„Pick-up-uri — fiind autovehicule ce constau, pe de o parte, într-o cabină închisă, servind drept spațiu pentru pasageri, în care scaune pliabile sau escamotabile cu trei locuri de fixare a centurilor se află în spatele scaunului sau a banchetei șoferului și, pe de altă parte, într-o benă de încărcare ce nu depășește 50 de centimetri în înălțime și nu se poate deschide decât în spate și care nu dispune de nici un dispozitiv de ancorare a unei încărcături — care erau echipate cu un interior foarte luxos, cu toate opțiunile (incluzând scaune din piele cu reglaj electric, retrovizoare și geamuri cu comandă electrică, o instalație stereo cu CD etc…), un sistem de frânare ABS, un motor pe benzină de la 4 la 8 litri cu cutie automată având un consum foarte ridicat, patru roți motrice și jante sport de lux, declarate în liberă practică și în consum între 10 aprilie 1995 și 4 decembrie 1997, trebuiau oare clasificate la poziția 8703 din Nomenclatura combinată în vigoare la momentul respectiv (adoptată inițial prin Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului, din 23 iulie 1987, privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun (1)) ca autoturisme și alte autovehicule proiectate în principal pentru transportul persoanelor (altele decât cele de la poziția 8702), inclusiv mașinile de tipul «break« și mașinile de curse sau la poziția 8704 din Nomenclatura combinată în vigoare la momentul respectiv ca și autovehicule pentru transportul mărfurilor ori la o altă poziție decât poziția 8703 sau poziția 8704 din Nomenclatura combinată în vigoare la momentul respectiv?“