—

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2007)0012) (1),

—

având în vedere articolul 37 din Tratatul CE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C6-0057/2007),

—

având în vedere articolul 51 şi articolul 43 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală (A6-0038/2007),

1.

aprobă propunerea Comisiei;

2.

invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenţionează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.

solicită Consiliului să îl consulte din nou, dacă intenţionează să modifice în mod substanţial propunerea Comisiei;

4.

încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

—

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2007)0048) (1),

—

având în vedere articolul 37 din Tratatul CE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C6-0076/2007),

—

având în vedere articolul 51 şi articolul 43 alineatul (1) din Tratatul CE,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală (A6-0051/2007),

1.

aprobă propunerea Comisiei;

2.

invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenţionează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.

solicită Consiliului să îl consulte din nou, în cazul în care intenţionează sa modifice în mod substanţial propunerea Comisiei;

4.

încredinţează Preşedintelui sarcina de transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

—

având în vedere propunerea Comisiei înaintată Consiliului (COM(2006)0448) (1),

—

având în vedere articolele 37, 279 şi 308 din Tratatul CE, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C6-0277/2006),

—

având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A6-0056/2007),

1.

aprobă propunerea Comisiei;

2.

invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenţionează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.

solicită Consiliului să îl consulte din nou, în cazul în care intenţionează sa modifice în mod substanţial propunerea Comisiei;

4.

încredinţează Preşedintelui sarcina de transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

—

având în vedere propunerea Comisiei, prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2006)0507) (1),

—

având în vedere articolul 251 alineatul (2), articolul 47 alineatul (2) şi articolul 55 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0298/2006),

—

având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare (A6-0027/2007),

1.

aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.

solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.

încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

—

având în vedere Comunicarea Comisiei privind punerea în aplicare a parteneriatului pentru creştere şi ocupare a forţei de muncă: a face din Europa un pol al excelenţei în domeniul de răspunderii sociale a societăţilor (COM(2006)0136),

—

având în vedere cele mai recunoscute două standarde la nivel internaţional în ceea ce priveşte conduita întreprinderilor: Declaraţia de principii tripartită privind întreprinderile multinaţionale şi politica socială a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, revizuită ultima dată în 2001 şi „Orientările pentru întreprinderile multinaţionale” ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), revizuită ultima dată în 2000, precum şi codurile de conduită agreate sub egida altor organizaţii internaţionale precum Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură a ONU, Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Banca Mondială, dar şi eforturile depuse sub auspiciile Conferinţei Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare, în legătură cu activităţile întreprinderilor din ţările în curs de dezvoltare,

—

având în vedere Declaraţia OIM privind principiile şi drepturile fundamentale la locul de muncă adoptată în 1998 şi convenţiile OIM de stabilire a unor norme fundamentale universale de muncă cu privire la abolirea muncii forţate, C29 (1930) şi C105 (1957), libertatea de asociere şi dreptul la negociere colectivă, C87 (1948) şi C98 (1949), abolirea muncii copiilor, C138 (1973) şi C182 (1999); şi nediscriminarea la încadrarea în muncă, C100 (1951) şi C111 (1958),

—

având în vedere Declaraţia universală a drepturilor omului a Organizaţiei Naţiunilor Unite din 1948 şi, în special, proclamaţia conform căreia fiecare individ şi organism al societăţii este invitat să îşi exercite rolul de a asigura respectarea universală a drepturilor omului, Pactul său internaţional din 1966 cu privire la drepturile civile şi politice, Pactul său din 1966 cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, Convenţia sa din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, Convenţia sa privind drepturile copilului din 1989; şi proiectul său de Declaraţie din 1994 privind drepturile populaţiilor indigene,

—

având în vedere Convenţia privind lupta împotriva corupţiei a OCDE (1997),

—

având în vedere Iniţiativa de Raportare Globală privind orientările pentru dezvoltare durabilă şi raportare ale grupului G3, 2006,

—

având în vedere iniţiativa „Global Compact” a ONU, lansată în iulie 2000,

—

având în vedere anunţul din 6 octombrie 2006 făcut de „Global Compact” şi de Iniţiativa de Raportare Globală privind formarea unei „alianţe strategice”,

—

având în vedere normele ONU privind responsabilităţile societăţilor transnaţionale şi a altor întreprinderi comerciale, privind drepturile omului, 2003,

—

având în vedere rezultatele reuniunii la nivel înalt a ONU pe tema dezvoltării durabile, organizate în 2002, la Johannesburg, şi în special apelul lansat în favoarea iniţiativelor interguvernamentale în materie de responsabilitate a întreprinderilor, precum şi concluziile Consiliului din 3 decembrie 2002 privind urmările reuniunii la nivel înalt,

—

având în vedere raportul Secretarului General al ONU „Către parteneriate globale - Cooperare consolidată între Organizaţia Naţiunilor Unite şi toţi partenerii implicaţi, în special sectorul privat” din 10 august 2005,

—

având în vedere numirea unui reprezentant special al Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru afaceri şi drepturile omului, raportul său interimar din 22 februarie 2006 privind problema drepturilor omului şi a societăţilor transnaţionale şi a altor întreprinderi de afaceri şi consultările regionale organizate la Johannesburg, în perioada 27-28 martie 2006 şi la Bangkok, în perioada 26-27 iunie 2006 şi,

—

având în vedere Rezoluţia sa din 15 ianuarie 1999 privind normele comunitare aplicabile întreprinderile europene care desfăşoară activităţi în ţările în curs de dezvoltare: către un cod de conduită european (1), care recomandă crearea unui cod european de conduită model, susţinut de un dispozitiv european de monitorizare,

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială (2) care înlocuieşte Convenţia de la Bruxelles din 1968 în ceea ce priveşte relaţiile dintre Danemarca şi alte state membre;

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 761/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 19 martie 2001 privind participarea voluntară a organizaţiilor la un sistem comunitar de management de mediu şi audit (EMAS) (3),

—

având în vedere Rezoluţia Consiliului din 3 decembrie 2001 (4) privind urmările cărţii verzi privind promovarea unui cadru european pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor,

—

având în vedere Rezoluţia sa din 30 mai 2002 referitoare la cartea verde a Comisiei privind promovarea unui cadru european pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor (5),

—

având în vedere Rezoluţia sa din 13 mai 2003 referitoare la Comunicarea Comisiei privind responsabilitatea socială a întreprinderilor: contribuţia întreprinderilor la dezvoltarea durabilă (6),

—

având în vedere Recomandarea Comisiei 2001/453/CE din 30 mai 2001 privind recunoaşterea, evaluarea şi expunerea problemelor de mediu în bilanţurile anuale şi în rapoartele anuale ale societăţilor (7),

—

având în vedere Rezoluţia sa din 4 iulie 2002 privind Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European şi Comitetul Economic şi Social intitulată: „Promovarea normelor de muncă fundamentale şi îmbunătăţirea guvernării sociale în contextul globalizării” (8),

—

având în vedere Rezoluţia Consiliului din 6 februarie 2003 privind responsabilitatea socială a întreprinderilor (9);

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Guvernare şi dezvoltare” (COM(2003)0615),

—

având în vedere Directiva 2003/51/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 iunie 2003 privind conturile anuale şi conturile consolidate ale anumitor forme de societăţi, ale băncilor şi ale altor instituţii financiare şi ale întreprinderilor de asigurare (10),

—

având în vedere Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii (11),

—

având în vedere raportul final al Forumului european multilateral (FEM) privind RSI din 29 iunie 2004, în special, a şaptea recomandare care promovează crearea unui cadru legal pentru RSI,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Dimensiunea socială a globalizării - contribuţia politicii UE la extinderea beneficiilor pentru toţi” (COM(2004)0383),

—

având în vedere Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piaţa internă faţă de consumatori care modifică Directiva 84/450/CEE, Directivele 97/7/CE, 98/27/CE şi 2002/65/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) (12),

—

având în vedere Consiliul European de primăvară din 22 şi 23 martie 2005 care a relansat strategia de la Lisabona, axând parteneriatul dintre instituţiile UE, statele membre şi societatea civilă pe tema „Să lucrăm împreună pentru dezvoltare şi locuri de muncă”,

—

având în vedere Rezoluţia sa din 5 iulie 2005 privind exploatarea copiilor în ţările în curs de dezvoltare, cu un accent deosebit asupra muncii copiilor (13),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei privind revizuirea strategiei pentru dezvoltare durabilă - o platformă de acţiune (COM(2005)0658), precum şi noua strategie pentru dezvoltare durabilă a UE, adoptată de Consiliul European la 15 şi 16 iunie 2006,

—

având în vedere declaraţia comună a Consiliului şi a reprezentanţilor guvernelor statelor membre reuniţi în cadrul Consiliului, a Parlamentul European şi a Comisiei din 20 decembrie 2005 privind politica europeană de dezvoltare: „Consensul european” (14),

—

având în vedere noul Sistem de Preferinţe Generalizate (SPG+), intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2006, pus în aplicare pentru prima dată prin Regulamentul (CE) nr. 980/2005 din 27 iunie 2005 de aplicare a unui sistem de preferinţe generalizate (15) care acordă accesul liber, fără plata drepturilor vamale, sau o reducere tarifară a acestora pentru un număr mai mare de produse şi include, de asemenea, un nou stimulent pentru ţările vulnerabile, care se confruntă cu nevoi comerciale, financiare sau de dezvoltare specifice,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Promovarea muncii decente pentru toţi - contribuţia UE la punerea în aplicare a unei agende de muncă decente în lume” (COM(2006)0249) (Comunicarea Comisiei privind munca decentă),

—

având în vedere Cartea verde a Comisiei privind iniţiativa europeană în materie de transparenţă (COM(2006)0194),

—

având în vedere Rezoluţia sa din 6 iulie 2006 privind comerţul echitabil şi dezvoltarea (16),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Modernizarea dreptului afacerilor şi consolidarea guvernării corporative în Uniunea Europeană — Un plan pentru a merge înainte” (COM(2003)0284) (Planul de acţiune privind guvernarea corporativă),

—

având în vedere audierea organizată la 5 octombrie 2006de Comisia sa pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale „Responsabilitatea socială a întreprinderilor - există o abordare europeană?”,

—

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale, precum şi avizele Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie şi ale Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea între sexe (A6-0471/2006),

A.

