1

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta, doamna Monica Semedo, solicită anularea deciziilor Parlamentului European din 17 aprilie 2023 prin care acesta, în primul rând, a considerat că anumite comportamente invocate împotriva sa, privite individual și în ansamblu, constituie hărțuire morală în sensul articolului 12a alineatul (3) din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumite în continuare „prima decizie atacată” și, respectiv, „statutul”) și, în al doilea rând, i‑a impus o sancțiune care constă în pierderea dreptului la indemnizația de ședere pentru o perioadă de 10 zile (denumită în continuare „a doua decizie atacată” și, împreună cu „prima decizie atacată”, „deciziile atacate”).

2

La 4 martie 2022, Comitetul consultativ pentru plângerile de hărțuire ce implică deputați în Parlament (denumit în continuare „comitetul”) a informat‑o pe reclamantă, care este un fost membru al Parlamentului, cu privire la deschiderea unei anchete împotriva sa ca urmare a introducerii unei plângeri de către fostul său asistent parlamentar acreditat (denumit în continuare „autorul plângerii”) și i‑a transmis un rezumat al afirmațiilor autorului plângerii, precum și probele neconfidențiale prezentate de acesta din urmă. Comitetul a invitat‑o să își prezinte observațiile scrise cu privire la aceste afirmații până la 17 martie 2022 și a informat‑o că o va invita să fie audiată în cadrul unei viitoare reuniuni, probabil la 26 aprilie 2022.

3

La 17 martie 2022, reclamanta a prezentat comitetului observații scrise cu privire la afirmațiile autorului plângerii.

4

Prin e‑mailul din 7 aprilie 2022, comitetul a invitat reclamanta să fie audiată la 26 aprilie 2022. Acesta preciza că reuniunile comitetului aveau loc cu ușile închise și făceau parte dintr‑o procedură administrativă internă, iar nu dintr‑o procedură judiciară, motiv pentru care avocații nu erau admiși la audieri.

5

La 12 aprilie 2022, avocații reclamantei au adresat o scrisoare comitetului, susținând că, în temeiul articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) și al jurisprudenței Curții referitoare la dreptul la apărare în orice procedură susceptibilă să conducă la o decizie care lezează, acesteia nu i s‑ar putea refuza asistența unui avocat și că o vor asista în cadrul audierii din 26 aprilie 2022.

6

Prin scrisoarea din 21 aprilie 2022, președinta comitetului a refuzat cererea avocaților reclamantei de a asista la audierea din 26 aprilie 2022.

7

Prin scrisoarea din 22 aprilie 2022, unul dintre avocații reclamantei a indicat comitetului că aceasta din urmă nu se va prezenta la audierea din 26 aprilie 2022 și la nicio altă convocare atât timp cât nu va putea fi asistată de un avocat.

8

La 26 aprilie 2022, autorul plângerii a fost audiat de comitet.

9

La 28 aprilie 2022, președinta comitetului a adresat o scrisoare avocaților reclamantei, invitând‑o din nou pe aceasta din urmă să fie audiată, la 31 mai 2022.

10

Prin scrisoarea din 4 mai 2022, unul dintre avocații reclamantei a precizat că aceasta din urmă și el însuși erau disponibili pentru audierea din 31 mai 2022, dar că ea nu va participa la o audiere fără avocatul său.

11

La 15 noiembrie 2022, comitetul a adoptat raportul său privind plângerea, precum și recomandările sale (denumit în continuare „raportul comitetului”) și le‑a prezentat președintei Parlamentului. Comitetul a concluzionat că faptele invocate de autorul plângerii constituie hărțuire morală, în sensul articolului 12a alineatul (3) din statut. Acesta a recomandat ca, în conformitate cu articolul 176 din Regulamentul de procedură al Parlamentului (denumit în continuare „Regulamentul de procedură”), reclamantei să i se aplice o sancțiune constând în pierderea dreptului la indemnizația de ședere pentru o perioadă de 20 de zile.

12

La 19 decembrie 2022, președinta Parlamentului i‑a comunicat reclamantei o versiune anonimizată a raportului comitetului și a invitat‑o să își prezinte observațiile scrise cu privire la acest raport până la 6 ianuarie 2023, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Decizia Biroului Parlamentului European din 2 iulie 2018 privind funcționarea comitetului și procedurile în materie (denumită în continuare „decizia Biroului”) și cu articolul 176 alineatul (2) din Regulamentul de procedură.

