10.3.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 56/13

Recurs introdus la data de 30 noiembrie 2006 de către Tesco Stores Ltd împotriva hotărârii pronunțate la 13 septembrie 2006 în cauza T-191/04, MIP Metro Group Intellectual Property GmbH&Co.KG/Oficiul pentru Armonizare in cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele) (OAPI)

(Cauza C-493/06 P)

(2007/C 56/22)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Tesco Stores Ltd (reprezentanți: E. Kelly, Solicitor, S. Malynicz, Barrister)

Celelalte părți în proces: Oficiul pentru Armonizare in cadrul Pieței Interne, MIP Metro Group Intellectual Property GmbH&Co.KG

Concluziile recurentului

—

anularea hotărârii Tribunalului de Primă Instanță din 13 septembrie 2006 în cauza T-191/04

—

obligarea intimatului la plata către Tesco a cheltuielilor de judecată angajate în prezentul recurs, precum și a celor ocazionate de acțiunea în fața Tribunalului de Primă Instanță

Motivele și principalele argumente

Recurentul susține că hotărârea atacată trebuie să fie anulată pe motivul că Tribunalul de Primă Instanță a încălcat procedura, ceea ce vatămă recurentul și a încălcat dreptul comunitar. Recurentul susține în special următoarele:

1.

Articolele 8 și 42 din Regulamentul privind marca comunitară (1) nu impun persoanei care a formulat opoziția să facă dovada vreunei cerințe după expirarea termenului de opoziție. O interpretare corectă și certă din punct de vedere juridic a acestor dispoziții impune ca persoana care a formulat opoziția să aducă dovada unor condiții precum calitatea de titular al mărcii și existența unui drept anterior o dată și numai o dată, adică la momentul formulării opoziției.

2.

Normele 15, 16 și 20 din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 privind marca comunitară (2) nu impun persoanei care a formulat opoziția să aducă dovezi în sprijinul existenței mărcii anterioare, altele decât cele deja furnizate și, în particular, nu impun vreo obligație în sensul dovedirii reînnoirii mărcii anterioare după expirarea termenului de opoziție.

3.

Să nu fie obligată să aducă dovezi suplimentare în sprijinul dreptului său anterior, pe lângă cele deja furnizate, era o așteptare legitimă din partea lui Tesco.

4.

Faptul de a impune lui Tesco obligația de a dovedi reînnoirea mărcii la 28 ianuarie 2000, 24 februarie 2000, 13 iunie 2000 sau chiar 23 octombrie 2000 ar însemna să i se ceară să dovedească în mod retrospectiv, ceva ce, la datele respective, sau nu putea sau/și nici nu era obligată să facă la vremea aceea, potrivit dreptului său național.

5.

Au existat încălcări ale procedurii în fața Tribunalului de Primă Instanță, care au vătămat Tesco prin aceea că: (a) OAPI a căutat să se bazeze pe o versiune a Liniilor directoare privind procedura de opoziție care nu era în vigoare la data de referință; și (b) OAPI a dezvoltat argumente care depășeau limitele litigiului astfel cum fuseseră stabilite de părți.

(1)  JO L 11, p. 1.

(2)  JO L 303, p. 1.