26.5.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/7

Recurs introdus la data de 2 martie 2007 de Erste Bank der österreichischen Sparkassen AG împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (camera a doua), pronunțată la data de 14 decembrie 2006 în cauzele conexate T-259/02 — T-264/02 și T-271/02, Raiffeisen Zentralbank Österreich AG și alții/Comisia Comunităților Europene, cu privire la cauza T-264/02

(Cauza C-125/07 P)

(2007/C 117/10)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Erste Bank der österreichischen Sparkassen AG (reprezentant: F. Montag, Rechtsanwalt)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurentei

—

anularea în parte a hotărârii Tribunalului de Primă Instanță a Comunităților Europene (Camera a doua) din 14 decembrie 2006, în cauzele conexate T-259/02-T-264/02 și T-271/02 (1), în măsura în care a respins acțiunea din cauza T-264/02 introdusă împotriva Deciziei intimatei C (2002) 2091 final din 11 iunie 2002 referitoare la o procedură de aplicare a articolului 81 din Tratatul CE și în măsura în care prin aceasta a fost stabilită o amendă în sarcina recurentei;

—	în subsidiar, reducerea corespunzătoare a amenzii aplicate recurentei prin articolul 3 din Decizia intimatei C (2002) 2091 final din 11 iunie 2002 referitoare la o procedură de aplicare a articolului 81 din Tratatul CE;

—	în subsidiar, în ultimul rând, casarea hotărârii Tribunalului de Primă Instanță menționată la punctul 1 și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului de Primă Instanță;

—	în orice caz, obligarea intimatei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Se contestă faptul că hotărârea atacată nu a apreciat corect întinderea dreptului la audiere legală. Întrucât recurenta nu a fost audiată în mod corespunzător de Comisie în privința pretinsei atribuiri a cotelor de piață din sectorul caselor de economii austriece, Tribunalul a presupus în mod eronat din punct de vedere juridic că indicația dată de intimată în obiecții, în sensul că recurenta ar fi o instituție centrală în sectorul caselor de economii, ar fi suficientă pentru protecția dreptului la apărare al recurentei. Cu atât mai mult, intimata ar fi trebuit să indice recurentei ce concluzii consideră că pot fi trase din această împrejurare.

Sub aspect legal și material, se contestă că Tribunalul nu a recunoscut că decizia intimatei:

a încălcat articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 17, pentru că recurentei i-a fost imputat comportamentul GiroCredit anterior preluării acesteia de către recurentă. De fapt, comportamentul GiroCredit pentru această perioadă ar fi trebuit să fie imputat concernului Bank Austria, pentru că acesta (i) controla GiroCredit și avea influență asupra participării acesteia la clubul Lombard, (ii) participa prin intermediul unei alte societăți din concern la înțelegerile clubului Lombard și (iii) exista încă în mod legal la data emiterii deciziei.

a încălcat articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 17, pentru că recurentei i-au fost atribute cotele de piață ale caselor de economii care erau independente din punct de vedere economic și juridic în perioada încălcării (1995 — iunie 1998). Lipsește temeiul juridic pentru atribuirea, în sarcina recurentei, a sectorului caselor de economii. În plus, lipsesc și condițiile temeiurilor juridice invocate de Tribunal și de către intimată.

a încălcat articolul 81 alineatul (1) CE, pentru că, în final, atribuirea în sarcina recurentei, a sectorului caselor de economii reprezintă o imputare a comportamentului economic și juridic al caselor de economii, fără respectarea condițiilor severe impuse de Curtea de Justiție privind răspunderea pentru fapta altuia.

d.	a încălcat articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 17, pentru că, din cauza atribuirii nelegale, în sarcina recurentei, a GiroCredit și a sectorului caselor de economii, amenda nu ar fi trebuit aplicată și, în orice caz, a fost stabilită la un nivel prea ridicat.

a încălcat articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 17 chiar și în cazul în care atribuirea, în sarcina recurentei, a sectorului caselor de economii ar fi fost legală, quod non, pentru că, în orice caz, atribuirea în sarcina recurentei a întregului sector al caselor de economii este nelegală, întrucât se stabiliseră deja amenzi separate în sarcina Bank Austria și a Erste österreichische Sparkasse — Bank AG, încât cotele lor de piață nu ar fi trebuit să fie luate în considerare și la stabilirea cuantumului amenzii — pentru a doua oară și, astfel, în mod dublu.

f.	a încălcat articolul 81 alineatul (1) CE, pentru că înțelegerile clubului Lombard nu au adus prejudicii „vizibile ”comerțului interstatal, astfel încât articolul 81 alineatul (1) CE nu ar fi trebuit în niciun fel aplicat în cazul de față.

(1) JO C 331, p. 29.