13

La 16 ianuarie 2023, avocații reclamantei au prezentat observații scrise cu privire la raportul comitetului, care au fost transmise de președinta Parlamentului comitetului spre examinare. În observațiile sale, reclamanta solicita în special să i se comunice întregul dosar al comitetului, inclusiv diferitele mărturii care nu puteau fi anonimizate.

14

La 9 martie 2023, comitetul a informat‑o pe președinta Parlamentului că observațiile scrise ale reclamantei din 16 ianuarie 2023 nu repuneau în discuție concluziile raportului său.

15

La 17 aprilie 2023, președinta Parlamentului a adoptat deciziile atacate.

16

Reclamanta solicită Tribunalului:

17

Parlamentul solicită Tribunalului:

18

Parlamentul arată că cele două motive invocate în cererea introductivă nu vizează decât prima decizie atacată. Acesta susține că, în lipsa unor argumente privind a doua decizie atacată, acțiunea este inadmisibilă în măsura în care este îndreptată împotriva acestei decizii, în temeiul articolului 21 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, aplicabil Tribunalului în temeiul articolului 53 din statutul menționat, și al articolului 76 litera (d) din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

19

Reclamanta contestă această argumentație.

20

În această privință, trebuie să se constate că, în a doua decizie atacată, președinta Parlamentului, după ce a vizat prima decizie atacată, prin care a concluzionat că comportamentul invocat de autorul plângerii constituie hărțuire morală din partea reclamantei, a decis să îi aplice o sancțiune acesteia din urmă.

21

Astfel cum susține reclamanta în mod întemeiat, legalitatea celei de a doua decizii atacate depinde, așadar, de cea a primei decizii atacate. Astfel, anularea de către Tribunal a primei decizii atacate ar determina de asemenea anularea celei de a doua decizii atacate, indiferent de lipsa argumentelor invocate de reclamantă care să o vizeze în mod specific pe aceasta din urmă. În orice caz, cererea introductivă poate fi înțeleasă în sensul că invocă argumente care vizează legalitatea celor două decizii atacate.

22

În consecință, cauza de inadmisibilitate invocată de Parlament, potrivit căreia acțiunea este inadmisibilă în măsura în care este îndreptată împotriva celei de a doua decizii atacate, trebuie respinsă.

23

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive. Primul motiv este întemeiat pe încălcarea dreptului de a fi ascultat și a dreptului la apărare. Al doilea motiv este întemeiat pe o eroare vădită de apreciere în calificarea comportamentelor drept hărțuire morală.

24

În cadrul primului motiv, reclamanta reproșează Parlamentului că nu a audiat‑o oral și că i‑a refuzat asistența unui avocat, mai întâi în fața comitetului (în cadrul primului aspect), apoi în fața președintei Parlamentului (în cadrul celui de al doilea aspect).

25

Tribunalul apreciază că este oportun să examineze mai întâi al doilea aspect al prezentului motiv.

26

Al doilea aspect al primului motiv cuprinde trei critici. În cadrul primei critici, reclamanta reproșează Parlamentului că nu a audiat‑o oral în fața președintei Parlamentului, cu încălcarea articolului 11 alineatul (2) din decizia Biroului și a articolului 48 din cartă. În cadrul celei de a doua critici, reclamanta arată că Parlamentul i‑a refuzat asistența unui avocat în fața președintei Parlamentului, cu încălcarea articolului 48 din cartă, a jurisprudenței referitoare la procedurile disciplinare și a dispozițiilor generale de aplicare ale celorlalte instituții. În sfârșit, în cadrul celei de a treia critici, reclamanta reproșează Parlamentului că a procedat la anonimizarea anexelor astfel încât să îi facă imposibilă apărarea. Reclamanta adaugă că, în lipsa acestor neregularități, atât raportul comitetului, cât și deciziile atacate ar fi putut fi diferite.

27

Parlamentul contestă argumentația reclamantei. Acesta arată, primo, că articolul 11 alineatul (2) din decizia biroului lasă deschisă problema dacă ascultarea deputatului în cauză de către președintele Parlamentului trebuie să se facă prin procedură orală sau scrisă și că articolul 176 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, care ar reglementa modalitățile ascultării în fața președintelui Parlamentului, nu prevede obligația de a audia deputatul în persoană, secundo, că reclamanta a putut să își prezinte observațiile scrise cu asistența avocatului său la 16 ianuarie 2023, înainte ca deciziile atacate care o lezează să fie adoptate, și, tertio, că reclamanta dispunea de elemente de probă scrise pertinente, precum și de probe orale, raportul comitetului conținând esența părților relevante din mărturiile obținute.

