Cauza C‑371/24 [Comdribus] ( i )

HW

(cerere de decizie preliminară formulată de Cour d’appel de Paris)

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 19 martie 2026

„Trimitere preliminară – Protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal în materie penală în scopul combaterii infracțiunilor – Directiva (UE) 2016/680 – Articolul 10 – Prelucrarea de categorii speciale de date cu caracter personal – Colectarea de date biometrice – Luarea amprentelor digitale și fotografierea – Persoană cu privire la care există unul sau mai multe motive verosimile de a bănui că a săvârșit sau a încercat să săvârșească o infracțiune – Caracter strict necesar – Putere de apreciere – Obligația de motivare – Refuzul persoanei în cauză de a se supune colectării datelor sale biometrice – Legislație națională care permite urmărirea penală și condamnarea unei persoane pentru o infracțiune specifică prin care este sancționat acest refuz chiar în absența unei urmăriri penale sau a unei condamnări pentru infracțiunea care stă la baza colectării preconizate a acestor date”

1. Apropierea legislațiilor – Protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal în materie penală – Directiva 2016/680 – Prelucrarea de categorii speciale de date – Reglementare națională care prevede colectarea sistematică a datelor biometrice ale oricărei persoane bănuite în mod verosimil de săvârșirea unei infracțiuni sau de tentativa de a săvârși o infracțiune – Inadmisibilitate – Excepție – Domeniu de aplicare

   [Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 7 și 8; Directiva 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 1 alin. (1), art. 3 pct. 2 și 13, art. 4 alin. (1) lit. (a)-(c) și art. 8 și 10]

   (a se vedea punctele 23-44 și 51-54 și dispozitiv 1)

2. Apropierea legislațiilor – Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în materie penală – Directiva 2016/680 – Prelucrarea de categorii speciale de date – Reglementare națională care nu obligă autoritatea competentă să motiveze caracterul strict necesar al colectării datelor biometrice ale unei persoane bănuite în mod verosimil de săvârșirea unei infracțiuni sau de tentativa de a săvârși o infracțiune – Inadmisibilitate

   [Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47 și art. 52 alin. (1); Directiva 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 3 pct. 7 și 8, art. 4 alin. (1) lit. (a)-(c) și alin (4) și art. 10 și 54]

   (a se vedea punctele 65-75 și dispozitiv 2)

3. Apropierea legislațiilor – Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în materie penală – Directiva 2016/680 – Prelucrarea de categorii speciale de date – Reglementare națională care prevede urmărirea penală și condamnarea unei persoane pentru refuzul de a se supune colectării datelor sale biometrice, inclusiv în absența unei urmăriri penale sau a unei condamnări pentru infracțiunea care stă la baza acestei colectări – Admisibilitate – Condiții – Respectarea condiției caracterului strict necesar al colectării și a principiului proporționalității sancțiunii

   [Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 49 alin. (3); Directiva 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1), art. 4 alin. (1) lit. (a)-(c) și art. 8 și 10]

   (a se vedea punctele 82-91 și dispozitiv 3)

Rezumat

Sesizată cu titlu preliminar de cour d’appel de Paris (Curtea de Apel din Paris, Franța), Curtea aduce precizări cu privire la sfera noțiunii de caracter „strict necesar”, în sensul articolului 10 din Directiva 2016/680 ( 1 ), care încadrează colectarea datelor sensibile cu caracter personal, precum datele biometrice, în materie penală.

Cu ocazia unei acțiuni desfășurate la Paris în mai 2020 de activiști pentru climă, mai mulți participanți, printre care HW, au fost reținuți de forțele de ordine pentru organizarea unei manifestații nedeclarate. Aflat în stare de reținere, HW a refuzat printre altele să se supună prelevării de amprente digitale și fotografierii, deși a fost informat că acest refuz constituia o infracțiune. În septembrie 2021, tribunal correctionnel de Paris (Tribunalul Corecțional din Paris, Franța) l‑a achitat pe HW pentru faptele referitoare la infracțiunea de organizare a unei manifestații nedeclarate, însă l‑a declarat vinovat de infracțiunea de refuz de a se supune prelevării de amprente digitale și fotografierii și l‑a condamnat la plata unei amenzi de 300 de euro. HW și ministère public (Ministerul Public) au declarat apel împotriva acestei hotărâri la instanța de trimitere.

Această instanță constată că Curtea nu s‑a pronunțat încă cu privire la compatibilitatea cu condiția caracterului strict necesar, prevăzută de Directiva 2016/680, a unei legislații naționale care autorizează colectarea sistematică a datelor biometrice în simplul temei al unor suspiciuni plauzibile de a fi săvârșit sau de a fi încercat să săvârșească o infracțiune, fără punerea în mișcare prealabilă a acțiunii penale, pe de o parte, și a unei astfel de colectări de date pe baza refuzului de a se supune întocmirii unei fișe de semnalmente, independent de orice urmărire penală sau condamnare pentru infracțiunea aflată la originea colectării, pe de altă parte. Ea observă, în plus, că rămâne incert răspunsul la întrebarea dacă cerința motivării adecvate a caracterului strict necesar al colectării datelor biometrice și genetice ale unei persoane ține de o examinare prealabilă de către autoritatea competentă sau de o examinare a posteriori de către instanța sesizată cu legalitatea acestei colectări.

Aprecierea Curții

Mai întâi, Curtea constată că Directiva 2016/680 interzice colectarea sistematică a datelor biometrice ale oricărei persoane în privința căreia există unul sau mai multe motive verosimile de a bănui că a săvârșit sau a încercat să săvârșească o infracțiune, cu excepția cazului în care dreptul național definește scopurile specifice și concrete urmărite prin această colectare în mod adecvat și suficient de precis, iar autoritatea competentă este obligată să aprecieze, în fiecare caz în parte, dacă colectarea menționată este strict necesară pentru realizarea acestor scopuri.

În speță, Curtea arată că colectarea de date biometrice autorizată de legislația națională în cauză vizează toate persoanele cu privire la care există motive verosimile de a bănui că au săvârșit sau au încercat să săvârșească o infracțiune. Or, simplul fapt că există asemenea bănuieli nu este suficient pentru a prezuma că s‑a stabilit că o asemenea colectare este strict necesară în raport cu dreptul la respectarea vieții private și cu dreptul la protecția datelor cu caracter personal ( 2 ). Astfel, pe de o parte, în pofida existenței unor bănuieli verosimile, este posibil ca colectarea datelor biometrice să nu răspundă niciunei necesități concrete. Pe de altă parte, caracterul strict necesar al unei astfel de colectări trebuie, în orice caz, să fie apreciat în raport cu ansamblul elementelor pertinente.

Dacă legislația națională în cauză prevede o colectare sistematică a datelor biometrice care vizează orice persoană cu privire la care există motive verosimile de a bănui că a săvârșit sau a încercat să săvârșească o infracțiune, fără obligația ofițerului de poliție judiciară de a verifica și de a demonstra în fiecare caz în parte caracterul strict necesar al acestei colectări, această legislație ar fi contrară articolului 10 din Directiva 2016/680, întrucât ar conduce la o colectare nediferențiată și generalizată a unor astfel de date. Revine însă instanței naționale sarcina de a verifica dacă o astfel de legislație impune autorității de poliție judiciară un astfel de automatism și dacă punerea sa efectivă în aplicare nu conduce la o colectare sistematică.

În continuare, Curtea precizează că Directiva 2016/680 se opune unei legislații naționale care nu prevede obligația autorității competente de a motiva în mod adecvat, în fiecare caz, condiția caracterului strict necesar al unei colectări de date biometrice.

Astfel, această motivare este necesară pentru a‑i permite persoanei în cauză să își exercite dreptul la o cale de atac jurisdicțională efectivă ( 3 ). O asemenea motivare poate fi succintă, cu condiția să fie suficient de clară. Această obligație se impune cu atât mai mult cu cât permite instanței sesizate cu legalitatea colectării să își exercite controlul și decurge, pe de altă parte, din textul Directivei 2016/680. Astfel, existența unui asemenea control jurisdicțional nu poate suplini lipsa unei obligații a autorității competente de a motiva caracterul strict necesar al colectării datelor biometrice. Pe de altă parte, nu se poate considera că această obligație constituie o sarcină excesivă pentru autoritatea competentă.

În sfârșit, Curtea consideră că Directiva 2016/680 nu se opune unei legislații naționale care sancționează refuzul unei persoane de a permite colectarea datelor sale biometrice, în lipsa oricărei urmăriri penale sau condamnări a acesteia din urmă pentru infracțiunea pe care se întemeiază colectarea, cu condiția respectării caracterului strict necesar al colectării și a principiului proporționalității sancțiunii.

În această privință, pe de o parte, în măsura în care încercarea de a efectua o prelucrare a datelor cu caracter personal, precum cea care are loc atunci când o persoană refuză colectarea datelor sale biometrice, în scopuri penale intră în domeniul de aplicare al Directivei 2016/680, legalitatea sancționării acestui refuz depinde de conformitatea colectării cu cerințele acestei directive. O astfel de sancțiune nu este, așadar, posibilă decât dacă colectarea preconizată îndeplinește condiția caracterului strict necesar, apreciată în raport cu împrejurările din momentul în care această colectare este decisă de autoritățile competente. Lipsa urmăririi penale sau a condamnării persoanei în cauză pentru infracțiunea aflată la originea acestei colectări nu este în sine determinantă pentru respectarea acestei condiții.

Pe de altă parte, din moment ce o sancțiune penală pentru o infracțiune prin care este sancționat refuzul unei persoane de a consimți la colectarea datelor sale biometrice intră sub incidența dreptului Uniunii, ea trebuie să respecte principiul proporționalității. Acesta impune ca sancțiunea să fie adaptată gravității infracțiunii și ca la determinarea sancțiunii și a cuantumului amenzii să se țină seama de împrejurările speței, în special de comportamentul și de profilul persoanei interesate, de antecedentele sale judiciare și de gravitatea presupusei infracțiuni care stătea la baza colectării preconizate.

( i ) Numele prezentei cauze este un nume fictiv. El nu corespunde numelui real al niciuneia dintre părțile din procedură.

( 1 ) Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Deciziei cadru 2008/977/JAI a Consiliului (JO 2016, L 119, p. 89).

( 2 ) Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), articolele 7 și 8.

( 3 ) Prevăzut la articolul 47 din cartă și la articolul 54 din Directiva 2016/680.