1

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta, Administration of the State Border Guard Service of Ukraine, solicită anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 1 decembrie 2023 (cauza R 438/2023‑1) (denumită în continuare „decizia atacată”).

2

La data de 16 martie 2022, predecesoarea în drept a reclamantei a depus la EUIPO o cerere de înregistrare ca marcă a Uniunii Europene a semnului figurativ următor:

3

Marca solicitată desemna produsele și serviciile din clasele 9, 14, 16, 18, 25, 28 și 41 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și corespund, pentru fiecare dintre aceste clase, următoarei descrieri:

4

La 13 septembrie 2022, transferul mărcii solicitate către reclamantă a fost înscris în registru.

5

Prin decizia din 22 decembrie 2022, examinatorul a respins în totalitate cererea de înregistrare în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1) coroborat cu articolul 7 alineatul (2) din același regulament.

6

La 21 februarie 2023, reclamanta a formulat o cale de atac la EUIPO împotriva deciziei examinatorului.

7

La 13 iunie 2023, președintele și raportorul Camerei întâi de recurs i‑a adresat reclamantei o comunicare prin care a informat‑o că, după o examinare preliminară a cauzei și fără a lua în discuție dacă articolul 7 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul 2017/1001 este sau nu aplicabil, semnul în discuție părea lipsit de caracter distinctiv în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din regulamentul menționat. Reclamanta a depus observații la data de 13 iulie 2023.

8

Prin decizia atacată, camera de recurs a respins calea de atac pentru motivul că marca solicitată era lipsită de caracter distinctiv pentru produsele și serviciile în cauză și trebuia, așadar, să se respingă înregistrarea acesteia în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001.

9

Reclamanta solicită Tribunalului:

10

EUIPO solicită Tribunalului:

11

Reclamanta invocă trei motive întemeiate, primul, pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001, al doilea, pe încălcarea principiilor egalității de tratament și bunei administrări și, al treilea, pe încălcarea articolului 71 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001.

12

Reclamanta reproșează camerei de recurs că articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001 a fost aplicat într‑un mod eronat atunci când s‑a constatat că marca solicitată era lipsită de caracter distinctiv pentru toate produsele și serviciile în cauză.

13

În conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001, se respinge înregistrarea mărcilor care sunt lipsite de caracter distinctiv. În temeiul articolului 7 alineatul (2) din același regulament, articolul 7 alineatul (1) se aplică chiar dacă motivele de refuz nu există decât într‑o parte a Uniunii Europene.

14

Caracterul distinctiv al unei mărci în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001 face ca această marcă să permită identificarea produsului sau a serviciului a cărui înregistrare este solicitată ca provenind de la o anumită întreprindere și deci distingerea acelui produs sau serviciu de cele ale altor întreprinderi [a se vedea Hotărârea din 8 februarie 2011, Paroc/OAPI (INSULATE FOR LIFE), T‑157/08, EU:T:2011:33, punctul 44 și jurisprudența citată].

15

Caracterul distinctiv al unei mărci trebuie apreciat, pe de o parte, în raport cu produsele sau serviciile pentru care s‑a solicitat înregistrarea și, pe de altă parte, în raport cu percepția publicului relevant asupra acestora [a se vedea Hotărârea din 25 septembrie 2014, Giorgis/OAPI – Comigel (Formă de două pahare ambalate), T‑474/12, EU:T:2014:813, punctul 13 și jurisprudența citată].

16

Semnele lipsite de caracter distinctiv menționate la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001 sunt considerate inapte să îndeplinească funcția esențială a mărcii, și anume aceea de a identifica originea produsului sau a serviciului acoperit de aceasta, pentru a permite astfel consumatorului care achiziționează acest produs sau serviciu ca, la momentul efectuării unei achiziții ulterioare, să facă aceeași alegere dacă experiența se dovedește pozitivă sau să facă o altă alegere dacă aceasta se dovedește negativă [Hotărârea din 27 februarie 2002, Eurocool Logistik/OAPI (EUROCOOL), T‑34/00, EU:T:2002:41, punctul 37; a se vedea de asemenea Hotărârea din 15 septembrie 2009, Wella/OAPI (TAME IT), T‑471/07, EU:T:2009:328, punctul 14 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 13 martie 2024, Quality First/EUIPO (MORE‑BIOTIC), T‑243/23, nepublicată, EU:T:2024:162, punctul 19 și jurisprudența citată].