28

Tribunalul consideră oportun să înceapă cu examinarea celei de a treia critici.

29

Reclamanta arată că anonimizarea anexelor la raportul comitetului a făcut imposibilă apărarea sa. Pe de o parte, raportul comitetului și prima decizie atacată, astfel cum i‑au fost comunicate, ar face referire la două mărturii al căror conținut ar fi reluat numai în parte în raportul comitetului. Pe de altă parte, acestea nu ar conține elementele de probă scrise reținute pentru a caracteriza hărțuirea.

30

În ceea ce privește accesul la mărturii, trebuie arătat că, potrivit jurisprudenței, într‑o procedură prin care se urmărește stabilirea existenței unei hărțuiri, principiul general al respectării dreptului la apărare presupune ca, cu respectarea unor eventuale cerințe de confidențialitate, persoanei acuzate să i se comunice, anterior adoptării deciziei care o lezează, toate înscrisurile din dosar incriminatoare și dezincriminatoare privind respectiva hărțuire, iar ea să fie ascultată cu privire la acestea (Hotărârea din 3 februarie 2021, Moi/Parlamentul, T‑17/19, EU:T:2021:51, punctul 103).

31

Din jurisprudență reiese de asemenea că, pentru a putea să își prezinte în mod util observațiile, persoana acuzată de hărțuire are dreptul să i se comunice cel puțin un rezumat al declarațiilor diferitor persoane consultate în cursul procedurii de anchetă, în măsura în care aceste declarații au fost utilizate de comitet în raportul său pentru a formula recomandări președintei Parlamentului, comunicarea acestui rezumat trebuind să fie efectuată, dacă este cazul, cu respectarea principiului confidențialității (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 1 septembrie 2021, KN/CESE, T‑377/20, EU:T:2021:528, punctul 113 și jurisprudența citată).

32

Pentru a se garanta confidențialitatea mărturiilor și obiectivele pe care aceasta le protejează, asigurându‑se totodată că persoana interesată este ascultată în mod util înainte să fie adoptată o decizie care o lezează, se poate recurge la anumite tehnici precum anonimizarea sau chiar divulgarea esenței mărturiilor sub forma unui rezumat sau chiar mascarea anumitor părți din conținutul mărturiilor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 aprilie 2019, OZ/BEI, C‑558/17 P, EU:C:2019:289, punctul 59, și Hotărârea din 25 iunie 2020, HF/Parlamentul, C‑570/18 P, EU:C:2020:490, punctul 66).

33

În speță, reiese din dosar că, în cursul procedurii care a condus la adoptarea deciziilor atacate, reclamanta nu a avut acces nici la declarațiile făcute de cei doi martori în fața comitetului, nici la rezumatul audierilor acestor doi martori care figurează în anexa II la raportul comitetului, deși aceste declarații au fost utilizate de comitet în raportul menționat pentru a formula recomandări președintei Parlamentului, în considerarea cărora aceasta din urmă a adoptat deciziile atacate. Astfel, conținutul anexei II la raportul comitetului, care conține un rezumat al audierilor celor doi martori, a fost complet ocultat.

34

În această privință, Parlamentul arată că versiunea neconfidențială a raportului comitetului conține un rezumat care divulgă esența mărturiilor obținute de comitet în cursul anchetei, astfel încât reclamanta a fost lipsită numai de elementele care permit identificarea martorilor audiați.

35

Având în vedere argumentația care figurează la punctul 34 de mai sus, trebuie analizat dacă versiunea neconfidențială a raportului comitetului conține un rezumat al mărturiilor obținute de comitetul menționat în cursul anchetei, înainte de a stabili, dacă este cazul, dacă acest rezumat reflectă esența acestor mărturii (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 1 septembrie 2021, KN/CESE, T‑377/20, EU:T:2021:528, punctul 121).

36

În primul rând, în ceea ce privește prezența, în versiunea neconfidențială a raportului comitetului, a unui rezumat al declarațiilor martorilor audiați, trebuie să se observe că, în scrisoarea sa din 19 decembrie 2022 adresată reclamantei, președinta Parlamentului a arătat că aceasta din urmă „[va găsi] o versiune anonimizată a raportului comitetului menționat în anexă la această scrisoare, care face referire la mărturiile care [fuseseră] colectate și luate în considerare de acesta, la punctele 5.1.3, 5.2.2, 5.2.3 și 5.2.4 din raport”.

