Ediție provizorie
CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL
DOMNUL JOSÉ MARTÍN Y PÉREZ DE NANCLARES
prezentate la 10 iunie 2026(1)
Cauza T‑529/25
Parchetul European,
Belgische Staat, Federale Overheidsdienst Financiën, Algemene Administratie van de Douane en Accijnzen (AAD&A)
împotriva
Prestige Rijwielen NV,
Logwin Air + Ocean Belgium NV,
ZG,
cu participarea
Belgische Staat, Federale Overheidsdienst Financiën, Algemene Administratie van de Bijzondere Belastinginspectie (AABBI)
[cerere de decizie preliminară formulată de hof van beroep te Antwerpen (Curtea de Apel din Antwerpen, Belgia)]
„ Trimitere preliminară – Tariful vamal comun – Clasificarea mărfurilor – Nomenclatura combinată – Interpretare – Reguli generale – Regula generală 2 litera (a) – Domeniu de aplicare – Noțiunea de «articol prezentat nemontat sau demontat» – Componente separate destinate să alcătuiască, după asamblare, biciclete electrice – Import eșalonat – Declarații vamale succesive – Clasificare ca articol complet – Abuz de drept ”
I. Introducere
1. În limba latină, noțiunea de „portorium” desemnează taxele vamale sau de trecere, care se aseamănă cu „o taxă pe transport, pentru trecerea mărfurilor prin anumite puncte”(2), percepută printre altele la frontierele externe ale Imperiului Roman. În acest sens, stă mărturie Monumentum Ephesenum, o inscripție care cuprinde regulamentul vamal al Asiei, edictat în anul 62 d.Hr. – din care reiese că perceperea taxelor vamale se întemeia, încă din antichitate, pe un sistem complex, care prevedea obligații de declarare, precum și consecințele în cazul eludării normelor vamale, cum ar fi deplasarea fictivă a mărfurilor(3).
2. Prezenta cauză se înscrie într‑o problematică similară, și anume fracționarea importului unei mărfi cu scopul de a obține aplicarea unui tarif vamal mai avantajos. Aceasta își are originea în urmărirea penală inițiată de Parchetul European împotriva a două persoane juridice și a unei persoane fizice, pentru motivul că acestea ar fi introdus succesiv componente de bicicletă pe teritoriul vamal al Uniunii Europene pentru a disimula obiectul real al acestor operațiuni, și anume importul de biciclete electrice complete. Procedând astfel, ele ar fi eludat taxele vamale, întrucât, spre deosebire de componente, bicicletele electrice erau supuse unui nivel convențional al taxei mai ridicat și trebuiau să facă obiectul unor taxe antidumping.
3. Parchetul European s‑a întemeiat pe pretinsa încălcare a regulii generale 2 litera (a) din Regulile generale pentru interpretarea Nomenclaturii combinate(4). În esență, aceasta permite să se considere, în vederea clasificării tarifare, că a fost importat un articol complet, precum o bicicletă, deși, fizic, numai componentele necesare pentru asamblarea acestui articol au fost introduse pe teritoriul vamal. Această regulă este însoțită de o condiție, stabilită de Curte(5), care impune ca respectivele componente să fie prezentate pentru vămuire simultan. Condiția menționată se află în centrul întrebărilor instanței de trimitere, deoarece, în speță, componentele care permit asamblarea bicicletelor electrice nu au făcut obiectul unei prezentări comune în vamă, ci au fost importate eșalonat.
II. Cadrul juridic
A. Dreptul internațional
4. Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor (denumit în continuare „SA”) a fost instituit prin Convenția internațională privind Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983(6), în cadrul Organizației Mondiale a Vămilor (OMV).
5. A doua teză a regulii generale 2 litera (a) pentru interpretarea SA prevede în esență că orice referire la un articol de la o poziție determinată acoperă și articolul complet sau finit, atunci când articolul este prezentat nemontat sau demontat.
6. Nota explicativă referitoare la această regulă precizează la punctul V) că „[m]ărfurile sunt prezentate [nemontate sau demontate] mai ales pentru motive cum ar fi cele de necesitate sau de comoditate a ambalajului, de manipulare sau de transport”. În plus, din cuprinsul punctului VII) din această notă reiese că „[e]lementele nemontate ale unui articol, care sunt în număr mai mare decât cel necesar pentru constituirea unui articol complet, urmează regimul lor propriu”. În sfârșit, potrivit punctului VIII) din această notă, cazurile de aplicare a regulii menționate sunt prezentate în Considerațiile generale privind secțiunile sau capitolele (secțiunea XVI, capitolele 44, 86, 87 și 89, printre altele).
7. Notele explicative referitoare la capitolul 44 din secțiunea IX și la secțiunile XVI și XVII din SA vizează articolele din lemn prezentate demontate sau neasamblate, mașinile și aparatele neasamblate și, respectiv, navele incomplete sau neterminate.
B. Dreptul Uniunii
1. Regulamentul nr. 2658/87, Nomenclatura combinată și note explicative
8. În speță, Regulamentul nr. 2658/87 se aplică în versiunea sa stabilită prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1602(7). Anexa I la acesta cuprinde Nomenclatura sa combinată (denumită în continuare „NC”), din care fac parte regulile generale de interpretare.
9. Regula generală 2 litera (a) pentru interpretarea NC [denumită în continuare „regula generală 2 litera (a)”], care reia aceeași regulă din SA, are următorul cuprins:
„Orice referire la un articol de la o poziție determinată acoperă acest articol, chiar incomplet sau nefinit, cu condiția ca acesta să prezinte, ca atare, caracteristicile esențiale ale articolului complet sau finit. Această regulă se aplică și la articolul complet sau finit sau considerat ca atare, în temeiul dispozițiilor precedente, atunci când articolul este prezentat nemontat sau demontat.”
10. Nota complementară 2 din secțiunea XVI din NC conține precizări pentru prezentarea mașinilor în stare demontată sau nemontată. Nota complementară 3 din aceeași secțiune prevede că, la solicitarea declarantului și în condițiile stabilite de autoritățile competente, dispozițiile regulii generale 2 litera (a) se aplică de asemenea mașinilor prezentate în transporturi eșalonate.
11. Poziția 8711 din NC vizează printre altele biciclete echipate cu motor auxiliar. Părțile și accesoriile de vehicule de la pozițiile 8711-8713 se clasifică la poziția 8714.
12. Nota complementară 2 din secțiunea XVII din NC prevede că, la solicitarea declarantului și în condițiile stabilite de autoritățile competente, dispozițiile regulii generale 2 litera (a) se aplică și mărfurilor de la pozițiile 8608, 8805, 8905 și 8907, prezentate în transporturi eșalonate.
13. La 29 martie 2019, Comisia Europeană a publicat Notele explicative ale NC(8). Acestea cuprind indicații referitoare la aplicarea notei complementare 3 din secțiunea XVI din NC.
2. Codul vamal
14. Codul vamal al Uniunii (denumit în continuare „Codul vamal”), instituit prin Regulamentul (UE) nr. 952/2013(9), definește la articolul 5 punctul 12 și, respectiv, punctul 33 noțiunea de „declarație vamală” și cea de „prezentarea mărfurilor în vamă”.
15. Articolul 56 alineatul (1) din acest cod prevede că „[t]axele la import și la export datorate se bazează pe Tariful vamal comun”. Din alineatul (2) al aceluiași articol reiese că Tariful vamal comun cuprinde printre altele NC a mărfurilor, astfel cum este stabilită în Regulamentul nr. 2658/87.
3. Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 2015/2447
16. Articolul 96 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447(10), care este în esență identic cu articolul 115 din acest regulament, prevede:
„În cazul în care, la cererea importatorului și în condițiile stabilite de autoritățile vamale ale statului membru importator, produsele neasamblate sau demontate, în sensul regulii generale 2 [litera] (a) pentru interpretarea Sistemului armonizat, care se clasifică la secțiunea XVI sau XVII sau la poziția 7308 sau 9406 din Sistemul armonizat, sunt importate eșalonat, autorităților vamale li se poate prezenta o singură dovadă de origine pentru respectivele produse la importul primei tranșe.”
III. Situația de fapt aflată la originea litigiului și cererea de decizie preliminară
17. Prestige Rijwielen NV (denumită în continuare „Prestige”), o societate de drept belgian, importa, până la instituirea unei taxe antidumping provizorii în iulie 2018(11), biciclete electrice complete de origine chineză, care se clasifică la poziția 8711 60 10 din NC. În luna ianuarie 2019(12) au fost instituite taxe antidumping și compensatorii definitive. Începând din acel moment și până în aprilie 2021, Prestige a importat și a declarat componente de biciclete electrice care se clasifică la subpozițiile poziției 8714 din NC.
18. Cu ocazia unui control, administrația vamală a identificat 27 de declarații vamale, împărțite în șase grupe, dintre care fiecare vizează componente facturate sub aceeași referință și care au permis asamblarea, în total, a 5 800 de biciclete complete. Declarațiile au fost depuse la intervale de câteva zile sau de câteva luni. Aceste fapte constituie temeiul urmăririi penale inițiate de Parchetul European împotriva Prestige, a lui ZG (administratorul său delegat) și a Logwin Air + Ocean Belgium NV (reprezentantul său vamal). Acestora li se reproșează că au eludat taxele la import, taxele antidumping și taxele compensatorii prin depunerea unor declarații vamale care atestau, în mod eronat, importul de componente de bicicletă pentru a disimula importul de biciclete electrice.
19. Instanța de prim grad de jurisdicție a constatat că Prestige a comandat în China biciclete electrice complete demontate și le‑a vândut ca atare consumatorilor. Aceasta a dedus de aici că, ținând seama de regula generală 2 litera (a), Prestige nu ar fi trebuit să declare în vamă import de componente, ci de biciclete electrice complete. Astfel, Prestige și ZG au fost obligate la plata unor amenzi și, în lipsa predării mărfurilor confiscate, la plata valorii lor estimate în vamă. Logwin Air + Ocean Belgium a fost achitată. În sfârșit, toate cererile accesorii ale autorităților vamale și fiscale, care s‑au constituit părți civile, au fost admise.
20. Sesizată în apel, hof van beroep te Antwerpen (Curtea de Apel din Antwerpen, Belgia) arată că, în conformitate cu regula generală 2 litera (a), mărfurile importate drept componente ar trebui clasificate la poziția tarifară care se aplică mărfurilor complete. Totuși, nu ar fi cert că această regulă se poate aplica, pentru motivul că declarațiile vamale în cauză au fost prezentate succesiv, uneori la mai multe luni distanță. Desigur, în Hotărârea X și Inspecteur van de Belastingdienst Douane(13), Curtea ar fi statuat că nu este necesar să se interpreteze regula generală 2 litera (a) astfel încât să permită importatorilor să aleagă ei înșiși, în special prin prezentarea unor declarații vamale distincte, clasificarea mărfurilor, fie ca un întreg, fie separat. Totuși, potrivit aceleiași hotărâri, aplicarea acestei reguli ar fi condiționată de prezentarea în vamă a mărfurilor în același timp.
21. În aceste condiții, hof van beroep te Antwerpen (Curtea de Apel din Antwerpen) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze, în temeiul articolului 267 TFUE, următoarea întrebare preliminară:
„Regula generală 2 litera (a) […] trebuie interpretată în sensul că componentele unei biciclete electrice care sunt destinate, după punerea în liberă circulație, să fie asamblate într‑o bicicletă electrică, care sunt facturate de doi furnizori diferiți și transportate în containere diferite și care sunt declarate […] pentru punerea în liberă circulație de același declarant la același birou vamal, prin declarații diferite de punere în liberă circulație, în numele și în contul aceluiași destinatar, eșalonate în timp pe o perioadă de până la câteva luni, și care, în momentul punerii în liberă circulație, sunt proprietatea destinatarului, trebuie considerate biciclete electrice prezentate în stare demontată sau nemontată în sensul [acestei reguli] […], în măsura în care din factori obiectivi rezultă că aceste componente formează un întreg și cuprind toate elementele esențiale ale acestor biciclete electrice?”
IV. Procedura în fața Curții și a Tribunalului
22. Prezenta cerere de decizie preliminară a fost depusă la grefa Curții la 18 iulie 2025. În temeiul articolului 50b din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, această cerere a fost transmisă Tribunalului.
23. Părțile din litigiul principal, guvernul belgian, precum și Comisia au depus observații scrise și au participat la ședința de audiere a pledoariilor care a avut loc la 23 aprilie 2026.
V. Apreciere juridică
24. În prezenta cauză, Parchetul European susține că importul succesiv al componentelor de bicicletă intră în domeniul de aplicare al celei de a doua ipoteze a regulii generale 2 litera (a). Prin urmare, în vederea clasificării tarifare, ar trebui să se considere că inculpații nu au importat componente, ci biciclete electrice complete. Această interpretare contravine însă jurisprudenței Curții consacrată în 1974 în Hotărârea Osram(14). Din cuprinsul punctului 7 din această hotărâre reiese că aplicarea regulii generale 2 litera (a) în privința importului unui articol demontat sau nemontat este supusă condiției ca piesele constitutive să fie prezentate simultan la vămuire.
25. În Hotărârea X și Inspecteur van de Belastingdienst Douane, pronunțată în anul 2023, Curtea a precizat că cerința prezentării simultane este îndeplinită atât timp cât mărfurile sunt prezentate în vamă în același timp, chiar dacă fac obiectul mai multor declarații vamale. Această interpretare a regulii generale 2 litera (a) a fost justificată printre altele prin caracterul ei imperativ, ce se opune eludării acesteia prin intermediul unor manipulări ale importatorilor cu scopul de a alege „clasificarea tarifară a mărfurilor în cauză, fie ca un întreg, fie separat, care le este cea mai favorabilă”(15).
26. Instanța de trimitere urmărește în esență să afle dacă acest din urmă raționament poate fi transpus practicii fracționării importurilor. Implicit, aceasta ne invită astfel să examinăm posibilitatea de a relativiza și mai mult cerința prezentării simultane a mărfurilor sau chiar de a o înlătura. Desigur, o astfel de soluție ar echivala cu o nuanțare a jurisprudenței Curții consacrate de multă vreme sau chiar cu un reviriment al acesteia(16).
27. Pentru a răspunde la întrebarea adresată, considerăm necesar să procedăm, mai întâi, la o prezentare a contextului general al prezentei cauze (A). În continuare, propunem interpretarea regulii generale 2 litera (a) pentru a delimita domeniul său de aplicare (B). În sfârșit, în ipoteza în care Tribunalul ar dori să concluzioneze în sensul aplicabilității acestei reguli în privința mărfurilor importate eșalonat, considerăm necesar să abordăm aplicarea concretă a acesteia (C).
A. Aplicabilitatea procedurii vamale în privința importurilor eșalonate
28. Considerăm important să amintim că procedura de vămuire a mărfurilor, consacrată de Codul vamal, constituie cadrul juridic mai larg în care se înscrie clasificarea tarifară ca una dintre etapele majore ale procedurii vamale, și anume cea a stabilirii tarifului vamal(17). Regula generală 2 litera (a) dovedește în mod clar acest lucru, prin referirea la prezentarea mărfurilor în vamă. Această noțiune de drept vamal a fost interpretată în Hotărârea Osram(18) în sensul că impune prezentarea simultană a mărfurilor. Linia jurisprudențială rezultată din această hotărâre confirmă că prezentarea la intervale de timp este exclusă(19), astfel încât regula generală 2 litera (a) nu este aplicabilă importurilor prin transporturi eșalonate(20).
29. Pentru a stabili dacă interpretarea contrară a acestei reguli poate fi totuși admisă, considerăm indispensabil să se clarifice în ce măsură Codul vamal prevede sau, cel puțin, nu exclude vămuirea mărfurilor importate succesiv, demontate sau nemontate, prin transporturi eșalonate. În acest scop, vom furniza mai întâi o imagine de ansamblu a procedurii vamale (1), ceea ce ne va permite să expunem, în continuare, principiul care stă la baza acesteia, și anume cel al declarării mărfurilor prezentate (2). În sfârșit, vom examina posibilitatea de a deroga de la acest principiu în scopul importului eșalonat de mărfuri demontate sau nemontate (3).
1. Originea istorică și stadiul actual al procedurii vamale
30. În 1974, atunci când Curtea a pronunțat Hotărârea Osram(21), controlul vamal al importurilor făcea obiectul normelor de armonizare prevăzute de Directiva 68/312/CEE(22). Aceasta nu utiliza noțiunea de „prezentare în vamă” decât în versiunile spaniolă, italiană și neerlandeză. Aceasta din urmă cuprindea termenul „aanbrengen”, care corespunde termenului care figurează în prezent la articolul 5 punctul 33 din versiunea neerlandeză a Codului vamal, care definește „prezentarea în vamă”. În orice caz, Directiva din 1968 prevedea obligația de a transporta mărfurile la un birou vamal și de a depune „imediat” o declarație care să permită identificarea acestor mărfuri. Regulamentul (CEE) nr. 4151/88(23) a generalizat, la articolul 5, folosirea noțiunii de „prezentare în vamă” în dreptul comunitar. Aceasta era definită drept comunicarea către autoritatea vamală a faptului că sosirea mărfurilor la biroul vamal avusese loc(24). Acest act trebuia să fie urmat imediat de depunerea declarației vamale. Potrivit jurisprudenței Curții, pentru a se putea considera că o marfă a făcut obiectul unei introduceri legale pe teritoriul vamal al Comunității, aceasta trebuia, de la sosirea sa, să fie transportată la un birou vamal și să fie prezentată în vamă(25).
31. Procedura instituită prin Codul vamal, în vigoare în prezent, se întemeiază pe aceleași principii. În esență, trecerea mărfurilor prin vamă se caracterizează prin mai multe operațiuni care se desfășoară, în principiu, succesiv, și anume, printre altele, sosirea mărfurilor [articolul 35 alineatul (1)], prezentarea lor în vamă imediat după sosire [articolul 5 punctul 33 și articolul 139 alineatul (1)], depunerea unei declarații vamale pentru a declara aplicarea unui regim vamal [articolul 5 punctul 12 și articolul 158 alineatul (1)], acceptarea declarației (articolul 172), verificarea facultativă a acesteia (articolul 188) și acordarea liberului de vamă (articolele 194 și 195).
2. Principiul declarării mărfurilor prezentate
32. Potrivit înțelegerii noastre cu privire la procedura vamală, operațiunile de declarare, de verificare (în temeiul articolului 188 din Codul vamal) și de acordare a liberului de vamă (în temeiul articolelor 194 și 195 din acest cod) se referă întotdeauna la mărfurile prezentate în vamă. În principiu, acestea nu privesc nici mărfurile care nu au ajuns încă în vamă(26), nici pe cele care au trecut deja de vamă, în urma acordării liberului de vamă(27).
33. Această analiză este confirmată de articolele 170-172 din Codul vamal, care prevăd că declarațiile vamale trebuie depuse de o persoană în măsură să prezinte mărfurile în cauză. Corelativ, dacă o declarație vamală poate fi depusă cu până la 30 de zile înainte de prezentarea preconizată a mărfurilor, o asemenea depunere anticipată nu este valabilă decât dacă mărfurile sunt efectiv prezentate în acest termen. În plus, acceptarea declarațiilor vamale de către autoritățile vamale este condiționată în mod expres de prezentarea efectivă a mărfurilor la care se referă aceste declarații.
34. Pe de altă parte, în temeiul articolelor 144, 149 și 158 din Codul vamal, mărfurile depozitate temporar la momentul prezentării lor trebuie declarate în termen de 90 de zile(28). În teorie, aceste dispoziții ar putea permite declararea simultană a mărfurilor sosite în vamă în momente diferite, însă în acest termen. Or, o asemenea interpretare contravine, în opinia noastră, cerințelor procedurale care reglementează depunerea unei declarații vamale „standard”, în sensul articolului 162 din acest cod. Astfel, în temeiul articolului 222 din regulamentul de punere în aplicare, fiecare articol al mărfurilor face obiectul unei declarații vamale distincte. Prin derogare de la acest principiu, numai articolele „incluse într‑o trimitere” pot fi regrupate, cu condiția să se încadreze la o singură subpoziție tarifară. Întrucât articolele din același transport sosesc simultan la biroul vamal și trebuie prezentate imediat(29), o declarație vamală grupată vizează în mod necesar articole prezentate în același timp.
35. Aceeași cerință este prevăzută și la articolul 177 alineatul (1) din Codul vamal. În scopul simplificării, acesta permite declararea mărfurilor care se încadrează la diferite subpoziții tarifare ca și cum s‑ar încadra la o singură subpoziție, cu condiția, printre altele, ca ele să aparțină „[aceluiași] transport”.
36. Principiul declarării mărfurilor prezentate în vamă (în același timp) este de natură să asigure efectul util al competenței autorităților vamale de a verifica, înainte de acordarea liberului de vamă, corectitudinea declarațiilor vamale, printre altele prin verificarea mărfurilor și prin prelevarea de eșantioane(30).
37. Acest principiu este justificat și de împrejurarea că articolul 77 alineatele (1) și (2) din Codul vamal leagă nașterea legală a datoriei vamale de acceptarea declarației vamale și de plasarea mărfurilor sub unul dintre regimurile vamale. Astfel, după cum reiese din articolul 56 din Codul vamal, valoarea acestei datorii depinde de taxele stabilite, printre altele, în funcție de clasificarea tarifară a mărfurilor. Aceasta se efectuează, așadar, la momentul importului, pe baza informațiilor cuprinse în declarația vamală, precizându‑se că obligația declarantului de a furniza informații exacte se extinde și la stabilirea subpoziției corecte din NC(31). În plus, pentru a facilita controalele vamale și din motive de securitate juridică, clasificarea tarifară depinde de caracteristicile și de proprietățile obiective ale mărfurilor la momentul prezentării lor în vamă(32).
38. În sfârșit, considerăm că din articolul 194 alineatele (1) și (2) din Codul vamal rezultă că acordarea liberului de vamă, pe baza declarației vamale, nu privește decât mărfurile prezentate în vamă și care fac obiectul acestei declarații.
39. Toate aceste considerații ne permit să concluzionăm că procedura vamală a fost concepută pentru vămuirea mărfurilor efectiv prezentate în vamă în același timp. Prin urmare, clasificarea tarifară, inclusiv aplicarea regulii generale 2 litera (a), nu se efectuează, în principiu, decât pentru aceste mărfuri. În opinia noastră, o asemenea concepere a procedurii vamale prevala încă din anul 1974, atunci când a fost pronunțată Hotărârea Osram(33).
3. Derogarea de la principiul declarării mărfurilor prezentate
40. Principiul identificat la punctul 39 din prezentele concluzii nu este, așadar, în concordanță cu posibilitatea de a clasifica și de a declara o marfă completă atunci când numai o parte din piesele componente a ajuns și a fost prezentată autorităților vamale, chiar dacă sosirea celorlalte piese este programată ulterior. Considerăm totuși că Codul vamal nu se opune acesteia în toate împrejurările, fapt dovedit de regulamentul său de punere în aplicare.
41. Astfel, introducerea mărfurilor pe teritoriul Uniunii în transporturi eșalonate nu este străină de procedurile vamale. Mai multe dispoziții ale regulamentului de punere în aplicare, și anume articolele 96, 99, 105, 115 și 121, se întemeiază în mod explicit pe premisa potrivit căreia o asemenea modalitate de import este autorizată. Acestea prevăd o simplificare a dovezii de origine a mărfurilor care sunt importate nemontate sau demontate, în sensul regulii generale 2 litera (a), și care se încadrează la secțiunea XVI sau XVII sau la poziția 7308 sau 9406 din SA.
42. Deducem de aici că ar trebui să fie posibil să se indice într‑o declarație vamală, pe de o parte, că mărfurile la care se referă și care fac obiectul unei prezentări în vamă sunt incluse într‑o serie de transporturi conexe în vederea importului lor pe teritoriul Uniunii. Pe de altă parte, în scopul stabilirii tarifului vamal aplicabil, declarantul trebuie să poată ține seama de toate mărfurile astfel importate și, dacă este cazul, să le clasifice ca un singur articol complet, în temeiul regulii generale 2 litera (a).
43. Or, această posibilitate constituie o derogare de la principiul declarării mărfurilor prezentate în vamă, care, după cum am văzut, stă la baza procedurilor vamale. Prin urmare, ea trebuie să primească o interpretare strictă(34). În opinia noastră, acest lucru este valabil cu atât mai mult cu cât ea nu este prevăzută în mod expres de Codul vamal.
B. Aplicabilitatea regulii generale 2 litera (a) în privința importurilor eșalonate
44. Regulile de clasificare tarifară din NC și, prin urmare, regula generală 2 litera (a) trebuie interpretate în lumina rezultatului analizei procedurii vamale.
45. În contextul prezentei cauze, ne revine, astfel, sarcina de a stabili domeniul de aplicare al acestei reguli, ținând seama printre altele de trimiterea pe care o face la „prezentarea” mărfurilor. În acest scop, propunem să se procedeze mai întâi la o interpretare literală a regulii generale 2 litera (a) (1), urmată de interpretarea sistematică și cea teleologică ale acesteia (2). Acest exercițiu va fi completat de aprecierea aspectului dacă există limite convenționale legate de transpunerea SA de către NC care s‑ar opune precizării sau chiar modificării domeniului de aplicare al regulii menționate de către legiuitorul Uniunii (3).
1. Interpretarea literală a regulii generale 2 litera (a)
46. Potrivit regulii generale 2 litera (a) a doua teză, orice trimitere la un articol îl acoperă și „în cazul în care este prezentat nemontat sau demontat”. La punctul 7 din Hotărârea Osram(35), Curtea a arătat că din modul de redactare a acestei dispoziții reiese că ea nu se poate aplica decât cu condiția ca piesele demontate sau nemontate să fie prezentate simultan pentru vămuire(36).
47. Atunci când Curtea s‑a pronunțat, în anul 1974, în conformitate cu Regulamentul nr. 1(37), regulamentele trebuiau redactate în cele șase limbi oficiale de la acel moment. O comparație a versiunilor lingvistice ale regulii generale 2 litera (a) a doua teză, în vigoare la acea dată(38), permite să se constate că versiunile în limbile daneză, engleză și neerlandeză nu cuprindeau cerința prezentării. Totuși, în limbile daneză și neerlandeză se regăsea ideea că articolul trebuie să fie disponibil, iar în limba engleză era vorba despre importul acestuia. Celelalte versiuni lingvistice se refereau în mod expres la prezentarea articolului(39).
48. Considerăm că, în NC aplicabilă ratione temporis în prezenta cauză, majoritatea versiunilor lingvistice ale regulii generale 2 litera (a) a doua teză conțin o cerință de prezentare mai mult sau mai puțin explicită. De exemplu, versiunea în limba engleză utilizează, în prezent, termenii de articol prezentat. Versiunile în limbile germană și finlandeză vizează chiar în mod expres prezentarea în vamă. În plus, dacă nu ne înșelăm, în limbile daneză, polonă și suedeză, este vorba mai degrabă despre articole disponibile demontate sau nemontate, ceea ce implică, în opinia noastră, prezentarea acestor articole. Versiunea în limba estonă a regulii menționate se îndepărtează de la aceasta și vizează, la rândul său, articolele nemontate, fără a evoca disponibilitatea sau prezentarea lor. În orice caz, în ceea ce privește divergențele lingvistice ale NC, trebuie să se acorde o importanță deosebită versiunilor sale în limbile franceză și engleză, în măsura în care ea reia SA, al cărei text în aceste limbi este singurul autentic(40).
49. Ținând seama de această comparație lingvistică, apreciem că modul de redactare a regulii generale 2 litera (a) a doua teză îi limitează aplicarea la articolele prezentate în vamă. În schimb, privit izolat, acesta nu ne permite să concluzionăm dacă piesele componente ale unui articol complet trebuie prezentate simultan.
50. Desigur, cerința de simultaneitate ar putea fi dedusă din principiul declarării mărfurilor prezentate, identificat la punctul 39 din prezentele concluzii. Totuși, tindem să considerăm că o astfel de interpretare restrictivă a modului de redactare a regulii generale 2 litera (a) nu se impune. În special, aceasta nu ar ține seama de realitățile economice și juridice luate în considerare de legiuitorul Uniunii. După cum reiese din regulamentul de punere în aplicare(41), acesta pornește de la premisa potrivit căreia Codul vamal permite importul eșalonat de mărfuri neasamblate sau demontate.
51. În consecință, trebuie să se recurgă la interpretarea sistematică și cea teleologică ale regulii generale 2 litera (a) pentru a stabili dacă cerința de prezentare poate fi îndeplinită în cazul trecerii fracționate prin vamă a unei mărfi.
2. Interpretarea sistematică și cea teleologică ale regulii generale 2 litera (a)
a) Interpretarea sistematică
52. Din cuprinsul punctului 8 din Hotărârea Osram(42) reiese că, în anul 1971(43), regula generală 2 litera (a) a fost inserată în partea introductivă a NC din anexa la Regulamentul nr. 950/68 pentru a generaliza practici de interpretare deja existente. Practicile respective se întemeiau pe mai multe note specifice din această nomenclatură care cuprindeau variații ale regulii menționate și care vizau importul, în stare demontată sau nemontată, a unor articole din lemn, de mașini, de vehicule, de nave și de mobilier(44).
53. Dintre aceste note specifice, cea referitoare la mașini preciza că regimul de clasificare a mașinilor prezentate în stare demontată sau nemontată se aplica de asemenea atunci când ele făceau obiectul unor transporturi eșalonate.
54. Dezvoltarea NC, de la prima sa punere în aplicare comunitară prin Regulamentul nr. 950/68 și până în prezent, arată că nu a existat o generalizare a aplicabilității regulii generale 2 litera (a) la importul eșalonat al tuturor mărfurilor demontate sau nemontate. Dimpotrivă, o astfel de posibilitate nu este prevăzută decât pentru anumite mărfuri, și anume mașinile care intră sub incidența secțiunii XVI din NC și articolele care se încadrează la pozițiile 8608, 8805, 8905 și 8907 din secțiunea XVII din aceasta, ceea ce reiese din nota complementară 3 din secțiunea XVI și, respectiv, din nota complementară 2 din secțiunea XVII din NC(45). În temeiul acestor note, regula generală 2 litera (a) se aplică „de asemenea” mărfurilor pe care ele le vizează, atunci când sunt importate în transporturi eșalonate.
55. În mod corelativ, articolele 96, 99 și 115 din regulamentul de punere în aplicare au în vedere această modalitate de import al mărfurilor neasamblate sau demontate numai atunci ele când se încadrează la secțiunile XVI sau XVII ori la pozițiile 7308 sau 9406 din SA.
56. În opinia noastră, interpretarea potrivit căreia notele complementare 3 din secțiunea XVI și 2 din secțiunea XVII din NC nu au vocația de a fi de aplicare generală este confirmată printre altele de utilizarea locuțiunii adverbiale „de asemenea”. În plus, aceste note condiționează aplicarea regulii generale 2 litera (a) de „solicitarea” declarantului. Nu ni se pare exclus ca această condiție să îi poată oferi acestuia o alegere, ceea ce ar sublinia și mai mult caracterul derogatoriu al notelor menționate.
57. Prin urmare, apreciem că, în principiu, regula generală 2 litera (a) se aplică numai mărfurilor prezentate în același timp, cu alte cuvinte simultan, sub rezerva derogării limitate prevăzute pentru importul eșalonat al anumitor mărfuri(46).
58. Această limitare a domeniului de aplicare al regulii generale 2 litera (a) pare să fie confirmată de comportamentul organelor Uniunii. Astfel, problematica fracționării importurilor pentru a eluda această regulă este cunoscută de mult timp. În anul 1993, impunerea unei taxe antidumping asupra bicicletelor originare din China(47) a dus la scăderea importurilor de biciclete întregi, în timp ce, în același timp, importul pieselor componente a crescut substanțial. Investigația Comisiei arăta că anumite întreprinderi „s‑au asigurat că componentele destinate aceluiași asamblor sunt dispersate în diferite containere, trimise la date diferite și uneori descărcate în porturi diferite”, permițându‑le să evite aplicarea regulii generale 2 litera (a)(48). Ca reacție la această practică, legiuitorul Uniunii a extins taxa antidumping la importurile anumitor componente pentru biciclete. În schimb, acesta nu a modificat NC.
59. Această abordare pare să fie în concordanță cu poziția Uniunii Europene pe scena internațională. Potrivit unui document al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) întocmit în 2008 de un „grup special”, Comunitățile Europene susțineau că cerința prezentării mărfii „ca atare”, expresie utilizată în versiunea în limba franceză a regulii generale 2 litera (a), reflecta „principiul fundamental al clasificării tarifare”, „potrivit căruia mărfurile sunt clasificate în funcție de caracteristicile obiective ale produsului la momentul importului, respectiv în starea în care este importat și prezentat la vamă”. „Această noțiune nu vizează și nu poate viza «mai multe momente» și «mai multe locuri»”(49).
b) Interpretarea teleologică
60. Interpretarea sistematică a regulii generale 2 litera (a) contrastează cu argumentele de natură teleologică care, în opinia noastră, ar putea pleda în favoarea extinderii domeniului de aplicare al acesteia la importul eșalonat al oricăror mărfuri.
61. Astfel, mai întâi, pot exista îndoieli cu privire la coerența limitării domeniului de aplicare al regulii generale 2 litera (a) la mărfurile vizate de nota complementară 3 din secțiunea XVI și de nota complementară 2 din secțiunea XVII din NC. Aceste note se aplică, într‑adevăr, unei veritabile panoplii de mărfuri de natură și de dimensiuni foarte variate(50).
62. În continuare, nu ni se pare exclus ca aplicarea regulii generale 2 litera (a) în privința importului succesiv al oricărei mărfi să poată contribui la buna funcționare a clasificării tarifare. Aceasta se întemeiază pe aprecierea mărfurilor în funcție de caracteristicile și de proprietățile lor obiective, ceea ce include luarea în considerare a destinației unui produs, în măsura în care îi este inerentă(51). Astfel, printre altele, atunci când articolele importate succesiv sunt piese componente ale unui articol complet, atunci când au fost comandate în calitate de componente ale unui asemenea articol și atunci când sunt destinate de la început nu vânzării individuale, ci asamblării, înainte de comercializare, într‑un articol complet, pare mai adecvat să li se aplice tariful prevăzut pentru respectivul articol complet. Considerăm că indicații în acest sens pot rezulta, de exemplu, din documentele care însoțesc declarația vamală, cum ar fi contracte de vânzare și facturi, precum și din împrejurările de fapt, cum ar fi faptul că piesele importate corespund unui anumit număr de articole complete(52) sau faptul că importatorul a încetat să importe articole complete.
63. Considerăm de asemenea important să subliniem că importul eșalonat al unei mărfi demontate sau nemontate poate rezulta din variate constrângeri, de natură comercială sau de altă natură. Acestea pot fi legate de modalitățile de transport oferite importatorului, în funcție de dimensiunea sau de cantitatea pieselor, ori de producția pieselor importate, în special atunci când are loc în mai multe uzine, situate sau nu în apropierea instalațiilor portuare, aeroportuare sau rutiere. În plus, sosirea ulterioară a componentelor unui articol poate fi rezultatul unor circumstanțe imprevizibile, precum războaie, blocaje ale rutelor comerciale, greve sau condiții meteorologice.
64. Apreciem că acești diferiți factori nu afectează caracteristicile obiective ale mărfii importate. În schimb, astfel cum permite să se înțeleagă Hotărârea X și Inspecteur van de Belastingdienst Douane(53), aceștia ar trebui luați în considerare ca elemente obiective pentru a stabili dacă, în pofida introducerii succesive a componentelor individuale pe teritoriul vamal al Uniunii, este necesar să se considere că declarantul importă un articol complet, prezentat nemontat sau demontat.
65. În sfârșit, în opinia noastră, din cuprinsul punctului 26 din aceeași hotărâre reiese că caracterul obiectiv al clasificării tarifare implică faptul că trebuie să se evite ca importatorii să poată alege ei înșiși, prin intermediul unei manipulări relativ simple, clasificarea tarifară a mărfurilor. Considerăm că acest motiv, care a permis Curții să concluzioneze în sensul aplicabilității regulii generale 2 litera (a) în ipoteza depunerii mai multor declarații vamale distincte pentru articole prezentate simultan nemontate sau demontate, este de asemenea relevant în cazul importului succesiv de componente destinate să fie asamblate într‑un articol complet(54).
66. Totuși, în pofida atractivității acestor argumente teleologice, considerăm că ele nu pot răsturna constatarea de la punctul 57 din prezentele concluzii. Astfel, rezultatul interpretării sistematice a acestei reguli nu este echivoc, ci dovedește, potrivit înțelegerii noastre, voința clară a legiuitorului de a limita aplicabilitatea acesteia în privința importului eșalonat de mărfuri numai la ipotezele vizate în mod expres la notele complementare 3 din secțiunea XVI și 2 din secțiunea XVII din NC(55).
67. În aceste condiții, propunem Tribunalului să statueze că regula generală 2 litera (a) nu se poate aplica componentelor de bicicletă atunci când acestea nu sunt prezentate simultan în vamă, ci sunt importate eșalonat. Astfel, bicicletele electrice și componentele acestora se încadrează la pozițiile 8711 și 8714 din NC și nu sunt, așadar, vizate de derogările stabilite prin notele complementare 3 din secțiunea XVI și 2 din secțiunea XVII din aceasta.
3. Limite convenționale pentru modificarea domeniului de aplicare al regulii generale 2 litera (a)
68. Ținând seama de argumentele teleologice care ar putea pleda în favoarea unei extinderi a domeniului de aplicare al regulii generale 2 litera (a), interpretarea acesteia, așa cum este reținută la punctele 57 și 67 din prezentele concluzii, nu ni se pare pe deplin satisfăcătoare. În special, există o anumită tensiune între această interpretare și argumentele menționate, legată în special de aparenta incoerență a alegerii mărfurilor vizate de notele complementare 3 din secțiunea XVI și 2 din secțiunea XVII din NC.
69. Or, întrucât soluționarea acestei problematici nu este de competența instanței, revine legiuitorului Uniunii sarcina de a decide dacă și, eventual, în ce mod trebuie remediată această problemă. Din această perspectivă, propunem să se verifice dacă există motive juridice care s‑ar putea opune ca legiuitorul respectiv să reexamineze chestiunea aplicabilității regulii generale 2 litera (a) în privința importului eșalonat de mărfuri. Avem în vedere în special limitele convenționale care rezultă din transpunerea SA de către NC.
70. În această privință, considerăm că limitarea aplicabilității regulii generale 2 litera (a) la importul eșalonat al mărfurilor vizate de notele complementare 3 din secțiunea XVI și 2 din secțiunea XVII din NC nu decurge din obligațiile prevăzute de SA. Dacă nu ne înșelăm, acest sistem nu conține reguli sau note care să reglementeze importul eșalonat.
71. În plus, după cum reiese din cuprinsul punctului VIII) din nota explicativă referitoare la regula generală 2 litera (a) din SA, anumite secțiuni și anumite capitole din SA conțin exemple de aplicare a acestei reguli. Aceste exemple, lipsite de forță juridică obligatorie(56), nu conțin indicii care să sugereze că, în principiu, importul eșalonat al mărfurilor nu poate intra sub incidența regulii menționate. Desigur, în ceea ce privește articolele din lemn, aplicarea acesteia este supusă în mod expres condiției ca „diversele părți să fie prezentate împreună”. Totuși, celelalte exemple sunt formulate în mod neutru sau nu conțin indicații referitoare la prezentarea mărfurilor. În ceea ce privește în mod specific mașinile, este vorba despre prezentarea lor demontate sau neasamblate, fără alte precizări(57).
72. Ținând seama de aceste considerații, tindem să credem că, deși aplicarea regulii generale 2 litera (a) în privința importurilor eșalonate pur și simplu nu a fost avută în vedere de autorii SA, aceștia nici nu au exclus‑o în mod explicit, cu excepția, probabil, a importului articolelor din lemn.
73. Această apreciere este confirmată de o decizie a Comitetului SA din noiembrie 1995, prin care se stabilește că fiecare stat membru semnatar(58) poate reglementa aplicabilitatea regulii generale 2 litera (a) din SA în ceea ce privește importurile eșalonate(59). Deducem de aici că legiuitorul Uniunii poate stabili în mod autonom dacă trebuie aplicată această regulă în ipoteza în care piesele componente ale unui articol complet sunt importate succesiv.
74. În opinia noastră, la introducerea notei complementare 3 din secțiunea XVI în NC care figurează în anexa la Regulamentul nr. 950/68, prin adoptarea Regulamentului nr. 1/72, legiuitorul Comunității Economice Europene a pornit de asemenea de la premisa potrivit căreia dispunea de posibilitatea de a include importul eșalonat al mărfurilor în domeniul de aplicare al regulii generale 2 litera (a). Astfel, această modificare a nomenclaturii în vigoare la acea dată nu a fost motivată de modificarea Convenției de la Bruxelles din 15 decembrie 1950(60), care a precedat SA, ci de rațiuni de ordin economic și practic, invocate de legiuitorul menționat. De altfel, în prezent, legiuitorul Uniunii continuă să mențină în NC notele complementare 3 din secțiunea XVI și 2 din secțiunea XVII, în timp ce SA nu conține note echivalente.
75. Având în vedere cele de mai sus, apreciem că legiuitorul Uniunii dispune într‑adevăr de posibilitatea de a modifica domeniul de aplicare al regulii generale 2 litera (a) în ceea ce privește importul eșalonat al mărfurilor.
C. Analiza, cu titlu subsidiar, a aplicării regulii generale 2 litera (a) în privința importurilor eșalonate
76. În ipoteza în care Tribunalul ar dori să rețină aplicabilitatea regulii generale 2 litera (a) în privința tuturor importurilor eșalonate, ar trebui să se stabilească condițiile în care poate fi aplicată această regulă, întrucât Codul vamal nu conține dispoziții care să stabilească astfel de condiții.
77. În opinia noastră, pot fi deduse, prin analogie, indicații din articolul 99 alineatul (3) și din articolul 115 din regulamentul de punere în aplicare și, în special, din notele complementare 3 din secțiunea XVI și 2 din secțiunea XVII din NC. Aceste dispoziții prevăd, pe de o parte, că declarantul trebuie să solicite autorităților vamale autorizația de a importa mărfuri, demontate sau nemontate, în transporturi eșalonate. Pe de altă parte, rezultă că aceste autorități stabilesc condițiile operațiunii de import succesiv.
78. Ținând seama de aceste cerințe, propunem să prezentăm câteva elemente de reflecție în ceea ce privește, pe de o parte, cadrul procedural stabilit de autoritățile vamale pentru regula generală 2 litera (a) în cazul importului eșalonat al mărfurilor (1) și, pe de altă parte, obligațiile declarantului (2). Pe de altă parte, ca reacție la discuțiile din ședință, considerăm oportun să abordăm impactul unui eventual abuz de drept privind aplicarea acestei reguli (3).
1. Cadrul procedural al aplicării regulii generale 2 litera (a)
79. Astfel cum s‑a arătat deja la punctul 77 din prezentele concluzii, ni se pare rezonabil să se considere, prin analogie cu articolul 99 alineatul (3) și cu articolul 115 din regulamentul de punere în aplicare, precum și cu notele complementare 3 din secțiunea XVI și 2 din secțiunea XVII din NC, că revine autorităților vamale sarcina de a stabili condițiile procedurale de aplicare a regulii generale 2 litera (a) în privința importurilor eșalonate de mărfuri.
80. În schimb, autoritățile naționale nu pot stabili în mod discreționar condițiile de aplicare materială a regulii generale 2 litera (a), cu riscul, în caz contrar, de a nu asigura importatorilor un tratament egal cu ocazia clasificării tarifare a mărfurilor. De aici rezultă, având în vedere jurisprudența expusă la punctele 62 și 64 din prezentele concluzii, că numai caracteristicile obiective ale unei mărfi, precum și factorii obiectivi care au determinat modalitățile de import pot fi luați în considerare la examinarea aplicabilității acestei reguli.
81. În ceea ce privește, în primul rând, durata în timp a importurilor eșalonate, aceasta nu ar trebui, în opinia noastră, să fie determinantă în sine. Totuși, ea ar putea să facă parte dintre factorii obiectivi relevanți pentru aprecierea aplicabilității regulii generale 2 litera (a), ceea ce este confirmat de faptul, indicat la punctul 63 din prezentele concluzii, că distanța dintre transporturi poate depinde de o multitudine de circumstanțe. În aceste condiții, nu considerăm că este posibil să se stabilească o limită temporală dincolo de care regula generală 2 litera (a) nu s‑ar mai aplica.
82. Din motive de exhaustivitate, subliniem că ni s‑ar părea îndoielnică aplicarea prin analogie a limitelor temporale referitoare la validitatea dovezilor de origine, prevăzute la articolul 99 alineatul (2), la articolul 105 alineatul (1) și la articolul 121 alineatele (1) și (4) din regulamentul de punere în aplicare. Astfel, natura acestor dovezi și controlul justificării lor impun ca ele să aibă o valabilitate limitată(61). Articolul 121 alineatul (5) din regulamentul menționat prevede numai prin derogare posibilitatea de a prelungi perioada de valabilitate a dovezii de origine în cazul importului eșalonat de mărfuri neasamblate sau demontate. Această derogare demonstrează că un astfel de import se poate efectua pe o perioadă care depășește perioada normală de valabilitate a unei dovezi de origine.
83. În ceea ce privește, în al doilea rând, normele procedurale care guvernează importul eșalonat al mărfurilor demontate sau nemontate, considerăm că este suficient ca autoritățile vamale să precizeze declarantului, care le indică intenția de a efectua o asemenea operațiune de import, întinderea obligațiilor de informare care îi revin dincolo de declarația vamală(62).
84. În sfârșit, în al treilea rând, apreciem că obligația de control consolidat prevăzută la articolul 105 alineatul (2) din regulamentul de punere în aplicare este direct relevantă în acest caz. Prin analogie, atunci când un importator declară importul unei mărfi în transporturi eșalonate, revine autorităților vamale sarcina de a verifica dacă fiecare transport corespunde efectiv componentelor necesare pentru asamblarea acesteia.
2. Obligațiile declarantului
85. Obligația de control menționată la punctul 84 din prezentele concluzii este însoțită de obligația de informare care revine declarantului. Într‑adevăr, Codul vamal se întemeiază pe principiul transparenței. Acesta nu pune accentul pe controalele efectuate de autoritățile vamale, ci pe obligațiile declarantului. Astfel, aplicarea dispozițiilor care reglementează regimul vamal sub care sunt plasate mărfurile se efectuează, în principiu, în funcție de elementele care figurează în declarațiile vamale. Acestea nu sunt verificate în mod sistematic, ceea ce presupune ca declarantul să furnizeze autorităților vamale informații exacte și complete. În acest context, Curtea a subliniat că revine declarantului sarcina de a stabili el însuși subpoziția din NC aplicabilă mărfurilor pe care le declară(63).
86. Desigur, în măsura în care notele complementare 3 din secțiunea XVI și 2 din secțiunea XVII din NC prevăd aplicarea regulii generale 2 litera (a) la solicitarea declarantului, ele par să îi ofere o alegere. Totuși, în ipoteza în care importul eșalonat al oricărei mărfi demontate sau nemontate ar intra sub incidența regulii menționate, aplicarea acesteia ar trebui să se întemeieze pe elemente obiective și nu poate depinde de o alegere(64). Dacă este cazul, în temeiul obligației sale de informare, un declarant ar trebui să indice, așadar, în declarațiile sale vamale, de la primul transport și la momentul fiecărui transport ulterior, că efectuează importul mărfurilor eșalonat(65). În plus, acesta ar trebui să efectueze clasificarea tarifară a mărfurilor respective în temeiul regulii generale 2 litera (a).
87. Sub această rezervă, nota complementară 2 din secțiunea XVI din NC permite totuși ilustrarea întinderii obligației de informare dincolo de declarația vamală. Astfel, declarantul ar putea fi obligat să furnizeze, pentru articolele prezentate în stare demontată sau nemontată, „un plan de montaj și un inventar al conținutului diferitelor colete”. Această cerință ni se pare deosebit de relevantă pentru importul eșalonat al mărfurilor. Pe de o parte, un asemenea plan ar permite identificarea componentelor necesare pentru asamblarea articolului complet și, pe de altă parte, inventarul transporturilor ar asigura că autoritățile vamale dispun de o imagine completă a operațiunii de import. În cele din urmă, considerăm că aceste informații sunt utile în raport cu obligația de control consolidat evocată la punctul 84 din prezentele concluzii.
3. Luarea în considerare a abuzului de drept
88. În ședință, părțile din litigiul principal și celelalte părți interesate au evocat problema luării în considerare a existenței unui abuz de drept. Parchetul European a susținut, în acest context, că interzicerea unor astfel de abuzuri ar trebui să ghideze interpretarea regulii generale 2 litera (a).
89. În această privință, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, abuzul de drept este un concept juridic, derivat din principiul interzicerii practicilor abuzive, al cărui obiectiv este de a împiedica un justițiabil să se prevaleze de un avantaj prevăzut de dreptul Uniunii atunci când condițiile obiective pentru a beneficia de acesta nu sunt, în realitate, îndeplinite. Pentru a constata această realitate, trebuie să fie întrunite un element obiectiv și un element subiectiv. Primul necesită să se demonstreze că, în pofida unei respectări formale a condițiilor prevăzute de reglementarea Uniunii, obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins(66).
90. Așa cum a arătat avocatul general Mengozzi, această jurisprudență arată că un drept nu poate face obiectul unei utilizări abuzive decât dacă acest drept a fost recunoscut în prealabil. Prin urmare, interzicerea abuzului de drept nu poate fi considerată un principiu care delimitează domeniul de aplicare al dispozițiilor dreptului Uniunii(67). În opinia noastră, de aici rezultă că această interdicție nu permite nici adăugarea de condiții legale unei norme de drept, nici extinderea domeniul său de aplicare contra legem. În schimb, sub rezerva acestor limite, posibilitatea eludării unei norme printr‑o practică abuzivă ar putea fi luată în considerare în vederea identificării unei interpretări susceptibile să îi mențină efectul util, astfel cum a procedat Curtea în Hotărârea X și Inspecteur van de Belastingdienst Douane(68).
91. În ceea ce privește în mod specific regula generală 2 litera (a), presupunând că aceasta se aplică importului eșalonat al unei mărfi, apreciem că existența unor practici frauduloase sau abuzive prin care se urmărește eludarea sa este un element relevant în vederea aplicării sale in concreto. Astfel, o asemenea practică pare să fie unul dintre factorii obiectivi de care se poate ține seama pentru a stabili dacă trebuie să se considere că, prin introducerea succesivă a componentelor pe teritoriul vamal al Uniunii, declarantul importă un articol complet, prezentat demontat sau nemontat(69).
VI. Concluzie
92. Având în vedere considerațiile care precedă, propunem să se răspundă hof van beroep te Antwerpen (Curtea de Apel din Antwerpen, Belgia) după cum urmează:
Regula generală 2 litera (a) din Regulile generale pentru interpretarea Nomenclaturii combinate care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1602 al Comisiei din 11 octombrie 2018,
trebuie interpretată în sensul că
nu se aplică importului componentelor unei biciclete electrice, care se încadrează la subpozițiile poziției 8714 din Nomenclatura combinată, destinate, după punerea în liberă circulație, să fie asamblate într‑o bicicletă electrică, care se încadrează la subpozițiile poziției 8711 din Nomenclatura combinată, atunci când aceste componente nu sunt prezentate simultan în vamă, ci sunt importate succesiv în transporturi eșalonate.
José Martín y Pérez de Nanclares
Astfel prezentate în ședință publică la Luxemburg, la 10 iunie 2026.
Semnături
1 Limba originală: franceza.
2 Nicolet, C., „Le Monumentum Ephesenum et la délimitation du portorium d’Asie”, în Mélanges de l’École française de Rome. Antiquité, volumul 105, nr. 2, 1993, p. 929-959 (p. 946). A se vedea de asemenea lucrarea lui Zamora Manzano, J. L, Algunos aspectos sobre el régimen fiscal aduanero en Derecho romano: reglamentación jurídica del portorium, control de mercancías y comiso por fraude fiscal, Dykinson, Madrid, 2009.
3 A se vedea Nicolet, C., „Le monumentum Ephesenum et les dîmes d’Asie”, Bulletin de Correspondance Hellénique, 1991, nr. 115-1, p. 465-480 (p. 465, 478-480), și Marek, C., „Stadt, Bund und Reich in der Zollorganisation des kaiserzeitlichen Lykien. Eine neue Interpretation der Zollinschrift von Kaunos”, în Hans‑Ulrich Wiemer (ed.), Staatlichkeit und politisches Handeln in der römischen Kaiserzeit, De Gruyter, 2006, p. 107-121 (p. 108 și 110).
4 A se vedea anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun (JO 1987, L 256, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 4, p. 3).
5 Hotărârea din 8 mai 1974, Osram (183/73, EU:C:1974:50, punctul 7).
6 Recueil des traités des Nations unies, vol. 1503, p. 4, nr. 25910 (1988). Această convenție a fost aprobată în numele Comunității Economice Europene prin Decizia 87/369/CEE a Consiliului din 7 aprilie 1987 (JO 1987, L 198, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 3, p. 199).
7 Regulamentul de punere în aplicare al Comisiei din 11 octombrie 2018 de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun (JO 2018, L 273, p. 1).
8 JO 2019, C 119, p. 1.
9 Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO 2013, L 269, p. 1).
10 Regulamentul de punere în aplicare al Comisiei din 24 noiembrie 2015 de stabilire a unor norme pentru punerea în aplicare a anumitor dispoziții din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO 2015, L 343, p. 558), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/604 al Comisiei din 18 aprilie 2018 (JO 2018, L 101, p. 22) (denumit în continuare „regulamentul de punere în aplicare”):
11 Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1012 al Comisiei din 17 iulie 2018 de instituire a unei taxe antidumping provizorii la importurile de biciclete electrice originare din Republica Populară Chineză și de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/671 (JO 2018, L 181, p. 7).
12 Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/73 al Comisiei din 17 ianuarie 2019 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de colectare definitivă a taxei provizorii instituite la importurile de biciclete electrice originare din Republica Populară Chineză (JO 2019, L 16, p. 108) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/72 al Comisiei din 17 ianuarie 2019 de instituire a unei taxe compensatorii definitive la importurile de biciclete electrice originare din Republica Populară Chineză (JO 2019, L 16, p. 5).
13 Hotărârea din 27 aprilie 2023 (C‑107/22, EU:C:2023:346).
14 Hotărârea din 8 mai 1974 (183/73, EU:C:1974:50).
15 A se vedea în acest sens Hotărârea din 27 aprilie 2023, X și Inspecteur van de Belastingdienst Douane (C‑107/22, EU:C:2023:346, punctele 24-26).
16 Caracterul excepțional al revirimentului jurisprudenței, în special a unei jurisprudențe consacrate, a fost subliniat de avocatul general Hogan la punctul 57 din Concluziile sale prezentate în cauza Gtflix Tv (C‑251/20, EU:C:2021:745), potrivit căruia „orice astfel de revizuire a jurisprudenței anterioare nu ar trebui să aibă loc în lipsa unui motiv întemeiat pentru a proceda astfel și ar trebui să fie limitată la ceea ce este necesar”.
17 A se vedea articolul 56 alineatele (1) și (2) din Codul vamal.
18 Hotărârea din 8 mai 1974 (183/73, EU:C:1974:50, punctul 7).
19 A se vedea Hotărârea din 16 iunie 1994, Develop Dr. Eisbein (C‑35/93, EU:C:1994:252, punctul 19), și Hotărârea din 27 aprilie 2023, X și Inspecteur van de Belastingdienst Douane (C‑107/22, EU:C:2023:346, punctul 22).
20 Termenii „transporturi eșalonate” se referă la importul succesiv de componente ale unui articol care, din diverse motive, nu sunt transportate împreună. Acesta ar putea fi diferențiat de importul componentelor în transporturi multiple în vederea unei asamblări industriale (a se vedea OMC: „China – Măsuri care afectează importurile de piese auto”, Rapoarte ale grupului special (18 iulie 2008), WT/DS339/R, WT/DS340/R și WT/DS342/R, p. 306-310, punctele 7.434-7.439, fără a fi cert că o astfel de distincție se impune sau ar fi justificată. În scopul concluziilor noastre, aceasta nu ni se pare necesară, întrucât majoritatea considerațiilor referitoare la prima situație se aplică a fortiori celei de a doua. În aceste condiții, nu este exclus ca operațiunile în discuție în litigiul principal să fie calificate drept import în transporturi multiple, iar nu în transporturi eșalonate.
21 Hotărârea din 8 mai 1974 (183/73, EU:C:1974:50).
22 Directiva Consiliului din 30 iulie 1968 privind armonizarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la: 1. Transportul în vamă al mărfurilor care sosesc pe teritoriul vamal al Comunității, 2. Depozitarea provizorie a acestor mărfuri (JO 1968, L 194, p. 13).
23 Regulamentul Consiliului din 21 decembrie 1988 de stabilire a dispozițiilor aplicabile mărfurilor introduse pe teritoriul vamal al Comunității (JO 1988, L 367, p. 1).
24 Definiție preluată ulterior în Codul vamal.
25 Hotărârea din 3 martie 2005, Papismedov ș.a. (C‑195/03, EU:C:2005:131, punctul 27).
26 Sub rezerva articolului 171 din Codul vamal.
27 Verificarea în cursul procedurii vamale, așadar înainte de acordarea liberului de vamă, trebuie diferențiată de controalele ulterioare (articolul 48 din Codul vamal).
28 Depunerea declarației marchează începutul procesului de plasare a mărfurilor sub un regim vamal. A se vedea în acest sens Hotărârea din 27 iunie 2013, Codirex Expeditie (C‑542/11, EU:C:2013:429, punctul 35 și urm.).
29 A se vedea punctele 30 și 31 din prezentele concluzii.
30 A se vedea articolul 188 din Codul vamal, precum și, în acest sens, Hotărârea din 15 septembrie 2011, DP grup (C‑138/10, EU:C:2011:587, punctul 39).
31 A se vedea în acest sens Hotărârea din 23 mai 1989, Top Hit Holzvertrieb/Comisia (378/87, EU:C:1989:209, punctul 26), și Hotărârea din 15 septembrie 2011, DP grup (C‑138/10, EU:C:2011:587, punctele 34 și 40).
32 A se vedea în acest sens Hotărârea din 17 martie 1983, Dinter (175/82, EU:C:1983:86, punctul 10), Hotărârea din 6 februarie 2014, Humeau Beaupréau (C‑2/13, EU:C:2014:48, punctul 45), și Hotărârea din 10 martie 2016, VAD și van Aert (C‑499/14, EU:C:2016:155, punctele 40 și 41).
33 Hotărârea din 8 mai 1974 (183/73, EU:C:1974:50). A se vedea de asemenea Concluziile avocatului general Capotorti în cauza IMCO (165/78, EU:C:1979:82, punctul 3), care menționează examinarea componentelor „la momentul importului lor” din perspectiva „capacității lor de a fi asamblate astfel încât să constituie un produs finit”.
34 A se vedea în acest sens Hotărârea din 17 ianuarie 2013, Comisia/Spania (C‑360/11, EU:C:2013:17, punctul 18), și Hotărârea din 12 mai 2021, Hauptzollamt B (Caviar de sturion) (C‑87/20, EU:C:2021:382, punctul 43).
35 Hotărârea din 8 mai 1974 (183/73, EU:C:1974:50).
36 Din această hotărâre nu reiese dacă Curtea a efectuat o comparație lingvistică și, eventual, dacă s‑a întemeiat pe cele patru limbi oficiale ale statelor membre fondatoare [a se vedea Regulamentul (CEE) nr. 1/72 al Consiliului din 20 decembrie 1971 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 950/68 privind Tariful vamal comun (JO 1972, L 1, p. 1)] sau pe cele șase limbi ale statelor membre de la extinderea din anul 1973 [a se vedea Regulamentul (CEE) nr. 1/73 al Consiliului din 19 decembrie 1972 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 950/68 privind Tariful vamal comun (JO 1973, L 1, p. 1)].
37 Regulamentul Consiliului din 15 aprilie 1958 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene (JO 1958, 17, p. 385, Ediție specială, 01/vol. 1, p. 3).
38 A se vedea Regulamentul nr. 1/73.
39 Versiunea în limba germană utiliza o noțiune generică de drept vamal, și anume „Gestellung”, care înseamnă „prezentare în vamă”.
40 A se vedea în acest sens Hotărârea din 9 decembrie 1997, Knubben Spedition (C‑143/96, EU:C:1997:597, punctul 15), și Hotărârea din 1 august 2025, Keesing Deutschland (C‑375/24, EU:C:2025:624, punctul 47).
41 A se vedea punctele 41-43 din prezentele concluzii.
42 Hotărârea din 8 mai 1974 (183/73, EU:C:1974:50).
43 A se vedea articolul 1 din Regulamentul nr. 1/72, care modifică anexa la Regulamentul (CEE) nr. 950/68 al Consiliului din 28 iunie 1968, privind tariful vamal comun (JO 1968 L 172, p. 1).
44 A se vedea nota 4 din secțiunea XVI și, respectiv, nota 6 din secțiunea XVII din anexa la Regulamentul nr. 950/68, precum și nota 2 din secțiunea IX din capitolul 44, nota de la capitolul 89, care intră sub incidența secțiunii XVII, și nota 3 din capitolul 94 din secțiunea XX din aceeași anexă.
45 Aceste note constituie elemente de interpretare valabile ale NC. Ele trebuie diferențiate de notele explicative, care nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic: Hotărârea din 17 februarie 2016, Salutas Pharma (C‑124/15, EU:C:2016:87, punctele 30 și 31).
46 A se vedea nota de subsol 20 din prezentele concluzii.
47 Regulamentul (CEE) nr. 2474/93 al Consiliului din 8 septembrie 1993 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile în Comunitate de biciclete originare din Republica Populară Chineză și de percepere definitivă a taxei antidumping provizorii (JO 1993, L 228, p. 1).
48 A se vedea printre altele considerentele (10)-(12) ale Regulamentului (CE) nr. 71/97 al Consiliului din 10 ianuarie 1997 de extindere a taxei antidumping definitive instituite prin Regulamentul (CEE) nr. 2474/93 asupra bicicletelor originare din Republica Populară Chineză, la importurile de anumite componente pentru biciclete originare din Republica Populară Chineză și de percepere a taxei extinse aplicate importurilor respective înregistrate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 703/96 (JO 1997, L 16, p. 55), precum și explicațiile lui Driessen, B, „New Battle Lines in the Anti‑Dumping War – Recent Movements on the European Front”, Journal of World Trade, 1997, nr. 31-3, p. 135-157 (p. 147-151).
49 A se vedea OMC: „China – Măsuri care afectează importurile de piese auto”, Rapoarte ale grupului special (18 iulie 2008), WT/DS339/R, WT/DS340/R și WT/DS342/R, p. 294 și 295, punctele 7.398-7.400, pentru poziția Comunităților, precum și p. 299 și p. 300, punctele 7.412-7.415, pentru poziția grupului special, care a reluat în esență aceeași poziție.
50 Printre mașinile din secțiunea XVI din NC figurează, de exemplu, reactoarele nucleare sau transformatoarele electrice, dar și ventilatoarele de masă sau pilele electrice. În ceea ce privește pozițiile nr. 8608, 8805, 8905 și 8907 din secțiunea XVII din NC, acestea cuprind, de exemplu, platformele de forare, plutitoare sau submersibile, precum și geamandurile și balizele. A se vedea de asemenea critica formulată de Berr, C.J., „Droit douanier – Étude”, La Semaine Juridique. Édition Entreprise, 1994, nr. 40-390, p. 459-464 (p. 463).
51 Hotărârea din 28 aprilie 2016, Oniors Bio (C‑233/15, EU:C:2016:305, punctele 32 și 33). Destinația inerentă pieselor trebuie diferențiată de utilizarea lor efectivă, care nu este relevantă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 iulie 1986, Kleiderwerke Lampe, 222/85, EU:C:1986:314, punctul 15). A se vedea de asemenea Concluziile avocatului general Capotorti prezentate în cauza IMCO (165/78, EU:C:1979:82, punctul 3), menționate la nota de subsol 33 din prezentele concluzii.
52 În acest sens, din cuprinsul punctului VII) din nota explicativă referitoare la regula generală 2 litera (a) din SA reiese că aplicarea acestei reguli componentelor necesare pentru asamblarea unui articol complet nu este afectată de importul de componente al căror număr îl depășește pe cel necesar. Acestea din urmă urmează regimul propriu, ceea ce înseamnă că sunt clasificate individual. A se vedea de asemenea, în acest sens, Hotărârea din 29 mai 1979, IMCO (165/78, EU:C:1979:133, punctul 10).
53 Hotărârea din 27 aprilie 2023 (C‑107/22, EU:C:2023:346, punctele 28, 29 și 34).
54 Considerăm că referirea, la punctul 26 din Hotărârea X și Inspecteur van de Belastingdienst Douane (C‑107/22, EU:C:2023:346), la natura „relativ simpl[ă]” a manipulărilor nu este determinantă. Aceasta pare să rezulte din faptul că Curtea a transpus, prin analogie, considerațiile din Hotărârea din 10 martie 2016, VAD și van Aert (C‑499/14, EU:C:2016:155), cu privire la criteriile care permit să se stabilească faptul că mai multe mărfuri fac parte dintr‑un „set”, în sensul regulii 3 litera (b) din Regulile generale ale NC.
55 A se vedea în acest sens Hotărârea din 1 octombrie 2020, Entoma (C‑526/19, EU:C:2020:769, punctele 41-43), și Concluziile avocatului general Mengozzi prezentate în cauza Helmut Müller (C‑451/08, EU:C:2009:710, punctul 39).
56 A se vedea în acest sens Hotărârea din 4 martie 2026, Heineken România (T‑691/24, EU:T:2026:166, punctul 40 și jurisprudența citată).
57 A se vedea notele explicative referitoare la capitolul 44 din secțiunea IX și la secțiunile XVI și XVII din SA.
58 A se vedea nota de subsol 6 din prezentele concluzii: Convenția care a instituit SA a fost aprobată în numele Comunității Economice Europene.
59 A se vedea punctul 10 din decizia Comitetului SA din noiembrie 1995, cuprinsă în anexa I J/7 la documentul 39.600 E (p. 139-140), întocmit în cadrul celei de a 16-a sesiuni a Comitetului SA din 17 noiembrie 1995. Termenul „stat” pare să vizeze părțile contractante ale SA și cuprinde, așadar, Uniunea Europeană.
60 Convenția de la Bruxelles privind nomenclatura pentru clasificarea mărfurilor, Recueil des traités des Nations unies, vol. 347, p. 127.
61 A se vedea în acest sens Hotărârea din 30 octombrie 2025, Compañía de Distribución Integral Logista (C‑348/24, EU:C:2025:845, punctul 56).
62 Pentru întinderea obligației de declarare, a se vedea punctul 86 din prezentele concluzii.
63 A se vedea prin analogie Hotărârea din 15 septembrie 2011, DP grup (C‑138/10, EU:C:2011:587, punctele 37, 38 și 40).
64 A se vedea punctele 56 și 80 din prezentele concluzii.
65 A se vedea, prin analogie, nota explicativă referitoare la nota complementară 3 din secțiunea XVI din NC.
66 A se vedea în acest sens Hotărârea din 13 martie 2014, SICES ș.a. (C‑155/13, EU:C:2014:145, punctele 29-33), și Hotărârea din 22 noiembrie 2017, Cussens ș.a. (C‑251/16, EU:C:2017:881, punctele 30-32).
67 Concluziile prezentate în cauza Fonnship și Svenska Transportarbetareförbundet (C‑83/13, EU:C:2014:201, punctele 69 și 70).
68 Hotărârea din 27 aprilie 2023 (C‑107/22, EU:C:2023:346, punctele 24-27).
69 A se vedea punctele 62-64 și 80 din prezentele concluzii.