|
4.8.2007 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 183/4 |
Hotărârea Curții (Camera a treia) din 14 iunie 2007 (cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de Oberster Patent- und Markensenat — Austria) — Armin Häupl/Lidl Stiftung & Co. KG.
(Cauza C-246/05) (1)
(Dreptul mărcilor - Articolul 10 alineatul (1) din Directiva 89/104/CEE - Lipsa utilizării serioase a unei mărci - Noțiunea de „dată la care procedura de înregistrare s-a încheiat’)
(2007/C 183/06)
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Oberster Patent- und Markensenat
Părțile din acțiunea principală
Reclamant: Armin Häupl
Pârâtă: Lidl Stiftung & Co. KG.
Obiectul
Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare — Oberster Patent- und Markensenat — Interpretarea articolelor 10 alineatul (1) și 12 alineatul (1) din Directiva 89/104/CEE: Prima directivă a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO L 40, p. 1) — Lipsa utilizării serioase a unei mărci — Cauze exterioare societății care o împiedică să deschidă supermagazine pe teritoriul național, pe când strategia sa obișnuită constă în a nu comercializa produsele purtând această marcă decât în propriile supermagazine — Noțiunea de dată la care procedura de înregistrare s-a încheiat
Dispozitivul
|
1) |
„Data la care procedura de înregistrare s-a încheiat”, în sensul articolului 10 alineatul (1) din Prima directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci, trebuie stabilită în fiecare stat membru în funcție de normele de procedură în materie de înregistrare în vigoare în acest stat. |
|
2) |
Articolul 12 alineatul (1) din Directiva 89/104 trebuie interpretat în sensul că reprezintă „motive întemeiate pentru [neutilizarea]” unei mărci obstacolele care prezintă o legătură directă cu această marcă, care fac utilizarea acesteia imposibilă sau derezonabilă și care sunt independente de voința titularului respectivei mărci. Revine instanței de trimitere să aprecieze elementele de fapt ale cauzei din acțiunea principală în lumina acestor indicații. |