37

Astfel, punctul 5.1.3 din raportul comitetului, referitor la martori, indică:

„Cei doi martori audiați de comitet au fost considerați credibili și nu au existat contradicții factuale majore între mărturii; a fost identificată doar o diferență de percepție cu privire la conduita deputatei și la situațiile conflictuale în cauză. Pentru a evalua mărturiile celor doi martori, comitetul a ținut seama de situația lor profesională respectivă. Cu toate acestea, pentru mai multe elemente, mărturiile celor doi martori au confirmat afirmațiile reclamantului.”

38

Punctul 5.2.2 din raportul comitetului, referitor la afirmația privind crearea unui mediu de lucru stresant, indică:

„[…] Reiese din elemente de probă orale credibile prezentate de martori că numeroase reuniuni nu erau bine organizate și că [confidențial] nu era pregătită pentru aceste reuniuni, în special în ceea ce privește notele de informare elaborate de APA. [confidențial a] afirmat că a primit alte mesaje din partea deputatei seara târziu și dimineața devreme.

[…]

În alte elemente de probă orale (confirmate de unul dintre martori) era vorba despre situații în care [confidențial] i‑a solicitat [confidențial] să pregătească note de informare cu privire la amendamente de compromis care nu fuseseră încă publicate, precum și cu privire la concluziile unei reuniuni a Consiliului European care nu se terminase încă.

[…]

Potrivit celor doi martori, organizarea muncii de echipă pentru [confidențial] ridica probleme. [confidențial a] explicat că reuniunile de echipă erau o sursă constantă de tensiune și de anxietate, că erau haotice și lipsite de structură și că deputata stabilea termene de predare scurte și se comporta grosolan. [confidențial a] precizat că procedura precedentă privind hărțuirea genera tensiuni, dar că se depuneau eforturi în mod constant pentru a se stabili bune practici de lucru în cadrul cabinetului.

[…]

Potrivit elementelor de probă disponibile, printre care mărturia orală a unuia dintre martori, deputata nu a primit bine pe [confidențial] la formare, deși finalitatea acesteia din urmă era tocmai de a soluționa problema relației profesionale dintre asistent și deputată.

[…]”

39

Punctul 5.2.3 din raportul comitetului, referitor la afirmația privind reacțiile agresive, indică:

„[…]

Cu toate acestea, din elementele de probă orale reiese că martorii au confirmat, în diferite grade, că deputata se adresa în mod necorespunzător personalului său, în special atunci când era tensionată. Martorii au confirmat afirmațiile potrivit cărora [confidențial] a ignorat și a reacționat în mod agresiv la explicația oferită de autorul plângerii cu privire la titlul corect al unei propuneri de directivă (privind salariul minim). Unul dintre martori a confirmat de asemenea faptul că deputata a țipat la autorul plângerii la telefon în urma unei erori de vot și a menționat un alt incident similar la care martorul nu a asistat, dar cu privire la care a fost informat.

Elementele de probă atât scrise, cât și orale privesc o situație din ziua de 5 iulie 2021, în timp ce [confidențial] se deplasa la Strasbourg cu mașina, însoțit de soția sa, și a fost constrâns să participe la o reuniune a echipei via Zoom. În cursul acestei reuniuni, astfel cum a confirmat unul dintre martori, deputata a țipat la un alt APA, punându‑l pe [confidențial] într‑o situație foarte stresantă, așa încât acesta a luat‑o pe o ieșire de pe autostradă greșită pentru a evita un accident.

Comitetul a considerat că elementele de probă orale erau suficiente pentru a stabili că [confidențial] a dat dovadă de agresivitate față de autorul plângerii, și anume acuzându‑l că nu o informează în mod suficient și în timp util, reacționând în mod agresiv la explicațiile pe care i le‑a furnizat și sancționându‑i erorile țipând la el și făcând observații grosolane[.]”

40

Punctul 5.2.4 din raportul comitetului, referitor la afirmația privind nerespectarea vieții personale și a bunăstării autorului plângerii, indică:

„[…]

În ceea ce privește efectuarea concediului de către [confidențial] pentru motive personale, elementele de probă scrise (susținute de mărturiile orale ale martorilor) arată că el era sigur că a furnizat, din câte știa, informațiile corespunzătoare, chiar dacă nu făcuse acest lucru cu mult timp înainte […]. […] Unul dintre martori a precizat că [confidențial] s‑a arătat «iritabilă» în cursul reuniunii după ce autorul plângerii și‑a anunțat intenția de a lua un concediu cu ocazia căsătoriei sale și că aceasta i‑a solicitat [confidențial] să contacteze pe [confidențial] în timpul concediului său pentru a verifica dacă acesta lucra efectiv, astfel cum a promis[.]

[…]”

41

În această privință, trebuie subliniat că, în versiunea neconfidențială a raportului comitetului, acesta din urmă a arătat că a obținut mărturiile a doi martori, fără a preciza identitatea sau funcția lor. De altfel, acest raport menționează probele orale luate în considerare de comitet cu ocazia prezentării și a aprecierii fiecăreia dintre faptele de hărțuire invocate.

42

Mai precis, pentru fiecare dintre comportamentele reproșate reclamantei, raportul cuprinde trimiteri la declarațiile orale luate în considerare. În plus, raportul precizează, pentru fiecare dintre comportamentele în cauză, dacă este coroborat numai de probe scrise, numai de probe orale sau de cele două tipuri de probe (paginile 9, 11 și 12 din raportul comitetului).

43

Reiese din cele de mai sus că versiunea neconfidențială a raportului comitetului conține un rezumat al declarațiilor martorilor.

44

În al doilea rând, pentru a verifica dacă Parlamentul a respectat dreptul la apărare al reclamantei, trebuie să se asigure că rezumatul declarațiilor martorilor reflectă esența mărturiilor, conform jurisprudenței citate la punctul 35 de mai sus.

45

În acest scop, prin intermediul unei măsuri de cercetare judecătorească, Tribunalul a solicitat Parlamentului să prezinte versiunea confidențială a anexei II la raportul comitetului, asigurând confidențialitatea acestui document față de reclamantă.

46

În primul rând, trebuie să se constate că există diferențe de percepție între cele două mărturii orale obținute. Aceste diferențe privesc în special relațiile pe care le avea reclamanta cu asistenții parlamentari acreditați în afara cadrului profesional și răspunderea autorului plângerii pentru deteriorarea raporturilor sale cu reclamanta. Or, aceste diferențe de percepție nu reies din rezumatul mărturiilor care figurează în raportul comitetului.

47

În al doilea rând, există o contradicție între rezumatul mărturiilor care figurează în raportul comitetului și conținutul anexei II la raportul menționat. Astfel, numeroase elemente care sunt prezentate în raportul comitetului ca reieșind din mărturii, cum ar fi în special lipsa de pregătire a reclamantei la reuniunile de echipă și caracterul haotic și dezorganizat al acestora, trimiterea de mesaje dimineața devreme (a se vedea punctul 38 de mai sus), grosolănia și țipetele (a se vedea punctul 39 de mai sus), precum și solicitarea de a se verifica dacă autorul plângerii lucrează în timpul concediului (a se vedea punctul 40 de mai sus), nu sunt nicidecum menționate în anexa II la raportul comitetului.

48

În aceste împrejurări, trebuie să se constate că raportul comitetului nu reflectă esența mărturiilor obținute, în sensul jurisprudenței citate la punctul 35 de mai sus, având în vedere, pe de o parte, că din acesta nu reies diferențele de percepție a martorilor și, pe de altă parte, că există divergențe între acest document și rezumatul prezentat în anexa II la acesta.

49

Prin urmare, în temeiul jurisprudenței citate la punctele 30 și 31 de mai sus, trebuie să se concluzioneze că dreptul la apărare al reclamantei nu a fost respectat.

50

În ceea ce privește accesul său la probele scrise, reclamanta susține că raportul comitetului și prima decizie atacată, astfel cum i‑au fost comunicate, nu conțineau elementele de probă scrise reținute pentru a caracteriza hărțuirea.

51

În speță, din raportul comitetului și din prima decizie atacată reiese că, în susținerea afirmației referitoare la crearea unui mediu de lucru stresant, au fost luate în considerare trei mesaje trimise de reclamantă în afara orelor de lucru, din 20 octombrie 2020, din 4 și, respectiv, din 6 octombrie 2021, și cinci solicitări cu termene de predare scurte sau care prezentau o provocare pentru autorul plângerii, din 20 octombrie 2020, din 31 august, din 22 septembrie, din 18 octombrie 2021 și, respectiv, din luna septembrie 2021.

52

Or, dintre elementele de probă scrise menționate la punctul 51de mai sus, numai e‑mailul din 4 octombrie 2021 și schimbul de mesaje de pe aplicația WhatsApp din septembrie 2021 au fost trimise reclamantei de către comitet în anexa la scrisoarea acestuia din 4 martie 2022, care informa reclamanta cu privire la deschiderea unei anchete împotriva sa. În schimb, celelalte elemente de probă scrise nu figurează nici printre anexele la scrisoarea comitetului adresată reclamantei la 4 martie 2022, nici printre cele ale raportului comitetului, comunicat reclamantei de președinta Parlamentului la 19 decembrie 2022 (a se vedea punctele 2 și 12 de mai sus). În schimb, acestea au fost furnizate de Parlament în cadrul procedurii în fața Tribunalului, ca anexă la memoriul în apărare.

53

Rezultă că nu toate elementele de probă scrise reținute pentru a caracteriza hărțuirea au fost comunicate reclamantei în cursul procedurii administrative.

54

Parlamentul arată că toate elementele de probă scrise erau identificate prin data, prin modul lor de comunicare și prin conținutul lor în raportul comitetului, astfel încât reclamanta, în măsura în care era autoarea acestora, putea cu ușurință să le consulte și, prin urmare, să își exprime observațiile cu privire la acestea. În această privință, reclamanta nu a contestat că dispunea de schimburile de corespondență în cauză.

55

Cu toate acestea, pentru a‑și putea asigura apărarea, persoana acuzată trebuie să aibă posibilitatea de a cunoaște cu precizie înscrisurile din dosar pe care s‑au întemeiat acuzațiile reținute împotriva sa în deciziile care o privesc (Hotărârea din 3 februarie 2021, Moi/Parlamentul, T‑17/19, EU:T:2021:51, punctul 110).

56

În speță, din moment ce din dosar reiese că nu toate elementele de probă scrise au fost furnizate reclamantei de comitet sau de președinta Parlamentului în cadrul procedurii administrative, trebuie să se constate, în temeiul jurisprudenței citate la punctul 55 de mai sus, că dreptul la apărare al reclamantei nu a fost respectat.

57

Potrivit jurisprudenței, o încălcare a dreptului la apărare nu determină anularea unei decizii adoptate în urma unei proceduri decât dacă, în lipsa acestei neregularități, această procedură ar fi putut avea un rezultat diferit (Hotărârea din 4 aprilie 2019, OZ/BEI, C‑558/17 P, EU:C:2019:289, punctul 76).

58

Reiese de asemenea din jurisprudență că condiția menționată la punctul 57 de mai sus este îndeplinită atunci când, întrucât nu a avut acces la înscrisurile care trebuiau să îi fie comunicate în temeiul respectării datorate dreptului la apărare, un reclamant nu a putut să își prezinte în mod util observațiile și a fost astfel privat de o șansă, chiar redusă, de a‑și asigura mai bine apărarea (a se vedea Hotărârea din 3 februarie 2021, Moi/Parlamentul, T‑17/19, EU:T:2021:51, punctul 116 și jurisprudența citată).

59

Într‑un asemenea caz, necomunicarea înscrisurilor din dosar pe care s‑a întemeiat administrația afectează, într‑adevăr, în mod inevitabil, în raport cu protecția datorată dreptului la apărare, legalitatea actelor adoptate în urma unei proceduri susceptibile să îl afecteze pe reclamant în mod defavorabil (a se vedea Hotărârea din 3 februarie 2021, Moi/Parlamentul European, T‑17/19, EU:T:2021:51, punctul 117 și jurisprudența citată).

60

În speță, reiese din dosar că, în cursul procedurii care o privea, reclamanta nu a avut acces nici la un rezumat care să reia esența mărturiilor obținute de comitet, nici la înscrisurile din dosar pe care s‑au întemeiat acuzațiile reținute împotriva sa, în special e‑mailurile sau mesajele pe care se întemeiau acuzațiile, deși aceste informații au fost luate în considerare pentru a constata hărțuirea și pentru a adopta sancțiunea.

61

În aceste condiții, trebuie să se considere, în temeiul jurisprudenței citate la punctele 57-59 de mai sus, că reclamanta a fost lipsită în speță de o șansă de a‑și asigura mai bine apărarea și că această neregularitate a afectat, în mod inevitabil, conținutul deciziilor atacate.

62

Prin urmare, deciziile atacate trebuie anulate pentru încălcarea dreptului la apărare al reclamantei, fără a fi necesară examinarea celorlalte critici ale primului motiv și nici a celui de al doilea motiv.

63

Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Parlamentul a căzut în pretenții, se impune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor reclamantei.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a patra extinsă)

declară și hotărăște: