26.5.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 117/4

1)

Interpretarea corectă a articolului 17, a articolului 21 alineatul (1) și a articolului 22 din a Șasea Directivă 77/338/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri (1), se opune unei legislații naționale (în speță, articolul 19 din D.P.R. (Decretul Președintelui Republicii) 633 din 26 octombrie 1972), care condiționează exercitarea dreptului de a deduce taxa pe valoarea adăugată, datorată de o persoană plătitoare de impozit în exercitarea activității sale ca întreprindere, de respectarea unui termen (de doi ani), sancționând nerespectarea termenului cu stingerea dreptului acestui drept, în special, referitor la cazurile în care supunerea la plata TVA a achiziției bunului sau a serviciului se realizează ca urmare a aplicării unui mecanism de reverse charge (taxare inversă), care permite autorităților să solicite plata impozitului beneficiind de un termen (de patru ani, prevăzut la articolul 57 din D.P.R. 633/72) cu o durată mai mare decât cel prevăzut în favoarea întreprinderii pentru deducerea sa, aceasta fiind dimpotrivă decăzută din termen prin expirarea acestuia?

2)

Interpretarea corectă a articolului 18 alineatul (1) litera (d) din a Șasea Directivă 77/338/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 se opune unei legislații naționale care, în reglementarea „formalităților ”prevăzute de acest articol prin intermediul mecanismului de reverse charge, reglementat de dispozițiile combinate ale articolului 17 al treilea paragraf și ale articolelor 23 și 25 din D.P.R. 633/72, poate să prevadă (doar în detrimentul contribuabilului), respectarea unui termen limită — așa cum menționează articolul 19 din D.P.R. 633/72 — pentru exercitarea dreptului la deducere, stabilit de articolul 17 din aceeași directivă?