întrucât întreprinderile nu se pot substitui autorităţilor publice, atunci când acestea din urmă nu reuşesc să îşi exercite controlul asupra respectării normelor sociale şi de mediu,

1.

este convins că sporirea responsabilităţii sociale şi de mediu a întreprinderilor, legată de principiul responsabilităţii întreprinderilor, reprezintă un element esenţial al modelului social european, al strategiei Europei pentru dezvoltare durabilă şi permite să răspundă provocărilor sociale generate de globalizarea economică şi;

2.

salută Comunicarea Comisiei privind RSI care dă un nou impuls dezbaterii UE privind responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI), dar ia act de îngrijorările exprimate de anumiţi actori-cheie cu privire la lipsa de transparenţă şi de echilibru în procedura de consultare dinaintea adoptării;

3.

recunoaşte că dezbaterea rămâne deschisă între diferitele părţi implicate cu privire la o definiţie adecvată a RSI şi că noţiunea de „dincolo de respectarea normelor” poate permite unor întreprinderi să pretindă că respectă responsabilitate socială, când, de fapt, acestea nu respectă actele cu putere de lege locale sau internaţionale; consideră că asistenţa UE acordată guvernelor din ţările terţe în punerea în aplicare a unor norme sociale şi de mediu, în concordanţă cu convenţiile internaţionale, precum şi a unor mecanisme eficiente de control, reprezintă un complement necesar pentru promovarea RSI din mediul de afaceri european în întreaga lume;

4.

recunoaşte definiţia Comisiei, conform căreia RSC reprezintă integrarea voluntară a aspectelor sociale şi de mediu în operaţiunile comerciale, dincolo de cerinţele juridice şi obligaţiile contractuale; consideră că politicile de RSI ar trebui promovate pe baza meritelor proprii şi că nu ar trebui să reprezinte nici un substitut pentru adoptarea de reglementări adecvate în domeniile relevante şi nici un pretext pentru introducerea unei astfel de legislaţii;

5.

constată că diversitatea iniţiativelor voluntare în materie de RSI ar putea fi percepută ca un obstacol pentru adoptarea de politici RSI, precum şi ca un element de descurajare a întreprinderilor de a desfăşura acţiuni de RSI mai credibile sau politici mai ambiţioase în materie de RSI, deşi s-ar putea considera că o astfel de diversitate reprezintă o sursă de inspiraţie pentru întreprinderi; solicită Comisiei să încurajeze diseminarea de bune practici rezultate din iniţiative voluntare în materie de RSI; consideră că Comisia ar trebui să ia în considerare şi stabilirea unei liste de criterii pe care întreprinderile trebuie să le respecte, dacă pretind că sunt responsabile;

6.

consideră că credibilitatea iniţiativelor voluntare în materie de RSI depinde, de asemenea, de angajamentul de a încorpora normele şi principiile existente, recunoscute la nivel internaţional, de o abordare multilaterală, astfel cum a recomandat FEM, precum şi de punerea în aplicare a unui sistem de monitorizare şi verificare independent;

7.

consideră că dezbaterea din cadrul UE privind RSI a atins punctul în care accentul ar trebui mutat de la „procese” la „rezultate”, ducând, astfel, la o contribuţie cuantificabilă şi transparentă a întreprinderilor la combaterea excluziunii sociale şi a degradării mediului în Europa şi în întreaga lume;

8.

recunoaşte că multe întreprinderi fac deja eforturi considerabile şi din ce în ce mai intense pentru a se ridica la înălţimea responsabilităţii lor sociale;

9.

constată că pieţele şi întreprinderile se află în stadii diferite de dezvoltare în Europa; consideră, prin urmare, că un model universal aplicabil pentru conduita întreprinderilor nu este pertinent şi nu va duce la o asumare semnificativă a RSI de către întreprinderi; mai mult decât atât, consideră că ar trebui să se pună accent pe dezvoltarea societăţii civile şi, în special, pe sensibilizarea consumatorilor cu privire la o producţie responsabilă, pentru a promova asumarea responsabilităţii de către întreprinderi, acesta reprezentând un angajament pe termen lung şi relevant pentru contextul naţional şi regional particular;

10.

subliniază că RSI ar trebui să abordeze noi domenii, cum ar fi formarea continuă, organizarea muncii, egalitatea de şanse, incluziunea socială, dezvoltarea durabilă şi etica, astfel încât să funcţioneze ca un instrument suplimentar pentru gestionarea schimbării industriale şi a restructurărilor;

11.

ia act de decizia Comisiei de a înfiinţa o Alianţă europeană pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor, în parteneriat cu mai multe reţele de întreprinderi (Alianţa); recomandă ca, însăşi Comisia, să constituie un punct unic de coordonare pentru a menţine un anumit grad de sensibilizare privind componenţa şi activităţile Alianţei, precum şi să convină obiective clare, calendare şi o viziune strategică care să îi ghideze activitatea Alianţei; încurajează întreprinderile europene şi din ţări terţe care funcţionează în Europa, mici şi mari, să adere la această iniţiativă şi doreşte ca Alianţa să se consolideze prin participarea altor părţi implicate;

12.

consideră că dialogul social a reprezentat un mijloc eficient pentru promovarea iniţiativelor în materie de RSI, iar comitetele europene de întreprindere au jucat, de asemenea, un rol important în aplicarea celor mai bune practici în materie de RSI;

13.

sugerează că o intensificare substanţială a recurgerii la practici RSI în rândul întreprinderilor europene, dezvoltarea de noi modele pentru cele mai bune practici de către întreprinderile de vârf şi organizaţiile sindicale în ceea ce priveşte diferite aspecte ale RSI, identificarea şi promovarea unei acţiuni şi reglementări specifice a UE pentru sprijinirea RSI, precum şi evaluarea impactului unor astfel de iniţiative asupra mediului şi asupra drepturilor omului şi sociale ar putea constitui criteriile principale de evaluare a succesului Alianţei; sugerează, de asemenea, ca un termen de doi ani să fie stabilit pentru finalizarea activităţii „laboratoarelor” înfiinţate sub egida acestei Alianţe, după cum a sugerat RSI Europa;

14.

constată că reconvocarea FEM a fost adăugată târziu la Comunicarea Comisiei privind RSI şi că trebuie luate măsuri pentru a-i convinge pe diferiţii participanţi de faptul că va avea loc un dialog autentic, cu un real impact asupra politicilor şi programelor europene care să promoveze asumarea şi punerea în aplicare a RSI de către întreprinderile din UE; consideră că trebuie învăţate lecţii din cei doi ani de funcţionare ai FEM, care sunt pozitive în sensul regulii „unde nu e glorie, nu e nici ruşine” şi, în special, a recurgerii la raportori independenţi; subliniază, însă, că sunt necesare îmbunătăţiri în ceea ce priveşte ajungerea la un consens; îndeamnă, de asemenea, ca reprezentanţii Comisiei să se implice mai activ în dezbatere;

15.

solicită Comisiei să invite reprezentanţi ai mai multor guverne naţionale, regionale şi locale, care s-au angajat să utilizeze achiziţiile publice şi alte instrumente din cadrul administraţiei publice, în scopul promovării RSI, pentru a forma propriul „laborator” în cadrul Alianţei şi a integra rezultatele acestuia în activitatea ulterioară a Alianţei;

16.

susţine eforturile Comisiei de a extinde componenţa FEM pentru a include investitorii, sectorul educaţional şi autorităţile publice, insistând, în acelaşi timp, asupra necesităţii de a menţine posibilitatea unui dialog durabil pentru atingerea obiectivelor stabilite;

17.

invită Comisia să încurajeze, în monitorizarea progresului RSI, o mai mare participare a femeilor la FEM, precum şi schimbul de informaţii şi de bune practici în domeniul egalităţii între sexe;

18.

sprijină cererile în favoarea publicităţii obligatorii a întreprinderilor şi a altor grupuri de presiune, precum şi accesul echilibrat între grupurile de societăţi şi alte părţi interesate la procesul de elaborare a politicilor UE;

19.

salută obiectivul Comunicării Comisiei privind RSI de a lega RSI de obiectivele economice, sociale şi de mediu ale strategiei de la Lisabona, deoarece consideră că o abordare responsabilă a RSI de către întreprinderi poate contribui atât la creşterea numărului de locuri de muncă, cât şi la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, la asigurarea respectării drepturilor lucrătorilor şi la promovarea cercetării şi a dezvoltării în ceea ce priveşte inovaţiile tehnologice; sprijină principiul „competitivităţii responsabile”, ca parte integrantă a Programului Comisiei pentru inovaţie şi competitivitate (PIC); invită întreprinderile europene să prezinte în rapoartele lor modurile în care contribuie la realizarea obiectivelor de la Lisabona;

20.

recunoaşte că regulile eficiente privind competiţia, în interiorul şi în afara Europei, reprezintă un element esenţial pentru asigurarea unei practici de afaceri responsabile, în special pentru a asigura tratamentul echitabil şi accesul pe piaţă pentru IMM-urile locale;

21.

reafirmă că punerea în aplicare, în contextul RSI, a unor practici de recrutare responsabile şi nediscriminatorii, care să promoveze angajarea femeilor şi a persoanelor dezavantajate, contribuie la realizarea obiectivelor de la Lisabona;

22.

constată o contradicţie între strategiile de eficientizare ale întreprinderilor, care caută îmbunătăţiri continue ale flexibilităţii şi costurilor, pe de o parte, şi angajamentele voluntare în materie de RSI, care urmăresc evitarea exploatării lucrătorilor şi promovarea relaţiilor de lungă durată cu furnizorii, pe de altă parte; salută continuarea dialogului pe această temă;

23.

sugerează, în acest context, ca evaluările şi monitorizarea întreprinderilor europene recunoscute ca responsabile să fie extinse pentru a acoperi şi activităţile acestora şi cele ale subcontractanţilor lor, din afara Uniunii Europene, pentru a se asigura că de RSI beneficiază şi ţările terţe, în special, ţările în curs de dezvoltare, în conformitate cu convenţiile OIM privind, în special libertatea de asociere, interzicerea muncii copiilor interzicerea muncii forţate, mai concret cea a femeilor, migranţilor, populaţiilor indigene şi a grupurilor minoritare;

24.

recunoaşte că RSI reprezintă o importantă forţă conducătoare pentru întreprinderi şi solicită integrarea politicilor sociale, cum ar fi respectarea drepturilor lucrătorilor, o politică salarială echitabilă, lupta împotriva discriminării, nediscriminarea şi formarea continuă, precum şi a problemelor de mediu, axate, în principal, pe promovarea dinamică a dezvoltării durabile, atât prin sprijinirea de noi produse şi procedee de fabricaţie prin intermediul politicilor UE în materie de inovaţie şi comerţ, cât şi prin elaborarea de strategii de competitivitate sectoriale, subregionale şi locale;

25.

subliniază că întreprinderile care fac dovadă de responsabilitate socială aduc o contribuţie importantă la eliminarea inegalităţilor ce afectează în special femeile şi persoanele dezavantajate, inclusiv persoanele cu handicap, de pe piaţa muncii în ceea ce priveşte accesul la un loc de muncă, beneficiile sociale, formarea profesională, dezvoltarea carierei şi o politică echitabilă a salariilor; subliniază că întreprinderile ar trebui să îşi ducă politica de recrutare în conformitate cu Directiva 76/207/CEE a Consiliului din 9 februarie 1976 privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte accesul la încadrare în muncă, la formarea şi la promovarea profesională, precum şi condiţiile de muncă (17);

26.

salută tendinţa, din ultimii ani, a întreprinderilor mari de a publica rapoarte sociale şi de mediu; notează că numărul unor astfel de rapoarte a crescut începând din 1993, dar a ajuns destul de stabil în prezent şi că doar o mică parte din rapoarte foloseşte norme şi principii internaţional acceptate, acoperă întregul lanţ de aprovizionare al întreprinderii şi implică monitorizarea şi verificarea independentă;

27.

reaminteşte Comisiei faptul că Parlamentul i-a solicitat să înainteze o propunere de modificare a celei de-a patra Directive a Consiliului 78/660/CEE din 25 iulie 1978, în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat privind conturile anuale ale anumitor forme de societăţi comerciale (a patra directivă privind dreptul societăţilor comerciale) (18), privind informaţiile sociale şi de mediu care trebuie incluse alături de cerinţele financiare de raportare; consideră că este important să atragă atenţia asupra dispoziţiilor referitoare la informaţiile sociale şi de mediu din Recomandarea Comisiei 2001/453/CE privind informaţia în materie de mediu, din Directiva 2003/51/CE privind modernizarea contabilă şi din Directiva 2003/71/CE (19) privind prospectele; sprijină transpunerea acestora, în timp util,în toate statele membre şi solicită realizarea de studii privind punerea în aplicare efectivă a acestora în vederea promovării acestei conştientizări;

28.

recunoaşte limitele actuale ale „sectorului” RSI în ceea ce priveşte măsurarea comportamentului întreprinderilor, auditul social şi certificarea, în special cu privire la cost, comparabilitate şi independenţă, şi consideră necesară dezvoltarea unui cadru profesional care să includă calificările specifice din acest domeniu;

29.

recomandă extinderea de către Comisie a răspunderii directorilor de întreprinderi cu mai mult de 1000 de angajaţi, pentru ca şi aceştia să se implice în reducerea la minim a eventualului impact negativ, pe plan social şi al mediului, al activităţilor întreprinderii;

30.

reafirmă sprijinul său pentru un sistem comunitar de management de mediu şi audit, în special cerinţa acesteia privind verificarea externă şi obligaţia pentru statele membre de a promova acest sistem şi consideră că este posibilă elaborarea de sisteme similare, în domeniul protecţiei muncii, a drepturile sociale şi ale omului;

31.

sprijină codul de bune practici al Alianţei internaţionale pentru acreditare şi etichetare socială şi de mediu ca exemplu model de promovare a colaborării între iniţiativele de etichetare existente, în special în privinţa creării de noi etichete sociale la nivel naţional şi european;

32.

invită Comisia să pună în aplicare un mecanism prin care părţile vătămate, inclusiv resortisanţii din ţările terţe, să se poată îndrepta împotriva întreprinderilor europene în instanţele judecătoreşti naţionale din statele membre;

33.

semnalează omiterea din Comunicare Comisiei privind RSI a problemei investiţiei responsabile din punct de vedere social; susţine participarea deplină a investitorilor ca părţi interesate în dezbaterea privind RSI la nivel UE, inclusiv în cadrul FEM; sprijină apelurile lansate de întreprinderi în favoarea transparenţei, mai degrabă decât a prescrierii prin introducerea, la nivel UE, a „principiului declaraţiei de investiţii” pentru fondurile de investiţii;

34.

subliniază că consumatorii joacă un rol important în încurajarea unei producţii sau a unor practici comerciale responsabile; consideră, totuşi, că există, în prezent, o lipsă de transparenţă în ceea ce priveşte consumatorii, din cauza confuziei care există între diferitele standarde ale produselor şi sistemele de etichetare aplicate de diferite ţări, acest lucru făcând ca etichetele sociale ale produselor existente să fie ineficiente; atrage atenţia asupra faptului că, în acelaşi timp, întreprinderile suportă costuri considerabile atunci când se adaptează la diferite cerinţe şi standarde naţionale; subliniază, de asemenea, că conceperea de mecanisme de monitorizare pentru etichetarea socială a produselor este costisitoare, în special pentru ţările mici;

35.

sprijină eforturile Eurostat de a crea indicatori pentru măsurarea performanţelor în materie de RSI, în contextul strategiei UE pentru dezvoltare durabilă, precum şi intenţia Comisiei de a crea noi indicatori pentru măsurarea gradului de conştientizare şi a consumului de produse care poartă etichete ecologice, precum şi a cotei de producţie ce revine întreprinderilor înregistrate în EMAS;

36.

reaminteşte faptul că s-a reflectat asupra numirii unui Ombudsman european pentru RSI, care să realizeze anchete independente privind chestiunile legate de RSI, la cererea întreprinderilor sau a altor părţi interesate; solicită ca lucrările privind această propunere şi altele similare să fie continuate pe viitor;

37.

consideră că politicile în materie de RSI pot fi consolidate printr-o mai bună cunoaştere a instrumentelor juridice existente şi prin punerea în aplicare a acestora; invită Comisia să organizeze şi să promoveze campanii de sensibilizare şi să monitorizeze aplicarea răspunderii directe externe, în conformitate cu Convenţia de la Bruxelles, iar, în ceea ce priveşte aplicarea Directivei 84/450/CEE (20) privind publicitatea înşelătoare şi Directivei 2005/29/CE privind practicile comerciale neloiale, solicită respectarea de către întreprinderi a propriilor coduri voluntare de conduită în materie de RSI;

38.

reafirmă necesitatea folosirii unui limbaj simplu şi accesibil pentru a încuraja întreprinderile să promoveze RSI;

39.

reafirmă faptul că trebuie întreprinse eforturi semnificative de către Comisie şi guvernele statelor membre la nivel naţional, regional şi local, pentru a folosi oportunităţile oferite de revizuirea, în 2004, a directivelor privind achiziţiile publice, în sensul sprijinirii RSI, prin promovarea criteriilor sociale şi de mediu la nivelul potenţialilor furnizori, recunoscând, în acelaşi timp, necesitatea de a se evita impunerea unor sarcini administrative suplimentare asupra întreprinderilor mici, care le-ar putea descuraja să participe la licitaţii, şi să descalifice întreprinderile, în special în cazuri de corupţie; solicită Comisia, Banca Europeană de Investiţii şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare să aplice criterii sociale şi de mediu stricte pentru toate subvenţiile şi împrumuturile acordate întreprinderilor din sectorul privat, criterii sprijinite de mecanisme clare de soluţionare a plângerilor, construite pe baza exemplului de corelare a achiziţiilor publice cu respectarea principalelor convenţii ale OIM şi a orientărilor OCDE pentru întreprinderile multinaţionale din Ţările de Jos sau cu standardul SA8000 RSI în mai multe provincii italiene; reaminteşte că statele membre ar trebui să ia măsuri pentru a se asigura că orice garanţii pentru credite de export îndeplinesc cele mai înalte criterii sociale şi de mediu şi nu sunt folosite în proiecte care nu sunt conforme cu obiectivele politice ale UE, de exemplu în domeniul energiei sau al armamentului;

40.

salută angajamentele Comisiei repetate în comunicare sa privind RSI de punere în aplicare a parteneriatului pentru creştere şi ocupare a forţei de muncă de a sprijini şi promova RSI în toate domeniile sale de acţiune şi solicită un efort major pentru transpunerea acestor angajamente în acţiuni concrete în toate sectoarele;

41.

consideră că dezbaterea privind RSI nu trebuie separată de chestiunile privind responsabilitatea întreprinderilor şi că problemele legate de impactul social şi de mediu a activităţii acestora, de relaţiile cu acţionarii, protecţia drepturilor acţionarilor minoritari şi obligaţiile directorilor de întreprinderi în această privinţă ar trebui pe deplin integrate în planul de acţiune al Comisiei privind guvernarea corporativă; subliniază că aceste chestiuni ar trebui luate în considerare în dezbaterea privind RSI; solicită Comisiei să ia în considerare aceste puncte concrete şi să prezinte propuneri ferme pentru soluţionarea lor;

42.

salută sprijinul financiar direct al Comisiei pentru iniţiativele în materie de RSI, în special pentru încurajarea inovaţiei, facilitarea implicării părţilor interesate şi asistarea, în caz de nevoie, a grupurilor de victime ale unor presupuse greşeli, inclusiv uciderea din culpă săvârşită de o întreprindere; încurajează Comisia să elaboreze, în mod special, mecanisme care să garanteze că comunităţile care au suferit un prejudiciu de pe urma unei întreprinderi europene au dreptul la acţiuni în justiţie echitabile şi accesibile; subliniază importanţa liniei bugetare B3-4000 (articolul 04 03 03 01) a UE pentru proiecte pilot, cum ar fi cele legate de implicarea lucrătorilor, de fondurile ipotecate pentru sprijinirea RSI în cadrul PIC şi a prevederii ca 3% din cercetarea în domeniul ştiinţelor sociale şi umaniste să fie acordat rolului întreprinderilor în societate, în cadrul celui de-al 7-lea Program-cadru pentru cercetare; invită Comisia să îşi intensifice eforturile, prin programele sale de asistenţă externă, pentru susţinerea RSI în cazul întreprinderilor din UE care desfăşoară activităţi în ţări terţe;

43.

salută angajamentul de a face din educaţie unul dintre cele opt domenii prioritare de acţiune, solicită o mai profundă integrare a RSI în programul Socrates, punerea la dispoziţie a unei game largi de documente informative privind RSI în cadrul viitorului Centru european pentru resurse pedagogice şi crearea unui repertoriu european online al şcolilor cu profil comercial şi a universităţilor care propun cursuri privind RSI şi dezvoltarea durabilă;

44.

încurajează iniţiativele la nivelul UE şi al statelor membre care vizează îmbunătăţirea predării gestiunii şi producţiei responsabile în şcolile cu profil comercial din Europa;

45.

subliniază că responsabilitatea socială şi de mediu se aplică, în egală măsură, organizaţiilor guvernamentale, nonguvernamentale, precum şi întreprinderilor şi solicită Comisiei să îşi îndeplinească angajamentul de a publica un raport anual privind impactul social şi de mediu al propriilor activităţi directe, precum şi de a elabora politici pentru încurajarea personalului din instituţiile europene să se implice benevol în acţiuni comunitare;

46.

consideră că, în cadrul RSI, întreprinderile ar putea sponsoriza activităţi culturale şi educaţionale care oferă o valoare adăugată politicilor europene din domeniul culturii şi al formării continue;

47.

invită Comisia să integreze mai bine RSI în politicile sale comerciale, respectând, în acelaşi timp, regulile OMC şi fără a crea bariere comerciale nejustificate, prin încercarea de a introduce, în toate dispoziţiile obligatorii din acordurile bilaterale, regionale sau multilaterale, prevederi în concordanţă cu normele RSI convenite la nivel internaţional, cum ar fi Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaţionale, Declaraţia tripartită a OIM şi principiile de la Rio, precum şi prin clauza de rezervă în materie de drepturile omului şi responsabilitatea socială şi de mediu; salută susţinerea acordată acestor obiective în comunicarea privind munca decentă; reiterează solicitarea ca delegaţiile Comisiei în ţările terţe acţionând în limita competenţelor lor, să promoveze şi să joace rolul de punct de contact în legătură cu Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaţionale;solicită Comisiei şi statelor membre să îmbunătăţească funcţionarea punctelor naţionale de contact (PNC), în special prin soluţionarea cazurilor particulare ce se prezintă în legătură cu presupuse încălcări comise în cadrul operaţiunilor şi lanţurilor de aprovizionare din întreaga lume ale întreprinderilor europene;

48.

ia act de contribuţia adusă de mişcarea internaţională pentru comerţ echitabil, pionier al practicilor comerciale responsabile timp de şaizeci de ani şi care demonstrează faptul că astfel de practici sunt viabile şi durabile pe tot parcursul lanţului de aprovizionare; solicită Comisiei să ia în considerare experienţa mişcării pentru comerţ echitabil şi să studieze, în mod sistematic, modul în care această experienţă ar putea fi utilizată în contextul RSI;

49.

solicită Comisiei să se asigure că întreprinderile transnaţionale cu sediul în UE şi care deţin puncte de producţie în ţări terţe, în special cele care participă la schema SPG+, respectă normele fundamentale ale OIM, convenţiile sociale şi de mediu şi acordurile internaţionale, pentru a realiza un echilibru mondial între creşterea economică şi consolidarea normelor sociale şi de mediu;

50.

salută angajamentul Consensului european pentru dezvoltare de a sprijini RSI ca acţiune prioritară; solicită ca, prin acţiuni practice, Direcţia Generală Dezvoltare din cadrul Comisiei să joace un rol activ în dezbatere, să examineze condiţiile de muncă şi modalităţile de utilizare a resurselor naturale în ţările aflate în curs de dezvoltare, să lucreze atât cu întreprinderile autohtone, cât şi cu filialele internaţionale ale întreprinderilor din UE, întreprinderile subcontractante şi părţile interesate din cadrul acestora, să soluţioneze cazurile de abuz şi nereguli din lanţurile de aprovizionare, să combată sărăcia şi să asigure o creştere echitabilă;

51.

sugerează Comisiei să vizeze implicarea IMM-urilor în RSI prin cooperarea cu organisme intermediare, oferind sprijin specific pentru participarea cooperativelor şi a întreprinderilor de economie socială prin intermediul organizaţiilor specializate corespunzătoare, să utilizeze reţeaua Centrelor europene de informare pentru promovarea directă a iniţiativelor în materie de RSI, precum şi să ia în considerare numirea, în cadrul Direcţiei Generale Întreprinderi şi Industrie, a unui trimis special pentru RSI, după modelul trimisului special pentru IMM-uri;

52.

recomandă Comisiei realizarea, la nivel european, a unui studiu aprofundat privind diferitele modalităţi prin care IMM-urile ar putea participa la RSI, precum şi stimulentele pentru ca acestea să adopte principiile RSI, cu titlu voluntar şi individual, precum şi să înveţe lecţiile necesare din experienţa acumulată şi buna practică din acest domeniu;

53.

salută angajamentul exprimat în Comunicarea Comisiei privind RSI de a intensifica participarea lucrătorilor şi a uniunilor sindicale ale acestora la RSI şi solicită din nou Comisiei şi partenerilor sociali să se sprijine pe cele 50 de acorduri-cadru internaţionale şi pe cele 30 de acorduri-cadru europene negociate până în prezent şi care vizează normele fundamentale în materie de muncă aplicabile în anumite sectoare şi întreprinderi, într-o abordare globală a dezvoltării responsabilităţii sociale a întreprinderilor în Europa şi în lume; face referire la comitetele europene de întreprindere, care sunt competente în particular pentru promovarea RSI şi, în special, pentru promovarea drepturilor fundamentale ale lucrătorilor în cadrul întreprinderilor multinaţionale;

54.

subliniază importanţa rolului partenerilor sociali în promovarea angajării femeilor şi în combaterea discriminării; încurajează partenerii sociali să ia iniţiative, într-un cadru RSI, pentru a încuraja participarea crescută a femeilor în consiliile de conducere ale întreprinderilor, în comitetele de întreprindere şi în organele pentru dialog social;

55.

recomandă ca cercetarea viitoare privind RSI să treacă de simplul „dosar de documentare” pentru RSI şi să se concentreze asupra legăturii dintre competitivitate şi dezvoltare durabilă la nivel macro (UE şi statele membre), la nivel mezo (sectoare industriale şi lanţuri de aprovizionare) şi la nivel micro (IMM-uri) şi asupra relaţiei dintre acestea, precum şi asupra impactului actualelor iniţiative de RSI şi al eventualelor încălcări ale principiilor RSI; sprijină rolul principal jucat în acest context de Academia Europeană pentru Afaceri în Societate; invită Comisia să publice un „bilanţ anual al RSI” incontestabil, elaborat în cooperare cu experţi şi cercetători independenţi, care să colaţioneze informaţiile existente, să descrie noile tendinţe şi să ofere recomandări pentru acţiuni pe viitor;

56.

consideră că impactul potenţial al politicilor de RSI rămâne maxim în ceea ce priveşte lanţurile globale de aprovizionare ale întreprinderilor, pentru a face posibile investiţiile responsabile din partea întreprinderilor cu scopul de a contribui la lupta împotriva sărăciei în ţările în curs de dezvoltare, de a promova condiţii decente de muncă, de a sprijini principiile comerţului echitabil şi ale bunei guvernări, precum şi pentru reducerea incidenţei încălcării de către întreprinderi a normelor internaţionale, inclusiv a normelor de muncă, în ţările unde reglementările sunt slabe sau inexistente;

57.

solicită Comisiei să lanseze programe de cercetare specifice asupra impactului politicilor RSI şi să formuleze propuneri pentru sporirea investiţiilor responsabile din partea întreprinderilor, precum şi a responsabilităţii acestora;

58.

recunoaşte că un număr de iniţiative internaţionale în materie de RSI sunt mai adânc înrădăcinate şi au atins o nouă maturitate, inclusiv recenta publicare a Iniţiativei de Raportare Globală privind orientările pentru dezvoltare durabilă şi raportare ale grupului G3, excluderea a 200 de întreprinderi de către „Global Compact” şi numirea unui reprezentant special al Secretarului General ONU pentru întreprinderi şi drepturile omului;

59.

regretă faptul că, în Comunicarea sa privind RSI de punere în aplicare a parteneriatului pentru creştere şi ocupare a forţei de muncă, Comisia nu a acordat o mai mare prioritate promovării de iniţiative globale şi cere Comisiei să dezvolte, în colaborare cu statele membre şi părţile implicate, o viziune strategică şi să contribuie la dezvoltarea iniţiativelor în materie de RSI la nivel mondial, precum şi să depună un efort major pentru a mări semnificativ participarea la astfel de iniţiative a întreprinderilor europene;

60.

invită statele membre şi Comisia să susţină şi să promoveze respectarea principalelor norme ale OIM, ca factor al RSI în domeniile în care îşi desfăşoară activitatea;

61.

consideră că dimensiunea internaţională a RSI ar trebui să reprezinte un stimul pentru elaborarea de orientări care să promoveze dezvoltarea de politici de acest tip în întreaga lume;

62.

invită Comisia să organizeze, în 2007, în colaborare cu ceilalţi parteneri implicaţi, o iniţiativă internaţională majoră pentru a marca cea de-a cincea aniversare a angajamentului convenit, cu ocazia reuniunii mondiale la nivel înalt pentru dezvoltare durabilă, de a lua iniţiative interguvernamentale în domeniul responsabilităţii întreprinderilor;

63.

invită Comisia să valorifice succesul Dialogului transatlantic al întreprinderilor privind RSI, care a avut loc în anii 1990, prin organizarea unui exerciţiu similar între UE şi Japonia;

64.

încurajează continuarea dezvoltării de iniţiative internaţionale pentru transparenţa totală a încasărilor întreprinderilor europene din activităţile lor în ţări terţe, în vederea susţinerii respectării depline a drepturilor omului în activităţile acestora din zonele de conflict şi a respingerii acţiunilor de lobby, inclusiv „acordurile de ţară gazdă” încheiate de întreprinderi pentru a submina sau evita reglementările din aceste ţări;

65.

solicită Comisiei şi statelor membre să contribuie la sprijinirea şi consolidarea orientărilor OCDE pentru întreprinderi multinaţionale, în special prin realizarea unei analize a funcţionalităţii PNC europene şi a rolului acestora în medierea efectivă dintre părţile implicate în scopul soluţionării conflictelor; solicită dezvoltarea unui model pentru PNC europene, inclusiv aplicarea celor mai bune practici pentru înfiinţarea instituţională a acestora, vizibilitatea, accesibilitatea pentru toate părţile interesate şi administrarea plângerilor; solicită o interpretare mai largă a definiţiei investiţiei în punerea în aplicare a orientărilor OCDE, pentru a se asigura că problemele care ţin de lanţul de aprovizionare sunt acoperite în procedurile de punere în aplicare;

66.

solicită sprijin pentru dezvoltarea Iniţiativei de Raportare Globală prin invitarea principalelor întreprinderi din UE să participe la noi abordări sectoriale care să acopere domenii precum construcţiile, produsele chimice şi agricultura; solicită, de asemenea, încurajarea cercetării privind participarea IMM-urilor, promovarea activităţii de diseminare, în special în ţările din Europa Centrală şi de Est, precum şi dezvoltarea de indici de durabilitate în raport cu bursele de valori de pe pieţele în formare;

67.

solicită Comisiei să includă, în viitoarele acorduri de cooperare cu ţările în curs de dezvoltare, capitole privind cercetarea, monitorizarea şi sprijinul pentru remedierea problemelor sociale, umane şi de mediu în activităţile şi lanţul de aprovizionare din ţările terţe ale societăţilor cu sediul în UE;

68.

salută, în principiu, discuţiile care au loc în cadrul Organizaţiei Internaţionale pentru Standardizare privind crearea unui standard pentru responsabilitatea socială şi solicită reprezentanţei europene să se asigure că toate rezultatele sunt conforme cu standardele şi acordurile internaţionale şi cu posibilitatea de a dezvolta metode paralele de evaluare şi certificare externă;

69.

încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, precum şi tuturor instituţiilor şi organizaţiilor menţionate în cuprinsul său.

—

având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată „O foaie de parcurs pentru egalitatea între femei şi bărbaţi 2006-2010” (COM(2006)0092),

—

având în vedere Decizia 2001/51/CE a Consiliului din 20 decembrie 2000 de stabilire a unui program de acţiune comunitară referitor la strategia comunitară privind egalitatea între femei şi bărbaţi (2001-2005) (1) şi propria sa poziţie din 15 noiembrie 2000 (2) pe aceeaşi temă,

—

având în vedere instrumentele juridice ale ONU în domeniul drepturilor omului şi, mai ales, al drepturilor femeilor, în special Convenţia privind eliminarea tuturor formelor de discriminare faţă de femei, precum şi celelalte instrumente ale ONU în materie de violenţă împotriva femeilor, precum Declaraţia şi Programul de acţiune de la Viena, adoptate la Conferinţa mondială privind drepturile omului din 14-25 iunie 1993 la Viena, rezoluţia privind eliminarea violenţei faţă de femei din 20 decembrie 1993 (3), rezoluţia privind eliminarea violenţei familiale faţă de femei din 19 februarie 2004 (4), rezoluţia privind măsurile care trebuie luate pentru eliminarea infracţiunilor din motive de onoare comise împotriva femeilor din 20 decembrie 2004 (5), rezoluţia privind măsurile în materie de prevenire a infracţiunilor şi de justiţie penală destinate eliminării violenţei împotriva femeilor din 2 februarie 1998 (6),

—

având în vedere Declaraţia de la Beijing şi Programul de acţiune adoptat în cadrul celei de-a patra conferinţe mondiale privind femeile, la 15 septembrie 1995, precum şi rezoluţiile Parlamentului din 18 mai 2000 privind urmărirea Programului de acţiune de la Beijing (7) şi din 10 martie 2005 privind urmărirea Programului de acţiune al celei de-a patra conferinţe mondiale privind femeile (Beijing + 10) (8),

—

având în vedere raportul Secretarului General al ONU din 6 iulie 2006 intitulat „Un studiu aprofundat privind toate formele de violenţă faţă de femei” (9),

—

având în vedere raportul final din martie 2005 al celei de-a 49-a sesiuni a Comisiei pentru statutul femeilor din cadrul Adunării Generale a ONU,

—

având în vedere Protocolul la Carta africană a drepturilor omului şi popoarelor privind drepturile femeilor în Africa, cunoscut, de asemenea, sub numele de „Protocolul de la Maputo”, care a intrat în vigoare la 25 noiembrie 2005 şi care se referă, în special, la interzicerea oricăror forme de mutilare genitală,

—

având în vedere Rezoluţia 1325 a Consiliului de Securitate al ONU din 31 octombrie 2000 privind femeile, pacea şi securitatea (10), care prevede o mai mare participare a femeilor la prevenirea conflictelor armate şi la construirea păcii,

—

având în vedere raportul din mai 2003 al Comitetului consultativ privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi al Comisiei, referitor la integrarea dimensiunii întemeiate pe sex în bugetele naţionale,

—

având în vedere concluziile Preşedinţiei Consiliului European Extraordinar de la Lisabona din 23-24 martie 2000, Consiliul European de la Stockholm din 23-24 martie 2001, Consiliul European de la Barcelona din 15-16 martie 2002 şi Consiliile Europene de la Bruxelles din 20-21 martie 2003 şi din 25-26 martie 2004,

—

având în vedere Decizia 2005/600/CE a Consiliului din 12 iulie 2005 privind liniile directoare ale politicilor de ocupare a forţei de muncă ale statelor membre (11),

—

având în vedere Rezoluţia sa din 19 ianuarie 2006 privind viitorul Strategiei de la Lisabona din punct de vedere al perspectivei întemeiate pe sex (12),

—

având în vedere Rezoluţia sa din 9 martie 2004 privind concilierea vieţii profesionale, familiale şi private (13),

—

având în vedere Rezoluţia sa din 11 februarie 2004 privind organizarea timpului de lucru (amendament al Directivei 93/104/CE) (14),

—

având în vedere Rezoluţia sa din 2 februarie 2006 privind situaţia actuală a luptei împotriva violenţei faţă de femei şi o eventuală acţiune viitoare (15),

—

având în vedere Rezoluţia sa din 17 ianuarie 2006 privind strategii de prevenire a traficului cu femei şi copii vulnerabili la exploatarea sexuală (16),

—

având în vedere Rezoluţia sa din 24 octombrie 2006 privind imigraţia femeilor: rolul şi locul femeilor imigrante în Uniunea Europeană (17),

—

având în vedere Declaraţia ministerială a Conferinţei miniştrilor responsabili de politicile în materie de egalitate între femei şi bărbaţi adoptată la 4 februarie 2005 la Luxembourg,

—

având în vedere Pactul european pentru egalitatea între femei şi bărbaţi, adoptat de către Consiliul European de la Bruxelles la 23-24 martie 2006,

—

având în vedere planul de acţiune pentru egalitatea între sexe 2005-2015 adoptat de către Commonwealth,

—

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea între sexe, precum şi avizele Comisi ei pentru dezvoltare, Comisiei pentru muncă şi afaceri sociale, Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie şi Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne (A6-0033/2007),

A.

întrucât în Declaraţia de la Viena adoptată în cadrul Conferinţei mondiale a ONU privind drepturile omului din 25 iunie 1993, se prevede că „drepturile femeilor şi ale fetelor reprezintă o parte inalienabilă, integrală şi indivizibilă a drepturilor universale ale omului” şi întrucât egalitatea între femei şi bărbaţi este un drept şi un principiu fundamental al UE, recunoscut în Tratatul de instituire a Uniunii Europene şi în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene; întrucât, în pofida progreselor semnificative realizate în acest domeniu, persistă multe inegalităţi între femei şi bărbaţi,

B.

întrucât violenţa împotriva femeilor reprezintă cea mai răspândită încălcare a drepturilor omului, necunoscând limite geografice, economice sau sociale, şi întrucât, în pofida eforturilor întreprinse la nivel naţional, comunitar şi internaţional, numărul femeilor care sunt victime ale violenţei este alarmant (18),

C.

întrucât expresia „violenţă faţă de femei” desemnează toate actele de violenţă îndreptate împotriva sexului feminin şi care provoacă sau pot provoca femeilor un prejudiciu sau suferinţe fizice, sexuale sau psihologice, inclusiv ameninţarea cu astfel de acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate, fie că acestea au loc în viaţa publică sau în viaţa privată,

D.

întrucât riscul de sărăcie este mai mare în cazul femeilor, inclusiv al femeilor care lucrează (19), şi, în special, al femeilor în vârstă, al femeilor care întreţin o familie monoparentală, al mamelor adolescente şi al femeilor care lucrează în afaceri familiale, datorită menţinerii discriminării întemeiate pe sex şi a inegalităţilor în privinţa educaţiei, serviciilor personale, accesului la un loc de muncă, responsabilităţilor familiale şi drepturilor la pensie şi datorită garanţiilor juridice prevăzute în cazul unei separări sau al unui divorţ, în special atunci când este vorba de femei dependente,

E.

întrucât toate principiile şi valorile sociale şi culturale care stau la baza Uniunii Europene şi a statelor membre, precum respectul pentru drepturile omului, demnitatea fiinţei umane, egalitatea, dialogul, solidaritatea şi participarea, reprezintă o moştenire comună a tuturor cetăţenilor şi rezidenţilor Uniunii, a cărei asimilare este o prioritate pentru UE şi un factor care contribuie la emancipare şi integrare, în special pentru femeile şi fetele izolate prin limbă, cultură sau bariere religioase,

F.

întrucât integrarea dimensiunii întemeiate pe sex în bugetele naţionale ar trebui trebui luată în considerare în mai mare măsură în vederea unei gestionări eficiente a politicilor de egalitate a şanselor şi întrucât cunoştinţele şi experienţele din acest domeniu, de la nivel european, naţional şi regional, ar putea permite aplicarea acesteia, încă din acest moment, în bugetul şi în programele comunitare, în faza de elaborare, de punere în aplicare şi de evaluare a acestora (20),

G.

întrucât articolul 3 alineatul (2) şi articolele 13 şi 152 din Tratatul CE descriu rolul Comunităţii în ceea ce priveşte realizarea egalităţii între sexe în politicile de protecţie a sănătăţii umane,

H.

întrucât, pentru a se realiza obiectivele de la Lisabona în ceea ce priveşte gradul de ocupare a forţei de muncă pentru femei, este nevoie să se întreprindă acţiuni suplimentare în cadrul metodei deschise de coordonare, bazate pe bunele practici existente la nivel naţional sau regional şi care să ţină seama de interdependenţa dintre politicile de acces la educaţie şi pe piaţa muncii, politicile de conciliere a vieţii profesionale cu cea privată, servicii şi promovarea participării femeilor în procesul de luare a deciziilor, şi întrucât, în acest context, trebuie depus un efort special pentru a se asigura coeziunea socio-economică, pentru a se pune capăt divizării numerice întemeiate pe sex şi pentru a se promova rolul femeilor în ştiinţă,

I.

întrucât, în pofida legislaţiei comunitare şi a dispoziţiilor naţionale referitoare la egalitatea de remuneraţie, diferenţa de remuneraţie între bărbaţi şi femei continuă să existe, într-o măsură destul de mare, femeile câştigând, în UE, în medie cu 15 % mai puţin decât bărbaţii, diferenţă care se reduce mult mai lent decât cea dintre gradul de ocupare a forţei de muncă pentru bărbaţi şi gradul de ocupare a forţei de muncă pentru femei,

J.

întrucât femeile au adesea drepturi la pensie mai mici decât bărbaţii, fie datorită salariilor mai scăzute la care acestea au avut dreptul, fie datorită faptului că au avut o carieră profesională mai scurtă şi întreruptă de obligaţii familiale mai importante,

K.

întrucât politicile de conciliere a vieţii familiale cu cea profesională trebuie să se adreseze atât femeilor, cât şi bărbaţilor şi întrucât acestea trebuie, prin urmare, abordate dintr-o perspectivă globală, ţinându-se seama de discriminarea faţă de femei şi considerând noile generaţii drept un avantaj al întregii societăţi,

L.

întrucât femeile reprezintă 52 % din populaţia europeană, dar această proporţie nu se reflectă în structurile de putere, nici la nivelul accesului, nici la nivelul participării; întrucât reprezentativitatea întregii societăţi este un element care consolidează guvernanţa şi pertinenţa politicilor în raport cu aşteptările populaţiei; întrucât există o întreagă paletă de soluţii la nivel naţional (legi, acorduri sau iniţiative private) pentru a concretiza reprezentarea femeilor în structurile de luare a deciziilor,

M.

întrucât cadrul strategic „i2010” (societatea europeană a informaţiei pentru creştere şi ocupare a forţei de muncă 2010), propus prin Comunicarea Comisiei (COM(2005)0229), vizează, printre altele, îmbunătăţirea calităţii vieţii prin participarea tuturor la societatea informaţiei,

1.

ia act de voinţa Comisiei de a aborda strategia de egalitate a şanselor dintr-o perspectivă multianuală deoarece aceasta permite desfăşurarea unei strategii pe termen lung care să promoveze egalitatea la nivelul UE, dar indică faptul că foaia de parcurs nu specifică responsabilităţile Comisiei şi ale statelor membre nici în ceea ce priveşte punerea în aplicare şi informarea cetăţenilor, nici în ceea ce priveşte fondurile care vor fi alocate pentru punerea în aplicare a recomandării sale;

2.

recunoaşte că promovarea egalităţii de şanse are o dublă natură deoarece dimensiunea de egalitate trebuie integrată în toate politicile şi, în paralel, promovarea egalităţii face obiectul unor măsuri specifice;

3.

invită Comisia să întocmească un cadru global de evaluare a politicilor şi programelor de promovare a egalităţii între sexe, inclusiv a politicilor naţionale care rezultă din acestea; solicită, în special, o evaluare aprofundată a strategiei-cadru a Comunităţii privind egalitatea între femei şi bărbaţi (2001-2005) (21) şi o analiză a punerii în aplicare a directivelor privind egalitatea şanselor, în special a directivelor 86/613/CEE (22), 89/391/CEE (23), 92/85/CEE (24) şi 2003/41/CE (25), în vederea stabilirii, prin folosirea unor date şi statistici fiabile, a unui ciclu coerent de programare, punere în aplicare, monitorizare şi evaluare pentru prezenta foaie de parcurs; consideră că, în acest scop, crearea în cel mai scurt timp a Institutului european pentru egalitatea între sexe este indispensabilă pentru monitorizarea constantă a progresului realizat în conformitate cu foaia de parcurs;

4.

invită Comisia să considere politica egalităţii între sexe nu doar o prioritate pentru UE, ci şi, mai ales, o cerinţă fundamentală pentru respectarea drepturilor persoanei; consideră că o astfel de abordare trebuie să se reflecte într-un efort de coordonare şi de consolidare a măsurilor europene şi naţionale de protecţie juridică a femeilor şi copiilor, în special:

şi invită Comisia:

şi invită statele membre:

5.

solicită statelor membre care nu au făcut încă acest lucru să ratifice fără întârziere Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate(unul dintre „Protocoalele de la Palermo”), precum şi Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului cu fiinţe umane, şi să pună în aplicare Directiva 2004/81/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind permisul de şedere eliberat resortisanţilor ţărilor terţe care sunt victime ale traficului de persoane sau care au făcut obiectul unei facilitări a imigraţiei ilegale şi care cooperează cu autorităţile competente (26);

6.

consideră că respectarea drepturilor femeilor reprezintă o cerinţă fundamentală, în aceeaşi măsură ca şi celelalte drepturi ale omului, care trebuie luată în considerare în cadrul negocierilor de aderare cu ţările candidate; solicită, prin urmare, Comisiei să controleze şi să comunice Parlamentului European şi Consiliului datele referitoare la actele de discriminare şi de violenţă la care sunt supuse femeile în aceste ţări şi să sprijine, în mod activ, participarea ţărilor în curs de aderare la programele comunitare PROGRESS şi DAPHNE;

7.

subliniază faptul că respectul pentru drepturile femeilor trebuie să fie o condiţie esenţială în cadrul politicilor de vecinătate, externă şi de dezvoltare ale UE; în acest context:

8.

solicită Comisiei să ia măsuri pentru a garanta dreptul femeilor la sănătate, inclusiv la sănătatea sexuală şi la cea reproductivă; reafirmă că este esenţial, în special pentru combaterea HIV/SIDA, să se lărgească accesul la informaţiile referitoare la sănătatea sexuală şi reproductivă, precum şi la serviciile de sănătate;

9.

recunoaşte că fetele sunt extrem de vulnerabile la violenţă şi la discriminare şi solicită depunerea unor eforturi mai importante pentru protejarea acestora împotriva tuturor formelor de violenţă, inclusiv violul, exploatarea sexuală şi recrutarea forţată în forţele armate, şi pentru încurajarea politicilor şi programelor de promovare a protecţiei drepturilor lor în situaţii de conflict şi ulterioare conflictului;

10.

solicită Comisiei să respecte angajamentul pe care şi l-a asumat de a prezenta o comunicare privind „O viziune europeană a egalităţii între femei şi bărbaţi în cadrul cooperării pentru dezvoltare”;

11.

invită Comisia să asigure coordonarea între UE şi ONU în ceea ce priveşte politicile de egalitate a şanselor şi drepturile fetelor; reafirmă importanţa promovării unei strânse cooperări cu instituţiile europene şi internaţionale, regionale şi/sau bilaterale, inclusiv organismele ONU, pentru armonizarea abordărilor în materie de sexe în cadrul cooperării pentru dezvoltare şi al ajutorului umanitar, în special prin consolidarea legăturii dintre Platforma de acţiune de la Beijing şi Programul de acţiune de la Cairo, Convenţia pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare faţă de femei, împreună cu protocolul său facultativ, şi ODM;

12.

solicită Comisiei ca, în cadrul politicilor pentru Africa şi al strategiilor naţionale de dezvoltare ale ţărilor africane, să fie încurajate ratificarea şi punerea în aplicare a Protocolului de la Maputo în toate ţările din Africa, acordându-se o atenţie specială articolului 5, care condamnă şi interzice toate formele de mutilare genitală;

13.

salută angajamentul Comisiei de a promova punerea în aplicare a Rezoluţiei 1325 a Consiliului de Securitate al ONU, menţionată anterior, şi de a elabora linii directoare pentru integrarea dimensiunii întemeiate pe sex în activităţile de formare în domeniul gestiunii crizelor;

14.

solicită statelor membre şi Comisiei să adopte iniţiative concrete pentru emanciparea şi integrarea economică şi socială a femeilor imigrante, în special în cadrul programului-cadru comun pentru integrarea resortisanţilor din ţări terţe, şi acţiuni de sprijinire pentru învăţarea limbii, a drepturilor şi datoriilor care derivă din acquis-ul comunitar, a convenţiilor internaţionale, a principiilor şi legislaţiei în vigoare în ţara de destinaţie (cum ar fi interzicerea poligamiei în cadrul regrupării familiale) şi a valorilor fundamentale ale UE, prin elaborarea de politici de formare specifică cu privire la egalitatea şanselor, nediscriminarea întemeiate pe sex şi luarea în considerare a sexului în cadrul acţiunilor, prin sprijinirea proiectelor antreprenoriale ale femeilor imigrante, care favorizează păstrarea şi difuzarea bogăţiei culturale a ţărilor lor de origine, şi prin crearea şi sprijinirea de spaţii publice de participare pentru femeile imigrante, în care acestea să fie reprezentate în mod activ;

15.

recomandă statelor membre şi Comisiei să prevadă finanţarea de programe destinate difuzării, în ţările de origine, a informaţiilor referitoare la cerinţele prealabile sosirii şi sejurului imigranţilor în UE, precum şi la riscurile legate de imigrarea ilegală;

16.

solicită Comisiei să lanseze primele proiecte-pilot privind integrarea dimensiunii întemeiate pe sex în bugetul general al UE şi în programele comunitare, în special în Fondurile structurale, Al şaptelea programcadru pentru acţiuni comunitare de cercetare, dezvoltare tehnologică şi demonstraţie (2007-2013), Programul de acţiune comunitară în domeniul sănătăţii şi al protecţiei consumatorilor (2007-2013) şi Programul de acţiune comunitară în domeniul sănătăţii publice (2003-2008); consideră că aceste proiecte-pilot trebuie să vizeze impactul bugetului general al Uniunii asupra egalităţii între sexe (abordare transversală), eficacitatea rezervelor specifice pentru femei şi, în plus, să fie propuse de femei şi să includă o analiză a dificultăţilor întâmpinate de femei în privinţa participării la aceste programe (abordare specifică);

17.

invită statele membre să completeze sau să consolideze planurile lor naţionale de ocupare a forţei de muncă şi de integrare socială astfel încât acestea să includă măsuri de sprijinire a accesului femeilor pe piaţa muncii cu demnitate şi plată egală pentru o muncă egală, şi de promovare a spiritului antreprenorial al femeilor, şi să identifice şi să sprijine noile oportunităţi de muncă în domeniul sănătăţii şi al serviciilor personale şi familiale, în care forţa de muncă este constituită, în cea mai mare parte, din femei, subliniind valoarea economică şi socială a acestei munci şi asigurând cadrul normativ necesar garantării calităţii serviciilor, recunoaşterii drepturilor sociale şi demnităţii celor care furnizează aceste servicii, precum şi contribuind la reducerea riscului de sărăcie; consideră că, datorită poziţiei nefavorabile a femeilor în domeniul economic şi social, caracterizată de un nivel mai ridicat de şomaj şi de salarii mai mici decât în cazul bărbaţilor, acestea se confruntă cu un risc mai ridicat de exploatare;

18.

invită statele membre să pună în aplicare strategii concrete de consolidare a spiritului antreprenorial al femeilor folosind, de exemplu, oportunităţile oferite de TIC, şi măsuri de facilitare a accesului întreprinzătorilor de sex feminin la împrumuturi şi servicii bancare, în special la microfinanţare şi la măsuri de sprijinire a reţelelor de întreprinderi conduse de femei;

19.

observă că dificultăţile cu care se confruntă statele membre şi Uniunea Europeană în domeniul egalităţii între bărbaţi şi femei sunt din ce în ce mai mari datorită concurenţei economice mondiale sporite care duce la o cerere de forţă de muncă din ce în ce mai flexibilă şi mai mobilă; subliniază că femeile continuă să fie victime ale discriminărilor sociale, profesionale şi de altă natură, şi că exigenţele menţionate anterior au un impact mai mare asupra femeilor decât asupra bărbaţilor; consideră că nu trebuie permis ca această situaţie să pună în cauză egalitatea între bărbaţi şi femei şi drepturile femeilor de a da naştere;

20.

solicită statelor membre să numească un responsabil naţional pentru egalitatea între sexe în cadrul punerii în aplicare a Strategiei de la Lisabona, care să participe la elaborarea şi revizuirea diferitelor planuri naţionale şi să controleze punerea în aplicare a acestora astfel încât să favorizeze integrarea dimensiunii întemeiate pe sex, în special în buget, în ceea ce priveşte politicile şi obiectivele definite prin aceste planuri;

21.

deplânge faptul că diferenţa de salariu între bărbaţi şi femei este, în continuare, de 15 %; solicită Comisiei să revadă, în mod prioritar, directiva 75/117/CEE (27), în special în ceea ce priveşte elementele legate de inspectoratele de muncă şi căile de atac disponibile în caz de discriminare; invită, de asemenea, Comisia să ia măsurile necesare pentru ca această directivă să fie pusă în aplicare în aşa fel încât femeile să nu facă obiectul unor discriminări datorate experienţei lor profesionale mai scurte din motiv de maternitate;

22.

invită Comisia, în colaborare cu statele membre şi partenerii săi sociali, să încurajeze crearea de politici care să concilieze viaţa familială şi cea profesională, în special prin:

23.

solicită Comisiei să se asigure că analiza de impact asupra egalităţii între sexe este luată în considerare în mod corespunzător la revizuirea sau elaborarea de texte legislative comunitare, precum Directiva 93/104/ CE, şi să acţioneze în mod adecvat atunci când există probabilitatea apariţiei unui impact negativ, astfel cum se întâmplă în cazul acestei directive; solicită Consiliului să pună capăt posibilităţii de derogare de la directiva menţionată anterior, deoarece aceasta provoacă mai multe inconveniente femeilor decât bărbaţilor şi împiedică concilierea vieţii familiale cu cea profesională;

24.

solicită Comisiei să ţină seama de rezultatul Conferinţei privind bărbaţii şi egalitatea între sexe, organizată de Preşedinţia finlandeză a Uniunii, precum şi de rolul bărbaţilor la realizarea egalităţii între sexe;

25.

solicită Comisiei, pe baza lucrărilor Institutului european pentru egalitatea între bărbaţi şi femei şi a progreselor înregistrate de banca de date privind luarea de decizii, să evalueze bunele practici de la nivel internaţional, naţional sau regional care permit participarea femeilor la procesul decizional (29) şi să promoveze apoi difuzarea şi adoptarea acestor decizii, în special prin sprijinirea unei reţele de femei implicate în procesul decizional;

26.

îndeamnă statele membre să fixeze şi să concretizeze obiective şi termene clare în ceea ce priveşte consolidarea atât a participării femeilor la toate formele de luare de decizii, cât şi a reprezentării acestora în viaţa politică;

27.

consideră că este important să fie încurajată implicarea femeilor în carierele ştiinţifice şi în domeniul cercetării; consideră că, în acest scop, ar trebui prevăzute politici şi instrumente care să asigure, în acelaşi timp, un echilibru între bărbaţi şi femei şi excelenţa în aceste cariere;

28.

consideră că trebuie încurajată implicarea femeilor în carierele ştiinţifice, în special prin asigurarea unor soluţii contractuale, cum ar fi bursele de studiu sau munca cu timp parţial, pentru a le permite acestora să concilieze viaţa familială cu cea profesională;

29.

consideră că, în cazul în care mass-media ar face cunoscute bunele exemple legate atât de rolurile femeilor în societate, cât şi de realizările acestora în toate sectoarele, care trebuie subliniate pentru a crea o imagine pozitivă a femeilor şi pentru a încuraja implicarea altor femei şi bărbaţi în realizarea egalităţii între sexe şi a unui echilibru între muncă şi viaţa personală, acest lucru ar contribui în mod semnificativ la combaterea stereotipurilor negative cu care se confruntă femeile; invită, prin urmare, Comisia să încurajeze iniţiative, de exemplu, în cadrul programului Media 2007, pentru a sensibiliza într-o mai mare măsură massmedia, de exemplu, prin intermediul unor forumuri permanente de consultare cu membri din acest sector, în ceea ce priveşte stereotipurile pe care le transmit, şi pentru a promova egalitatea şanselor, în special prin informarea şi sensibilizarea tinerilor şi a tinerelor;

30.

încurajează statele membre să ia măsuri pentru eliminarea stereotipurilor întemeiate pe sex, în special pe piaţa muncii, şi să promoveze prezenţa bărbaţilor în sectoare şi posturi ocupate în special de femei, precum şi în învăţământul primar şi în structurile de îngrijire;

31.

invită în mod insistent Comisia să includă în foaia de parcurs drepturile persoanelor transsexuale şi problemele cu care acestea se confruntă, în conformitate cu hotărârile recente ale Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene;

32.

invită Comisia să organizeze sesiuni de formare în materie de integrare a dimensiunii întemeiate pe sex şi de sensibilizare la aspectele întemeiate pe sex, destinate membrilor Comisiei şi înalţilor funcţionari, precum şi să le includă în toate activităţile de formare în domeniul gestiunii pentru funcţionarii europeni;

33.

solicită Comisiei să promoveze folosirea, în toate documentele oficiale şi pentru interpretarea în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene, a unei terminologii non-sexiste şi adaptată tuturor culturilor în cauză;

34.

invită instituţiile şi agenţiile europene să promoveze egalitatea între sexe la nivel administrativ şi să-şi fixeze ca obiectiv realizarea unei parităţi între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte recrutările şi numirile, în special în posturi importante;

35.

solicită Comisiei să consacre un capitol din raportul anual privind egalitatea şanselor pentru bărbaţi şi femei în Uniunea Europeană foii de parcurs şi să descrie în capitolul respectiv progresele realizate în acest domeniu;

36.

solicită Comisiei să informeze în mod periodic comisia sau comisiile competente ale Parlamentului European cu privire la urmărirea evoluţiei foii de parcurs, în special prin rapoarte publice defalcate pe ţară;

37.

încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, Comitetului Economic şi Social European, Comitetului Regiunilor, precum şi organelor executive şi alese, competente în materie de egalitate de şanse la nivel local, regional sau naţional.

—

având în vedere Recomandarea Comisiei 2005/737/CE din 18 octombrie 2005 privind gestiunea colectivă transfrontalieră a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe în serviciile legale de muzică online (1) (denumită în continuare „recomandarea”),

—

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolele 95 şi 151,

—

având în vedere articolele II-77 şi II-82 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere articolul III-181 din Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa,

—

având în vedere acordurile internaţionale în vigoare care se aplică drepturilor muzicale, în special Convenţia de la Roma din 26 octombrie 1961 pentru protecţia artiştilor interpreţi sau executanţi, a producătorilor de fonograme şi a organismelor de radiodifuziune, Convenţia de la Berna pentru protecţia lucrărilor literare şi artistice, Tratatul OMPI privind drepturile de autor din 20 decembrie 1996, Tratatul OMPI privind interpretările şi fonogramele din 20 decembrie 1996 şi Acordul OMC referitor la aspectele legate de comerţ ale drepturilor de proprietate intelectuală (TRIPS) din 15 aprilie 1994,

—

având în vedere legislaţia CE („acquis communautaire”) în domeniul drepturilor de autor şi al drepturilor conexe, aplicabilă drepturilor muzicale, în special Directiva 2006/115/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind dreptul de închiriere, dreptul de împrumut şi anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietăţii intelectuale (2), Directiva 93/83/CEE a Consiliului din 27 septembrie 1993 privind coordonarea anumitor norme referitoare la dreptul de autor şi drepturile conexe aplicabile difuzării de programe prin satelit şi retransmisiei prin cablu (3), Directiva 2006/116/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind durata de protecţie a dreptului de autor şi a anumitor drepturi conexe (4) şi Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor şi drepturilor conexe în societatea informaţională (5),

—

având în vedere Cartea verde a Comisiei privind drepturile de autor şi drepturile conexe în societatea informaţională (COM(1995)0382),

—

având în vedere Rezoluţia sa din 15 mai 2003 privind protecţia artiştilor interpreţi şi executanţi în domeniul audiovizual (6),

—

având în vedere Rezoluţia sa din 15 ianuarie 2004 privind un cadru comunitar pentru societăţile de gestiune colectivă în domeniul drepturilor de autor şi a drepturilor conexe (7),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 aprilie 2004 privind gestiunea drepturilor de autor şi a drepturilor conexe în piaţa internă (COM(2004)0261),

—

având în vedere Rezoluţia sa din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a Programului comunitar de la Lisabona: mai multă cercetare şi inovaţie - investind în creştere şi ocuparea forţei de muncă: o abordare comună (8),

—

având în vedere rezoluţia sa din 6 iulie 2006 privind libertatea de exprimare pe internet (9),

—

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice şi avizul Comisiei pentru cultură şi educaţie (A6-0053/2007),

A.

întrucât, înainte de adoptarea recomandării, Comisia nu a iniţiat o procedură largă şi amănunţită de consultare cu părţile interesate şi cu Parlamentul; întrucât toate categoriile de titulari de drepturi trebuie să fie consultate în legătură cu toate activităţile viitoare de reglementare în acest domeniu pentru a garanta o reprezentare corectă şi echilibrată a intereselor,

B.

întrucât omisiunea Comisiei de a implica Parlamentul în mod oficial este inacceptabilă, în special având în vedere rezoluţia mai sus-menţionată a Parlamentului din 15 ianuarie 2004, şi faptul că recomandarea depăşeşte în mod clar stadiul de interpretare sau completare a normelor existente,

C.

întrucât alegerea unei abordări neobligatorii („soft law”), fără consultarea prealabilă şi fără implicarea oficială a Parlamentului şi a Consiliului, este inacceptabilă, prin aceasta ocolindu-se procesul democratic, în special având în vedere că iniţiativa luată a influenţat deja deciziile luate pe piaţă în dezavantajul potenţial al concurenţei şi al diversităţii culturale,

D.

întrucât scopul recomandării este reglementarea vânzării on-line de înregistrări muzicale, dar ar putea - datorită formulării sale imprecise - să se aplice şi altor servicii on-line (de exemplu, serviciile de radiodifuziune), care includ înregistrări muzicale; întrucât lipsa de claritate în ceea ce priveşte aplicabilitatea diferitelor sisteme de acordare a licenţelor conduce la insecuritate juridică şi dezavantajează în special serviciile on-line de radiodifuziune,

E.

întrucât există un risc ca titularii de drepturi, ce respectă recomandarea cu privire la drepturile lor interactive on-line să priveze organismele locale de gestiune colectivă a drepturilor (OGC) de alte drepturi (de exemplu, drepturile privind radiodifuziunea) şi, astfel, să împiedice utilizatorii acestor drepturi să obţină drepturile de utilizare pentru un vast repertoriu diversificat de la unul şi acelaşi OGC,

F.

întrucât este inacceptabilă intenţia Comisiei de a adopta o recomandare privind sistemul actual de compensaţie echitabilă pentru copia privată, astfel cum este prevăzută în articolul 5 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2001/29/CE, prin care se ocoleşte, încă o dată, procesul democratic aplicabil reglementării drepturilor de autor şi drepturilor conexe,

G.

întrucât este important să se evite posibilele ameninţări şi să se caute un echilibru rezonabil între drepturile şi intereselor diverşilor actori interesaţi,

H.

întrucât muzica nu este un produs, iar organismele de gestiune colectivă a drepturilor sunt, în cea mai mare parte, organizaţii fără scop lucrativ şi întrucât introducerea unui sistem bazat pe concurenţă controlată este în interesul tuturor titularilor de drepturi şi al promovării diversităţii culturale şi creativităţii,

I.

întrucât OGC naţionale ar trebui să joace în continuare un rol important în acordarea de asistenţă pentru promovarea titularilor noi şi minoritari de drepturi, a diversităţii culturale, a creativităţii şi a repertoriilor locale, ceea ce presupune ca OGC naţionale să deţină dreptul de a încasa remuneraţii culturale,

J.

întrucât reţeaua existentă de OGC naţionale joacă un rol important în acordarea de asistenţă financiară pentru promovarea unui repertoriu european nou şi minoritar şi întrucât acesta nu ar trebui să se piardă,

K.

întrucât o concurenţă mai puternică, dar controlată, în domeniul gestiunii colective a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe în sectorul muzicii on-line poate fi avantajoasă pentru toate părţile şi poate întări diversitatea culturală, cu condiţia să fie loială şi transparentă şi să se aplice doar calităţii şi costului furnizării serviciului respectiv, fără a afecta valoarea drepturilor,

L.

întrucât se manifestă preocupare faţă de posibilele efecte negative ale unor dispoziţii din recomandare asupra repertoriilor locale şi asupra diversităţii culturale, având în vedere posibilul risc de favorizare a concentrării drepturilor în OGC mai importante şi întrucât impactul oricărei iniţiative de introducere a concurenţei între organismele de gestiune drepturilor în ceea ce priveşte atragerea celor mai profitabili titulari de drepturi trebuie analizat şi evaluat în raport cu efectele adverse ale unei astfel de abordări asupra titularilor de drepturi mai mici, asupra OGC mici şi mijlocii şi asupra diversităţii culturale,

M.

întrucât capacitatea titularilor de drepturi şi a utilizatorilor de a alege un OGC, indiferent de statul membru în care se află trebuie:

N.

întrucât sistemul actual de acorduri de reciprocitate şi de colectare reciprocă a remuneraţiilor specifice drepturilor de autor ar trebui păstrat, în aşa fel încât concurenţa să poată fi introdusă pe baza eficienţei şi calităţii serviciilor pe care OGC le pot oferi şi a ponderii procentuale a costurilor administrative, iar utilizatorii angajaţi în vânzarea on-line a înregistrărilor muzicale să obţină licenţe pe baza tarifului aplicabil în ţara în care se produce actul de exploatare a drepturilor de autor de către utilizatorul final; întrucât statele membre ar trebui, în deplină conformitate cu normele privind radiodifuziunea transfrontalieră prevăzute în Directiva 93/83/CEE privind difuzarea de programe prin satelit şi retransmiterea prin cablu, să asigure securitatea juridică pentru furnizorii de servicii on-line, altele decât vânzarea online de muzică, şi să permită utilizatorilor de astfel de servicii să solicite aprobările legale necesare şi să plătească remuneraţiile specifice drepturilor de autor, echitabile tuturor categoriilor de titulari de drepturi, în condiţii echitabile, rezonabile şi nediscriminatorii,

O.

întrucât sistemul de acorduri de reprezentare reciprocă ar trebui menţinut, pentru că permite tuturor utilizatorilor comerciali şi individuali, fără discriminare, să aibă acces egal la repertoriul mondial, asigură o protecţie mai bună pentru titularii de drepturi, garantează o adevărată diversitate culturală şi stimulează concurenţa loială în piaţa internă,

P.

întrucât OGC ar trebui să aibă libertatea de a oferi utilizatorilor comerciali de oriunde din Uniunea Europeană licenţe paneuropene şi pentru mai multe repertorii pentru utilizare transfrontalieră şi online şi pentru utilizare în telefonia mobilă şi alte reţele digitale, în cazul în care aceştia sunt în măsură să gestioneze în mod adecvat exploatarea drepturilor pentru care s-au acordat licenţe, şi întrucât licenţele multi-teritoriale ar trebui acordate în condiţii echitabile negociate, fără discriminare între utilizatori, asigurând interoperabilitatea între diferite platforme tehnologice, în aşa fel încât activităţile OGC de acordare a licenţelor să nu aibă ca rezultat denaturări ale concurenţei între diferiţi utilizatori de drepturi şi diferite mijloace tehnologice de transmisie care nu sunt interoperabile,

Q.

întrucât existenţa ghişeelor unice, de la care utilizatorii comerciali pot obţine o licenţă pentru repertoriul mondial pentru teritoriile dorite, combinată cu un înalt grad de protecţie pentru titularii de drepturi, prin evitarea practicii „forum shopping” (utilizatori care caută OGC care acordă cele mai ieftine licenţe), ar trebui să se afle în centrul cooperării strânse dintre OGC; întrucât pentru menţinerea unui ghişeu unic, sistemul actual de încasare reciprocă a drepturilor de autor ar trebui păstrat, concomitent cu un înalt grad de protecţie a titularilor de drepturi, pentru a se evita presiunile asupra veniturilor, asigurându-se simultan că este imposibil să se acorde mandate exclusive nedorite, care ar putea împiedica concurenţa loială,

R.

întrucât, în special în ceea ce priveşte posibilele abuzuri ale monopolurilor, este necesară o mai bună administrare a unor OGC printr-o mai mare solidaritate, transparenţă şi nediscriminare, o reprezentare echitabilă şi echilibrată a fiecărei categorii de titulari de drepturi şi norme de responsabilizare, combinate cu mecanisme de control corespunzătoare în statele membre; întrucât OGC ar trebui să îşi furnizeze serviciile pe baza a trei principii cheie: eficienţă, echitate şi transparenţă,

S.

întrucât, atunci când drepturile sunt gestionate colectiv, în statele membre ar trebui introduse mecanisme echitabile şi eficiente de soluţionare a litigiilor pentru a se asigura că titularii de drepturi şi utilizatorii au acces la un mijloc de soluţionare a litigiilor, fără a aduce atingere căilor de atac, şi întrucât, prin urmare, în statele membre ar trebui introduse mecanisme echitabile, imparţiale şi eficiente de soluţionare a litigiilor, pe baza unor criterii clare şi relevante pentru toate părţile interesate,

T.

întrucât Comisia ar trebui să facă o evaluare de impact amănunţită pe baza unor date corecte şi complete privind dezvoltarea şi punerea în aplicare a acordurilor şi a aranjamentelor în vederea ameliorării posibilelor rezultate şi a evaluării riscurilor acordării de licenţe multi-teritoriale şi multi-repertoriale pentru serviciile on-line, ţinându-se seama de dimensiunea culturală, economică şi socială,

U.

întrucât este nevoie de instrumente comune şi parametri comparabili şi de coordonare a domeniilor de activitate ale OGC, pentru a îmbunătăţi cooperarea dintre OGC şi pentru a lua în considerare dezvoltarea societăţii informaţionale,

V.

întrucât eforturile făcute pentru stimularea concurenţei pe piaţa internă şi pentru promovarea distribuţiei internaţionale a operelor muzicale europene, indiferent de OGC care gestionează dreptul de autor, sunt salutare, având în vedere că fiecare repertoriu, indiferent dacă este sau nu cunoscut, ar trebui tratat în mod egal,

W.

întrucât, deşi recomandarea se referă doar la vânzarea on-line de înregistrări muzicale, formularea sa cu sens larg acoperă şi alte servicii on-line (precum serviciile de radiodifuziune), care includ şi muzica din astfel de înregistrări, dar care ar suferi de pe urma insecurităţii juridice pe care recomandarea o creează în ceea ce priveşte regimul de acordare a licenţelor care s-ar aplica acestor servicii şi întrucât soluţiile tehnologice aplicabile pieţei interne ar trebui să asigure o deschidere şi o interoperabilitate care să garanteze protejarea consumatorilor şi a titularilor de drepturi deopotrivă,

X.

întrucât o concurenţă mai mare în gestiunea colectivă a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe în industria muzicală poate, în cazul în care este loială şi transparentă şi în condiţii echitabile, să protejeze poziţia autorilor în Europa (inclusiv repertoriul autorilor locali şi al minorităţilor) şi să promoveze diversitatea culturală în Europa,

Y.

întrucât Comisia ar trebui să evalueze iniţiative corespunzătoare pentru a garanta un acces continuu şi larg al publicului la repertorii, inclusiv la cele mai mici şi la cele locale, în conformitate cu Convenţia UNESCO privind protecţia şi promovarea diversităţii expresiilor culturale, având în vedere particularitatea erei digitale, dar şi luând în considerare impactul direct şi indirect asupra poziţiei generale a autorilor şi a diversităţii culturale,

1.

invită Comisia să menţioneze clar faptul că recomandarea din 2005 se aplică exclusiv vânzărilor online de înregistrări muzicale şi să prezinte cât mai repede posibil — după consultarea îndeaproape a părţilor interesate — o propunere de directivă-cadru flexibilă, care să fie adoptată de Parlament şi Consiliu prin procedura de codecizie, în vederea reglementării gestiunii colective a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe în domeniul serviciilor muzicale on-line transfrontaliere, luând în considerare specificitatea erei digitale şi protejând diversitatea culturală europeană, micile părţi interesate şi repertoriile locale, pe baza principiului egalităţii de tratament;

2.

subliniază că baza pentru consultarea de către Comisie a părţilor interesate ar trebui să fie una cât mai amplă şi ar trebui să ia în discuţia sa toate celelalte opţiuni, nu numai cele prevăzute în recomandare şi în documentul de lucru al serviciilor Comisiei, intitulat „Studiu asupra iniţiativei comunitare privind gestiunea colectivă transfrontalieră a drepturilor de autor” din 7 iulie 2005;

3.

înţelege şi susţine dispoziţiile privind posibilitatea existentă ca titularii de drepturi să aleagă un organism de gestiune colectivă a drepturilor, să stabilească drepturile on-line încredinţate şi domeniul de aplicare teritorială, precum şi dreptul de a retrage drepturile de la un OGC sau de a le transfera altui OGC, şi subliniază importanţa de a lua în considerare eficienţa şi cooperarea dintre OGC pentru a apăra interesele titularilor de drepturi mai mici sau locali şi, astfel, de a proteja diversitatea culturală;

4.

consideră, de asemenea, că interesele autorilor şi, prin urmare, a diversităţii culturale în Europa vor fi mai bine servite prin introducerea unui sistem concurenţial echitabil şi transparent prin care se evită presiunile asupra veniturilor autorilor;

5.

invită statele membre şi OGC să asigure reprezentarea echitabilă în OGC a tuturor categoriilor de titulari de drepturi şi, astfel, participarea lor echilibrată la procesul decizional intern;

6.

subliniază că directiva propusă nu ar trebui să submineze în niciun fel competitivitatea întreprinderilor creative, eficienţa serviciilor oferite de OGC sau competitivitatea altor întreprinderi utilizatoare - în special titularii de drepturi şi utilizatorii mici — şi ar trebui:

7.

consideră, de asemenea, că pentru a asigura funcţionarea deplină şi completă a sistemului de reciprocitate în avantajul tuturor titularilor de drepturi, este esenţial să se interzică orice formă de mandat exclusiv între principalii titulari de drepturi şi OGC pentru colectarea directă a remuneraţiilor specifice drepturilor de autor din toate statele membre, deoarece acest lucru ar duce la dispariţia rapidă a OGC naţionale şi ar submina poziţia repertoriilor minoritare şi a diversităţii culturale în Europa;

8.

susţine ideea că un OGC ar trebui să aibă libertatea de a acorda utilizatorilor comerciali de oriunde din Uniunea Europeană licenţe paneuropene şi multi-repertoriale pentru utilizări on-line (inclusiv utilizări pentru telefonia mobilă), în condiţii echitabile, negociate individual şi fără discriminare între utilizatori; invită Comisia să facă o evaluare a impactului unei licenţe globale pentru serviciile on-line şi a efectelor sale asupra situaţiei economice şi sociale a autorilor;

9.

încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre.