8.9.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/36

Acțiune introdusă la 29 iunie 2007 — Thomson Sales Europe/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-225/07)

(2007/C 211/70)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Thomson Sales Europe (Boulogne-Billancourt, Franța) (reprezentanți: F. Goguel și F. Foucault, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	înainte de pronunțarea hotărării, să se dispună punerea la dispoziția părților a tuturor elementelor, documentelor, rapoartelor, corespondențelor, lucrărilor pregătitoare etc. care au stat la baza celor două Regulamente nr. 2376/94 și nr. 710/95;

—	în principal, anularea Deciziei REM nr. 03/05 a Comisiei din 7 mai 2007.

Motivele și principalele argumente

Prin prezenta acțiune, reclamanta solicită anularea deciziei nr. REM 03/05 a Comisiei din 7 mai 2007 prin care se constată că nu se justifică remiterea drepturilor de import în cazul special al reclamantei. Această decizie a fost adoptată ca urmare a cererii adresate Comisiei de către autoritățile naționale franceze, care solicitaseră reclamantei plata drepturilor antidumping privind importul de aparate receptoare de televiziune în culori fabricate de filiala sa stabilită în Tailanda, a căror remitere a fost solicitată de aceasta în temeiul articolului 239 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (1).

Reclamanta consideră că poate beneficia de remitere pe baza articolului 239 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 întrucât, în opinia sa, îndeplinește cele două condiții prevăzute de acest text.

În ceea ce privește prima condiție (existența unei situații speciale), aceasta arată că situația specială ar exista într-adevăr în ceea ce o privește și că ar decurge, pe de o parte, din comportamentul Comisiei care și-ar fi modificat poziția privind interpretarea dispozițiilor legislative în materie de origine a mărfurilor fără să fi avertizat în mod adecvat operatorii și, pe de altă parte, din cel al autorităților naționale care ar fi urmat poziția adoptată de Comisie.

Cu privire la a doua condiție prevăzută de articolul 239 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 (lipsa înșelăciunii sau a neglijenței), reclamanta susține că nu s-ar putea considera că a fost neglijentă, întrucât a avut încredere în temeinicia poziției inițiale a serviciilor Comisiei care, în opinia reclamantei, au decis să nu facă o aplicare strictă a regulilor de origine, în ceea ce o privește, ci să îi aplice drepturile antidumping preferențiale pentru toate aparatele fabricate și exportate de către filiala sa stabilită în Tailanda.

(1) JO L 302, p. 1.