25.9.2023   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 338/38


Acțiune introdusă la 28 iulie 2023 – Deutsche Bank/SRB

(Cauza T-485/23)

(2023/C 338/49)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Deutsche Bank AG (Frankfurt am Main, Germania) (reprezentanți: H. Berger, M. Weber și D. Schoo, avocați)

Pârât: Comitetul unic de rezoluție

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea Deciziei Comitetului unic de rezoluție din 2 mai 2023 privind calcularea contribuțiilor ex ante pentru anul 2023 la Fondul unic de rezoluție (SRB/ES/2023/23), inclusiv a anexelor la aceasta, în măsura în care decizia atacată și anexele I, II și III la aceasta privesc contribuția reclamantei;

obligarea SRB la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive.

1.

Primul motiv: decizia încalcă obligația de motivare prevăzută la articolul 296 al doilea paragraf TFUE și la articolul 41 alineatul (1) și alineatul (2) litera (c) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (1) și dreptul fundamental la protecție jurisdicțională efectivă prevăzut la articolul 47 primul paragraf din cartă, întrucât prezintă lacune în motivare, iar controlul jurisdicțional al deciziei este practic imposibil.

2.

Al doilea motiv: decizia încalcă articolele 69 și 70 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 (2), precum și articolele 16, 17, 41 și 53 din cartă, întrucât pârâtul a stabilit în mod incorect nivelul-țintă anual; cu titlu subsidiar, articolele 69 și 70 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 încalcă dreptul de rang superior.

3.

Al treilea motiv: articolul 6 și etapa 2 din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2015/63 (3) încalcă dreptul de rang superior prin faptul că nu respectă principiile jurisprudenței Meroni (4), Comisia și-a depășit competențele care i-au fost atribuite, nu respectă cerința calculării contribuțiilor în funcție de risc, principiul proporționalității și obligația de a lua în considerare întreaga situație de fapt.

4.

Al patrulea motiv: în subsidiar, decizia ar încălca articolele 16, 20 și 52 din cartă și principiul proporționalității întrucât ar fi afectată de erori vădite de apreciere în ceea ce privește stabilirea indicatorilor de risc în cadrul pilonului IV de risc.

5.

Al cincilea motiv: decizia încalcă articolele 16, 20, 41 și 52 din cartă, precum și principiul proporționalității și dreptul la bună administrare, întrucât ajustarea de risc a fost efectuată în mod eronat.

6.

Al șaselea motiv: articolul 20 alineatul (1) prima și a doua teză din Regulamentul delegat (UE) 2015/63 încalcă dreptul de rang superior prin faptul că stabilește, pentru o perioadă nedeterminată, neaplicarea unuia sau mai multor indicatori de risc atunci când informațiile necesare în acest scop nu fac obiectul unei cerințe de raportare în scopuri de supraveghere.


(1)   JO 2012, C 326, p. 391.

(2)  Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 225, p. 1).

(3)  Regulamentul delegat (UE) 2015/63 al Comisiei din 21 octombrie 2014 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la mecanismele de finanțare a rezoluției (JO 2015, L 11, p. 44).

(4)  Hotărârea din 13 iunie 1958, Meroni/Înalta Autoritate (10/56, EU:C:1958:8).