Hotărârea Curții (Camera a treia) din 14 iunie 2007 (cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de Bundesfinanzhof — Germania) — Werner Haderer/Finanzamt Wilmersdorf

(Cauza C-445/05) (1)

(A șasea directivă TVA - Scutiri - Articolul 13 secțiunea A alineatul (1) litera (j) - Pregătirea particulară oferită de profesori și la nivel de învățământ școlar și universitar - Învățământ oferit în cadrul cursurilor organizate de centre de pregătire pentru adulți - Lipsa unei legături contractuale directe cu elevii)

(2007/C 183/15)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Werner Haderer

Pârât: Finanzamt Wilmersdorf

Obiectul

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare — Bundesfinanzhof — Interpretarea articolului 13 secțiunea A alineatul (1) litera (j) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun de taxă pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) — Scutire pentru pregătirea particulară oferită de profesori — Pregătire oferită în cadrul cursurilor organizate de universități populare

Dispozitivul

În împrejurări precum cele din acțiunea principală, activitățile unui particular având statut de colaborator independent, constând în oferirea de cursuri de susținere școlară, precum și cursuri de ceramică și olărit în centre de învățământ pentru adulți nu pot beneficia de scutirea de taxa pe valoarea adăugată prevăzută de articolul 13 secțiunea A alineatul (1) litera (j) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun de taxă pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, decât dacă astfel de activități constituie pregătire oferită de un profesor, pe cont propriu și pe propria sa răspundere și la nivel de învățământ școlar și universitar. Îi revine instanței de trimitere să verifice dacă acesta este cazul și în litigiul din acțiunea principală.

(1)  JO C 60, 11.3.2006.