17

La punctul 26 din decizia atacată, camera de recurs a apreciat că produsele și serviciile protejate prin marca solicitată sunt în principal produse și servicii de consum curent care se adresează cu precădere marelui public, deși unele dintre aceste produse și servicii ar putea fi destinate unor profesioniști. În funcție de caracteristicile produselor și serviciilor în cauză, nivelul de atenție al publicului relevant ar varia între scăzut și ridicat.

18

Nu este necesară reevaluarea acestor aprecieri care de altfel nu sunt contestate de reclamantă.

19

La punctele 27-37 din decizia atacată, camera de recurs a apreciat că fraza care făcea obiectul mărcii solicitate era unul dintre simbolurile luptei Ucrainei împotriva ocupației ruse. Potrivit camerei de recurs, ea este asociată cu un soldat al armatei ucrainene și cu țara, precum și cu evenimentul istoric în contextul căruia a fost formulată. Astfel, publicul relevant nu ar vedea decât mesajul politic pe care îl vehiculează această frază și nu ar percepe și nici nu ar memora semnul ca marcă, și anume ca indicație a originii comerciale a produselor și serviciilor pe care le desemnează. Dimpotrivă, semnul în cauză ar fi perceput de publicul relevant ca fiind un mesaj promoțional în sensul în care ar promova curajul într‑un context de adversitate extremă, iar nu că ar promova o entitate comercială. Prin urmare, ar fi vorba despre un slogan politic lipsit de caracter distinctiv. În această privință, nu ar avea vreo relevanță identitatea reclamantei. În opinia camerei de recurs, mesajul exprimat în limbile rusă și engleză va fi înțeles de publicul rusofon din Uniune. Fraza în engleză ar conține cuvinte de bază din engleză ușor de înțeles de către orice rusofon care are cunoștințe elementare de engleză.

20

Potrivit reclamantei, în primul rând, în mod eronat camera de recurs a calificat marca solicitată drept „slogan politic”. Această marcă ar fi strigătul de război al polițistului de frontieră ucrainean de pe Insula Șerpilor din 24 februarie 2022, prima zi a invaziei ruse la scară largă a Ucrainei. Astfel, ar fi mai curând vorba despre o frază originală care ar putea fi asociată cu o sursă unică și cu un moment definit în timp. În al doilea rând, chiar dacă marca solicitată ar fi fost utilizată ulterior pentru a strânge ajutor pentru Ucraina, fiind legată într‑un mod atât de specific de răspunsul ucrainean la agresiunea militară a Federației Ruse, ar fi inadecvată aplicarea unor criterii mai stricte decât cele aplicabile altor tipuri de semne atunci când se apreciază caracterul distinctiv al unui astfel de semn. Considerarea unui semn drept slogan politic nu l‑ar lipsi în mod automat de orice caracter distinctiv în raport cu orice produs sau serviciu. Publicul relevant din Uniune ar fi obișnuit să asocieze sloganuri politice cu originea produselor sau serviciilor, chiar și atunci când aceste sloganuri nu au dobândit caracter distinctiv prin utilizare.

21

În al doilea rând, reclamanta susține că marca solicitată dispune de un caracter distinctiv intrinsec în raport cu fiecare categorie de bunuri și servicii avute în vedere prin cererea de înregistrare, deoarece un consumator mediu din Uniune nu cunoaște sensul pe care îl are semnul în limba străină și doar câțiva dintre acești consumatori au înțeles această expresie înainte de depunerea mărcii solicitate. Cele trei săptămâni scurse între evenimentul care a ocazionat nașterea frazei preluate în marca solicitată și depunerea cererii de înregistrare a mărcii nu ar fi fost, așadar, suficiente pentru ca semnul să fie utilizat la scară largă sau să fie perceput ca fiind lipsit de caracter distinctiv la momentul depunerii cererii de înregistrare. Prin omisiunea de a aprecia caracterul distinctiv al mărcii solicitate în raport cu produsele și serviciile specifice pe care le vizează, camera de recurs a ajuns la o concluzie eronată în ceea ce privește aplicarea jurisprudenței referitoare la sloganurile publicitare în speță. Astfel, camera de recurs a aplicat în mod eronat jurisprudența privind sloganurile publicitare, cu toate că marca solicitată nu are o funcție publicitară intrinsecă și nu este deci o formulă promoțională. Prin urmare, camera de recurs nu a apreciat caracterul distinctiv al mărcii solicitate ținând cont de toate circumstanțele relevante ale speței.

