7.7.2007 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 155/10 |
Recurs introdus la 16 aprilie 2007 de Republica Elenă împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera întâi) pronunțate la 17 ianuarie 2007 în cauza T-231/04, Republica Elenă/Comisia Comunităților Europene
(Cauza C-203/07 P)
(2007/C 155/19)
Limba de procedură: greaca
Părțile
Recurentă: Republica Elenă (reprezentanți: P. Mylonopoulos și S. Trekli)
Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene
Concluziile recurentei
— |
constatarea admisibilității prezentului recurs; |
— |
anularea hotărârii Tribunalului de Primă Instanță în măsura în care este contestată; |
— |
admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată; |
— |
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată. |
Motivele și principalele argumente
Republica Elenă susține că Tribunalul de Primă Instanță al Comunităților Europene a interpretat în mod eronat articolele 12, 13 și 15 din memorandumul inițial de înțelegere, articolul 14 din memorandumul complementar și principiile bunei-credințe și al protecției încrederii legitime, întrucât a apreciat că obligațiile statelor membre în cadrul proiectelor Abuja I și II sunt determinate de comportamentul fiecărui stat membru, iar nu că acestea au o natură exclusiv contractuală și sunt determinate de prevederile celor două memorandumuri menționate anterior; printr-o interpretare corectă a prevederilor menționate mai sus și cuprinse în aceste convenții, Tribunalul ar fi trebuit să constate că Republica Elenă nu era obligată să suporte obligații financiare, deoarece aceasta doar a semnat însă nu a și ratificat memorandumul complementar, astfel că nu a aprobat acest memorandum și prin urmare nu sunt întrunite toate condițiile speciale prevăzute pentru existența acestor obligații financiare în sarcina Republicii Elene.
Republica Elenă susține că Tribunalul de Primă Instanță al Comunităților Europene a interpretat în mod greșit articolul 15 din memorandumul inițial de înțelegere, considerând că, înaintea semnării memorandumului complementar, la 24 februarie 1997, partenerii au încheiat de manieră implicită un acord în vederea punerii în practică a proiectului, iar în acest fel articolul 15 alineatul (1) a fost în mod fundamental anulat sau modificat.