–

pentru A-GmbH & Co. KG, de U. Reimer, Steuerberater;

–

pentru Comisia Europeană, de G. Gattinara și R. Pethke, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 14 litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 88/97 al Comisiei din 20 ianuarie 1997 privind autorizarea scutirii importurilor de anumite componente pentru biciclete originare din Republica Populară Chineză de la extinderea, prin Regulamentul (CE) nr. 71/97 al Consiliului, a taxei antidumping instituite prin Regulamentul (CEE) nr. 2474/93 (JO 1997, L 17, p. 17), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 512/2013 al Comisiei din 4 iunie 2013 (JO 2013, L 152, p. 1) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 88/97, astfel cum a fost modificat în 2013”).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între A-GmbH &Co. KG (denumită în continuare „importatorul”), pe de o parte, și Hauptzollamt C (Biroul Vamal Principal C, Germania), pe de altă parte, în legătură cu condițiile de import în Uniunea Europeană al anumitor componente pentru biciclete provenite din China, scutite de taxe antidumping extinse.

3

Consiliul Uniunii Europene a adoptat Regulamentul (CEE) nr. 2474/93 din 8 septembrie 1993 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile în Comunitate de biciclete originare din Republica Populară Chineză și de percepere definitivă a taxei antidumping provizorii (JO 1993, L 228, p. 1).

4

Pentru a evita eludarea măsurilor antidumping instituite prin Regulamentul nr. 2474/93 prin importul de componente pentru biciclete originare din China care sunt utilizate la asamblarea bicicletelor în Uniune, Consiliul a adoptat Regulamentul (CE) nr. 71/97 din 10 ianuarie 1997 de extindere a taxei antidumping definitive instituite prin Regulamentul (CEE) nr. 2474/93 asupra bicicletelor originare din Republica Populară Chineză, la importurile de anumite componente pentru biciclete originare din Republica Populară Chineză și de percepere a taxei extinse aplicate importurilor respective înregistrate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 703/96 (JO 1997, L 16, p. 55).

5

Considerentul (38) al Regulamentului nr. 71/97 enunță:

„Utilizarea finală care justifică o scutire de taxa antidumping va fi definită în raport cu (i) operațiunile de asamblare pentru care s-a dovedit că nu eludează taxa și (ii) utilizarea componentelor esențiale pentru biciclete în cantități reduse de către mici operatori, printre altele ca piese de schimb, operațiune care este puțin probabil să constituie eludare. În acest din urmă caz, importurile de componente esențiale pentru biciclete vor avea o importanță economică mai degrabă limitată și este puțin probabil să compromită taxa existentă, în sensul articolului 13 alineatul (2) litera (c) din regulamentul de bază în ceea ce privește cantitățile de biciclete care pot fi fabricate prin intermediul acestor componente importate.

Pentru a permite intermediarilor care nu importă direct componentele esențiale pentru biciclete să cumpere aceste componente de la importatori și să le revândă pentru utilizarea în operațiuni de asamblare care nu constituie o eludare, acest tip de tranzacții ar trebui de asemenea monitorizate în conformitate cu sistemul de control al utilizării finale.” [traducere neoficială]

6

Articolul 3 alineatul (1) și alineatul (2) a doua liniuță din acest regulament prevede:

„(1)   După consultarea Comitetului consultativ, Comisia va adopta într-un regulament măsurile necesare pentru a se asigura că importurile de componente esențiale pentru biciclete care nu constituie o eludare a taxei antidumping instituite prin Regulamentul (CEE) nr. 2474/93 sunt scutite de taxa extinsă menționată la articolul 2.

(2)   Regulamentul Comisiei va prevedea printre altele:

[…]

7

Considerentele (3) și (4) ale Regulamentului nr. 88/97 au următorul cuprins:

8

Articolul 14 din Regulamentul nr. 88/97, astfel cum a fost modificat in 2013, intitulat „Scutire sub rezerva controlului destinației finale”, prevede:

„În cazul în care importurile de componente esențiale pentru biciclete sunt declarate pentru punerea în liberă circulație de către o altă persoană decât o parte scutită de la data intrării în vigoare a regulamentului de referință, acestea sunt exceptate de la aplicarea taxei extinse dacă sunt declarate în conformitate cu structura Taric prevăzută în anexa III și sub rezerva condițiilor prevăzute la articolul 82 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 [al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (JO 1992, L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58)] și la articolele 291-304 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93, care se aplică mutatis mutandis, și în cazul în care:

9

Articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 88/97, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2023/611 al Comisiei din 17 martie 2023 (JO 2023, L 80, p. 67), prevede:

„În cazul în care se constată că părțile menționate la alineatul (1) au declarat pentru punerea în liberă circulație sau au primit livrări de cantități de componente esențiale pentru biciclete care depășesc pragul stabilit la articolul 14 litera (c) sau în cazul în care nu cooperează în cadrul examinării, nu se mai consideră că nu se încadrează în domeniul de aplicare al articolului 13 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/1036 [al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (JO 2016, L 176, p. 21)], iar orice autorizație de scutire acordată acestor părți se revocă retroactiv. […]”

10

Considerentele (23)-(25) ale Regulamentului de punere în aplicare 2023/611 enunță:

11

Articolul 211 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO 2013, L 269, p. 1) (denumit în continuare „Codul vamal al Uniunii”), intitulat „Autorizația”, prevede la alineatul (1) litera (a):

„O autorizație din partea autorităților vamale se solicită pentru următoarele:

12

Articolul 254 din Codul vamal al Uniunii, intitulat „Regimul de destinație finală”, prevede la alineatul (1):

Regimul de destinație finală permite punerea în liberă circulație a mărfurilor cu scutire sau reducere de taxe datorită utilizării lor specifice.”

13

În cadrul activității sale, importatorul importă din China diferite piese pentru bicicletă. În acest temei, el este titularul de mai mulți ani al unei autorizații de destinație finală, eliberată de Biroul Vamal Principal C. Această autorizație, acordată în temeiul articolului 254 din Codul vamal al Uniunii, îi permite, în conformitate cu alineatul (1) al articolului menționat, să efectueze punerea în liberă circulație în Uniune a mărfurilor cu scutire totală sau parțială de taxe datorită utilizării lor specifice.

14

Autorizarea menționată viza inițial:

15

Autorizația respectivă menționa că, în fiecare lună, mai puțin de 300 de unități pe tip de componente esențiale pentru biciclete puteau fi declarate pentru nevoi proprii sau transferate de o anumită parte altor părți (clienți finali). Cu toate acestea, în urma unor modificări succesive efectuate de administrația vămilor, autorizația a încetat să vizeze scutirea corespunzătoare celei menționate la articolul 14 litera (c) din Regulamentul nr. 88/97, astfel cum a fost modificat în 2013.

16

În anul 2018, importatorul a solicitat administrației vamale, în temeiul articolului 211 alineatul (1) litera (a) din Codul vamal al Uniunii, o extindere a aceleiași autorizații, cu efect retroactiv de la 1 ianuarie 2018, pentru a fi vizată scutirea prevăzută la articolul 14 litera (c) din Regulamentul nr. 88/97, astfel cum a fost modificat în 2013.

17

În această privință, el a arătat că dispoziția menționată autoriza scutirea de taxa antidumping extinsă în special atunci când, lunar, mai puțin de 300 de unități pentru fiecare tip de componente esențiale pentru biciclete sunt „livrate” unei părți. Potrivit importatorului, această ipoteză de scutire ar trebui înțeleasă în sensul că, în cadrul activității unui importator care importă componente pentru biciclete pentru a le livra diferiților săi clienți, acesta este autorizat să importe lunar și pentru fiecare client 299 de unități pentru fiecare tip de componente esențiale pentru biciclete, fiind scutit de taxe antidumping pentru acestea.

18

Întrucât administrația vamală a respins această cerere, importatorul a formulat o acțiune împotriva deciziei de respingere a acestei administrații la Finanzgericht (Tribunalul Fiscal, Germania), care a respins această acțiune și a confirmat refuzul extinderii autorizației de destinație finală al cărei titular este importatorul.

19

Această instanță a apreciat că scutirea prevăzută la articolul 14 litera (c) din Regulamentul nr. 88/97, astfel cum a fost modificat în 2013, nu era prevăzută decât pentru operatorii la scară mică și că ar trebui, așadar, să se limiteze la situații în care mai puțin de 300 de unități sunt livrate în total tuturor clienților importatorului în cauză. Această interpretare ar fi confirmată de articolul 3 alineatul (2) a doua liniuță din Regulamentul nr. 71/97, potrivit căruia, în esență, regulamentul de scutire pe care Comisia îl va adopta va trebui să prevadă „autorizarea scutirii și controlul importurilor de componente esențiale pentru biciclete, în special de către intermediari sau, având în vedere utilizarea lor în cantități mici, de către operatori la scară mică”.

20

Importatorul a formulat recurs împotriva deciziei Finanzgericht (Tribunalul Fiscal) la Bundesfinanzhof (Curtea Federală Fiscală, Germania), care este instanța de trimitere.

21

În acest sens, el a arătat că noțiunea de „operatori la scară mică”, în sensul acestei din urmă dispoziții, nu este definită de reglementarea în vigoare și că obiectivul Regulamentului nr. 88/97 constă numai în evitarea unei eludări a taxei antidumping în ipoteza în care mai multe întreprinderi care declară mărfuri livrează unui client cantități din acestea care, în ansamblu, depășesc pragul prevăzut. Astfel, în scopul scutirii de taxa antidumping, nu ar trebui să se determine care este volumul de componente esențiale pentru biciclete vândute de întreprinderile intermediare altor operatori, ci cantitatea lunară livrată în final fiecărui client final. Pe de altă parte, pragul de „mai puțin de 300 de unități pentru fiecare tip de componente esențiale pentru biciclete”, lunar, ar constitui o franciză care dă naștere scutirii a 299 dintre aceste unități chiar și în cazul depășirii pragului menționat, iar nu o valoare limită care ar avea drept consecință faptul că nu s-ar aplica nicio scutire dacă o parte declară și livrează lunar mai mult de 299 dintre unitățile menționate.

22

Instanța de trimitere consideră că soluționarea litigiului cu care este sesizată depinde de chestiunea de a ști care importuri de componente esențiale pentru biciclete sunt scutite de taxa antidumping extinsă și, în această privință, își exprimă îndoielile cu privire la interpretarea articolului 14 litera (c) din Regulamentul nr. 88/97, astfel cum a fost modificat în 2013.

23

În primul rând, aceasta ridică problema dacă scutirea prevăzută de această dispoziție poate fi combinată cu o altă scutire, în sensul acestui articol 14 litera (a) și/sau litera (b). În această privință, instanța de trimitere consideră că, dacă scutirile de taxa antidumping extinsă prevăzute la literele (a) și (b) ale articolului 14 din regulamentul menționat pot fi coroborate cu scutirea prevăzută la litera (d) a acestui articol, este pentru că fiecare dintre acestea privesc destinatari de produse și operațiuni de asamblare diferite și, prin urmare, nu se pot suprapune. În schimb, o parte ar putea să încalce obiectivul Regulamentului nr. 88/97 care constă în a scuti doar importurile cu o importanță economică minimă în măsura în care, recurgând la scutiri în temeiul articolului 14 literele (a) și/sau (b) din Regulamentul 88/97, astfel cum a fost modificat în 2013, coroborate cu cea menționată la articolul 14 litera (c) din același regulament, cu modificările ulterioare, ar putea importa în fiecare lună un număr de unități mai mare de 299 de unități de componente esențiale pentru biciclete, scutite de taxa antidumping.

24

În al doilea rând, instanța de trimitere ridică problema dacă, având în vedere articolul 14 litera (c) din Regulamentul nr. 88/97, astfel cum a fost modificat în 2013, autorizația de destinație finală poate prevedea o scutire de taxa antidumping extinsă pentru mai puțin de 300 de unități pentru fiecare tip de componente esențiale pentru biciclete, pentru fiecare client și în fiecare lună, sau dacă acest prag maxim se aplică tuturor clienților. Ea arată că modul de redactare a acestei dispoziții nu furnizează indicații în această privință și că o interpretare largă a acesteia ar putea conduce la eludarea taxei antidumping. Aceasta arată de asemenea că modul în care o parte își desfășoară afacerile sau intervine pe piață ar trebui să fie lipsit de pertinență în cadrul examinării acestui aspect.

25

În al treilea rând, instanța de trimitere ridică problema dacă pragul de „mai puțin de 300 de unități pentru fiecare tip de componente esențiale pentru biciclete” lunar, în sensul articolului 14 litera (c) din Regulamentul nr. 88/97, astfel cum a fost modificat în 2013, constituie o valoare limită, având drept consecință faptul că scutirea de taxa antidumping extinsă dispare în întregime dacă o parte declară și livrează mai mult de 299 de unități pe lună. Ar pleda în favoarea acestei interpretări intenția legiuitorului Uniunii de a face ca micii importatori sau destinatarii produselor să beneficieze de scutirea prevăzută de această dispoziție.

26

În aceste condiții, Bundesfinanzhof (Curtea Federală Fiscală) hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

27

Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 14 litera (c) din Regulamentul nr. 88/97, astfel cum a fost modificat în 2013, trebuie interpretat în sensul că scutirea de taxa antidumping extinsă pe care o prevede poate fi combinată, în aceeași autorizație de destinație finală, în sensul articolului 254 din Codul vamal al Uniunii, cu o altă scutire, în temeiul articolului 14 litera (a) și/sau litera (b) din acest regulament, cu modificările ulterioare.

28

Potrivit jurisprudenței constante a Curții, în vederea interpretării unei dispoziții de drept al Uniunii, trebuie să se țină seama nu numai de termenii utilizați, ci și de contextul în care apare aceasta, precum și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte (Hotărârea din 14 martie 2024, VR Bank Ravensburg-Weingarten, C‑536/22, EU:C:2024:234, punctul 35 și jurisprudența citată).

29

În primul rând, în ceea ce privește modul de redactare a dispozițiilor în cauză, trebuie să se constate că nici articolul 254 din Codul vamal al Uniunii, care este vizat în mod expres în prima întrebare, nici articolul 211 din acest cod, ambele referitoare la autorizația de destinație finală, nu se opun ca o autorizație de destinație finală să poată prevedea combinarea mai multor tipuri de scutiri de taxa antidumping.

30

De asemenea, întrucât diferitele tipuri de exceptare prevăzute la articolul 14 literele (a)-(c) din Regulamentul nr. 88/97, astfel cum a fost modificat în 2013, sunt menționate succesiv, legate prin conjuncția „sau”, nu se poate deduce din utilizarea acestei conjuncții că un tip de scutire exclude în mod necesar un alt tip de scutire. Astfel, deși un motiv de scutire poate constitui prin el însuși temeiul beneficiului regimului de scutire de taxe antidumping extinse, acest lucru nu poate exclude ca mai multe motive de scutire să fie vizate de aceeași autorizație de destinație finală în temeiul articolelor 211 și 254 din Codul vamal al Uniunii.

31

În al doilea rând, trebuie arătat că, având în vedere considerentul (38) al Regulamentului nr. 71/97, care expune motivele care justifică punerea în aplicare a scutirilor de taxe antidumping extinse, precum și considerentul (4) al Regulamentului nr. 88/97, economia generală a articolului 14 literele (a)-(c) din Regulamentul nr. 88/97, astfel cum a fost modificat în 2013, pare să fie legată de obiectivul acestui din urmă regulament, care constă în autorizarea importurilor de componente esențiale pentru biciclete, scutite de taxe antidumping extinse, care au o importanță economică mai degrabă limitată.

32

Prin urmare, este puțin probabil ca punerea în aplicare coroborată a unor astfel de scutiri să compromită obiectivul urmărit prin instituirea taxelor antidumping, având în vedere atât cantitățile de biciclete care pot fi fabricate prin intermediul acestor componente esențiale importate, cât și caracterul limitat din punct de vedere economic al importurilor care sunt efectuate fiind scutite de aceste taxe.

33

Având în vedere considerațiile care precedă, este necesar să se răspundă la prima întrebare că articolul 14 litera (c) din Regulamentul nr. 88/97, astfel cum a fost modificat în 2013, trebuie interpretat în sensul că scutirea de taxa antidumping extinsă pe care o prevede poate fi combinată, în aceeași autorizație de destinație finală, în sensul articolului 254 din Codul vamal al Uniunii, cu o altă scutire, în temeiul articolului 14 litera (a) și/sau litera (b) din acest regulament, cu modificările ulterioare.

34

Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 14 litera (c) din Regulamentul nr. 88/97, astfel cum a fost modificat în 2013, trebuie interpretat în sensul că autorizația de destinație finală, în sensul articolului 254 din Codul vamal al Uniunii, poate să prevadă o scutire de taxa antidumping extinsă pentru mai puțin de 300 de unități pentru fiecare tip de componente esențiale pentru biciclete pentru fiecare client și în fiecare lună sau dacă acest prag privește toți clienții titularului acestei autorizații.

35

De la bun început, trebuie amintit că, în Hotărârea din 29 iulie 2010, Isaac International (C‑371/09, EU:C:2010:458, punctele 33 și 34), Curtea a statuat deja că articolul 14 litera (c) din Regulamentul nr. 88/97, astfel cum a fost modificat în 2013, care instituie o exceptare de minimis în favoarea anumitor operatori, „prevede o limită cantitativă lunară și precizează că numărul de unități se calculează luându‑se în considerare toate părțile care sunt asociate sau care au încheiat angajamente de compensare cu importatorul sau cu declarantul”.

36

Astfel, s-a reținut în esență că această excepție de minimis stabilește un număr maxim de unități pentru fiecare tip de componente esențiale pentru biciclete, și anume mai puțin de 300 de unități, care pot fi importate în fiecare lună de un importator care nu este scutit, în temeiul articolului 14 litera (c) din Regulamentul nr. 88/97, astfel cum a fost modificat în 2013, indiferent de numărul de întreprinderi/persoane cărora le livrează ulterior aceste unități.

37

O astfel de interpretare este conformă cu obiectivul Regulamentului nr. 88/97, care constă în a nu autoriza scutiri de taxe antidumping extinse decât dacă nu compromit obiectivele urmărite prin instituirea taxelor menționate. Or, a autoriza importuri scutite de astfel de taxe, limitate desigur la mai puțin de 300 de unități pentru fiecare tip de componente esențiale pentru biciclete, în fiecare lună și pentru fiecare client, care ar putea fi livrate unui număr potențial nelimitat de clienți, ar putea compromite aceste obiective.

38

Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la a doua întrebare că articolul 14 litera (c) din Regulamentul nr. 88/97, astfel cum a fost modificat în 2013, trebuie interpretat în sensul că autorizația de destinație finală, în sensul articolului 254 din Codul vamal al Uniunii, poate să prevadă o scutire de taxa antidumping extinsă pentru mai puțin de 300 de unități pentru fiecare tip de componente esențiale pentru biciclete în fiecare lună și pentru toți clienții titularului acestei autorizații.

39

Prin intermediul celei de a treia întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 14 litera (c) din Regulamentul nr. 88/97, astfel cum a fost modificat în 2013, trebuie interpretat în sensul că depășirea pragului de „mai puțin de 300 de unități pentru fiecare tip de componente esențiale pentru biciclete”, lunar, implică faptul că o parte care declară și care livrează mai mult de 299 de unități pe lună nu beneficiază de nicio scutire de taxe antidumping extinse în temeiul dispoziției menționate.

40

Mai întâi, din modul de redactare a articolului 14 litera (c) din Regulamentul nr. 88/97, astfel cum a fost modificat în 2013, nu reiese că pragul de „mai puțin de 300 de unități pe tip de componente esențiale pentru biciclete”, lunar, ar constitui o franciză care, în caz de depășire, ar conduce, până la acest prag, la scutirea de taxele antidumping extinse.

41

În schimb, din articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 88/97, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de punere în aplicare 2023/611, rezultă printre altele că, atunci când părțile au declarat pentru punerea în liberă circulație sau au primit livrări de cantități de componente esențiale pentru biciclete care depășesc pragul prevăzut la acest articol 14 litera (c), orice autorizație de scutire acordată acestor părți se revocă retroactiv. Rezultă de aici că pragul menționat constituie o valoare a cărei depășire lipsește complet partea respectivă de o astfel de scutire.

42

Desigur, astfel cum arată Comisia în observațiile sale scrise, această evoluție a reglementării Uniunii a permis să se aducă o clarificare având în vedere practicile divergente ale autorităților vamale naționale. Cu toate acestea, din considerentul (23) al Regulamentului de punere în aplicare nr. 2023/611 reiese că același prag trebuie considerat ca fiind, de la stabilirea sa prin Regulamentul nr. 88/97, în versiunea sa inițială, o valoare a cărei depășire determină revocarea scutirii. Pe de altă parte, acest lucru este confirmat de considerentul (24) al acestui regulament de punere în aplicare, care enunță că „pragul [de minimis] trebuie să fie menționat explicit în Regulamentul [nr. 88/97]”, iar aceasta „[p]entru a asigura securitatea juridică și transparența”, precum și de considerentul (25) al regulamentului menționat.

43

În continuare, după cum arată instanța de trimitere și astfel cum reiese din considerentul (4) al Regulamentului nr. 88/97, scutirea în temeiul regimului de destinație finală a fost instituită pentru a permite importuri sau livrări în cantități mici, care au o importanță economică limitată. Or, a permite operatorilor economici care efectuează importuri sau revânzări importante să beneficieze în mod automat de o scutire, cel puțin parțială, cu privire la astfel de operațiuni ar aduce atingere obiectivului urmărit de reglementarea antidumping.

44

În sfârșit, instanța de trimitere face referire la Hotărârea din 12 mai 2021, Hauptzollamt B (Caviar de sturion) (C‑87/20, EU:C:2021:382). În această hotărâre, Curtea a considerat că valoarea de 125 de grame de caviar de sturion per persoană, a cărei introducere nu este condiționată de prezentarea unui permis de import, constituie o valoare-limită, întemeindu-se în special pe faptul că dispoziția în cauză trebuie considerată o derogare care trebuie, ca atare, să facă obiectul unei interpretări stricte.

45

Situația de fapt din cauza principală prezintă diferențe în raport cu cea din cauza în care s-a pronunțat această hotărâre, care privea protecția speciilor faunei și florei sălbatice, care sunt amenințate cu dispariția, prin controlul comerțului cu acestea, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 338/97 al Consiliului din 9 decembrie 1996 privind protecția speciilor faunei și florei sălbatice prin controlul comerțului cu acestea (JO 1997, L 61, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 3, p. 239).

46

Nu este mai puțin adevărat că reglementarea antidumping urmărește în speță să protejeze industria europeană din sectorul bicicletelor și că scutirile de taxe antidumping extinse, în temeiul Regulamentului nr. 88/97, nu sunt acordate decât pentru operațiunile care nu constituie o eludare, în special cele în favoarea micilor operatori economici. Astfel, trebuie să se considere că articolul 14 litera (c) din Regulamentul nr. 88/97, astfel cum a fost modificat în 2013, constituie o dispoziție derogatorie în favoarea micilor operatori economici a căror activitate, ținând seama de impactul său economic redus, nu intră în domeniul de aplicare al dispozițiilor care urmăresc evitarea eludării taxelor antidumping extinse.

47

Având în vedere ceea ce precedă, trebuie să se răspundă la a treia întrebare că articolul 14 litera (c) din Regulamentul nr. 88/97, astfel cum a fost modificat în 2013, trebuie interpretat în sensul că depășirea pragului de „mai puțin de 300 de unități pentru fiecare tip de componente esențiale pentru biciclete”, lunar, implică faptul că o parte care declară și care livrează mai mult de 299 de unități pe lună nu beneficiază de nicio scutire de taxe antidumping extinse în temeiul dispoziției menționate.

48

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șaptea) declară: