10.11.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/16

1)

Articolele 43 CE și 49 CE trebuie interpretate în sensul că se opun existenței unui monopol de stat în privința anumitor jocuri de noroc, precum pariurile sportive, atunci când nu există în statul membru în cauză o politică coerentă și sistematică de limitare a jocurilor de noroc, în special pentru că organizatorii care dispun de concesiuni într-un stat membru încurajează participarea la alte jocuri de noroc — precum loteriile naționale și jocurile de cazinou — și pentru că, în plus, alte jocuri care prezintă un risc potențial de dependență echivalent sau superior — precum pariurile în legătură cu anumite evenimente sportive (curse hipice) și jocurile mecanice — pot fi oferite de către prestatori de servicii privați?

2)

Articolele 43 CE și 49 CE trebuie interpretate în sensul că autorizațiile eliberate pentru organizarea de pariuri sportive care nu sunt limitate la teritoriul național corespunzător și care sunt acordate de către organisme publice competente ale statelor membre, îl îndreptățesc pe titularul autorizației, precum și pe terții mandatați de către acesta să propună și să execute și pe teritoriul altor state membre, fără autorizații naționale suplimentare, ofertele în cauză în vederea încheierii unor contracte?