22

În al treilea rând, potrivit reclamantei, camera de recurs ar fi trebuit să ia în considerare faptul că marca solicitată era în mod direct și fără ambiguitate asociată cu polițistul de frontieră ucrainean care era autorul frazei preluate în această marcă, precum și cu reclamanta. Practica EUIPO ar demonstra că, în cazul unor mărci compuse din sloganuri politice, identitatea solicitantului mărcii poate fi luată în considerare la aprecierea caracterului distinctiv al acestor mărci cu scopul de a evita ca publicul să fie indus în eroare de alte întreprinderi. Prin faptul că a apreciat în speță că identitatea solicitantului mărcii nu avea nicio incidență asupra aprecierii caracterului distinctiv al mărcii solicitate, camera de recurs a omis să țină seama de una dintre circumstanțele esențiale ale cauzei.

23

Reclamanta susține că, atunci când un semn este asociat într‑un mod atât de strâns și de lipsit de ambiguitate cu o anumită persoană sau cu o entitate juridică care se află în spatele creării semnului respectiv sau la originea creării sale, publicul relevant consideră că aceste persoane se găsesc la originea comercială a produselor sau serviciilor care poartă semnul respectiv și îl asociază cu aceste persoane. Datorită simbolismului său, consumatorii din Uniune nu ar putea în mod logic să asocieze marca solicitată cu nicio altă sursă decât cu statul ucrainean și cu apărătorii săi. Astfel, atunci când un consumator mediu ar cumpăra un produs comercializat sub marca solicitată, ar stabili o legătură mentală între produs și autorul frazei și ar crede că, prin cumpărarea unui astfel de produs, ar susține Ucraina. Ar fi vorba în acest caz despre un mod obișnuit de gândire a consumatorilor relevanți, dat fiind că aceștia au fost expuși de‑a lungul anilor unor practici similare din partea diverselor organizații.

24

EUIPO contestă argumentele reclamantei.

25

În această privință, în primul rând, reclamanta susține fără succes că, prin calificarea mărcii solicitate drept „slogan politic”, camera de recurs a săvârșit o eroare.

26

Astfel, după cum a explicat camera de recurs la punctul 31 din decizia atacată, fraza preluată în marca solicitată a fost utilizată pe scară largă, imediat după prima sa utilizare, pentru a strânge ajutor pentru Ucraina și a devenit în acest mod foarte rapid un simbol al luptei Ucrainei împotriva agresiunii Federației Ruse. Astfel, această frază a fost utilizată într‑un context politic, în mod repetitiv și cu scopul de a exprima și de a promova sprijinul acordat Ucrainei. O asemenea situație corespunde perfect definiției expresiei „slogan politic” invocate chiar de reclamantă la punctul 22 din cererea introductivă, cu alte cuvinte o expresie utilizată într‑un context politic sau social, ce reiterează o idee sau un scop, cu obiectivul de a convinge publicul sau un grup-țintă din cadrul acestuia.

27

Deși reclamanta arată că fraza preluată în marca solicitată nu este un slogan politic deoarece este, dimpotrivă, o reacție expresivă la o amenințare iminentă cu un pericol mortal, nu este mai puțin adevărat că, imediat după evenimentul care a generat această reacție, fraza în discuție a devenit un slogan politic în sensul indicat la punctul 26 de mai sus.

28

Reclamanta reproșează de asemenea în mod eronat camerei de recurs că a considerat un slogan politic ca fiind în mod obligatoriu și automat lipsit de orice caracter distinctiv. Camera de recurs a constatat într‑adevăr la punctul 31 din decizia atacată că, din faptul că fraza preluată în marca solicitată a devenit imediat un slogan politic, rezulta că semnul trebuia considerat ca având legătură cu evenimentul istoric în cadrul căruia a fost pronunțată această frază. Cu toate acestea, camera de recurs a explicat ulterior, făcând referire la particularitățile mărcii solicitate, că ceea ce vor vedea consumatorii va fi doar mesajul politic ce reiese în mod clar din semn, astfel încât această marcă nu va fi percepută de publicul relevant ca o indicație a originii comerciale a produselor și serviciilor pe care ea le desemnează. Prin urmare, camera de recurs nici nu a aplicat un raționament automat, în sensul că orice slogan politic ar fi obligatoriu lipsit de caracter distinctiv, nici nu a aplicat criterii mai stricte decât cele aplicabile pentru semne care nu sunt alcătuite din sloganuri politice.

29

În al doilea rând, primo și astfel cum a constatat camera de recurs în mod întemeiat la punctul 36 din decizia atacată, semnificația frazei în limba rusă care figurează în marca solicitată va fi înțeleasă de acea parte a publicului relevant care cunoaște limba rusă. Semnul conține, pe de altă parte, o frază compusă din cuvinte de bază din engleză care va fi ușor înțeleasă de partea anglofonă a publicului relevant, și anume în special publicul relevant din Irlanda și din Malta, precum și de acea parte a publicului relevant care are cunoștințe de bază de limba engleză.

30

Fraza preluată în marca solicitată a fost intens utilizată într‑un context necomercial, iar publicul relevant o va asocia foarte strâns cu acest context. Astfel, după cum a arătat în mod întemeiat camera de recurs, fraza preluată în marca solicitată a devenit extrem de rapid unul dintre simbolurile luptei Ucrainei împotriva agresiunii Rusiei, care este asociat cu un soldat al armatei ucrainene și, implicit, cu Ucraina. Având în vedere acoperirea mediatică de amploare a acestui eveniment, fraza în discuție va fi asociată cu acest moment istoric recent, bine cunoscut de consumatorul mediu din Uniune.

31

În ceea ce privește critica potrivit căreia camera de recurs ar fi făcut anumite afirmații care nu erau susținute de probe, trebuie amintit că nimic nu interzice EUIPO să ia în considerare fapte notorii în aprecierea pe care o face [a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 aprilie 2011, Smart Technologies/OAPI (WIR MACHEN DAS BESONDERE EINFACH), T‑523/09, nepublicată, EU:T:2011:175, punctul 41 și jurisprudența citată]. Or, reclamanta nu a contestat faptul că, imediat după evenimentul din 24 februarie 2022, mass‑media a difuzat pe scară largă fraza preluată în marca solicitată, astfel încât aceasta devenise rapid simbolul luptei Ucrainei împotriva agresiunii ruse. Astfel, reclamanta s‑a limitat să afirme că trei săptămâni nu erau suficiente pentru ca semnul în cauză să fie utilizat pe scară largă și că nimic nu dovedea că acesta fusese intens utilizat în Uniune pe parcursul celor trei săptămâni care au urmat invaziei ruse în Ucraina, chiar admițând că știrea privind această invazie a fost atunci un subiect major în mass‑media. Pe de altă parte, predecesorul în drept al reclamantei a invocat chiar el în cererea de înregistrare depusă la 16 martie 2022, și anume la data care, conform jurisprudenței [a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 mai 2014, Bateaux mouches/OAPI (BATEAUX‑MOUCHES), T‑553/12, nepublicată, EU:T:2014:264, punctul 23 și jurisprudența citată], este cea relevantă pentru a aprecia existența unui motiv absolut de refuz, că fraza preluată în marca solicitată era o frază emblematică care devenise celebră în toate țările lumii în cele trei săptămâni de după începerea agresiunii militare a Federației Ruse împotriva Ucrainei.

32

Secundo, nu poate fi admisă nici critica reclamantei privind aplicarea în mod eronat de către camera de recurs a jurisprudenței privind sloganurile publicitare, deși marca solicitată nu are o funcție publicitară intrinsecă și nu este deci o formulă promoțională, această critică rezultând dintr‑o interpretare eronată a deciziei atacate.

33

Astfel, la punctele 22-24 din decizia atacată, camera de recurs a amintit jurisprudența referitoare la sloganurile publicitare. Totuși, nu a aplicat în niciun fel în mod direct această jurisprudență în speță. Ea a extras mai degrabă din această jurisprudență principiul potrivit căruia publicul relevant acordă puțină atenție unui semn care nu îi oferă de la bun început o indicație cu privire la proveniența sau destinația a ceea ce dorește să cumpere, deoarece nu l‑ar percepe și nici nu l‑ar memora ca marcă, și a transpus acest principiu în speță. Ea a precizat de asemenea la punctul 31 din decizia atacată că fraza preluată în marca solicitată este unul dintre simbolurile luptei Ucrainei pentru libertate și împotriva ocupației ruse, iar la punctul 33 din decizia atacată, că va fi perceput de consumatori numai mesajul politic care ar reieși în mod clar din marca solicitată. Aceasta a precizat în plus la punctul 34 din decizia atacată că marca solicitată nu va fi înțeleasă ca promovând o entitate comercială, ci cel mult ca promovând curajul într‑un context de adversitate extremă.

