25.8.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 199/51

Acțiune introdusă la 15 iunie 2007 — Feral/Comitetul Regiunilor

(Cauza F-59/07)

(2007/C 199/99)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Pierre-Alexis Feral (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: M.-A. Lucas, avocat)

Pârât: Comitetul Regiunilor al Uniunii Europene (CR)

Concluziile reclamantului

—

anularea deciziei din 26 iulie 2006 a directorului administrației și a secretarului general al CR de recuperare a sumelor plătite reclamantului cu titlu de coeficient corector al părții din remunerația sa transferate în Franța între martie 2003 și mai 2005;

—

anularea deciziei din 4 decembrie 2006 a directorului administrației CR prin care se stabilește această sumă la 3 600,16 EUR;

—

obligarea CR la rambursarea către reclamant a sumei de 3 600,16 EUR, majorată cu dobânzi de întârziere cu rata de 8 % pe an, de la data recuperării până la plata integrală;

—

obligarea CR la plata către reclamant a sumei care i-ar fi trebuit plătită cu titlu de coeficient corector asupra părții din remunerația sa care ar fi trebuit transferată în Franța din iunie 2005, majorată cu dobânzi de întârziere cu rata de 8 % pe an, de la data recuperării până la plata integrală;

—

obligarea CR la reluarea, de la data hotărârii ce se va pronunța, a transferului unei părți din remunerația reclamantului către Franța, cu coeficientul corector aplicabil acestei țări;

—

obligarea CR la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Primul motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 85 din Statutul funcționarilor Comunităților Europene (denumit în continuare „statutul”), a articolului 2 al doilea paragraf ultima liniuță din reglementarea de stabilire a modalităților privind transferul unei părți din remunerația funcționarilor Comunității Europene (denumită în continuare, „reglementarea comună”) și a punctelor 2 și 4 din Concluziile nr. 204/92 din 3 decembrie 1992 ale șefilor administrației. În opinia reclamantului, CR nu ar fi trebuit să considere că reclamantul nu este îndreptățit la transferul unei părți din remunerația sa în Franța, în contul de economii pentru locuință (denumit în continuare CEL), în temeiul articolului 17 alineatul (2) din anexa VII la statut, din cauza suprimării plafonului pentru acest cont prin efectuarea de plăți pe un cont de economii. În particular, reclamantul arată că reglementarea comună nu impune ca transferurile să corespundă unor plăți obligatorii și că această suprimare a plafonului corespunde unei practici bancare constante, în conformitate cu reglementarea franceză a CEL, la care fac trimitere concluziile șefilor administrației.

Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 85 din statut, în sensul că CR a considerat că neregularitatea transferurilor în cauză era atât de evidentă încât reclamantul avea cunoștință de acest fapt sau, cel puțin, trebuia să aibă cunoștință, dată fiind calificarea sa de jurist. În acest sens, reclamantul consideră că: i) având în vedere concluziile șefilor administrației, CEL pe care l-a subscris părea să corespundă noțiunii de CEL vizate de reglementarea comună; ii) operațiunea de suprimare a plafonului la care a recurs părea conformă acestei reglementări; iii) dosarul său părea complet și conform reglementării, ca urmare a controalelor care au avut loc în decembrie 2003 și în decembrie 2004; iv) accesul său la dosarul său personal fiind limitat, acesta nu era în măsură să consulte documentele necesare pentru a controla regularitatea transferurilor.