1)

Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene coroborat cu articolul 4 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, cu articolul 19 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și cu articolul 5 din Directiva privind returnarea (2) trebuie interpretat în sensul că o autoritate judiciară trebuie să stabilească din oficiu eventuala nerespectare a principiului nereturnării, pe baza datelor din dosar care i-au fost aduse la cunoștință, astfel cum au fost completate sau clarificate în procedura contradictorie desfășurată în fața acesteia? Întinderea acestei obligații depinde de împrejurarea dacă procedura contradictorie desfășurată a fost inițiată cu o cerere de protecție internațională, prin urmare întinderea acestei obligații diferă în cazul în care riscul de returnare se evaluează în cadrul autorizării sau în cadrul returnării?

2)

Articolul 5 din Directiva privind returnarea coroborat cu articolul 19 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că, dacă o decizie de returnare este luată într-o procedură care nu este inițiată cu o cerere de protecție internațională, aprecierea dacă principiul interzicerii returnării se opune acesteia trebuie să aibă loc înainte de adoptarea unei decizii de returnare, iar în acest caz un risc de returnare constatat se opune adoptării unei decizii de returnare sau, în această situație, un risc de returnare constatat reprezintă un obstacol în calea îndepărtării?

3)

O decizie de returnare se reînnoiește atunci când această decizie de returnare este suspendată printr-o nouă procedură care nu este inițiată cu o cerere de protecție internațională sau articolul 5 din Directiva privind returnarea coroborat cu articolul 19 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care riscul de returnare nu este evaluat în procedura care determină restabilirea șederii ilegale, trebuie să urmeze o evaluare actualizată a riscului de returnare și trebuie adoptată, prin urmare, o nouă decizie de returnare? Răspunsul la această întrebare diferă în cazul în care nu este vorba despre o decizie de returnare suspendată, ci despre o decizie de returnare pe care resortisantul țării terțe și autoritățile nu au pus-o în aplicare o lungă perioadă?