1

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta, Meta Platforms Ireland Ltd, solicită anularea Deciziei de punere în aplicare C(2023) 8176 final a Comisiei din 27 noiembrie 2023 de stabilire a cuantumului taxei de supraveghere aplicabile Facebook și Instagram în temeiul articolului 43 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului (denumită în continuare „decizia atacată”).

2

Reclamanta este o societate de drept irlandez, filială a întreprinderii americane Meta Platforms Inc, identificată ca furnizor al serviciilor Facebook și Instagram în Uniunea Europeană.

3

În conformitate cu articolul 43 alineatele (1)-(3) din Regulamentul (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 octombrie 2022 privind o piață unică pentru serviciile digitale și de modificare a Directivei 2000/31/CE (Regulamentul privind serviciile digitale) (JO 2022, L 277, p. 1, denumit în continuare „DSA”), Comisia Europeană percepe furnizorilor de platforme online foarte mari (denumite în continuare „PFM”) și de motoare de căutare online foarte mari (denumite în continuare „MCFM”), desemnate ca atare în temeiul articolului 33 din regulamentul menționat, o taxă anuală de supraveghere pentru fiecare dintre serviciile lor astfel desemnate, stabilită prin intermediul unui act de punere în aplicare, pentru a acoperi costurile estimate pe care le suportă în legătură cu sarcinile sale de supraveghere în temeiul Regulamentului DSA. În conformitate cu articolul 43 alineatul (4) din regulamentul menționat, Comisia stabilește taxa respectivă prin aplicarea metodologiei pe care a stabilit‑o printr‑un act delegat, cu respectarea principiilor prevăzute la articolul 43 alineatul (5) din același regulament.

4

La 2 martie 2023, Comisia a adoptat în acest scop Regulamentul delegat (UE) 2023/1127 de completare a Regulamentului (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului prin stabilirea metodologiilor și a procedurilor detaliate referitoare la taxele de supraveghere percepute de Comisie furnizorilor de platforme online foarte mari și de motoare de căutare online foarte mari (JO 2023, L 149, p. 16).

5

La 25 aprilie 2023, Comisia a adoptat Decizia C(2023) 2756 final de desemnare a Facebook și, respectiv, Decizia C(2023) 2734 final de desemnare a Instagram drept PFM, în conformitate cu articolul 33 alineatul (4) din DSA.

6

La 28 aprilie 2023, aceste decizii au fost notificate reclamantei în calitate de sediu principal în Uniune al furnizorului Facebook și Instagram. O copie a fiecărei decizii a fost trimisă Meta Platforms, societatea care controlează grupul de entități juridice din care face parte reclamanta.

7

La 27 septembrie 2023, Comisia a comunicat reclamantei cuantumul provizoriu al taxei anuale de supraveghere în ceea ce privește Facebook și Instagram, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din Regulamentul delegat 2023/1127, a cărui copie a fost de asemenea trimisă Meta Platforms. La 13 octombrie 2023, reclamanta a prezentat Comisiei observațiile sale.

8

La 27 noiembrie 2023, Comisia a adoptat decizia atacată de stabilire a cuantumului taxei anuale de supraveghere aplicabile Facebook și Instagram pentru anul 2023. Acest cuantum a fost stabilit, în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) al doilea paragraf din DSA, urmând metodologia și procedurile definite în Regulamentul delegat 2023/1127, în special la articolul 5 din acesta. În vederea stabilirii cuantumului menționat, Comisia a recurs, printre altele, la doi operatori terți, SensorTower și Similarweb, și a urmat o metodologie comună tuturor PFM și MCFM, pe care a anexat o la decizia atacată, pentru a calcula numărul mediu lunar de destinatari activi în Uniune (denumit în continuare „NMDA”) ai serviciilor desemnate și pentru a repartiza între aceștia din urmă taxa anuală de supraveghere, în conformitate cu principiile enunțate la articolul 43 din DSA. O copie a acestei decizii a fost trimisă și la Meta Platforms.

9

Reclamanta solicită în esență Tribunalului:

10

Comisia solicită Tribunalului:

11

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive, dintre care primele două sunt întemeiate pe o excepție de nelegalitate a articolului 5 alineatul (2) a doua teză din Regulamentul delegat 2023/1127, întrucât ar încălca articolul 290 TFUE și articolul 43 alineatele (4) și (5) din DSA și, respectiv, a articolului 5 alineatul (4) din Regulamentul delegat 2023/1127, întrucât ar încălca articolul 290 alineatul (1) TFUE și articolul 43 alineatul (5) litera (b) din DSA, precum și principiile proporționalității și egalității de tratament. Al treilea motiv este întemeiat pe încălcarea dreptului reclamantei de a fi ascultată în temeiul articolului 41 alineatul (2) litera (a) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în ceea ce privește stabilirea „valorilor reziduale” și metoda de calcul al NMDA. Al patrulea motiv este întemeiat pe nemotivare în ceea ce privește metoda de calcul al NMDA și al „valorilor reziduale”. Al cincilea motiv este întemeiat în esență pe caracterul eronat și nelegal al metodei de calcul al NMDA, întrucât Comisia și‑ar fi exercitat competența delegată prin acte de punere în aplicare individuale. În sfârșit, al șaselea motiv este întemeiat pe caracterul eronat al stabilirii taxei de supraveghere a reclamantei, întrucât ar încălca articolul 43 alineatul (5) litera (b) din DSA.

