Acțiune introdusă la 9 august 2007 — Republica Italiană/Parlamentul European

(Cauza C-393/07)

(2007/C 247/23)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Republica Italiană (reprezentanți: I. Braguglia, agent, P. Gentili, avvocato dello Stato)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile reclamantei

Motivele și principalele argumente

În acțiune sunt dezvoltate cinci motive.

În primul motiv, guvernul italian susține încălcarea normelor de drept prevăzute la articolele 6 (fostul articol 4), 8 (fostul articol 7), 12 (fostul articol 11) și 13 (fostul articol 12) din Decizia 76/787/CECO, CEE, Euratom privind Actul din 20 septembrie 1976 pentru alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct (Actul din 1976), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2002/772/CE, Euratom (1) din 25 iunie 2002, și la articolul 6 UE. Parlamentul European nu poate controla, într-o ședință pentru verificarea prerogativelor deputaților, legalitatea procedurii electorale naționale și trebuie numai să ia act de rezultatele acesteia, comunicate conform legii. Interzicerea instrucțiunilor obligatorii și a mandatelor imperative pentru deputați prevăzută la articolul 6 din Actul din 1976 nu are nicio legătură cu renunțarea expresă a unui candidat care nu a fost ales la înlocuirea unui candidat ales care și-a încetat atribuțiile.

În al doilea motiv, guvernul italian susține încălcarea normelor de drept prevăzute la articolul 2 din Statutul deputaților în Parlamentul European, adoptat prin Decizia 2005/684/CE, Euratom (2) din 28 septembrie 2005. Într-adevăr, aceste dispoziții vor intra în vigoare începând cu legislatura 2009 și se referă totuși numai la deputații în activitate, pentru care nu este relevantă, în scopul valorificării, renunțarea unui candidat care nu a fost ales la înlocuirea unui candidat ales care și-a încetat atribuțiile.

În al treilea motiv, guvernul italian susține încălcarea normelor de drept prevăzute la articolul 199 CE și la articolele 3 și 4 din Regulamentul de procedura al Parlamentului European. Aceste dispoziții reglementează numai procedura internă a Parlamentului, printre altele, de verificare a prerogativelor, fapt pentru care nu poate fi dedusă de aici competența de a controla legalitatea procedurii electorale naționale, nici chiar cu privire la înlocuirea candidaților aleși care și-au încetat atribuțiile de către candidați care nu au fost aleși.

În al patrulea motiv, guvernul italian susține încălcarea normelor de drept prevăzute la articolul 6 UE și la articolele 10 CE și 230 CE. Parlamentul European nu ar fi putut să se sustragă de la aplicarea hotărârii Consiliului de Stat italian, care are autoritate de lucru judecat și care ar fi stabilit legitimitatea alegerii domnului Donnici. Parlamentul European ar fi trebuit, dacă era cazul, să atace o astfel de hotărâre pe calea unei terțe opoziții. În orice caz, decizia Parlamentului European încalcă principiul general comun tuturor statelor membre privind autoritatea de lucru judecat.

În al cincilea motiv, guvernul italian susține lipsa de motivare a deciziei atacate. Într-adevăr, aceasta nu indică elementele de fapt pe care și-a întemeiat concluzia că renunțarea domnului Occhetto la a-l înlocui pe domnul Di Pietro nu ar fi fost liber consimțită.

(1)  JO L 283, p. 1.

(2)  JO L 262, p. 1.