Acțiune introdusă la 1 iunie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Marele Ducat al Luxemburgului

(Cauza C-263/07)

(2007/C 211/22)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: A. Alcover San Pedro și J.-B. Laignelot, agenți)

Pârât: Marele Ducat al Luxemburgului

Concluziile

Motivele și principalele argumente

Comisia a formulat trei motive în susținerea cererii.

Prin primul motiv, aceasta îi reproșează pârâtului transpunerea incorectă a articolului 9 alineatul (4) din Directiva 96/61 în măsura în care aceasta a completat definiția — corectă — a „celor mai performante tehnici disponibile” cu o mențiune la „costurile excesive” ale acestor tehnici, mențiune care nu există în directivă. Deși directiva precizează, într-adevăr, că prin cele mai performante tehnici disponibile se înțeleg tehnicile realizate la o scară care permite aplicarea acestora în cadrul sectorului industrial respectiv în condiții viabile din punct de vedere economic și tehnic, aceasta nu permite excluderea sistematică a tehnicilor a căror aplicabilitate și disponibilitate ar conduce la costuri excesive în raport cu întreprinderi din același sector sau dintr-un sector similar, de dimensiuni medii și sănătoase din punct de vedere economic. Aceste precizări depășesc prevederile directivei în această privință.

Prin al doilea motiv, Comisia îi reproșează pârâtului reducerea domeniului de aplicare a obligației de revizuire sau de actualizare a condițiilor de autorizare, prevăzută la articolul 13 alineatul (1) din directivă, deoarece, conform dispozițiilor naționale de transpunere, această revizuire nu poate avea loc decât în trei cazuri precise sau în caz de necesitate „temeinic motivată”. Acești termeni sunt, din nou, mai restrictivi decât cei ai directivei, care face referire numai la o revizuire „periodică” și la o actualizare, „dacă este necesar”, a condițiilor de autorizare.

Prin al treilea motiv, Comisia îi reproșează în cele din urmă pârâtului transpunerea incorectă a anexei I la directivă, în măsura în care măsurile naționale de transpunere a directivei se referă la „săli ale cazanelor cu o putere calorifică de peste 50 MW” iar nu, precum în categoria 1.1. din anexa citată anterior, la „instalații de ardere cu o putere calorifică de peste 50 MW”. Or, această din urmă categorie este mai largă decât cea privind numai sălile cazanelor.

(1)  JO L 257, p. 26.