34

Rezultă, pe de o parte, că marca solicitată nu a fost considerată de camera de recurs ca fiind un slogan publicitar.

35

Pe de altă parte, camera de recurs nu a săvârșit o eroare de drept atunci când a apreciat că principiul general potrivit căruia publicul relevant acordă puțină atenție unui semn care nu îi oferă de la bun început o indicație cu privire la proveniența produselor și a serviciilor în cauză, deoarece nu l‑ar percepe și nici nu l‑ar memora ca marcă, se aplică și semnelor al căror mesaj principal este de natură politică.

36

Or, ținând seama de funcția esențială a unei mărci, astfel cum a fost amintită la punctul 16 de mai sus, un semn nu este apt să îndeplinească această funcție dacă, atunci când îl vede, consumatorul mediu nu percepe indicația originii produsului sau serviciului, ci numai un mesaj politic.

37

Tertio, atunci când același motiv de refuz este invocat pentru o categorie ori pentru un grup de produse sau servicii, autoritatea competentă se poate limita la o motivare globală pentru toate produsele sau serviciile respective [a se vedea Hotărârea din 21 martie 2014, FTI Touristik/OAPI (BigXtra), T‑81/13, nepublicată, EU:T:2014:140, punctul 43 și jurisprudența citată]. Deși s‑a precizat într‑adevăr în jurisprudență că o astfel de posibilitate se extinde numai la produsele și serviciile care au între ele o legătură suficient de directă și de concretă pentru a forma o categorie ori un grup de produse sau servicii suficient de omogene, s‑a indicat totuși că, pentru a aprecia dacă produsele și serviciile ar avea o legătură suficient de directă și de concretă între ele și dacă ar putea fi împărțite în categorii sau în grupe suficient de omogene, este necesar să se țină seama de obiectivul acestui exercițiu care urmărește să permită și să faciliteze aprecierea în concret a aspectului dacă marca vizată prin cererea de înregistrare se încadra sau nu în unul dintre motivele absolute de refuz [a se vedea Hotărârea din 13 mai 2020, Koenig & Bauer/EUIPO (we’re on it), T‑156/19, nepublicată, EU:T:2020:200, punctul 60 și jurisprudența citată]. De asemenea, repartizarea produselor și a serviciilor în cauză într-una ori în mai multe grupe sau categorii trebuie efectuată în special pe baza caracteristicilor care le sunt comune și care au relevanță pentru a analiza dacă un anumit motiv absolut de refuz poate fi sau nu opus mărcii solicitate pentru respectivele produse și servicii (a se vedea Hotărârea din 13 mai 2020, we’re on it, T‑156/19, nepublicată, EU:T:2020:200, punctul 61 și jurisprudența citată). Rezultă că o astfel de apreciere trebuie efectuată în concret la examinarea fiecărei cereri de înregistrare și, dacă este cazul, pentru fiecare dintre diferitele motive absolute de refuz eventual aplicabile (Hotărârea din 17 mai 2017, EUIPO/Deluxe Entertainment Services Group, C‑437/15 P, EU:C:2017:380, punctul 33).

38

În speță, camera de recurs a considerat, la punctele 34 și 37 din decizia atacată, că marca solicitată nu va fi percepută de publicul relevant ca indicând o origine comercială. Pe de altă parte, camera de recurs a precizat la punctul 36 din decizia atacată că fraza preluată în marca solicitată ar fi, înainte de toate, interpretată ca un mesaj politic, iar această percepție ar fi identică pentru toate produsele sau serviciile vizate de această marcă.

39

În consecință, camera de recurs a apreciat că produsele și serviciile vizate de marca solicitată formau un grup suficient de omogen, având în vedere motivul absolut de refuz aplicabil, în opinia sa, înregistrării mărcii respective.

40

Dat fiind că în mod întemeiat camera de recurs a considerat că marca solicitată nu va fi percepută de publicul relevant ca indicând o origine comercială, ci ca un mesaj politic care promovează susținerea luptei Ucrainei împotriva agresiunii militare a Federației Ruse, aceasta putea în mod valabil să regrupeze toate produsele și serviciile vizate de marca solicitată într‑o singură categorie, chiar dacă ele au caracteristici inerente diferite.

41

Prin urmare, ținând seama de specificitatea mărcii solicitate și de faptul că publicul relevant o percepe identic în raport cu toate produsele și serviciile vizate în cererea de înregistrare, camera de recurs a considerat, fără a săvârși o eroare de apreciere, că produsele și serviciile respective fac parte dintr‑un singur grup căruia îi era aplicabil, în același mod, motivul de refuz pe care îl reținuse.

42

În al treilea rând, potrivit unei jurisprudențe constante, caracterul distinctiv al unei mărci în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001 trebuie apreciat, pe de o parte, în raport cu produsele sau serviciile pentru care se solicită înregistrarea și, pe de altă parte, în raport cu percepția publicului relevant asupra acestora (a se vedea Hotărârea din 29 aprilie 2004, Henkel/OAPI, C‑456/01 P și C‑457/01 P, EU:C:2004:258, punctul 35 și jurisprudența citată).

43

Argumentul reclamantei că marca solicitată este asociată în mod direct și fără ambiguitate cu polițistul de frontieră ucrainean care este autorul frazei preluate în această marcă și că ea va fi astfel percepută de publicul relevant ca un semn distinctiv ce permite identificarea produselor și serviciilor care poartă marca respectivă ca provenind de la reclamantă intră, cel mult, sub incidența articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul 2017/1001, iar nu a articolului 7 alineatul (1) litera (b) din regulamentul menționat, dat fiind că analiza sa implică aprecierea calităților pe care marca solicitată le‑ar fi putut dobândi prin utilizare în percepția publicului relevant, astfel încât acesta ar identifica produsele și serviciile în cauză ca provenind de la reclamantă. Prin urmare, un asemenea argument nu poate fi luat în considerare la aprecierea caracterului descriptiv intrinsec [a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 septembrie 2019, Crédit Mutuel Arkéa/EUIPO – Confédération nationale du Crédit mutuel (Crédit Mutuel), T‑13/18, EU:T:2019:673, punctul 62]. Or, reclamanta nu a invocat articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul 2017/1001 și nici nu a susținut că marca solicitată dobândise caracter distinctiv prin utilizare, în conformitate cu această dispoziție.

44

Rezultă din cele ce precedă că în mod întemeiat camera de recurs a concluzionat că marca solicitată este lipsită de caracter distinctiv în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001.

45

Prin urmare, se impune respingerea ca nefondată a primului motiv formulat de reclamantă.

46

Potrivit reclamantei, camera de recurs a încălcat principiile egalității de tratament și bunei administrări prin aplicarea unor criterii de apreciere a caracterului distinctiv al mărcii solicitate diferite de cele aplicate în trecut cu ocazia aprecierii caracterului distinctiv al unor semne similare, în special al unor sloganuri politice.

47

Dat fiind că camera de recurs a arătat că marca solicitată devenise lipsită de caracter distinctiv pentru unele produse sau servicii ca urmare a faptului că a fost utilizată intensiv într‑un context necomercial, mărcile similare, alcătuite din sloganuri politice sau din alte semne care fac obiectul unei utilizări intensive într‑un context necomercial, politic sau istoric, nu ar fi trebuit să fie înregistrate pentru niciun produs sau serviciu.

48

EUIPO contestă argumentele reclamantei.

49

EUIPO are obligația de a‑și exercita competențele în conformitate cu principiile generale ale dreptului Uniunii, cum sunt principiul egalității de tratament și principiul bunei administrări [Hotărârea din 10 martie 2011, Agencja Wydawnicza Technopol/OAPI, C‑51/10 P, EU:C:2011:139, punctul 73, și Ordonanța din 12 decembrie 2013, Getty Images (US)/OAPI, C‑70/13 P, nepublicată, EU:C:2013:875, punctul 41; a se vedea de asemenea Hotărârea din 4 iulie 2018, Deluxe Entertainment Services Group/EUIPO (deluxe), T‑222/14 RENV, nepublicată, EU:T:2018:402, punctul 65 și jurisprudența citată].

50

Deși EUIPO trebuie, având în vedere principiile egalității de tratament și bunei administrări, să ia în considerare deciziile adoptate deja cu privire la cereri similare și să se aplece cu o deosebită atenție asupra aspectului dacă este necesar sau nu să decidă în același sens, aplicarea acestor principii trebuie totuși conciliată cu respectarea principiului legalității, astfel încât nu poate exista egalitate în nelegalitate, iar persoana care solicită înregistrarea unui semn ca marcă nu poate invoca în beneficiul său o eventuală nelegalitate săvârșită în favoarea sa sau în beneficiul altei persoane pentru a obține o decizie identică. În definitiv, din motive de securitate juridică și, mai exact, de bună administrare, examinarea oricărei cereri de înregistrare trebuie să fie strictă și completă pentru a se evita înregistrarea într‑un mod incorect a mărcilor. Astfel, o asemenea examinare trebuie să aibă loc în fiecare caz concret, întrucât înregistrarea unui semn ca marcă depinde de criterii care sunt specifice, care sunt aplicabile în împrejurările de fapt ale cauzei și care au ca obiect să se verifice dacă semnul în cauză nu intră sub incidența unui motiv de refuz [a se vedea Hotărârea din 10 martie 2011, Agencja Wydawnicza Technopol/OAPI, C‑51/10 P, EU:C:2011:139, punctele 73-77 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 14 februarie 2019, Bayer Intellectual Property/EUIPO (Reprezentarea unei inimi), T‑123/18, EU:T:2019:95, punctul 34 și jurisprudența citată].

51

Reiese din jurisprudența Curții că aceste considerații sunt valabile chiar dacă semnul a cărui înregistrare se solicită are aceeași alcătuire ca o marcă a cărei înregistrare a fost deja acceptată și care se referă la produse sau la servicii identice sau similare cu cele pentru care se solicită înregistrarea semnului în cauză [Ordonanța din 12 decembrie 2013, Getty Images (US)/OAPI, C‑70/13 P, nepublicată, EU:C:2013:875, punctul 45].

52

Astfel, legalitatea deciziilor camerei de recurs, date în exercitarea unei competențe obligatorii, iar nu a unei puteri discreționare, trebuie apreciată numai în temeiul Regulamentului 2017/1001, astfel cum este interpretat de instanța Uniunii, iar nu pe baza unei practici decizionale anterioare a EUIPO, care nu poate fi oricum obligatorie pentru instanța Uniunii [a se vedea Hotărârea din 26 aprilie 2007, Alcon/OAPI, C‑412/05 P, EU:C:2007:252, punctul 65 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 26 iunie 2019, Agencja Wydawnicza Technopol/EUIPO (200 PANORAMICZNYCH și alții), T‑117/18-T‑121/18, EU:T:2019:447, punctul 114 și jurisprudența citată].

53

În speță, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 44 de mai sus, camera de recurs a concluzionat în mod corect, pe baza examinării complete și concrete și luând în considerare împrejurările relevante ale speței, că motivul de refuz prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001 era aplicabil mărcii solicitate, astfel încât reclamanta nu poate invoca în mod util, pentru a infirma această concluzie, decizii anterioare ale EUIPO sau o practică decizională a EUIPO pe care camera de recurs nu ar fi urmat‑o.

54

Având în vedere cele ce precedă, este necesar să se respingă al doilea motiv ca nefondat.

55

Reclamanta susține că, prin refuzul de a examina, în decizia atacată, motivul absolut de refuz prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul 2017/1001 pe care examinatorul își întemeiase decizia de respingere din 22 decembrie 2022, camera de recurs a încălcat articolul 71 alineatul (1) din regulamentul menționat.

56

Reclamanta nu contestă dreptul camerei de recurs de a invoca un nou motiv de refuz. Cu toate acestea, reclamanta apreciază că are dreptul să obțină o decizie a camerei de recurs cu privire la temeinicia motivelor reținute de examinator, dat fiind că a investit timp și eforturi pentru a formula calea de atac și a plătit taxe oficiale pentru ca această decizie să fie reexaminată. Existența unui astfel de drept ar fi confirmată de considerentul (30) al Regulamentului 2017/1001.

57

EUIPO contestă argumentele reclamantei.

58

În aceste condiții, potrivit articolului 71 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001, în urma examinării pe fond a căii de atac, camera de recurs se pronunță asupra acesteia și poate exercita în acest fel competențele organului care a pronunțat decizia atacată. Rezultă din această dispoziție că, prin efectul căii de atac formulate împotriva deciziei unui examinator de respingere a cererii de înregistrare, camera de recurs poate reexamina complet atât în drept, cât și în fapt fondul cererii de înregistrare [a se vedea Hotărârea din 13 februarie 2019, Nemius Group/EUIPO (DENTALDISK), T‑278/18, nepublicată, EU:T:2019:86, punctul 29 și jurisprudența citată]. Camera de recurs este competentă să reexamineze cererea de înregistrare în raport cu toate motivele absolute de refuz prevăzute la articolul 7 din Regulamentul 2017/1001, fără a fi limitată la raționamentul examinatorului și fără a fi nevoită să prezinte motive specifice în această privință [a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 ianuarie 2017, Netguru/EUIPO (NETGURU), T‑54/16, nepublicată, EU:T:2017:9, punctul 82 și jurisprudența citată].

59

Pe de altă parte, conform articolului 95 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001, în cadrul examinării motivelor absolute de refuz, examinatorii EUIPO și, în recurs, camerele de recurs ale EUIPO trebuie să examineze din oficiu faptele relevante pentru a stabili dacă marca a cărei înregistrare se solicită intră sau nu sub incidența vreunuia dintre motivele de refuz la înregistrare prevăzute la articolul 7 din același regulament. Rezultă că organele competente ale EUIPO pot fi determinate să își întemeieze deciziile pe fapte care nu au fost invocate de solicitant [Hotărârea din 22 iunie 2006, Storck/OAPI, C‑25/05 P, EU:C:2006:422, punctul 50, și Hotărârea din 21 aprilie 2015, Louis Vuitton Malletier/OAPI – Nanu‑Nana (Reprezentarea unui motiv cu carouri gri), T‑360/12, nepublicată, EU:T:2015:214, punctul 59], cu condiția respectării dreptului solicitantului de a fi ascultat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 februarie 2019, DENTALDISK, T‑278/18, nepublicată, EU:T:2019:86, punctul 31). În această privință, articolul 70 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001 permite camerei de recurs a EUIPO să invite părțile „ori de câte ori este necesar, să‑și prezinte, în termenul alocat, observațiile referitoare la notificările pe care aceasta le‑a adresat”.

60

În speță, reclamanta a fost informată prin comunicarea din 13 iunie 2023 (a se vedea punctul 7 de mai sus) că semnul părea de asemenea lipsit de caracter distinctiv în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001 și a fost invitată să își prezinte observațiile în această privință. Camera de recurs a ținut în mod corect cont de aceste observații în decizia atacată, după cum reiese de exemplu din cuprinsul punctului 32 din aceasta. Rezultă că dreptul reclamantei de a fi ascultată a fost respectat în speță.

61

În urma unei examinări complete și specifice a cererii de înregistrare a mărcii solicitate, camera de recurs a respins, prin decizia atacată, calea de atac a reclamantei prin care se contesta respingerea acestei cereri de către examinator în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001 și a apreciat că nu mai era necesar deci să se examineze dacă înregistrarea mărcii solicitate trebuia să fie respinsă și în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (f) din același regulament.

62

Procedând astfel, camera de recurs și‑a exercitat larga putere de apreciere pe care i‑o conferă articolul 71 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001 și a exercitat competențele examinatorului pentru a efectua o nouă examinare completă pe fond a cererii de înregistrare, atât în drept, cât și în fapt.

63

Or, din modul de redactare a articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001 reiese că este suficient să fie aplicabil unul dintre motivele absolute de refuz enumerate la această dispoziție pentru ca semnul în cauză să nu poată fi înregistrat ca marcă a Uniunii Europene [a se vedea Hotărârea din 2 martie 2022, Pluscard Service/EUIPO (PLUSCARD), T‑669/20, nepublicată, EU:T:2022:106, punctul 67 și jurisprudența citată].

64

Întrucât camera de recurs a concluzionat în mod întemeiat că motivul de refuz prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001 era aplicabil mărcii solicitate, aceasta a putut, fără a săvârși o eroare de drept, să aprecieze că nu mai era necesar să examineze dacă înregistrarea mărcii solicitate trebuia să fie refuzată și în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (f) din regulamentul menționat.

65

Prin urmare, al treilea motiv trebuie respins ca nefondat și, în consecință, acțiunea trebuie respinsă în totalitate.

66

Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

67

Întrucât EUIPO nu a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată decât în cazul organizării unei ședințe, trebuie, nefiind organizată o ședință, să se decidă că EUIPO va suporta propriile cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a treia)

declară și hotărăște: