație pentru obligația de serviciu public, în legătură cu acest serviciu și, de asemenea, desfășoară alte activități nespecifice unui serviciu public.

(64)

În sectorul radiodifuziunii, separarea conturilor nu ridică probleme deosebite în ceea ce privește veniturile. Din acest motiv, autoritatea consideră că, în ceea ce privește veniturile, organismele de radiodifuziune ar trebui să prezinte o evidență detaliată a surselor și sumelor care corespund ansamblului de venituri obținute în urma prestării unor activități de serviciu public și din afara serviciului public.

(65)

În ceea ce privește costurile, pot fi luate în considerare toate cheltuielile ocazionate de funcționarea serviciului public. În cazul în care întreprinderea efectuează activități care nu intră sub incidența serviciului public, se pot lua în calcul doar costurile asociate serviciului public. Autoritatea recunoaște că, în sectorul serviciului public de radiodifuziune, separarea conturilor poate fi mai anevoioasă din punctul de vedere al cheltuielilor. Aceasta, ca urmare a faptului că, în special în sectorul radiodifuziunii tradiționale, statele AELS pot considera că toate programele unui organism de radiodifuziune sunt incluse în misiunea de serviciu public, permițând în același timp și exploatarea comercială a acestora. Cu alte cuvinte, activitățile legate de serviciul public și cele din afara acestui domeniu pot, într-o mare măsură, să partajeze aceleași surse, pe când cheltuielile nu pot întotdeauna să fie separate în mod proporțional.

(66)

Cheltuielile specifice activităților serviciului din afara sferei publice (de exemplu cheltuielile de marketing legate de publicitate) ar trebui întotdeauna să fie identificate în mod clar și contabilizate separat. În plus, costurile de producție care sunt destinate în același timp dezvoltării activităților în domeniul serviciilor publice și nepublice, ar trebui alocate proporțional activităților legate de serviciul public și respectiv activităților din afara acestui serviciu, de câte ori este posibil, în mod semnificativ.

(67)

În alte cazuri, ori de câte ori aceleași resurse sunt utilizate pentru a îndeplini sarcini din cadrul și din afara serviciului public, costurile comune de producție ar trebui alocate pe baza diferenței în costurile totale ale companiei, cu și fără activitățile din afara serviciului public (45). În astfel de cazuri, costurile care sunt în totalitate atribuibile activităților de serviciu public, dar care profită și activităților din afara serviciului public, nu trebuie să fie repartizate între cele două tipuri de activități și pot fi alocate în întregime activităților de serviciu public. Această diferență față de abordarea urmată în general în alte servicii publice se explică prin specificitățile sectorului public de radiodifuziune. În sectorul radiodifuziunii publice, beneficiile nete ale activităților comerciale legate de activitățile de serviciu public trebuie să fie luate în considerare pentru calcularea costurilor nete ale serviciului public și, prin urmare, pentru reducerea nivelului compensației pentru obligația de serviciu public. Astfel se reduce riscul subvenționărilor încrucișate, prin atribuirea de cheltuieli comune activităților de serviciu public.

(68)

Principalul exemplu pentru situația descrisă la considerentul anterior ar fi cheltuielile ocazionate de producerea programelor în cadrul misiunii de serviciu public a organismului de radiodifuziune. Aceste programe îndeplinesc misiunea de serviciu public și, totodată, generează audiență pentru comercializarea de spații publicitare. Cu toate acestea, este aproape imposibil de cuantificat cu un grad suficient de precizie partea din audiență care îndeplinește misiunea de serviciu public și cea care generează venit din publicitate. Din acest motiv, distribuirea costurilor ocazionate de producerea programului între cele două tipuri de activități riscă să fie arbitrară și nesemnificativă.

(69)

Autoritatea consideră că transparența financiară ar putea fi sporită și mai mult printr-o separare adecvată între activitățile de serviciu public și cele din afara acestuia la nivel de organizare a organismului public de radiodifuziune. În mod normal, separarea funcțională și structurală permite evitarea de la început a subvenționărilor încrucișate a activităților comerciale, precum și garantarea aplicării prețului de transfer și a respectării principiului deplinei concurențe. Prin urmare, autoritatea invită statele AELS să ia în considerare separarea funcțională și structurală a activităților importante și disociabile, ca o formă de bună practică.

(70)

Ca principiu, deoarece supracompensația nu este necesară pentru funcționarea serviciului de interes economic general, aceasta constituie ajutor de stat incompatibil și trebuie rambursat către stat, sub rezerva clarificărilor prezentate în această secțiune cu privire la serviciile publice de radiodifuziune.

(71)

Autoritatea pornește de la premisa că finanțarea acordată de stat este necesară, în mod normal, pentru a permite întreprinderii să își îndeplinească misiunea de serviciu public. Cu toate acestea, pentru a îndeplini cerințele testului de proporționalitate, trebuie ca, în general, valoarea compensației publice să nu depășească costurile nete ale misiunii de serviciu public, ținând cont și de alte venituri directe sau indirecte rezultate din aceasta. Din acest motiv, beneficiul net al tuturor activităților comerciale legate de activitatea de serviciu public va fi luat în calcul pentru determinarea cheltuielilor nete de serviciu public.

(72)

Întreprinderile care primesc o compensație pentru îndeplinirea misiunii de serviciu public pot, în general, să aibă un profit rezonabil. Acest profit reprezintă o rată a rentabilității propriului capital care ia în considerare riscul sau absența riscului asumat de întreprindere. În sectorul radiodifuziunii, misiunea de serviciu public este îndeplinită de cele mai multe ori de către organisme de radiodifuziune care nu sunt orientate către obținerea de profit sau care nu trebuie să rentabilizeze capitalul utilizat sau să efectueze orice activitate în afara aceleia de furnizare a serviciului public. Autoritatea consideră că, în aceste situații, nu este rezonabilă includerea unui element de profit în suma compensației pentru îndeplinirea misiunii de serviciu public (46). Cu toate acestea, în alte cazuri, de exemplu în situația în care obligațiile de serviciu public sunt încredințate unor întreprinderi administrate comercial și care trebuie să rentabilizeze capitalul investit, un element de profit care reprezintă o remunerare echitabilă a capitalului, având în vedere riscurile, poate fi considerat rezonabil, dacă este justificat corespunzător și cu condiția să fie necesar pentru îndeplinirea obligațiilor de serviciu public.

(73)

Organismele publice de radiodifuziune pot reține supracompensația anuală peste nivelul costurilor nete ale serviciului public (ca „rezerve ale serviciului public”), în măsura în care aceasta este necesară pentru asigurarea finanțării obligațiilor acestora de serviciu public. În general, autoritatea consideră că o sumă de până la 10 % din cheltuielile anuale cuprinse în buget privind misiunea de serviciu public poate fi considerată necesară pentru a acoperi fluctuațiile de costuri și de venit. Ca regulă, supracompensația care depășește această limită trebuie să fie recuperată fără întârziere.

(74)

În cazuri excepționale și temeinic justificate, organismelor publice de radiodifuziune li se poate permite să rețină o sumă care să depășească 10 % din cheltuielile anuale cuprinse în buget privind misiunea acestora de serviciu public. Acest lucru este acceptabil doar cu condiția ca această supracompensație să fie alocată în mod specific, din timp și în mod obligatoriu, în scopul unor investiții majore, nerecurente, necesare pentru îndeplinirea misiunii de serviciu public (47). Utilizarea unei astfel de supracompensații alocate în mod clar trebuie să fie limitată în timp, depinzând de destinația sa.

(75)

Pentru a permite autorității să-și exercite îndatoririle, statele AELS stabilesc condițiile în care supracompensația menționată anterior poate fi folosită de către organismele publice de radiodifuziune.

(76)

Supracompensația menționată anterior se va utiliza doar în scopul finanțării activităților de serviciu public. Subvenția încrucișată a activităților comerciale nu este justificată și constituie ajutor de stat incompatibil.

(77)

Statele AELS prevăd mecanisme adecvate pentru a preveni orice supracompensație, sub rezerva prevederilor de la considerentele 72-76 de mai sus. Acestea asigură controlul periodic și eficient al utilizării finanțării publice pentru a preveni supracompensația și subvențiile încrucișate și pentru a examina nivelul „rezervelor serviciului public” și utilizarea acestora. Competența de a alege mecanismele de control cele mai adecvate din sistemul de radiodifuziune național aparține statelor AELS, ținând cont și de nevoia de a asigura coerența cu mecanismele instaurate pentru supravegherea îndeplinirii misiunii de serviciu public.

(78)

Pentru a fi eficiente, se consideră că astfel de controale ar trebui efectuate de către un organism extern independent de organismul public de radiodifuziune, la intervale regulate de timp, de preferință anual. Statele AELS se asigură că pot fi aplicate măsuri efective pentru a recupera supracompensația care nu respectă prevederile secțiunii 6.5 anterioare și subvențiile încrucișate.

(79)

Situația financiară a organismelor publice de radiodifuziune ar trebui să facă obiectul unei revizuiri detaliate la sfârșitul fiecărei perioade financiare, după cum se prevede în sistemele naționale de radiodifuziune ale statelor AELS, sau, în absența acesteia, al unei perioade de timp care nu trebuie să depășească, în mod normal, patru ani. Orice „rezerve ale serviciului public” existente la sfârșitul perioadei financiare sau al unei perioade echivalente după cum s-a menționat anterior, se iau în considerare la calcularea nevoilor financiare ale organismului public de radiodifuziune pentru perioada următoare. În cazul unor „rezerve ale serviciului public” care depășesc în mod recurent 10 % din costurile anuale de serviciu public, statele AELS reexaminează dacă nivelul finanțării corespunde nevoilor financiare efective ale serviciilor publice de radiodifuziune.

(80)

În ultimii ani, piețele audiovizuale au înregistrat schimbări importante, care au condus la evoluția și diversificarea ofertei actuale de radiodifuziune. Aceste schimbări au ridicat noi întrebări privind aplicarea normelor privind ajutoarele de stat la serviciile audiovizuale, care depășesc conceptul de activitate de radiodifuziune în sens tradițional.

(81)

În acest sens, autoritatea consideră că organismele publice de radiodifuziune ar trebui să poată folosi oportunitățile oferite de procesul de digitalizare și de diversificare a platformelor de distribuție pe baza neutralității tehnologice, în beneficiul societății. Pentru a garanta rolul fundamental al organismelor publice de radiodifuziune în noul mediu digital, acestea pot utiliza ajutoarele de stat pentru a oferi servicii audiovizuale pe platforme noi de distribuție, răspunzând publicului general, dar și intereselor speciale, cu condiția ca acestea să se adreseze acelorași nevoi democratice, sociale și culturale ale societății în cauză și să nu provoace efecte disproporționate pe piață, care nu sunt necesare pentru îndeplinirea misiunii de serviciu public.

(82)

În paralel cu evoluția rapidă a pieței radiodifuziunii, modelele economice ale organismelor de radiodifuziune suferă, de asemenea, schimbări. Îndeplinind misiunea lor de serviciu public, organismele de radiodifuziune se orientează din ce în ce mai mult către noi surse de finanțare, cum ar fi publicitatea electronică sau furnizarea de servicii contra cost (așa-numitele servicii cu plată, precum accesul la arhive contra unei taxe, posturi de televiziune de interes special pe bază de plată la vizionare, accesul la servicii mobile contra plății unei sume forfetare, difuzarea unor programe înregistrate contra unei taxe, descărcarea unui conținut electronic contra cost etc.). Elementul de remunerație în cazul serviciilor contra cost poate fi legat, de exemplu, de plata unor taxe de distribuție de rețea sau de drept de autor de către organismele de radiodifuziune (de exemplu, dacă serviciile oferite pe platforme mobile sunt furnizate contra plății unei taxe unui operator mobil).

(83)

Cu toate că serviciile publice de radiodifuziune au beneficiat în mod tradițional de difuzare gratuită, autoritatea consideră că existența unui element de remunerație directă în serviciile oferite – având un impact asupra accesului clienților (48) – nu înseamnă în mod obligatoriu că aceste servicii nu fac parte în mod clar din misiunea de serviciu public, cu condiția ca elementul „preț” să nu compromită caracterul distinctiv al serviciului public care răspunde nevoilor specifice sociale, democratice și culturale ale societății, ceea ce distinge serviciile publice de activitățile pur comerciale (49). Elementul de remunerație este unul dintre aspectele care trebuie luate în considerare atunci când se decide includerea unui asemenea serviciu în misiunea de serviciu public, deoarece acesta poate afecta universalitatea și configurația generală a serviciului oferit, precum și impactul asupra pieței. Statele AELS pot mandata organismele publice de radiodifuziune să ofere un astfel de serviciu contra cost ca parte a misiunii acestora de serviciu public, cu condiția ca serviciul în cauză să răspundă nevoilor specifice sociale, democratice și culturale ale societății, fără să producă efecte disproporționate asupra concurenței și asupra comerțului transfrontalier.

(84)

După cum s-a menționat anterior, operatorii publici de radiodifuziune pot utiliza ajutoare de stat pentru prestarea serviciilor audiovizuale pe toate platformele, cu condiția ca cerințele de fond din articolul 59 alineatul (2) din Acordul privind SEE să fie îndeplinite. În acest scop, statele AELS iau în considerare, printr-o procedură prealabilă de evaluare, bazată pe o consultare publică, dacă serviciile audiovizuale importante noi care sunt preconizate de operatorii publici de radiodifuziune îndeplinesc cerințele din articolul 59 alineatul (2) din Acordul privind SEE, și anume, în cazul serviciului public de radiodifuziune, dacă acestea răspund nevoilor democratice, sociale și culturale ale societății, luând în calcul cu atenție potențialele efecte asupra condițiilor comerciale și asupra concurenței.

(85)

Statelor AELS le revine sarcina de a decide, având în vedere caracteristicile și evoluția pieței radiodifuziunii, precum și gama serviciilor deja oferite de către organismul public de radiodifuziune, ce anume se va înțelege prin „serviciu nou important”. Natura „nouă” a unei activități poate depinde, printre altele, de conținutul acesteia și de modalitățile de consum (50). „Importanța” serviciului poate lua în calcul, de exemplu, resursele financiare necesare pentru dezvoltarea acestuia și impactul preconizat asupra cererii. Modificările importante asupra serviciilor existente vor face obiectul aceleiași evaluări ca și serviciile noi importante.

(86)

Alegerea celui mai adecvat mecanism pentru a asigura conformitatea serviciilor audiovizuale cu condițiile de fond ale articolului 59 alineatul (2) din Acordul privind SEE intră în sfera de competență a statelor AELS, ținându-se seama de specificitățile sistemelor lor naționale de radiodifuziune și de nevoia de a garanta independența editorială a organismelor publice de radiodifuziune.

(87)

Din motive legate de transparență și de obținere a tuturor informațiilor relevante necesare în vederea adoptării unei decizii echilibrate, părțile interesate vor avea posibilitatea să își exprime opiniile privind serviciul important nou preconizat în cadrul unui proces deschis de consultare. Rezultatul procesului de consultare, evaluarea acestuia, precum și motivele pe care se întemeiază adoptarea deciziei vor fi puse la dispoziția publicului.

(88)

Pentru a se asigura că finanțarea publică a serviciilor audiovizuale noi importante nu denaturează schimburile comerciale și concurența în mod contrar intereselor comune, statele AELS vor evalua, pe baza rezultatelor consultărilor deschise, impactul general al noului serviciu pe piață prin compararea situației în prezența și în absența noului serviciu planificat. În evaluarea impactului pe piață, aspectele relevante includ, de exemplu, existența unor oferte similare sau substituibile pe piață, concurența editorială, structura pieței, poziția pe piață a organismului public de radiodifuziune, nivelul concurenței și efectul potențial asupra inițiativelor private. Acest impact trebuie evaluat în funcție de valoarea pe care serviciile în cauză le prezintă pentru societate. În cazul unor efecte predominant negative pe piață, finanțarea de stat a serviciilor audiovizuale ar fi considerată proporțională numai dacă se justifică prin valoarea adăugată în ceea ce privește răspunsul la nevoile sociale, democratice și culturale ale societății (51), luându-se în considerare, de asemenea, oferta globală existentă de servicii publice.

(89)

O astfel de evaluare ar putea fi obiectivă doar dacă ar fi efectuată de un organism cu adevărat independent de organismele publice de radiodifuziune, de asemenea din perspectiva numirii și revocării membrilor săi, și care să aibă capacitatea și resursele suficiente pentru a-și exercita îndatoririle. Statele AELS au posibilitatea să stabilească o procedură proporțională cu mărimea pieței și cu poziția de piață a organismului public de radiodifuziune.

(90)

Mențiunile anterioare nu vor împiedica organismele publice de radiodifuziune să testeze servicii noi, inovatoare (de exemplu, sub forma proiectelor pilot) la scară limitată (de exemplu, în ceea ce privește intervalul de timp și audiența) și în scopul strângerii de informații privind fezabilitatea și valoarea adăugată a serviciului preconizat, atât timp cât o astfel de perioadă de probă nu echivalează cu introducerea unui serviciu audiovizual nou important, de sine stătător.

(91)

Autoritatea consideră că evaluarea menționată anterior va contribui la asigurarea respectării normelor SEE privind ajutoarele de stat la nivel național. Acest lucru nu aduce atingere nici competențelor autorității de a verifica dacă statele AELS respectă dispozițiile Acordului privind SEE și nici dreptului acesteia de a se sesiza, la nevoie, în urma plângerilor sau din proprie inițiativă.

(92)

În conformitate cu articolul 59 alineatul (2) din Acordul privind SEE, organismele publice de radiodifuziune nu trebuie să desfășoare activități care ar avea drept consecință denaturarea disproporționată a concurenței și care nu sunt necesare pentru îndeplinirea misiunii de serviciu public. De exemplu, achiziționarea unui conținut „premium” ca parte din misiunea generală de serviciu public a organismului public de radiodifuziune este considerată, în general, legitimă. Cu toate acestea, concurența ar fi denaturată în mod disproporționat în cazul în care organismele publice de radiodifuziune ar menține drepturile „premium” exclusive, fără a le folosi sau fără a acorda sublicențe pentru acestea, în mod transparent și în timp util. Prin urmare, autoritatea invită statele AELS să se asigure că organismele publice de radiodifuziune respectă principiul proporționalității și în ceea ce privește achiziționarea de drepturi „premium” și să stabilească norme privind acordarea de către organismele publice de radiodifuziune de sublicențe în cazul drepturilor „premium” exclusive neutilizate.

(93)

Organismele publice de radiodifuziune au obligația să respecte principiile de piață atunci când desfășoară activități comerciale și, atunci când acționează prin intermediul filialelor comerciale, relația dintre acestea și filialele comerciale trebuie să respecte principiul deplinei concurențe. Statele AELS vor veghea ca organismele publice de radiodifuziune să respecte principiul deplinei concurenței, să efectueze investiții comerciale în conformitate cu principiul investitorului privat în economia de piață și să nu adopte un comportament anticoncurențial față de concurenții lor, pe baza finanțării publice de care beneficiază.

(94)

Un exemplu de comportament anticoncurențial poate fi subcotarea prețului. Un serviciu public de radiodifuziune ar putea fi tentat să provoace scăderea prețului pentru publicitate sau prețul altor activități nespecifice unui serviciu public (precum serviciile comerciale contra cost) sub ceea ce poate fi considerat în mod rezonabil ca fiind conform cu regulile pieței, pentru a reduce veniturile concurenților, în măsura în care compensația publică acoperă diminuarea veniturilor. Un astfel de comportament nu poate fi considerat ca intrinsec misiunii de serviciu public atribuite organismului de radiodifuziune și, în orice caz, ar afecta condițiile comerciale și concurența în Spațiul Economic European într-o măsură care ar fi contrară interesului comun și ar încălca astfel articolului 59 alineatul (2) din Acordul privind SEE.

(95)

Având în vedere diferențele dintre situațiile piețelor, respectarea principiilor de piață de către organismele publice de radiodifuziune și, în special, chestiunile legate de reducerea prețurilor în oferta comercială de către organismele publice de radiodifuziune sau dacă acestea respectă principiul proporționalității în ceea ce privește achiziționarea de programe cu conținut „premium” (52) se va evalua de la caz la caz, avându-se în vedere specificitățile pieței și ale serviciului în cauză.

(96)

Autoritatea consideră că responsabilitatea de a se asigura că organismele publice de radiodifuziune respectă principiile de piață aparține, în primul rând, autorităților naționale. În acest scop, statele AELS se vor dota cu mecanismele corespunzătoare care să permită analizarea oricărei plângeri potențiale în mod eficient, la nivel național.

(97)

Fără a aduce atingere considerentului anterior, dacă va considera necesar, autoritatea va acționa pe baza articolelor 53, 54, 59 și 61 din Acordul privind SEE.

(98)

Prezentul capitol se va aplica din ziua următoare adoptării sale de autoritate. Acesta va înlocui capitolul precedentul referitor la aplicarea normelor privind ajutoarele de stat serviciilor publice de radiodifuziune din orientările autorității privind ajutoarele de stat.

(99)

În conformitate cu capitolul privind stabilirea normelor aplicabile pentru evaluarea ajutorului de stat ilegal (53), autoritatea va aplica, pentru cazurile de ajutoare nenotificate: