Cauza T-125/23

Synapsa Med sp. z o.o.

împotriva

Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Ordonanța Tribunalului (Camera a doua extinsă) din 7 august 2024

„Marcă a Uniunii Europene – Desemnare a unui nou reprezentant – Reclamant care a încetat să răspundă solicitărilor Tribunalului – Articolul 131 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului – Nepronunțare asupra fondului”

Acțiune în anulare – Acțiune împotriva unei decizii a camerei de recurs a Oficiului – Lipsa reprezentării de un avocat – Inacțiune a reclamantului – Nepronunțare asupra fondului

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 131 alin. (2); Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 71 alin. (3)]

(a se vedea punctele 11, 12, 19 și 22-24)

Rezumat

Prin ordonanța sa, Tribunalul clarifică incidența nepronunțării asupra fondului în privința efectelor deciziei atacate în cauze de proprietate intelectuală atunci când reclamantul nu mai răspunde solicitărilor Tribunalului.

Synapsa Med sp. z o.o., reclamanta, a formulat o acțiune având ca obiect anularea deciziei camerei de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) prin care i s-a respins acțiunea împotriva deciziei de anulare a mărcii verbale GRAVITY ( 1 ).

La 6 februarie 2024, reprezentatul reclamantei a informat Tribunalul că încetează să o reprezinte pe aceasta. Prin scrisoarea din 9 februarie 2024, Tribunalul i-a răspuns că va rămâne totuși interlocutorul său până când reclamanta desemnează un nou reprezentant. De asemenea, Tribunalul l-a invitat să o informeze pe reclamantă că îi revenea acesteia din urmă sarcina de a desemna un nou reprezentant.

Întrucât reclamanta nu a desemnat un nou reprezentant în termenul acordat, Tribunalul a solicitat părților să se pronunțe asupra posibilității Tribunalului, în temeiul articolului 131 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, de a constata din oficiu, prin ordonanță motivată, că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului. Reclamanta nu a răspuns nici la această solicitare a Tribunalului.

Aprecierea Tribunalului

Mai întâi, Tribunalul amintește că, pentru a introduce o acțiune, părțile, altele decât statele membre, instituțiile Uniunii Europene, statele părți la Acordul privind Spațiul Economic European (SEE), altele decât statele membre, și Autoritatea de Supraveghere a Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS) vizate de acordul respectiv trebuie să recurgă la serviciile unui terț autorizat să practice în fața unei instanțe a unui stat membru sau a unui alt stat parte la Acordul privind SEE. În plus, o astfel de parte trebuie să asigure continuitatea reprezentării sale de un avocat pe toată durata procedurii, adică de la introducerea acțiunii până la notificarea hotărârii judecătorești prin care se finalizează judecata. Rezultă că, atunci când un avocat încetează să mai reprezinte un reclamant în cursul procedurii, acesta trebuie să desemneze fără întârziere un nou reprezentant pentru a se garanta continuitatea reprezentării sale.

În continuare, Tribunalul subliniază că inacțiunea reclamantei a intervenit în cursul procedurii și nu este, așadar, de natură să afecteze admisibilitatea acțiunii la momentul introducerii sale. Pe de altă parte, întrucât lipsa desemnării corespunzătoare a unui nou reprezentant poate constitui o probă suficientă că reclamanta nu mai are interesul de a acționa, ea nu poate conduce decât la constatarea că nu mai este necesară pronunțarea asupra fondului, iar nu la o respingere a acțiunii ca inadmisibilă.

În sfârșit, Tribunalul precizează că împrejurarea că reclamanta a încetat să răspundă solicitărilor Tribunalului, renunțând astfel să își apere interesele fără a se desista totuși de acțiunea sa, nu are incidență asupra procedurii desfășurate în fața EUIPO și, în consecință, asupra obiectului acțiunii în fața Tribunalului, ci numai asupra condițiilor de continuare a examinării acțiunii în fața Tribunalului.

În acest context, constatarea de către Tribunal a lipsei necesității de a se pronunța în temeiul articolului 131 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului nu poate împiedica decizia atacată să își producă efectele. În această privință, singurul scop al mecanismului instituit prin articolul 71 alineatul (3) din Regulamentul 2017/1001 ( 2 ) este ca deciziile camerelor de recurs să nu producă efecte până la finalizarea procedurii jurisdicționale, pentru a garanta părților vizate de deciziile EUIPO o protecție juridică adaptată particularității dreptului mărcilor. Astfel, nu ar avea niciun sens să se înregistreze o marcă, apoi să fie radiată din registru și, dacă este cazul, să fie reînregistrată potrivit deciziilor pronunțate succesiv de organele EUIPO și de instanța Uniunii. Rezultă că, deși este cert că constatarea lipsei necesității de a se pronunța asupra fondului nu figurează în mod expres la articolul 71 alineatul (3) din Regulamentul 2017/1001 ca o condiție a efectului suspensiv al acțiunilor formulate împotriva deciziilor camerelor de recurs, este necesar să se considere că, în vederea aplicării acestei dispoziții, nepronunțarea asupra fondului constatată în temeiul articolului 131 alineatul (2) din Regulamentul de procedură trebuie asimilată unei respingeri a acțiunii introduse în fața Tribunalului, în sensul articolului 71 alineatul (3) din Regulamentul 2017/1001.

Astfel, Tribunalul constată din oficiu că nu mai este necesară pronunțarea asupra fondului acțiunii.

( 1 ) Decizia Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 9 ianuarie 2023 (cauza R 923/2022-5) (denumită în continuare „decizia atacată”).

( 2 ) Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1).