Cauza C‑38/24 [Bervidi] ( i )

G. L.

împotriva

AB SpA

(cerere de decizie preliminară formulată de Corte suprema di cassazione)

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 11 septembrie 2025

„Trimitere preliminară – Politica socială – Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap – Articolele 2, 5 și 7 – Articolele 21, 24 și 26 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Directiva 2000/78/CE – Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă – Articolul 1 – Articolul 2 alineatul (1) și alineatul (2) litera (b) – Interzicerea discriminării pe motive de handicap – Discriminare indirectă – Diferență de tratament în privința unui angajat care nu are el însuși un handicap, dar care se ocupă de copilul său cu handicap – Articolul 5 – Obligația angajatorului de a prevedea amenajări corespunzătoare”

1. Politica socială – Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă – Directiva 2000/78 – Domeniu de aplicare – Condiții de încadrare în muncă și de muncă – Noțiune – Amenajarea programului de lucru – Includere

   [Directiva 2000/78 a Consiliului, art. 3 alin. (1) lit. (a) și (c)]

   (a se vedea punctele 41-44)

2. Politica socială – Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă – Directiva 2000/78 – Interzicerea discriminării indirecte pe motive de handicap – Conținut – Discriminare față de un angajat care se ocupă de copilul său cu handicap – Includere

   [art. 13 CE; art. 19 TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 21, 24 și 26; Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, art. 2, 5 și 7; Directiva 2000/78 a Consiliului, considerentul (12) și art. 1, art. 2 alineatul (1) și alineatul (2) literele (a) și (b)]

   (a se vedea punctele 48-58 și 61-66 și dispozitiv 1)

3. Drepturi fundamentale – Carta drepturilor fundamentale – Principiul nediscriminării – Consacrare atât prin Carta drepturilor fundamentale, cât și prin Convenția europeană a drepturilor omului – Sens și întindere identice – Nivel de protecție asigurat de cartă care nu îl încalcă pe cel garantat de convenția menționată

   [Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 21 alin. (1) și art. 52 alin. (3)]

   (a se vedea punctul 59)

4. Politica socială – Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă – Directiva 2000/78 – Amenajări corespunzătoare pentru îngrijitorul unui copil cu handicap – Noțiune – Repartizare pe un nou post – Includere – Condiție – Inexistența unei sarcini disproporționate pentru angajator

   [Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 24 și 26; Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, art. 2 și art. 7 alin. (1); Directiva 2000/78 a Consiliului, considerentul (21) și art. 2 alineatul (2) lit. (b) și art. 5]

   (a se vedea punctele 70-80 și dispozitiv 2)

Rezumat

Sesizată cu titlu preliminar de Corte suprema di cassazione (Curtea de Casație, Italia), Curtea își îmbogățește jurisprudența referitoare la noțiunea de „discriminare prin asociere” pe motive de handicap, în sensul Directivei 2000/78 ( 1 ), precizând atât întinderea acestei noțiuni, cât și obligațiile angajatorului pentru a asigura respectarea principiului egalității lucrătorilor și a interzicerii discriminării indirecte, în cazul unui lucrător care acordă ajutor copilului său cu handicap.

G. L. era angajată ca „operator de stație” la societatea AB și avea atribuții de supraveghere și de control ale unei stații de metrou.

Ea a solicitat în mod repetat societății AB să o repartizeze în mod permanent pe un post cu program de lucru fix pentru a se putea ocupa de fiul său minor, afectat de un handicap grav, care necesită îngrijiri la oră fixă.

Societatea AB nu a dat curs acestor cereri. Ea a dispus însă în favoarea lui G. L. anumite amenajări provizorii ale condițiilor de muncă, constând în desemnarea unui loc de muncă fix și în acordarea unui regim orar preferențial în raport cu ceilalți operatori.

La 5 martie 2019, G. L. a formulat o acțiune în fața Tribunale di Roma (Tribunalul din Roma, Italia), având ca obiect constatarea caracterului discriminatoriu al refuzului angajatorului său de a admite cererea sa de amenajare în mod permanent a condițiilor sale de muncă. Întrucât acțiunea sa a fost respinsă, atât în primă instanță, cât și în apel, G. L. a declarat recurs în fața instanței de trimitere.

Această instanță, raportându‑se la principiile rezultate din Hotărârea Coleman ( 2 ), a decis să sesizeze Curtea cu titlu preliminar pentru a se stabili dacă un angajat care nu are el însuși un handicap poate să invoce în justiție protecția împotriva discriminării indirecte pe motive de handicap prevăzută de Directiva 2000/78, în considerarea asistenței pe care o acordă copilului său afectat de un handicap. În cazul unui răspuns afirmativ, această instanță urmărește să se stabilească dacă angajatorul unei asemenea persoane este obligat să prevadă în privința sa amenajări corespunzătoare, în sensul Directivei 2000/78, pentru a remedia situația de discriminare.

Aprecierea Curții

În primul rând, Curtea apreciază, în special în lumina Hotărârii Coleman, că interdicția discriminării, prevăzută de Directiva 2000/78, vizează și discriminarea indirectă „prin asociere” pe motive de handicap. Această interdicție se aplică, așadar, și unui angajat care nu are el însuși un handicap, dar care face obiectul unei astfel de discriminări în considerarea asistenței pe care o acordă copilului său afectat de un handicap și care îi permite acestuia din urmă să primească cea mai mare parte a îngrijirilor de care are nevoie având în vedere starea sa.

Analiza sa se întemeiază de asemenea pe constatarea potrivit căreia obiectul Directivei 2000/78 rezidă, în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, în combaterea tuturor formelor de discriminare pe motive de handicap. Astfel, principiul egalității de tratament la care se referă această directivă nu se aplică unei anumite categorii de persoane, ci în funcție de motivele menționate la articolul 1 din aceasta.

În plus, potrivit considerentului (12) și articolului 2 alineatul (1) din directiva menționată, „orice discriminare” directă sau indirectă pe motive de handicap trebuie interzisă, iar modul de redactare a articolului 13 CE, care constituie temeiul juridic al Directivei 2000/78, conferea Uniunii, asemenea articolului 19 TFUE, care l‑a înlocuit, competența de a lua măsurile necesare în vederea combaterii oricărei discriminări, în special pe motive de handicap.

Mai mult, Directiva 2000/78 trebuie interpretată în lumina articolelor 21, 24 și 26 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”). Or, principiul general al nediscriminării consacrat la articolul 21 alineatul (1) din cartă vizează și discriminarea indirectă „prin asociere” pe motive de handicap. Astfel, acest principiu interzice „orice discriminare” bazată printre altele pe un handicap, asigurând astfel o aplicare largă a acestei garanții fundamentale.

De altfel, articolul 21 alineatul (1) din cartă conține cel puțin aceleași garanții precum cele prevăzute la articolul 14 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( 3 ), de care trebuie să se țină seama, în temeiul articolului 52 alineatul (3) din cartă, ca prag de protecție minimă.

Pe de altă parte, în temeiul Convenției ONU ( 4 ), care poate, asemenea cartei, să fie invocată în vederea interpretării Directivei 2000/78, statele părți la aceasta interzic „toate formele de discriminare” pe motive de handicap. Acestea garantează persoanelor cu handicap o protecție juridică egală și efectivă împotriva „discriminărilor pe orice fel de criterii” și adoptă toate măsurile necesare pentru a garanta accesul deplin al copiilor cu handicap la toate drepturile omului și libertățile fundamentale, în condiții de egalitate cu ceilalți copii, interesul superior al copilului cu handicap prevalând în toate deciziile care îl privesc.

În al doilea rând, Curtea examinează dacă, pentru a garanta respectarea principiului egalității de tratament al lucrătorilor și a interzicerii discriminării indirecte prevăzute la articolul 2 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2000/78, trebuie instituite amenajări corespunzătoare, în sensul articolului 5 din aceasta, în privința unui angajat precum cel din speță, care nu este el însuși afectat de un handicap, dar care acordă copilului său cu handicap asistența care îi permite să primească cea mai mare parte a îngrijirilor pe care le necesită având în vedere starea sa.

În vederea unei interpretări conforme cu carta a articolului 5 din Directiva 2000/78, Curtea amintește că din articolele 24 și 26 din cartă reiese că copiii au dreptul la protecția și îngrijirile necesare pentru asigurarea bunăstării lor și, respectiv, că Uniunea recunoaște și respectă dreptul persoanelor cu handicap de a beneficia de măsuri care să le asigure autonomia, integrarea socială și profesională, precum și participarea la viața comunității.

În plus, amenajările corespunzătoare definite la articolul 2 din Convenția ONU nu se limitează la nevoile persoanelor cu handicap la locul de muncă, ci trebuie, dacă este cazul, să fie instituite și în privința lucrătorului care acordă asistență care permite persoanei cu handicap să primească cea mai mare parte a îngrijirilor pe care le necesită având în vedere starea sa. De altfel, din articolul 7 alineatul (1) din Convenția ONU rezultă că angajatul trebuie să fie în măsură să acorde copilului său cu handicap asistența de care are nevoie, ceea ce implică obligația angajatorului de a adapta condițiile de muncă ale acestui angajat.

Curtea constată că, în lipsa unei asemenea obligații, interzicerea discriminării indirecte „prin asociere” ar fi privată de o parte importantă a efectului său util.

Prin urmare, un angajator este obligat să adopte amenajări corespunzătoare, în sensul articolului 5 din Directiva 2000/78, în privința unui angajat care, fără a fi el însuși cu handicap, acordă copilului său afectat de un handicap asistența care îi permite să primească cea mai mare parte a îngrijirilor de care are nevoie având în vedere starea sa, cu condiția ca aceste amenajări să nu impună acestui angajator o sarcină disproporționată. În ceea ce privește tipurile de amenajări corespunzătoare impuse angajatorului unui astfel de îngrijitor, Curtea precizează că reducerea timpului de lucru sau, în anumite condiții, repartizarea pe un nou post poate constitui una dintre măsurile de amenajare prevăzute la articolul 5 din Directiva 2000/78. Pentru a stabili dacă măsurile în cauză generează costuri disproporționate pentru angajator, trebuie să se țină seama în special de costurile financiare și de altă natură pe care le implică, de dimensiunea și de resursele financiare ale organizației sau întreprinderii și de posibilitatea de a obține fonduri publice sau orice alte ajutoare.

( i ) Numele prezentei cauze este un nume fictiv. El nu corespunde numelui real al niciuneia dintre părțile la procedură.

( 1 ) Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO 2000, L 303, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7).

( 2 ) Hotărârea din 17 iulie 2008, Coleman (C‑303/06, EU:C:2008:415) (denumită în continuare „Hotărârea Coleman”). În această hotărâre, Curtea declară că Directiva 2000/78 și în special articolul 1 și articolul 2 alineatele (1) și (2) litera (a) trebuie interpretate în sensul că interdicția discriminării indirecte pe care o prevăd nu este limitată la persoanele care au ele însele un handicap (punctul 56 și dispozitiv 1).

( 3 ) Convenție semnată la Roma la 4 noiembrie 1950.

( 4 ) Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, încheiată la New York la 13 decembrie 2006 și intrată în vigoare la 3 mai 2008 (denumită în continuare „Convenția ONU”).