22.9.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/18

—

declararea inexistenței ex lege sau, în subsidiar, anularea deciziei prin care s-a dispus respingerea cererii din 31 august 2005 prin care reclamantul solicită autorității împuternicite să facă numiri (AIPN) să fie repus în posesia bunurilor sale care se aflau în locuința de serviciu ce i-a fost atribuită în Angola și pe care Comisia le-a preluat fără a fi în posesia unui titlu;

—

declararea inexistenței ex lege sau, în subsidiar, anularea, în măsura necesară, a deciziei emise de AIPN la 20 iulie 2006, prin care a fost respinsă reclamația formulată de reclamant împotriva deciziei contestate;

—

obligarea pârâtei la repunerea reclamantului în posesia bunurilor sale;

—

obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 1 000 000 EUR sau a unei sume mai mari sau mai reduse pe care Tribunalul o va considera justă și echitabilă, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul suferit de reclamant ca urmare a deciziei contestate, începând de la data cererii, 31 august 2005, sau, în subsidiar, de la data emiterii deciziei contestate și până în prezent;

—

obligarea pârâtei la plata către reclamant, pentru fiecare zi cuprinsă între data prezentei acțiuni și ziua în care pârâta va executa hotărârea de admitere în tot și fără rezerve a cererii din 31 august 2005, a sumei de 300 EUR sau a unei sume mai mari sau mai reduse pe care Tribunalul o va considera justă și echitabilă, care urmează a fi achitată în prima zi a fiecărei luni pentru obligațiile de plată scadente în luna precedentă, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul cauzat de decizia contestată și produs în intervalul de timp menționat mai sus;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1)

lipsa absolută a motivării, și pentru caracter ilogic, incongruență, confuzie și caracter nefondat al argumentelor formulate de pârâtă;

2)

încălcarea gravă și vădită a legii;

3)

încălcarea obligației de solicitudine și a celei de bună administrare.