28.4.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 95/15

Recurs introdus la data de 22 ianuarie 2007 de către Wineke Neirinck împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (camera a doua) pronunțate la data de 14 noiembrie 2006 în cauza T-494/04, Neirinck/Comisie

(Cauza C-17/07 P)

(2007/C 95/26)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Wineke Neirinck (reprezentanți: G. Vandersanden, L. Levi, avocats)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: J. Currall, D. Martin, agenți)

Concluziile recurentei

—

anularea hotărârii Tribunalului de Primă Instanță al CE pronunțate la data de 14 noiembrie 2006 în cauza T-494/04;

—

în consecință, admiterea concluziilor formulate de recurentă în prima instanță și, ca urmare:

—

anularea deciziei de care recurenta a luat cunoștință în timpul reuniunii Unității OIB.1 (Oficiul Infrastructură și Logistică din Bruxelles — Executarea politicii imobiliare) din data de 4 martie 2004, potrivit căreia pentru postul de jurist în sectorul politică imobiliară din cadrul OIB pentru care a candidat recurenta a fost selectat un alt candidat (decizia de recrutare a dlui D.S. ca agent auxiliar și decizia de a nu fi numită agent auxiliar);

—

anularea deciziei din 9 martie 2004 prin care recurentei i-a fost adusă la cunoștință respingerea candidaturii sale;

—

anularea deciziei subsecvente din 27 aprilie 2004 prin care recurentei i-a fost adus la cunoștință că nu a trecut proba orală în cadrul procedurii de recrutare ca agent contractual, precum și anularea deciziei din aceeași dată prin care a fost recrutat dl D.S.;

—

în orice caz, acordarea sumei de 30 000 euro cu titlu de reparații pentru prejudiciul moral și material suferit de recurentă, respectiva sumă fiind evaluată în echitate și supusă executării provizorii;

—

obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în primă instanță și în recurs.

Motivele și principalele argumente

Recurenta invocă șase motive în susținerea recursului său.

Prin primul motiv, recurenta susține că prin declararea inadmisibilității primului capăt de cerere în anulare, Tribunalul nu a respectat condițiile de admisibilitate a unei acțiuni, întemeiate pe articolele 236 CE, 90 și 91 din Statutul funcționarilor, și în special, a ignorat noțiunea de interes de a acționa în justiție. Decizia de a-l recruta pe dl D.S. ca agent auxiliar înainte de 1 mai 2004 a avut drept consecință, pe de o parte, mărirea numărului de candidați în cadrul procedurii de selecție a agenților contractuali pentru postul ocupat de recurentă, și, pe de altă parte, a făcut imposibilă acordarea unui contract de agent temporar acesteia, ceea ce pune în evidență, în mod clar, interesul pe care recurenta îl are în obținerea anulării respectivei decizii.

Prin cel de-al doilea motiv, recurenta susține apoi că Tribunalul nu și-a îndeplinit obligația generală de motivare, atunci când a apreciat că elementele cuprinse în decizia din 24 aprilie 2004 ar putea fi considerate un început de motivare și că precizările suplimentare aduse în cursul procesului ar completa insuficiența motivării inițiale. Pe de o parte, decizia din 27 aprilie 2004 nu conținea într-adevăr, niciun fel de motivare în privința situației specifice a recurentei și nu indica nicio circumstanță concretă și niciun element cunoscut recurentei de natură să îi permită acesteia să înțeleagă întinderea respectivei decizii. Pe de altă parte, o atare lipsă de motivare poate fi acoperită prin explicațiile furnizate de autoritatea competentă după formularea acțiunii numai aducând atingere dreptului la apărare și principiului egalității părților în fața judecătorului comunitar.

Prin cel de-al treilea motiv, recurenta susține că Tribunalul a schimbat înțelesul neîndoielnic al elementelor de probă, apreciind la punctul 105 din hotărârea atacată că procedura de selecție nu s-a întemeiat pe o analiză comparativă a meritelor candidaților. Această apreciere este contrazisă atât de înscrisurile provenind de la intimată cât și de alte pasaje din hotărârea atacată în cuprinsul cărora Tribunalul însuși face explicit referire la o analiză comparativă a meritelor candidaților chiar în cadrul unei proceduri de selecție.

Prin cel de-al patrulea motiv, recurenta susține că Tribunalul a schimbat înțelesul neîndoielnic al elementelor de probă și a ignorat noțiunea de eludare a procedurii atunci când a apreciat că elementele pe care le-a avansat recurenta nu permit dovedirea existenței unei eludări a procedurii sau a unei încălcări a interesului serviciului. Din contră, totalitatea factorilor pe care i-a indicat recurenta constituie tot atâtea indicii concordante și pertinente ale unei eludări de procedură în măsura în care, deși au fost derulate de către intimată două proceduri, funcțiile vizate de acestea erau identice, ceea ce reflectă dorința intimatei de a-l favoriza pe dl D.S. să preia atribuțiile recurentei după 30 aprilie 2004.

Prin cel de-al cincilea motiv, recurenta susține că Tribunalul a ignorat noțiunile de interes al serviciului și de eroare vădită de apreciere, atunci când a considerat că procedura de selecție a agenților contractuali nu a fost încălcată și când a refuzat, în consecință, să procedeze la verificarea aprecierii realizate de comitetul de selecție asupra probei orale a recurentei.

În cele din urmă, prin cel de-al șaselea motiv, recurenta invocă încălcarea de către Tribunal a principiilor solicitudinii și bunei administrări.