27.1.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 20/14

Acțiune introdusă la data de 27 noiembrie 2006 — 2K-Teint și alții/BEI și Comisie

(Cauza T-336/06)

(2007/C 20/21)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: 2K-Teint SARL, Mohamed Kermoudi, Khalid Kermoudi, Laila Kermoudi, Salma Kermoudi et Rabia Kermoudi (Casablanca, Maroc) (reprezentant: P. Thomas, avocat)

Pârâți: Banca Europeană de Investiții (Luxemburg, Marele Ducat al Luxemburgului) și Comisia Comunităților Europeană (Bruxelles, Belgia)

Concluziile reclamanților

—	admiterea cererii și constatarea faptului că acțiunea reclamanților este fondată,

—	obligarea BEI să comunice, în integralitate, dosarul referitor la împrumutul participativ la capitalul societății 2K-Teint, inclusiv toate documentele schimbate pe această temă cu BNDE, sub sancțiunea unor penalități de 10 000 euro pe zi de întârziere;

—	constatarea faptului că răspunderea cvasidelictuală a BEI este angajată față de reclamanți datorită greșelilor, neîndeplinirii obligațiilor, neglijențelor și inacțiunilor pe care BEI le-a comis față de reclamanți;

—	constatarea faptului că reclamanții au suferit un prejudiciu evaluat (potrivit precizărilor din cererea introductivă);

—	dispunerea efectuării unei expertize privind întinderea și temeinicia prejudiciilor descrise;

—

obligarea BEI și/sau a Comunității Europene în solidar la plata către reclamați a sumelor pentru cauzele menționate anterior, convertibile în euro (potrivit precizărilor ce urmează), purtătoare de dobânzi legale de la prima acțiune în justiție formulată de reclamanți, adică chemarea în judecată în fața Tribunal d'arrondissement din Luxemburg din data de 17 iunie 2003, și până la plata integrală;

—	declararea hotărârii ce se va pronunța ca fiind vremelnic executorie, independent de exercitarea oricăror căi de atac și fără cauțiune;

—

obligarea BEI și/sau a Comunității Europene în mod solidar la plata către reclamanți a unei sume provizorii de 12 500 euro, cu titlul de sumă neinclusă în cheltuielile de judecată, sumă pe care reclamanții au achitat-o pentru a-și asigura apărarea, precum și pentru a asista la audiere, cheltuieli ce ar fi inechitabil să fie lăsate în sarcina lor;

—	obligarea BEI și/sau a Comunității Europene la plata cheltuielilor de judecată;

—	să beneficieze de toate drepturile și acțiunile în justiție.

Motivele și principalele argumente

Printr-un contract de finanțare semnat la Luxemburg la data de 28 aprilie 1994, acționând în numele și pentru Comunitatea Europeană, în temeiul unui mandat încredințat de Comisia Europeană, BEI a acordat Regatului Marocului, cu titlul unei participări sub formă de capital de risc, un împrumut condițional menit să finanțeze proiecte destinate producției în principal în sectorul industriei, îndeosebi în asociere cu întreprinderi (persoane fizice și juridice) din Uniunea Europeană (proiect Împrumut Global Sector Financiar II). Potrivit dispozițiilor contractului, suma împrumutată de BEI Marocului trebuia folosită în vederea finanțării de proiecte, conform unor convenții sub forma unor împrumuturi acordate de instituții bancare marocane, ce interveneau ulterior în calitate de intermediari financiari. Aceste împrumuturi în vederea retrocesiunii erau destinate finanțării de către intermediarii financiari a unor împrumuturi sau a unor participări la capitalul unor operatori marocani, beneficiari finali. Acordarea fiecărui împrumut în favoarea unui operator trebuia să facă obiectul unui contract încheiat între instituția bancară și operatorul ce era beneficiarul participării respective. Intermediarul era obligat să prezinte BEI fiecare cerere privind finanțarea unei participări sau a unui împrumut, în vederea aprobării sale de comun acord cu statul marocan. BEI era obligată să notifice acordul său statului marocan, comunicând în același timp o copie a notificării și intermediarului financiar.

La data de 12 octombrie 1994, o convenție de retrocesiune a fost semnată între Regatul Marocului și Banca Națională de Dezvoltare Economică (BNDE), care a devenit la acel moment unul dintre intermediarii financiari, conform dispozițiilor contractului încheiat între BEI și Regatul Marocului. La data de 29 noiembrie 1995, BNDE și reclamanții au încheiat un contract de împrumut în cadrul celei de-a doua linii BEI, sub rezerva acordului BEI și a primirii fondurilor de BNDE. Obiectul contractului era finanțarea parțială a unei participări la capitalul societății 2K-Teint. Printr-o scrisoare din 14 octombrie 1994, BEI și-a dat acordul pentru ca proiectul 2K-Teint să beneficieze de această finanțare.

Prin prezenta acțiune în răspundere extracontractuală a Comunității, reclamanții solicită repararea prejudiciului pe care susțin că l-au suferit ca urmare a pretinsului comportament ilicit al BEI, adoptat de aceasta în exercitarea atribuțiilor de mandatar al Comunității, în cadrul gestionării împrumutului respectiv. Aceștia invocă îndeosebi o lentoare extremă cu ocazia virării împrumutului, care a fost deblocat abia în iulie 1997, ceea ce i-a determinat să încheie un contract de împrumut pe termen scurt cu BNDE. Nerespectarea obligațiilor financiare ce reveneau reclamanților a determinat BNDE să inițieze procedura de recuperare a datoriilor în fața instanțelor naționale. Ca urmare a hotărârii unui tribunal marocan, societatea 2K-Teint a fost obligată să își vândă fondul de comerț.

În primul rând, reclamanții invocă mai multe neregularități comise de BNDE în gestionarea fondurilor comunitare, despre care au informat BEI, cerându-i să reacționeze. Reclamanții impută BEI că nu au luat nicio măsură ca urmare a informațiilor pe care i le-au transmis. Ei invocă faptul că BEI ar fi fost obligată să acționeze, în măsura în care BNDE acționa dacă nu în calitatea de mandatar al său, măcar în calitate de mandatar aparent, BEI conservând un rol important în luarea deciziilor referitoare la împrumuturile respective.

În plus, reclamanții susțin că BEI ar trebui să răspundă nu numai pentru greșelile comise de BNDE, ivite cu prilejul acestui raport juridic, dar și pentru consecințele propriilor deficiențe și inacțiuni. Ei impută BEI că nu a efectuat o supraveghere și un control eficace al modului în care fondurile erau utilizate după primirea lor de organismele marocane, ceea ce a avut drept consecință favorizarea sau aprobarea acțiunilor pretins frauduloase ale BNDE. Reclamanții impută BEI neîndeplinirea unor obligații, precum și unele neglijențe și carențe pe care le califică drept grave, privind obligații de prudență, de diligență și de precauție în gestiunea fondurilor comunitare.

Reclamanții invocă faptul că prejudiciile pe care susțin că le-au suferit sunt în legătură directă cu inacțiunile sau neîndeplinirea obligațiilor BEI. În consecință, cer obligarea acesteia la repararea acestor prejudicii.