12

Tribunalul va examina mai întâi al cincilea motiv.

13

Prin intermediul acestui motiv, reclamanta arată că decizia atacată este eronată și încalcă articolul 290 alineatul (1) și articolul 291 alineatul (2) TFUE, articolul 33 alineatul (3), articolul 43 alineatul (4) și articolul 87 din DSA, precum și articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul delegat 2023/1127, întrucât își depășește obiectivul de adoptare a unui act de punere în aplicare prin care se stabilește cuantumul taxei prin stabilirea unei noi metodologii comune pentru calcularea NMDA și completează în mod inacceptabil DSA.

14

În primul rând, reclamanta reproșează Comisiei că a stabilit metoda de calcul al NMDA mai degrabă în anexele la fiecare act de punere în aplicare decât prin intermediul unui act delegat, așa cum prevede articolul 33 alineatul (3) din DSA, în lipsa căruia Comisia ar fi putut utiliza datele declarate chiar de furnizori în temeiul articolului 24 alineatul (2) din DSA, în loc să adopte o metodologie comună. Astfel, reclamanta arată că, ținând seama de importanța metodei de calcul al NMDA pentru stabilirea taxei de supraveghere, în cazul în care Comisia ar fi dorit să o stabilească „în detaliu” fără a recurge la un act delegat în temeiul articolului 33 alineatul (3) din DSA, ea ar fi trebuit să o includă în Regulamentul delegat 2023/1127, iar nu să o anexeze la actele de punere în aplicare adresate tuturor furnizorilor, cum este decizia atacată.

15

În al doilea rând, reclamanta arată că această metodă de calcul este contrară principiului proporționalității. Mai precis, în opinia sa, Comisia ar fi reținut trei accepțiuni ale NMDA și l‑ar fi aplicat în mod diferit, după cum NMDA este utilizat în scopuri de transparență (în conformitate cu articolul 24 din DSA), în scopul desemnării serviciilor ca PFM sau ca MCFM (în conformitate cu articolul 33 din DSA) sau în scopul stabilirii cuantumului taxei de supraveghere a unui anumit furnizor (în conformitate cu articolul 43 din DSA). Astfel, metodologia comună care a fost anexată la decizia atacată ar conduce la NMDA semnificativ diferite de cele declarate de reclamantă. Or, potrivit reclamantei, chiar admițând că era necesar să se rețină o abordare comună pentru a evita divergențele în calculul NMDA, Comisia ar fi putut adopta o metodologie comună prin intermediul unui act delegat distinct, în temeiul articolului 33 alineatul (3) din DSA, ceea ce ar fi permis furnizorilor să o aplice pentru a‑și calcula propriul NMDA sau, cu titlu subsidiar, în Regulamentul delegat 2023/1127, în conformitate cu articolul 43 alineatul (4) din DSA. Prin urmare, reclamanta concluzionează că Comisia nu poate lipsi de efect util dispozițiile menționate prin adoptarea unor acte de punere în aplicare care lipsesc de sens funcția pe care legiuitorul a atribuit‑o actelor delegate.

16

Comisia arată, pe de o parte, că, în măsura în care stabilește metoda de calcul a coeficientului (U) în vederea stabilirii taxei datorate pentru fiecare serviciu desemnat, articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul delegat 2023/1127 completează articolul 43 alineatul (5) litera (b) din DSA, dat fiind că acesta impune numai ca taxele să fie proporționale cu NMDA ale serviciilor desemnate. Pe de altă parte, Comisia apreciază că articolul 43 alineatul (4) din DSA nu îi impune să stabilească o metodologie comună pentru calculul NMDA. Astfel, metodologia comună menționată nu ar fi nimic altceva decât alegerea efectivă a Comisiei, dintre cele trei posibile, de a se întemeia pe „orice alte informații aflate la dispoziția [acesteia]”, după cum ar autoriza articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul delegat 2023/1127. Ea arată de asemenea că articolul 33 alineatul (3) din DSA nu face referire la articolul 43 din acesta, care nu face referire nici la dispoziția menționată, așa încât nu se poate afirma că Comisia a eludat formalitățile procedurii de adoptare a unui act delegat, prevăzută la articolul 87 din DSA, prin anexarea metodologiei comune la actele de punere în aplicare.

17

În ceea ce privește pretinsa încălcare a principiului proporționalității, Comisia răspunde că a optat pentru o metodologie comună pentru calculul NMDA tocmai pentru a garanta transparența și egalitatea de tratament între furnizori în ceea ce privește stabilirea taxelor lor. În opinia sa, deși acest lucru a condus la o aproximare în calculul NMDA, dat fiind că era imposibil, în lipsa posibilității de a avea acces la infrastructura sau la datele interne ale fiecărui furnizor, să efectueze o numărătoare detaliată, ea a considerat preferabil mai degrabă să compare, prin intermediul metodologiei menționate, NMDA al tuturor serviciilor desemnate de același tip sau similare, pentru a stabili taxe proporționale, decât să caute o precizie în valoare absolută. În această privință, Comisia amintește că, în scopul garantării securității juridice, a utilizat o metodologie comună întemeindu‑se pe articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul delegat 2023/1127, care enumeră pentru calculul NMDA aceleași surse de informare cu cele menționate la articolul 33 alineatul (4) primul paragraf din DSA. De altfel, în opinia sa, ar fi fost pe deplin adecvat să se recurgă la diferite surse de date pentru a desemna serviciile ca PFM, pe de o parte, și pentru a stabili taxele care trebuie facturate furnizorilor acestor servicii, pe de altă parte.

18

În sfârșit, Comisia susține că, chiar dacă ar exista imperfecțiuni în metoda utilizată de sursele de informații terțe și independente pe care se întemeiază metodologia comună, orice eventuală incoerență care ar rezulta din aceasta s‑ar aplica orizontal tuturor serviciilor desemnate, astfel încât diferitele servicii ar fi afectate în același mod, ceea ce i‑ar permite să garanteze o repartizare echitabilă a costurilor de supraveghere.

19

Trebuie amintit că, potrivit articolului 33 alineatul (3) din DSA, privind desemnarea platformelor online și a motoarelor de căutare online ca PFM sau MCFM, „Comisia poate adopta acte delegate în conformitate cu articolul 87 [din DSA], după consultarea [C]omitetului [european pentru servicii digitale], pentru a completa dispozițiile [DSA] prin stabilirea unei metodologii pentru calcularea [NMDA] ai serviciului în Uniune, în sensul alineatului (1) [al prezentului] articol și al articolului 24 alineatul (2) [din DSA], asigurându‑se că metodologia ține seama de piață și de evoluțiile tehnologice”.

20

Pe de altă parte, potrivit ultimei teze a articolului 33 alineatul (4) primul paragraf din DSA, atunci când adoptă o decizie de desemnare a unei PFM sau a unui MCFM, „Comisia adoptă decizia sa pe baza datelor raportate de furnizorul platformei online sau al motorului de căutare online în temeiul articolului 24 alineatul (2) [din DSA], a informațiilor solicitate în temeiul articolului 24 alineatul (3) [din DSA] sau a oricăror alte informații aflate la dispoziția [acesteia]”.

21

În plus, în ceea ce privește stabilirea taxei de supraveghere, articolul 43 alineatele (3)-(5) din DSA prevede următoarele:

„(3)   [PFM] și [MCFM] li se aplică o taxă anuală de supraveghere prin raportare la fiecare serviciu pentru care au fost desemnați în temeiul articolului 33 [din DSA].

Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru stabilirea cuantumului taxei anuale de supraveghere pentru fiecare [PFM] și [MCFM]. La adoptarea respectivelor acte de punere în aplicare, Comisia aplică metodologia stabilită în actul delegat menționat la alineatul (4) [al prezentului] articol și respectă principiile prevăzute la alineatul (5) [al prezentului] articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 88 [din DSA].

(4)   Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 87 [din DSA] pentru stabilirea metodologiei și a procedurilor detaliate pentru:

[…]

[…]

La adoptarea actelor delegate respective, Comisia respectă principiile prevăzute la alineatul (5) [al prezentului] articol.

(5)   Actul de punere în aplicare menționat la alineatul (3) și actul delegat menționat la alineatul (4) respectă următoarele principii:

[…]

[…]”

22

În conformitate cu articolul 87 alineatul (4) din DSA, înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru. În plus, în temeiul articolului 87 alineatul (6) din același regulament, Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene pot formula o obiecție înainte de intrarea în vigoare a unui astfel de act.

23

În sfârșit, în ceea ce privește stabilirea valorii de bază pentru fiecare serviciu, articolul 4 alineatele (1) și (2) din Regulamentul delegat 2023/1127 prevede următoarele:

„(1)   Pentru fiecare serviciu desemnat care face obiectul taxelor de supraveghere în temeiul articolului 3, valoarea de bază pentru anul n se calculează ca procentul din costurile anuale totale estimate pentru anul n + 1 în conformitate cu articolul 2, proporțional cu [NMDA] ai serviciului desemnat conform coeficientului (U) menționat la prezentul articol alineatul (2) și luând în considerare perioada în care serviciul a fost desemnat conform coeficientului (T) […], în conformitate cu următoarea formulă:

(2)   Coeficientul (U) pentru calcularea valorii de bază pentru fiecare serviciu desemnat are valoarea stabilită în anexa II corespunzătoare [NMDA], exprimat în milioane de unități, rotunjit în jos la cea mai apropiată sută de mii.

[NMDA] ai fiecărui serviciu desemnat care determină coeficientul aplicabil în temeiul prezentului alineat primul paragraf este cel care rezultă din datele raportate de furnizorul platformei online sau al motorului de căutare online în temeiul articolului 24 alineatul (2) din [DSA] sau din informațiile solicitate în temeiul articolului 24 alineatul (3) din regulamentul respectiv sau din orice alte informații aflate la dispoziția Comisiei, astfel cum sunt disponibile la data de 31 august a anului n.

[…]”

24

În speță, în considerentul (31) al deciziei atacate se precizează că NMDA al fiecărui serviciu desemnat, care determină coeficientul (U) aplicabil pentru stabilirea taxei de supraveghere, poate rezulta din datele raportate de furnizorul serviciului, în conformitate cu articolul 24 alineatul (2) din DSA, din informațiile solicitate în temeiul articolului 24 alineatul (3) din același regulament sau din orice alte informații aflate la dispoziția Comisiei.

25

În continuare, în considerentul (32) al deciziei atacate se arată că, ținând seama de diferitele metodologii, de disponibilitatea diferită a informațiilor publice cu privire la acestea, de diferitele grade de precizie și de diferitele surse de date utilizate de furnizorii de servicii desemnați pentru a calcula NMDA al serviciilor lor, precum și de confidențialitatea revendicată de unii dintre acești furnizori, trebuia să se bazeze pe o metodologie comună și pe surse de date comune pentru a aplica coeficientul (U) în mod coerent între diferitele servicii desemnate, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul delegat 2023/1127. Pe baza metodologiei comune și a surselor de date comune care figurează în anexa la decizia atacată, Comisia a calculat, așadar, NMDA al Facebook și Instagram și coeficientul (U) corespunzător, necesar pentru a stabili cuantumul taxei de supraveghere facturate reclamantei [a se vedea considerentul (33) al deciziei atacate].

26

În plus, în considerentul (37) al deciziei atacate, Comisia a subliniat existența unor dificultăți, care decurg din mai multe motive, în identificarea informațiilor cu privire la NMDA ale PFM și ale MCFM, precum și cu privire la metodologia pe care se întemeiaseră furnizorii pentru a‑și calcula NMDA. În aceste condiții, Comisia a arătat că îi era imposibil să efectueze, în termenele prevăzute la articolul 6 alineatele (3) și (4) din Regulamentul delegat 2023/1127, o comparație fiabilă a NMDA declarați între diferitele servicii desemnate pentru stabilirea taxei de supraveghere, în conformitate cu articolul 43 alineatul (5) litera (b) din DSA. Pe de altă parte, aceasta a justificat recurgerea la surse de date terțe prin finalitatea și prin natura diferită a procedurii privind stabilirea taxelor de supraveghere în raport cu cea referitoare la desemnarea PFM și a MCFM [a se vedea considerentul (37) al deciziei atacate].

27

În sfârșit, ca răspuns la argumentul invocat de reclamantă în cadrul procedurii care a condus la adoptarea deciziei atacate, aceasta reproșându‑i că nu a prevăzut metodologia comună utilizată pentru a calcula NMDA într‑un act delegat, Comisia a precizat printre altele, în considerentul (40) al deciziei atacate, că articolul 43 alineatul (5) din DSA nu îi impunea nicio obligație în acest sens în scopul stabilirii taxei de supraveghere și nici, în lipsa unui act delegat, să își întemeieze această stabilire pe datele declarate de furnizorii de servicii în temeiul articolului 24 alineatul (2) din DSA.

28

În această privință, ea a arătat, în plus, în considerentul (41) al deciziei atacate, că exercitarea unei abilitări acordate în temeiul articolului 290 TFUE era în general discreționară și că îi revenea sarcina de a decide dacă își exercita competența de a adopta acte delegate, cu excepția cazului în care o dispoziție a unui act legislativ de bază îi impunea o obligație clară, precisă și necondiționată de a adopta un act delegat specific înainte de o dată precisă, ceea ce nu era cazul împuternicirii prevăzute la articolul 33 alineatul (3) din DSA. Comisia a adăugat că, astfel, această dispoziție prevedea pur și simplu că dispunea de posibilitatea de a adopta acte delegate pentru a completa dispozițiile DSA prin stabilirea metodei de calcul al NMDA. În concluzie, Comisia a amintit că, în orice caz, adoptarea unui act delegat în temeiul articolului 33 alineatul (3) din DSA necesita o consultare prealabilă a Comitetului european pentru servicii digitale, care nu ar fi fost însă constituit înainte de 17 februarie 2024.

29

Tribunalul va examina dacă DSA permite recurgerea la o metodologie comună de calcul al NMDA (primul aspect al primului motiv), înainte de a aprecia dacă, în speță, Comisia a încălcat articolul 43 din regulamentul menționat prin adoptarea unei astfel de metodologii în cadrul unui act de punere în aplicare.

30

În primul rând, trebuie să se constate că nicio dispoziție din DSA sau din Regulamentul delegat 2023/1127 nu împiedică Comisia să urmeze o anumită metodologie pentru calculul NMDA. În plus, trebuie arătat, asemenea Comisiei, că elementul pertinent în vederea aplicării articolului 43 din DSA nu este NMDA în termeni absoluți ai fiecărui serviciu desemnat, ci valoarea sa relativă în raport cu celelalte servicii desemnate.

31

În speță, Comisia putea în mod valabil să aibă îndoieli cu privire la coerența de ansamblu a metodelor de calcul al NMDA utilizate de diferiții furnizori, cu atât mai mult cu cât nu dispunea de datele unora dintre aceștia.

32

Rezultă că aceasta era îndreptățită să utilizeze o metodologie comună deopotrivă din motive de transparență și de egalitate de tratament a furnizorilor menționați, ținând seama de faptul că, în temeiul articolului 43 din DSA, repartizarea costurilor de supraveghere trebuie să fie proporțională cu NMDA al fiecărui serviciu desemnat, astfel încât primul aspect trebuie înlăturat.

33

Pe de altă parte, întrucât rezultă din modul de redactare a articolului 4 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul delegat 2023/1127 (a se vedea punctul 22 de mai sus) că acesta nu impune nicio ierarhie între cele trei surse de informații indicate, acestea fiind prezentate în mod clar ca provenind dintr‑o alternativă, Comisia nu era obligată în speță să privilegieze sau să ignore una dintre ele. Prin urmare, Comisia a decis în mod întemeiat să se bazeze pe „orice alte informații aflate la dispoziția [acesteia]” în sensul dispoziției menționate mai sus.

34

În al doilea rând, din economia generală și din obiectivele DSA reiese că noțiunea de „NMDA” trebuie înțeleasă în mod uniform și coerent, independent de contextul și de finalitatea punerii sale în aplicare, fapt confirmat de altfel de considerentul (77) al regulamentului menționat. Într‑adevăr, dacă intenția legiuitorului era de a prevedea regimuri juridice distincte după cum finalitatea utilizării NMDA era desemnarea unui serviciu ca fiind PFM sau MCFM sau calculul taxei de supraveghere, el ar fi prevăzut acest lucru în mod expres potrivit unor termeni clari și preciși.

35

Așadar, deși Comisia are, desigur, dreptul de a adopta o metodologie comună de calcul al NMDA, ea nu se poate sustrage totuși de la controlul procedurii de adoptare a actelor delegate, așa cum este prevăzută în special la articolul 87 alineatele (4) și (6) din DSA, limitându‑se la a anexa această metodologie comună la fiecare act de punere în aplicare.

36

Astfel, în conformitate cu articolul 43 alineatul (4) din DSA, Comisia este obligată să adopte acte delegate pentru stabilirea metodologiei și a procedurilor detaliate pentru stabilirea taxelor individuale anuale de supraveghere ale fiecărui furnizor și, potrivit articolului 43 alineatul (5) litera (b) din același regulament, aceste taxe trebuie să fie proporționale cu NMDA ai fiecărei PFM sau ai fiecărui MCFM.

37

În plus, articolul 4 din Regulamentul delegat 2023/1127 precizează modalitățile de stabilire a valorii de bază, pentru fiecare serviciu, prin intermediul unei formule care conține printre altele coeficientul (U), a cărui valoare corespunde NMDA pentru fiecare serviciu în cauză, fără a include însă în acesta o metodă de calcul al NMDA ca atare.

38

Or, întrucât calculul NMDA era necesar pentru stabilirea taxei de supraveghere a fiecărui serviciu în temeiul articolului 43 alineatul (5) litera (b) din DSA, Comisia l‑a calculat întemeindu‑se pe o „metodologie comună”, pe care a anexat‑o însă la decizia atacată, precum și la actele de punere în aplicare adresate celorlalți furnizori de servicii desemnați (a se vedea considerentul 32 al deciziei atacate).

39

Deși este adevărat că, așa cum subliniază Comisia, contrar articolului 33 alineatul (3) din DSA, articolul 43 din același regulament nu vizează în mod explicit adoptarea unui act delegat pentru stabilirea metodologiei de calcul al NMDA, nu este mai puțin adevărat că articolul menționat impune Comisiei o obligație de a se asigura că taxele anuale de supraveghere sunt proporționale cu NMDA al fiecărui serviciu desemnat, stabilind în același timp metodologia și procedurile care trebuie utilizate pentru stabilirea acestora în cadrul unui act delegat, iar nu al unui act de punere în aplicare.

40

Cu alte cuvinte, dintr‑o interpretare contextuală și sistematică a dispozițiilor relevante ale DSA reiese că, deși nu se referă în mod explicit la metodologia menționată la articolul 33 din DSA, articolul 43 din același regulament creează o legătură explicită între metodologia de stabilire a taxelor anuale de supraveghere, care nu poate fi prevăzută decât prin adoptarea unui act delegat, și NMDA al serviciilor desemnate în raport cu care trebuie stabilite taxele.

41

În consecință, metodologia pentru calcularea NMDA este inerentă stabilirii taxei de supraveghere și trebuie considerată un element esențial și indispensabil al acestuia din urmă.

42

În al treilea rând, în ceea ce privește argumentul Comisiei întemeiat pe faptul că articolul 4 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul delegat 2023/1127 furnizează suficiente detalii privind calculul NMDA, este necesar să se constate, asemenea reclamantei, că dispoziția menționată nu conține mai multe detalii privind acest calcul decât cele furnizate de DSA însuși. Astfel, deși articolul 4 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul delegat 2023/1127 și ultima teză a articolului 33 alineatul (4) primul paragraf din DSA au finalități diferite, și anume calculul NMDA pentru stabilirea taxelor și, respectiv, pentru desemnarea PFM sau a MCFM, este necesar să se constate că sursele de informații indicate în aceste două dispoziții pentru obținerea NMDA sunt identice.

43

Prin urmare, în măsura în care, așa cum s‑a amintit la punctul 41 de mai sus, calculul NMDA este un element esențial și indispensabil pentru stabilirea redevenței, obligația Comisiei, prevăzută la articolul 43 alineatul (4) din DSA, de a stabili „în detaliu”, într‑un act delegat, metodologia și procedurile pentru stabilirea taxelor determină, în mod implicit, dar necesar, obligația de a stabili într‑un astfel de act cel puțin elemente suficient de detaliate ale metodei de calcul al NMDA.

44

În orice caz, articolul 43 alineatul (4) din DSA impune în esență Comisiei să precizeze și să concretizeze DSA dezvoltând, într‑un act delegat, detalii care nu au fost definite de legiuitor (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 17 martie 2016, Parlamentul/Comisia,C‑286/14, EU:C:2016:183, punctul 50). Or, în măsura în care, în Regulamentul delegat 2023/1127, Comisia se limitează să indice, în general, trei surse de informare, și anume datele comunicate de furnizor în temeiul articolului 24 alineatul (2) din DSA, informațiile solicitate în temeiul articolului 24 alineatul (3) din DSA și orice altă informație de care dispune, nu se poate considera că Comisia a respectat articolul 43 alineatul (4) din DSA.

45

Pe de altă parte, limitându‑se la a afirma, în ședință, că introducerea unei metodologii de calcul al NMDA prea detaliate într‑un act delegat nu ar fi adecvată și că o astfel de soluție ar fi „contraproductivă”, întrucât aceasta ar determina riscul unei obligații de a actualiza metodologia respectivă de la un an la altul, în special în lumina unor noi soluții de estimare, Comisia nu a demonstrat corespunzător cerințelor legale în ce mod metodologia comună anexată la decizia atacată ar fi excesiv de detaliată având în vedere modul de redactare totuși clar și precis al articolului 43 alineatul (4) din DSA.

46

În aceste condiții, un astfel de argument ar fi contrar și considerentului (77) al DSA, potrivit căruia „calcularea [NMDA] poate fi influențată de evoluțiile pieței și evoluțiile tehnice, deci, prin urmare, Comisia ar trebui să fie împuternicită să completeze dispozițiile […] regulament[ului menționat] prin adoptarea unor acte delegate prin care să stabilească metodologia de calculare a numărului de destinatari activi ai unei platforme online”.

47

În continuare, nu poate fi admis argumentul, invocat de Comisie în ședință, potrivit căruia alegerea de a nu include informații detaliate în Regulamentul delegat 2023/1127 ar răspunde unei preocupări legate de protecția secretului comercial și a datelor confidențiale ale societăților terțe utilizate pentru efectuarea calculului NMDA. Astfel, pe de o parte, Comisia nu a demonstrat în ce mod confidențialitatea anumitor date ar fi mai protejată într‑un act de punere în aplicare precum decizia atacată decât într‑un act delegat. Pe de altă parte, trebuie să se constate că, în orice caz, informațiile confidențiale la care face referire Comisia nu figurează nici în Regulamentul delegat 2023/1127, nici în metodologia comună, anexată la decizia atacată, astfel încât acest argument nu poate fi decât înlăturat.

48

În aceste condiții, în măsura în care NMDA este atât un element esențial al metodologiei de stabilire a taxei de supraveghere, cât și o noțiune care trebuie înțeleasă în mod uniform și coerent în ansamblul DSA (a se vedea punctul 34 de mai sus), din articolul 43 alineatul (3) din DSA coroborat cu articolul 33 alineatul (3) din regulamentul menționat rezultă că, prin adoptarea metodologiei de calcul al NMDA într‑un act de punere în aplicare, iar nu într‑un act delegat, Comisia a încălcat articolul 43 alineatele (3)-(5) și articolul 87 din DSA.

49

Această concluzie nu poate fi repusă în discuție prin celelalte argumente ale Comisiei.

50

Astfel, primo, contrar celor pretinse de Comisie, metodologia comună care a fost anexată la decizia atacată nu poate fi considerată o simplă explicație motivată a modului în care a fost calculat NMDA, ci, după cum atestă însuși titlul anexei, o veritabilă metodologie de calcul detaliată.

51

Deși poate servi la înțelegerea raționamentului urmat de Comisie și este comună tuturor furnizorilor, după cum a subliniat Comisia în ședință, nu este mai puțin adevărat că o astfel de metodologie, prin modul său de redactare, prin conținutul și prin lungimea sa, prezintă caracteristicile unui document cu caracter general care are vocația de a se aplica tuturor furnizorilor, iar nu un simplu element al motivării deciziei atacate.

52

Secundo, trebuie arătat că, întrucât nicio dispoziție din DSA și nici din Regulamentul delegat 2023/1127 nu prevede o împuternicire în favoarea Comisiei pentru a completa sau a concretiza metodologia și procedurile prevăzute la articolul 43 alineatul (4) din DSA, prin intermediul unui act de punere în aplicare, faptul că a anexat metodologia comună la decizia atacată este de asemenea lipsit de orice temei juridic.

53

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se admită cel de al cincilea motiv și, în consecință, să se anuleze decizia atacată, fără a fi necesar să se examineze celelalte argumente, critici sau motive invocate de reclamantă și să se statueze cu privire la cererea de adoptare a unor măsuri de organizare a procedurii formulată de aceasta.

54

Comisia solicită Tribunalului să mențină, în cazul în care acesta ar anula articolul 5 alineatul (2) sau (4) din Regulamentul delegat 2023/1127 sau decizia atacată, efectele regulamentului menționat sau ale deciziei atacate până la adoptarea de către Comisie a măsurilor necesare pentru remedierea viciilor constatate. Această suspendare ar fi necesară, dat fiind că o astfel de anulare ar avea incidență asupra nivelului taxelor datorate și deja plătite, pentru anul 2023, de ceilalți furnizori de servicii desemnați, precum și asupra nivelului global al resurselor de care dispune Comisia și pe care le‑ar fi utilizat deja pentru a‑și îndeplini misiunile de supraveghere.

55

Reclamanta susține că o limitare în timp a efectelor unei eventuale anulări a deciziei atacate nu este justificată prin simplul fapt că hotărârea care urmează să fie pronunțată ar avea ca efect retroactiv rambursarea taxei de supraveghere plătite în așteptarea adoptării unei noi decizii. În plus, aceasta apreciază că hotărârea care urmează să fie pronunțată nu va avea efecte directe în privința celorlalte acte de punere în aplicare adoptate de Comisie.

56

În conformitate cu articolul 264 primul paragraf TFUE, în cazul în care acțiunea este întemeiată, Tribunalul declară actul atacat nul și neavenit.

57

În temeiul articolului 266 primul paragraf TFUE, revine în acest caz instituției emitente a actului anulat sarcina de a lua măsurile impuse de executarea hotărârii de anulare.

58

Cu toate acestea, potrivit articolului 264 al doilea paragraf TFUE, instanța Uniunii poate indica, în cazul în care consideră că este necesar, care sunt efectele actului anulat care trebuie considerate definitive. În această privință, reiese din jurisprudență că, pentru a‑și exercita puterea pe care i‑o conferă această dispoziție, instanța Uniunii ia în considerare respectarea principiului securității juridice și a altor interese publice sau private (a se vedea Hotărârea din 25 februarie 2021, Comisia/Suedia,C‑389/19 P, EU:C:2021:131, punctul 72 și jurisprudența citată; a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea din 22 decembrie 2008, Régie Networks,C‑333/07, EU:C:2008:764, punctul 122).

59

Astfel, articolul 264 al doilea paragraf TFUE a fost interpretat în sensul că, din motive de securitate juridică, dar și din motive care urmăresc evitarea unei discontinuități sau a unui regres în punerea în aplicare a politicilor desfășurate sau susținute de Uniune, permite menținerea pentru un termen rezonabil a efectelor unui act anulat [a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 12 februarie 2025, de Volksbank/SRB (Contribuții ex ante 2018), T‑406/18, EU:T:2025:151, punctul 104 și jurisprudența citată].

60

În speță, deși decizia atacată a fost adoptată cu încălcarea articolului 43 alineatul (4) din DSA, așa cum reiese din cuprinsul punctului 48 de mai sus, Tribunalul nu a constatat, în schimb, nicio eroare care să afecteze obligația în sine a reclamantei de a plăti taxa de supraveghere pentru anul 2023.

61

În aceste condiții, anularea deciziei atacate fără a prevedea menținerea efectelor sale până la înlocuirea sa cu o nouă decizie ar fi de natură să aducă atingere punerii în aplicare a articolului 43 din DSA, care prevede că Comisia percepe de la furnizorii de PFM și de MCFM o taxă anuală de supraveghere, al cărei cuantum total acoperă cheltuielile efectuate de Comisie pentru îndeplinirea misiunilor de supraveghere care i‑au fost încredințate de DSA (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Landesbank Baden Württemberg și SRB, C‑584/20 P și C‑621/20 P, EU:C:2021:601, punctul 177). Astfel, în cazul în care Comisia ar fi obligată să ramburseze, cu efect imediat, cuantumul taxei de supraveghere a reclamantei, ca și cuantumurile taxelor altor furnizori, precum cei care au introdus o acțiune similară întemeiată pe aceleași motive cu cele admise în prezenta acțiune, deși acești furnizori rămân în principiu supuși obligației de a plăti taxele menționate, o asemenea rambursare ar risca să priveze Comisia de mijloacele financiare necesare pentru a îndeplini misiunile de supraveghere care i‑au fost încredințate de DSA.

62

Pe de altă parte, trebuie arătat că, ținând seama de motivele care justifică anularea deciziei atacate, și anume faptul că Comisia a utilizat o metodologie comună privind calculul NMDA prin anexarea acesteia la actele de punere în aplicare, Comisia nu va fi în măsură să adopte o nouă decizie prin care să impună reclamantei plata taxei de supraveghere fără să stabilească în prealabil metodologia pentru calcularea NMDA prin intermediul unui act delegat. Într‑adevăr, revine Comisiei, în temeiul articolului 266 alineatul (1) TFUE, sarcina de a stabili consecințele necesare ale anulării deciziei atacate ținând seama nu numai de dispozitivul prezentei hotărâri, ci și de motivele care constituie susținerea necesară a acestuia, în sensul că sunt indispensabile pentru a determina sensul exact a ceea ce s‑a statuat în dispozitiv (a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 noiembrie 2007, Italia/Comisia, C‑417/06 P, nepublicată, EU:C:2007:733, punctul 50 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 14 iulie 2016, Letonia/Comisia,T‑661/14, EU:T:2016:412, punctul 90). Astfel, o nouă decizie de stabilire a taxei de supraveghere aplicabile Facebook și Instagram pentru anul 2023 nu ar putea fi adoptată, dacă este cazul, decât în urma unei modificări a Regulamentului delegat 2023/1127 sau a adoptării unui nou act delegat de stabilire a metodologiei pentru calcularea NMDA, ceea ce, în stadiul actual, ar putea, pe de altă parte, să aibă impact și asupra stabilirii taxelor de supraveghere în actele de punere în aplicare adoptate pentru anul 2024.

63

În consecință, respingerea cererii de menținere a efectelor deciziei atacate ar risca să aducă atingere securității juridice și bunei puneri în aplicare a misiunilor de supraveghere pe care DSA le încredințează Comisiei.

64

În aceste împrejurări, este necesar să se mențină efectele deciziei atacate până la adoptarea măsurilor necesare pe care le presupune executarea prezentei hotărâri, și aceasta într‑un termen rezonabil, care nu poate depăși 12 luni de la data la care prezenta hotărâre rămâne definitivă.

65

Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

66

Întrucât Comisia a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor reclamantei.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera întâi extinsă)

declară și hotărăște: