HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a cincea)

15 ianuarie 2026 ( *1 )

„Trimitere preliminară – Achiziții publice – Directiva 2014/24/UE – Articolul 12 alineatul (3) – Contract de achiziții publice care face obiectul unei atribuiri directe unei persoane juridice controlate în comun de autoritățile contractante – Condiții – Pragul activităților persoanei juridice controlate care sunt efectuate în vederea îndeplinirii atribuțiilor care îi sunt încredințate de către autoritățile contractante – Articolul 12 alineatul (5) – Luarea în considerare a cifrei de afaceri a filialelor grupului a cărui societate‑mamă este persoana juridică controlată – Legislația contabilă a Uniunii – Directiva 2013/34/UE – Articolele 22 și 24 – Întocmirea situațiilor financiare consolidate”

În cauza C‑692/23,

având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Gerechtshof Den Haag (Curtea de Apel din Haga, Țările de Jos), prin decizia din 14 noiembrie 2023, primită de Curte la 17 noiembrie 2023, în procedura

AVR‑Afvalverwerking BV

împotriva

NV BAR‑Afvalbeheer,

Gemeente Barendrecht,

Gemeente Albrandswaard,

Gemeente Ridderkerk,

NV Irado,

Afvalsturing Friesland NV,

CURTEA (Camera a cincea),

compusă din doamna M. L. Arastey Sahún, președintă de cameră, și domnii J. Passer, E. Regan (raportor), D. Gratsias și B. Smulders, judecători,

avocat general: domnul A. Rantos,

grefier: doamna A. Lamote, administratoare,

având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 5 februarie 2025,

luând în considerare observațiile prezentate:

pentru AVR‑Afvalverwerking BV, de P. F. C. Heemskerk și E. L. Vos, advocaten;

pentru NV BAR‑Afvalbeheer, Gemeente Barendrecht, Gemeente Albrandswaard și Gemeente Ridderkerk, de L. Bozkurt, advocate;

pentru NV Irado, de D. B. Zieren, advocaat;

pentru Afvalsturing Friesland NV, de L. E. J. Korsten și M. van Wanroij, advocaten;

pentru guvernul italian, de S. Fiorentino și G. Palmieri, în calitate de agenți, asistați de M. Cherubini și C. Colelli, avvocati dello Stato;

pentru guvernul austriac, de A. Posch și J. Schmoll, în calitate de agenți;

pentru Comisia Europeană, de A. Biolan, L. Malferrari și G. Wils, în calitate de agenți,

după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 30 aprilie 2025,

pronunță prezenta

Hotărâre

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 12 alineatul (3) primul paragraf litera (b) și a articolului 12 alineatul (5) din Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO 2014, L 94, p. 65).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între AVR‑Afvalverwerking BV (denumită în continuare „AVR”), pe de o parte, și NV BAR‑Afvalbeheer (denumită în continuare „BAR”), Gemeente Barendrecht (municipalitatea Barendrecht, Țările de Jos), Gemeente Albrandswaard (municipalitatea Albrandswaard, Țările de Jos), Gemeente Ridderkerk (municipalitatea Ridderkerk, Țările de Jos) (denumite în continuare împreună „municipalitățile BAR”), BAR‑Afvalbeheer NV (denumită în continuare „BAR”), NV Irado și Afvalsturing Friesland NV (denumită în continuare „AF”), pe de altă parte, în legătură cu unele contracte de achiziții publice de colectare și de prelucrare a deșeurilor menajere reziduale din municipalitățile BAR care au făcut obiectul unor atribuiri directe unor persoane juridice controlate în comun de autoritățile contractante.

Cadrul juridic

Dreptul Uniunii

Directiva 2013/34/UE

3

Considerentul (31) al Directivei 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului (JO 2013, L 182, p. 19) enunță:

„Situațiile financiare consolidate ar trebui să prezinte activitățile societății‑mamă și ale filialelor acesteia ca o entitate economică unică (un grup). Întreprinderile controlate de o societate‑mamă ar trebui considerate filiale. Controlul ar trebui să se bazeze pe deținerea majorității drepturilor de vot, însă acesta poate exista și în cazul încheierii unor acorduri cu alți acționari sau asociați. În anumite circumstanțe, controlul poate fi exercitat efectiv și dacă societatea‑mamă deține o participație minoritară sau nicio participație în cadrul filialei. Statele membre ar trebui să aibă dreptul de a solicita ca întreprinderile care nu fac obiectul unui control, dar care sunt conduse pe o bază unificată sau au un organ de administrație, de conducere sau de supraveghere comun să fie incluse în situațiile financiare consolidate.”

4

Articolul 22 din Directiva 2013/34, intitulat „Obligația de a întocmi situații financiare consolidate”, prevede:

„(1)   Statele membre impun oricărei întreprinderi reglementate de dreptul lor intern obligația de a întocmi situații financiare consolidate și un raport consolidat al administratorilor dacă întreprinderea respectivă (societatea‑mamă):

(a)

deține majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau asociaților într‑o altă întreprindere (filială);

(b)

are dreptul de a numi sau revoca majoritatea membrilor organelor de administrație, de conducere sau de supraveghere ale unei alte întreprinderi (filiale) și este simultan acționar sau asociat al acesteia;

(c)

are dreptul de a exercita o influență dominantă asupra unei întreprinderi (filiale) al cărei acționar sau asociat este, în temeiul unui contract încheiat cu întreprinderea în cauză sau al unei clauze din actul constitutiv sau din statutul întreprinderii în cauză, dacă dreptul intern aplicabil filialei permite ca aceasta să fie supusă unor astfel de contracte sau clauze.

Statele membre pot să nu impună ca societatea‑mamă să fie acționar sau asociat al filialei sale. Statele membre ale căror legislații nu prevăd astfel de contracte sau clauze nu sunt obligate să aplice această dispoziție; fie

(d)

este acționar sau asociat al unei întreprinderi și:

(i)

majoritatea membrilor organelor de administrație, de conducere sau de supraveghere ale întreprinderii (filialei) respective care au îndeplinit aceste funcții în cursul exercițiului financiar curent, în cursul exercițiului precedent și până la momentul întocmirii situațiilor financiare consolidate, au fost numiți doar ca urmare a exercitării drepturilor sale de vot; fie

(ii)

deține singură controlul asupra majorității drepturilor de vot ale acționarilor sau asociaților la entitatea respectivă, ca urmare a unui acord încheiat cu alți acționari sau asociați ai întreprinderii (filialei). Statele membre pot adopta dispoziții mai detaliate privind forma și conținutul acestor acorduri.

Statele membre impun cel puțin reglementările de la punctul (ii). Statele membre pot condiționa aplicarea literei (i) de cerința ca drepturile de vot să reprezinte cel puțin 20 % din total.

Cu toate acestea, litera (i) nu se aplică dacă o parte terță deține drepturile menționate la litera (a), (b) sau (c) în ceea ce privește întreprinderea respectivă.

(2)   Pe lângă cazurile menționate la alineatul (1), statele membre pot impune oricărei întreprinderi reglementate de dreptul lor intern obligația de a întocmi situații financiare consolidate și un raport consolidat al administratorilor, în cazul în care:

(a)

respectiva întreprindere (societatea‑mamă) deține puterea de a exercita sau exercită efectiv o influență dominantă sau controlul asupra unei alte întreprinderi (filială); fie

(b)

respectiva întreprindere (societatea‑mamă) și o altă întreprindere (filială) au o bază comună de gestionare, asigurată de societatea‑mamă.

(3)   În aplicarea alineatului (1) literele (a), (b) și (d), drepturile de vot și drepturile de numire sau de revocare ale oricărei alte filiale, precum și cele ale oricărei persoane care acționează în nume propriu, dar în contul societății‑mamă sau al unei alte filiale, se adaugă la cele ale societății‑mamă.

(4)   În aplicarea alineatului (1) literele (a), (b) și (d), dintre drepturile menționate la alineatul (3) se elimină drepturile:

(a)

aferente acțiunilor deținute în contul unei persoane care nu este nici societatea‑mamă, nici o filială a acesteia; fie

(b)

aferente acțiunilor

(i)

deținute ca garanție, cu condiția ca aceste drepturi să fie exercitate în conformitate cu instrucțiunile primite, sau

(ii)

deținute pentru acordarea unor împrumuturi ca parte a activităților obișnuite, cu condiția ca drepturile de vot să fie exercitate în interesul persoanei care oferă garanția.

(5)   În aplicarea alineatului (1) literele (a) și (d), numărul total al drepturilor de vot ale acționarilor sau asociaților în filială se reduce cu numărul drepturilor de vot aferente acțiunilor deținute de întreprinderea în cauză, de către o filială a acesteia sau de către o persoană care acționează în nume propriu, dar în contul acelor întreprinderi.

(6)   Fără a aduce atingere articolului 23 alineatul (9), o societate‑mamă și toate filialele sale sunt întreprinderi care trebuie consolidate, indiferent de locul unde sunt situate sediile sociale ale filialelor.

[…]”

5

Articolul 23 din această directivă prevede, în conformitate cu titlul său, exceptări de la obligația de a întocmi situații financiare consolidate și un raport consolidat al administratorilor, menționată la articolul 22.

6

Articolul 24 din directiva menționată cuprinde, în conformitate cu titlul său, un ansamblu de norme care reglementează întocmirea situațiilor financiare consolidate.

Directiva 2014/24

7

Considerentele (31) și (32) ale Directivei 2014/24 enunță:

„(31)

Există un nivel considerabil de incertitudine juridică cu privire la măsura în care contractele încheiate între entități din sectorul public ar trebui să facă obiectul normelor privind achizițiile publice. Jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene face obiectul unor interpretări divergente între statele membre și chiar între autoritățile contractante. Prin urmare, este necesar să se clarifice cazurile în care contractele încheiate în cadrul sectorului public nu sunt supuse aplicării normelor privind achizițiile publice.

Această clarificare ar trebui să fie ghidată de principiile stabilite în jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Simplul fapt că ambele părți la un acord sunt autorități publice nu exclude în sine aplicarea normelor privind achizițiile publice. Cu toate acestea, aplicarea normelor privind achizițiile publice nu ar trebui să interfereze cu libertatea autorităților publice de a‑și îndeplini atribuțiile de serviciu public atribuite acestora prin utilizarea resurselor proprii, care include posibilitatea cooperării cu alte autorități publice.

Ar trebui garantat faptul că situațiile de cooperare public‑public scutite nu au ca rezultat o denaturare a concurenței în raport cu operatorii economici privați în măsura în care situează un furnizor privat de servicii într‑o poziție de avantaj față de concurenții săi.

(32)

Contractele de achiziții publice atribuite persoanelor juridice controlate nu ar trebui să facă obiectul aplicării procedurilor prevăzute de prezenta directivă dacă autoritatea contractantă exercită un control asupra persoanei juridice în cauză similar cu cel pe care îl exercită asupra departamentelor proprii, cu condiția ca persoana juridică controlată să își desfășoare peste 80 % din activități în vederea efectuării sarcinilor care i‑au fost atribuite de către autoritatea contractantă de control sau de către alte persoane juridice controlate de respectiva autoritate contractantă, indiferent de beneficiarul executării contractului.

Scutirea nu ar trebui să se extindă asupra situațiilor în care există participație directă a unui operator economic privat la capitalul persoanei juridice controlate, deoarece, în aceste situații, atribuirea contractului de achiziții publice fără procedură competitivă ar asigura operatorului economic privat care participă la capitalul persoanei juridice controlate un avantaj nemeritat față de concurenții săi. Cu toate acestea, având în vedere caracteristicile speciale ale organismelor publice cu apartenență obligatorie, cum sunt organizațiile care răspund de gestionarea sau exercitarea anumitor servicii publice, această scutire nu ar trebui să se aplice în situațiile în care participația operatorilor economici privați specifici la capitalul persoanei juridice controlate este obligatorie în baza unei dispoziții din legislația națională, în conformitate cu tratatele, cu condiția ca această participație să nu implice o capacitate de control sau de blocare a fondurilor și să nu aibă o influență decisivă asupra deciziilor persoanei juridice controlate. Prin urmare, ar trebui să se clarifice că elementul decisiv este doar participația privată directă la persoana juridică controlată. Prin urmare, în cazul în care există participație privată la capitalul autorității contractante de control sau al autorităților contractante de control, aceasta nu împiedică atribuirea contractelor de achiziții publice persoanei juridice controlate, fără aplicarea procedurilor prevăzute de prezenta directivă, întrucât astfel de participații nu afectează în mod negativ concurența între operatorii economici privați.

De asemenea, ar trebui să se clarifice că autoritățile contractante, cum sunt organismele de drept public, care pot avea participație privată la capital, ar trebui să fie în măsură să beneficieze de scutire pentru cooperarea orizontală. Prin urmare, în cazul în care sunt întrunite toate celelalte condiții legate de cooperarea orizontală, scutirea pentru cooperarea orizontală ar trebui să se extindă asupra autorităților contractante respective în cazul în care contractul este încheiat în mod exclusiv între autorități contractante.”

8

Articolul 12 din această directivă, intitulat „Contracte de achiziții publice încheiate între entități din sectorul public”, prevede la alineatele (3) și (5):

„(3)   O autoritate contractantă care nu exercită asupra unei persoane juridice de drept privat sau public un control în sensul alineatului (1) poate să atribuie un contract de achiziție publică respectivei persoane juridice, fără a aplica prezenta directivă, dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)

autoritatea contractantă exercită în comun cu alte autorități contractante asupra respectivei persoane juridice un control similar celui pe care îl exercită asupra propriilor servicii;

(b)

peste 80 % din activitățile respectivei persoane juridice sunt efectuate în vederea îndeplinirii atribuțiilor care îi sunt încredințate de către autoritățile contractante care o controlează sau de către alte persoane juridice controlate de aceleași autorități contractante și

(c)

nu există participare privată directă la capitalul persoanei juridice controlate, cu excepția formelor de participare nemajoritare sau nedecisive ale capitalului privat cerute de dispozițiile legislative naționale, în conformitate cu tratatele, care nu exercită o influență decisivă asupra persoanei juridice controlate.

[…]

(5)   Pentru determinarea procentajului de activități menționat mai sus la alineatul (1) primul paragraf litera (b), la alineatul (3) primul paragraf litera (b) și la alineatul (4) litera (c), se ia în considerare cifra medie de afaceri totală sau o alternativă adecvată bazată pe activitate, precum costurile suportate de persoana juridică relevantă sau de autoritatea contractantă în legătură cu servicii, produse și lucrări din ultimii trei ani precedenți atribuirii contractului.

[…]”

Dreptul neerlandez

9

Articolele 22-24 din Directiva 2013/34 au fost transpuse în ordinea juridică neerlandeză prin dispoziții care figurează în cadrul cărții 2 din Burgerlijk Wetboek (Codul civil), care este intitulată „Persoanele juridice”.

10

Directiva 2014/24 a fost transpusă în ordinea juridică neerlandeză de Aanbestedingswet (Legea privind contractele de achiziții publice) din 1 noiembrie 2012 (Stb. 2012, nr. 542), în versiunea aplicabilă litigiului principal (denumită în continuare „Legea privind contractele de achiziții publice”).

Litigiul principal și întrebările preliminare

11

În cursul anului 1995, municipalitățile din provincia Frizia (Țările de Jos) au înființat AF, o organizație comună pentru prelucrarea deșeurilor. După această dată, alte municipalități neerlandeze care nu sunt situate în această provincie au devenit de asemenea acționare ale acesteia.

12

Instanța de trimitere precizează că AF este societatea‑mamă a unui grup de filiale, dintre care unele își desfășoară activitatea în alt domeniu decât îndeplinirea atribuțiilor care au fost încredințate AF sau filialelor sale de către municipalitățile sale acționare.

13

În conformitate cu reglementarea națională care a transpus articolele 22-24 din Directiva 2013/34, AF întocmește conturi anuale consolidate care, în conformitate cu această reglementare națională, includ propriile date financiare și pe cele ale filialelor sale, ale celorlalte societăți din grup și ale celorlalte persoane juridice asupra cărora poate exercita un control sau care se află sub conducerea sa unică. Un element al acestor conturi anuale consolidate este contul de profit și pierdere în care AF integrează, pe partea de produse, cifra de afaceri consolidată a acestor entități, cu excepția operațiunilor efectuate între ele.

14

Pe de altă parte, AF exploatează ea însăși un depozit de deșeuri (denumit în continuare „depozitul de deșeuri”) pentru municipalitățile din provincia Frizia. În acest depozit sunt depozitate deșeuri reziduale nemenajere, printre altele deșeuri industriale și deșeuri provenite din proiecte municipale, cum ar fi decontaminarea solului în cadrul construcției de clădiri sau îndepărtarea azbestului.

15

În cursul anului 2000, trei municipalități din provincia Olanda de Sud (Țările de Jos) au înființat Irado pentru a asigura printre altele realizarea gestionării deșeurilor. În cursul anului 2017, Irado a devenit acționară a AF și, de la 1 ianuarie 2017, asigură prelucrarea de către aceasta din urmă a deșeurilor menajere reziduale pe care le colectează din aceste trei municipalități din provincia Olanda de Sud.

16

Municipalitățile BAR sunt de asemenea situate în această provincie. În cursul anului 2015, acestea au înființat BAR pentru a asigura realizarea gestionării deșeurilor.

17

Până la 31 decembrie 2019, fiecare dintre municipalitățile BAR avea un acord cu diferite societăți de prelucrare a deșeurilor și, pe baza acestor acorduri, AVR, o societate comercială specializată în acest sector, prelucra deșeurile menajere reziduale din aceste municipalități, în parte în calitate de subcontractant.

18

În cursul anului 2019, municipalitățile BAR au decis că BAR va participa la Irado și că acesteia din urmă îi va fi încredințată colectarea, precum și prelucrarea deșeurilor lor menajere reziduale.

19

La 13 decembrie 2019, Irado și AF au încheiat un contract pentru livrarea, transportul și prelucrarea deșeurilor menajere reziduale din municipalitățile BAR începând cu 1 ianuarie 2020.

20

La 20 decembrie 2019, BAR și Irado au încheiat un contract de prestări de servicii care privea de asemenea prelucrarea deșeurilor menajere reziduale din municipalitățile BAR.

21

La 31 decembrie 2019, BAR a devenit acționară a Irado.

22

AVR a introdus o acțiune la rechtbank Den Haag (Tribunalul din Haga, Țările de Jos), prin care solicita, cu titlu principal, anularea sau, cu titlu subsidiar, rezilierea sau interdicția de punere în aplicare a contractelor menționate la punctele 19 și 20 din prezenta hotărâre, încheiate, pe de o parte, între BAR și Irado, precum și, pe de altă parte, între Irado și AF, pentru motivul că nu erau îndeplinite condițiile în care o autoritate contractantă poate, atunci când exercită, în comun cu alte autorități contractante, un control asupra persoanei juridice în cauză, să procedeze la o atribuire directă a unui contract de achiziții publice acestei persoane juridice. Această acțiune avea de asemenea ca obiect să se dispună inițierea unei proceduri de cerere de ofertă pentru aceste contracte în cazul în care municipalitățile BAR mai doreau să le atribuie.

23

În urma respingerii acțiunii sale de către rechtbank Den Haag (Tribunalul din Haga), AVR a declarat apel la Gerechtshof Den Haag (Curtea de Apel din Haga, Țările de Jos), care este instanța de trimitere.

24

Această instanță precizează că părțile nu contestă faptul că contractul atribuit de BAR societății Irado și cel atribuit AF de Irado fac în principiu obiectul obligației de a recurge la o procedură concurențială prevăzute de Directiva 2014/24, cu excepția cazului în care pot face obiectul unei atribuiri directe ca urmare a controlului exercitat de autoritatea contractantă, în comun cu alte autorități contractante, asupra persoanei juridice adjudecatare.

25

În consecință, instanța menționată apreciază că, în vederea soluționării litigiului pendinte în fața sa, trebuie să se aprecieze printre altele dacă AF îndeplinește, în raportul său cu autoritățile contractante care o controlează, condiția prevăzută la articolul 12 alineatul (3) primul paragraf litera (b) din această directivă coroborat cu articolul 12 alineatul (5) primul paragraf din directiva menționată, potrivit căreia peste 80 % din activitățile persoanei juridice controlate trebuie să fie efectuate în vederea îndeplinirii atribuțiilor care îi sunt încredințate de autoritățile contractante care o controlează, procentaj determinat în speță potrivit criteriului cifrei de afaceri.

26

În această privință, instanța de trimitere precizează că pârâtele din litigiul principal susțin că, având în vedere că aceste dispoziții vizează în mod expres activitățile persoanei juridice căreia îi este atribuit contractul de achiziții publice, cifra de afaceri relevantă nu poate fi decât cea a acestei persoane juridice înseși.

27

În schimb, AVR susține că cifra de afaceri a grupului căruia îi aparține această persoană juridică este cea care trebuie luată în considerare, întrucât este vorba despre singurul mijloc de a ține seama de realitatea economică. În caz contrar, o persoană juridică controlată de autorități contractante ar putea eluda cerința prevăzută la articolul 12 alineatul (3) primul paragraf litera (b) din Directiva 2014/24 prin divizarea artificială a activităților sale, astfel încât ar realiza ea însăși, în cadrul grupului, peste 80 % din acestea în beneficiul acestor autorități contractante, lăsând totodată una sau mai multe societăți din acest grup să funcționeze pe piața liberă.

28

Instanța de trimitere ridică, așadar, problema cifrei de afaceri care trebuie reținută atunci când procentajul activităților prevăzut de aceste dispoziții este determinat pe baza criteriului cifrei de afaceri, iar persoana juridică controlată conduce un grup, pentru a se aprecia dacă este îndeplinită condiția prevăzută la articolul 12 alineatul (3) primul paragraf litera (b) din această directivă.

29

În această privință, ea precizează că, în cadrul litigiului pendinte în fața sa, această condiție este îndeplinită dacă se reține numai cifra de afaceri a AF și nu este îndeplinită dacă este apreciată în lumina cifrei de afaceri consolidate a grupului condus de AF.

30

Astfel fiind, instanța de trimitere menționează de asemenea posibilitatea, astfel cum arată AVR, de a reține, dacă este cazul, ca cifră de afaceri relevantă pe cea a entităților cu care aceeași persoană juridică constituie o unitate economică, în sensul noțiunii de „întreprindere” în dreptul concurenței al Uniunii.

31

În al doilea rând, această instanță apreciază că, în cazul în care Curtea ar statua că numai cifra de afaceri a persoanei juridice controlate trebuie luată în considerare, ar trebui atunci să se stabilească dacă, în speță, pârâtele din litigiul principal au ținut seama în mod întemeiat de cifra de afaceri realizată de AF pentru exploatarea depozitului de deșeuri.

32

În aceste condiții, Gerechtshof Den Haag (Curtea de Apel din Haga) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1)

Criteriul activităților prevăzut la articolul 12 alineatul (3) primul paragraf litera (b) din Directiva 2014/24 coroborat cu articolul 12 alineatul (5) din această directivă

trebuie interpretat în sensul că,

atunci când procentajul activităților menționat în aceste dispoziții este determinat pe baza cifrei de afaceri, iar persoana juridică controlată face parte dintr‑un grup,

trebuie luată în considerare numai cifra de afaceri a înseși persoanei juridice controlate sau și cifra de afaceri a societăților din cadrul grupului care sunt sau nu afiliate, cum ar fi de exemplu:

(i)

cifra de afaceri consolidată, în care cifra de afaceri a persoanei juridice în cauză trebuie adăugată la cea a celorlalte entități din grup, în temeiul transpunerii naționale a articolelor 22 și 24 din Directiva 2013/34, sau

(ii)

cifra de afaceri a entităților împreună cu care persoana juridică controlată formează o entitate economică în sensul noțiunii de întreprindere din dreptul Uniunii în materie de concurență?

2)

În cazul în care răspunsul la prima întrebare este că trebuie luată în considerare numai cifra de afaceri a persoanei juridice controlate, criteriul activităților menționat în această întrebare

trebuie interpretat în sensul că

cifra de afaceri realizată de la utilizatorii terți care depozitează deșeuri într‑un depozit pe care persoana juridică controlată îl exploatează pentru autoritățile contractante care o controlează trebuie calificată drept cifră de afaceri obținută din îndeplinirea sarcinilor încredințate respectivei persoane juridice de către acele autorități contractante care o controlează, ținând cont că, în cadrul acelei activități de exploatare, persoana juridică controlată este printre altele în concurență cu operatori privați?”

Cu privire la întrebările preliminare

Cu privire la prima întrebare

33

Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 12 alineatul (3) primul paragraf litera (b) din Directiva 2014/24 coroborat cu articolul 12 alineatul (5) primul paragraf din această directivă trebuie interpretat în sensul că condiția ca peste 80 % din activitățile persoanei juridice controlate să fie efectuate în vederea îndeplinirii atribuțiilor care îi sunt încredințate de autoritățile contractante care o controlează, atunci când această condiție este determinată potrivit criteriului cifrei de afaceri, iar această persoană juridică controlată este societatea‑mamă a unui grup, impune luarea în considerare și a cifrei de afaceri a celorlalte entități care fac parte din acest grup, eventual pe baza cifrei de afaceri consolidate pe care persoana juridică menționată este obligată să o stabilească în conformitate cu articolele 22 și 24 din Directiva 2013/34 sau pe baza cifrei de afaceri cumulate a entităților cu care aceeași persoană juridică constituie o unitate economică, în sensul noțiunii de „întreprindere” din dreptul concurenței al Uniunii.

34

Articolul 12 alineatul (3) din Directiva 2014/24 se referă la situația în care o autoritate contractantă nu exercită singură, ci în comun cu alte autorități contractante un control asupra unei persoane juridice reglementate de dreptul privat sau de dreptul public și precizează condițiile care trebuie îndeplinite pentru ca această autoritate contractantă să poată proceda în mod valabil la atribuirea directă a unui contract de achiziții publice acestei persoane juridice.

35

Dintre condițiile cumulative de care depinde posibilitatea unei astfel de atribuiri, instanța de trimitere solicită interpretarea Curții numai în ceea ce o privește pe cea referitoare la procentajul de activități pe care persoana juridică controlată trebuie să le desfășoare în cadrul atribuțiilor care îi sunt încredințate de autoritățile contractante care o controlează, având în vedere articolul 12 alineatul (3) primul paragraf litera (b) din această directivă coroborat cu articolul 12 alineatul (5) primul paragraf din directiva menționată.

36

În consecință, pentru a răspunde la întrebările instanței de trimitere, trebuie, în primul rând, să se stabilească dacă aprecierea aspectului dacă o astfel de condiție este îndeplinită impune luarea în considerare, pe lângă cifra de afaceri a persoanei juridice controlate, a cifrei de afaceri a celorlalte entități care fac parte din grupul a cărui societate‑mamă este această persoană juridică.

37

Conform unei jurisprudențe constante, în vederea interpretării unei dispoziții a dreptului Uniunii, trebuie să se țină seama însă nu numai de formularea acesteia, ci și de contextul ei și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte (a se vedea Hotărârea din 17 noiembrie 1983, Merck, 292/82, EU:C:1983:335, punctul 12, și Hotărârea din 22 decembrie 2022, Sambre & Biesme și Commune de Farciennes, C‑383/21 și C‑384/21, EU:C:2022:1022, punctul 54, precum și jurisprudența citată).

38

Primo, în ceea ce privește termenii dispozițiilor în cauză, trebuie să se observe, pe de o parte, că articolul 12 alineatul (3) primul paragraf litera (b) din Directiva 2014/24 impune ca peste 80 % din „activitățile” persoanei juridice controlate să fie efectuate în vederea îndeplinirii atribuțiilor care îi sunt încredințate de autoritățile contractante care o controlează sau de către alte persoane juridice controlate de aceleași autorități contractante.

39

Astfel, din modul de redactare a acestui articol 12 alineatul (3) primul paragraf litera (b) nu rezultă că condiția prevăzută de această dispoziție trebuie să fie apreciată în mod necesar numai în temeiul activităților persoanei juridice controlate înseși.

40

Astfel, criteriul prevăzut la acest articol 12 alineatul (3) primul paragraf litera (b) nu se referă la această persoană juridică în sine, ci la activitățile desfășurate de aceasta. Astfel, nu este exclus ca activitățile relevante pentru a se aprecia dacă condiția prevăzută de această dispoziție este îndeplinită să le poată include atât pe cele desfășurate în mod direct de persoana juridică respectivă, cât și pe cele desfășurate de celelalte entități care fac parte din grupul a cărui societate‑mamă este aceeași persoană juridică.

41

Pe de altă parte, articolul 12 alineatul (5) primul paragraf din Directiva 2014/24 prevede că procentajul de activități menționat la articolul 12 alineatul (3) primul paragraf litera (b) din aceasta se determină în special în funcție de cifra de afaceri totală medie, fără a impune ca cifra de afaceri aptă să reprezinte în mod adecvat astfel de activități să fie limitată la cea care rezultă din activitățile persoanei juridice controlate.

42

Termenii acestei dispoziții confirmă, așadar, că, pentru a aprecia dacă este îndeplinită condiția prevăzută la articolul 12 alineatul (3) primul paragraf litera (b) din această directivă, criteriul relevant nu se limitează la activitățile proprii ale persoanei juridice controlate, ci se extinde și la cele care pot fi legate mai larg de aceasta. Astfel, dacă, după cum permite articolul 12 alineatul (5) primul paragraf din directiva menționată, criteriul cifrei de afaceri totale medii este reținut în vederea unei asemenea aprecieri, această cifră de afaceri trebuie să fie aptă să reprezinte în mod adecvat asemenea activități. Rezultă din acestea că cifra de afaceri a celorlalte entități care fac parte din grupul a cărui societate‑mamă este persoana juridică controlată este de asemenea relevantă în vederea unei astfel de aprecieri.

43

Secundo, această interpretare este confirmată de contextul în care se înscriu aceste dispoziții. Astfel, în temeiul condițiilor cumulative de care depinde aplicarea articolului 12 alineatul (3) din Directiva 2014/24, dispoziția menționată prevede, la primul paragraf litera (c), că în principiu trebuie să nu existe participare privată directă la capitalul persoanei juridice controlate.

44

În această privință, considerentul (32) al acestei directive precizează că, în special în cazul în care o autoritate contractantă exercită, în comun cu alte autorități contractante, un control asupra persoanei juridice în cauză, scutirea de la aplicarea procedurilor prevăzute de aceeași directivă nu ar trebui să se extindă la situațiile în care un operator economic privat deține o participație directă la capitalul persoanei juridice controlate, deoarece, în aceste situații, atribuirea contractului de achiziții publice fără procedură competitivă ar asigura operatorului economic privat care participă la capitalul persoanei juridice controlate un avantaj nemeritat față de concurenții săi.

45

Rezultă că legiuitorul Uniunii a intenționat ca posibilitatea de a proceda la atribuirea directă a unui contract de achiziții publice să fie apreciată ținând seama de contextul economic în care se înscrie ansamblul entităților vizate de o astfel de atribuire. În consecință, pe lângă problema relațiilor dintre persoana juridică controlată și autoritățile contractante care exercită în comun un control asupra acesteia, este necesar să se ia în considerare contextul economic mai larg în care această persoană juridică însăși evoluează. În acest cadru, existența unui grup condus de persoana juridică menționată nu poate fi neglijată.

46

Astfel, o interpretare contextuală a articolului 12 alineatul (3) primul paragraf litera (b) din Directiva 2014/24 coroborat cu articolul 12 alineatul (5) primul paragraf din aceasta tinde să confirme că, în vederea aplicării acestor dispoziții, este necesar să se ia în considerare cifra de afaceri a entităților care fac parte din grupul a cărui societate‑mamă este persoana juridică în cauză.

47

Tertio, considerațiile care precedă sunt confirmate de geneza articolului 12 alineatul (3) din directiva menționată.

48

Astfel, această directivă a codificat și a precizat, la articolul 12, jurisprudența dezvoltată de Curte în materie de atribuire directă a contractelor de achiziții publice (Hotărârea din 22 decembrie 2022, Sambre l’Biesme și Commune de Farciennes, C‑383/21 și C‑384/21, EU:C:2022:1022, punctul 44, precum și jurisprudența citată).

49

Astfel cum reiese din considerentul (31) al Directivei 2014/24, deși evidențiază existența unui nivel considerabil de incertitudine juridică cu privire la măsura în care contractele încheiate între entități din sectorul public ar trebui să facă obiectul normelor privind achizițiile publice și deci necesitatea de a aduce clarificări în această privință, legiuitorul Uniunii a considerat că această clarificare ar trebui să fie ghidată de principiile stabilite în jurisprudența relevantă a Curții și, prin urmare, nu a intenționat să repună în discuție această jurisprudență (a se vedea în acest sens 22 decembrie 2022, Sambre l’Biesme și Commune de Farciennes, C‑383/21 și C‑384/21, EU:C:2022:1022, punctul 66, precum și jurisprudența citată).

50

În această privință, trebuie amintit că, anterior adoptării acestei directive, Curtea a statuat că, în scopul atribuirii directe a unui contract de achiziții publice unei entități controlate, această entitate trebuie să desfășoare partea cea mai importantă a activităților sale în beneficiul autorității sau al autorităților contractante care o dețin, ceea ce trebuie apreciat luând în considerare toate circumstanțele speței, atât calitative, cât și cantitative (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 decembrie 2016, Undis Servizi, C‑553/15, EU:C:2016:935, punctele 31 și 32, precum și jurisprudența citată).

51

În consecință, atunci când a stabilit, la articolul 12 alineatul (3) primul paragraf litera (b) din directiva menționată, la 80 % procentajul activităților care trebuie efectuate de persoana juridică controlată în vederea îndeplinirii atribuțiilor care îi sunt încredințate de autoritățile contractante care o controlează, legiuitorul Uniunii a intenționat să precizeze criteriul care figurează, în acest sens, în jurisprudența Curții. Cu toate acestea, din dispozițiile aceleiași directive nu reiese că legiuitorul respectiv a considerat că aprecierea care urma să fie efectuată în această privință nu mai trebuia efectuată ținând seama de ansamblul circumstanțelor speței.

52

Or, asemenea circumstanțe includ faptul că persoana juridică controlată este societatea‑mamă a unui grup, astfel încât, pentru a aprecia activitățile acesteia din urmă, este necesar să se țină seama de activitățile pe care le desfășoară prin intermediul celorlalte entități care fac parte din acest grup și, prin urmare, de cifra lor de afaceri atunci când, în conformitate cu articolul 12 alineatul (5) primul paragraf din Directiva 2014/24, este vorba despre criteriul reținut pentru a se determina dacă este îndeplinită condiția stabilită la articolul 12 alineatul (3) primul paragraf litera (b) din aceasta.

53

Quarto, această interpretare a articolului 12 alineatul (3) primul paragraf litera (b) din Directiva 2014/24 coroborat cu articolul 12 alineatul (5) primul paragraf din aceasta este confirmată de obiectivul urmărit prin aceste dispoziții.

54

În această privință, astfel cum a subliniat avocatul general la punctul 52 din concluzii, dispozițiile menționate urmăresc să prevină denaturările concurenței, în sensul că au ca obiect să garanteze că Directiva 2014/24 rămâne aplicabilă atunci când o persoană juridică controlată este activă pe piață și, prin urmare, poate intra în concurență cu alte întreprinderi. Astfel, o asemenea persoană juridică nu este în mod necesar privată de libertatea de acțiune doar pentru motivul că deciziile care o privesc sunt controlate de entitatea sau de entitățile care o dețin, dacă aceasta poate totuși să exercite o parte importantă a activității sale economice pe lângă alți operatori. În schimb, atunci când îndeplinește condițiile prevăzute de aceleași dispoziții, ea nu intră sub incidența constrângerilor directivei menționate, acestea fiind impuse de preocuparea de a prezerva o concurență care în acest caz nu își mai are rațiunea de a fi (a se vedea prin analogie Hotărârea din 8 decembrie 2016, Undis Servizi, C‑553/15, EU:C:2016:935, punctul 33 și jurisprudența citată).

55

Or, faptul că activitatea economică a persoanei juridice controlate desfășurată pe lângă astfel de operatori este realizată direct de această persoană juridică sau prin intermediul celorlalte entități care fac parte din grupul a cărui societate‑mamă este nu prezintă relevanță în ceea ce privește atingerea obiectivului privind prevenirea denaturărilor concurenței. În consecință, pentru a stabili care este partea din activitățile pe care persoana juridică controlată o consacră autorităților contractante care o controlează, trebuie să fie luate în considerare activitățile celorlalte entități care fac parte din grupul a cărui societate‑mamă este și, prin urmare, cifra de afaceri a acestora, atunci când este vorba despre criteriul reținut pentru a determina dacă este îndeplinită condiția stabilită la articolul 12 alineatul (3) primul paragraf litera (b) din Directiva 2014/24.

56

O asemenea constatare este confirmată de faptul că, astfel cum a arătat avocatul general la punctele 56 și 57 din concluzii, pe de o parte, nu este exclus ca entitățile care fac parte dintr‑un grup să poată beneficia indirect de contractele de achiziții publice atribuite fără o procedură concurențială societății‑mamă a acestui grup, ceea ce, în mod analog considerațiilor expuse la punctul 44 din prezenta hotărâre, ar avea ca efect să le acorde un avantaj necuvenit în raport cu concurenții lor. Pe de altă parte, realizarea obiectivelor menționate la articolul 12 alineatul (3) primul paragraf litera (b) din Directiva 2014/24, astfel cum au fost amintite la punctul 54 din prezenta hotărâre, nu poate depinde de structura acestui grup, situație care s‑ar regăsi dacă nu ar fi luate în considerare activitățile celorlalte entități care fac parte din grupul a cărui societate‑mamă este persoana juridică controlată. Astfel, aceasta ar avea drept consecință faptul că această persoană juridică controlată ar putea eluda cu ușurință dispoziția menționată și condiția pe care o impune prin divizarea artificială a activităților sale și prin încredințarea unora dintre acestea societăților din grupul a cărui societate‑mamă este.

57

În al doilea rând, trebuie să se răspundă la întrebările instanței de trimitere referitoare la modalitățile care permit stabilirea cifrei de afaceri a grupului a cărui societate‑mamă este persoana juridică controlată pentru a aprecia dacă aceasta îndeplinește condiția prevăzută la articolul 12 alineatul (3) primul paragraf litera (b) din Directiva 2014/24 și în special în ceea ce privește relevanța care poate fi acordată cifrei de afaceri consolidate stabilite în temeiul Directivei 2013/34.

58

În această privință, din considerentul (31) al Directivei 2013/34 reiese că situațiile financiare consolidate ar trebui să prezinte activitățile unei întreprinderi‑mamă și ale filialelor sale care corespund întreprinderilor controlate de întreprinderea‑mamă, ca o entitate economică unică.

59

În acest scop, articolul 22 din această directivă prevede circumstanțele în care statele membre sunt obligate să supună, sub rezerva derogărilor prevăzute la articolul 23, anumite întreprinderi reglementate de dreptul lor intern obligației de a întocmi printre altele situații financiare consolidate, întocmire ce face obiectul articolului 24 din directiva menționată.

60

În această privință, astfel cum a subliniat în esență domnul avocat general la punctul 62 din concluzii, atunci când o societate are obligația de a întocmi situații financiare consolidate, în temeiul acestor dispoziții, cifra de afaceri consolidată stabilită în acest temei este în măsură să reflecte în mod fidel activitățile efectuate de o societate în cadrul grupului pe care îl conduce și, prin urmare, permite să se aprecieze în mod adecvat dacă această societate‑mamă, atunci când este adjudecatarul atribuirii directe a unui contract de achiziții publice, îndeplinește condiția prevăzută la articolul 12 alineatul (3) primul paragraf litera (b) din Directiva 2014/24 coroborat cu articolul 12 alineatul (5) primul paragraf din aceasta.

61

În speță, instanța de trimitere arată că AF conduce un grup de filiale și că, în conformitate cu obligația de a întocmi situații financiare consolidate care i se aplică în temeiul reglementării naționale care transpune Directiva 2013/34, ea stabilește printre altele o cifră de afaceri consolidată care o include pe cea a filialelor sale.

62

Rezultă că, pentru a oferi un răspuns util instanței de trimitere, nu este necesar să se abordeze pertinența pe care o pot prezenta alte criterii, precum cel al existenței unei unități economice, în sensul noțiunii de „întreprindere” din dreptul concurenței al Uniunii, la care se referă și instanța de trimitere, având în vedere că, date fiind informațiile furnizate de această instanță, se poate constata, pe baza unei asemenea cifre de afaceri consolidate, că condiția prevăzută la articolul 12 alineatul (3) primul paragraf litera (b) din Directiva 2014/24 coroborat cu articolul 12 alineatul (5) primul paragraf din aceasta nu este îndeplinită.

63

Având în vedere considerațiile care precedă, este necesar să se răspundă la prima întrebare că articolul 12 alineatul (3) primul paragraf litera (b) din Directiva 2014/24 coroborat cu articolul 12 alineatul (5) primul paragraf din Directiva 2014/24 trebuie interpretat în sensul că condiția potrivit căreia peste 80 % din activitățile persoanei juridice controlate trebuie să fie efectuate în vederea îndeplinirii atribuțiilor care îi sunt încredințate de autoritățile contractante care o controlează, atunci când această condiție este determinată potrivit criteriului cifrei de afaceri, iar această persoană juridică controlată este societatea‑mamă a unui grup, impune luarea în considerare și a cifrei de afaceri a celorlalte entități care fac parte din acest grup, eventual pe baza cifrei de afaceri consolidate pe care persoana juridică menționată este obligată să o stabilească în conformitate cu articolele 22 și 24 din Directiva 2013/34.

Cu privire la a doua întrebare

64

Având în vedere răspunsul dat la prima întrebare, nu este necesar să se răspundă la a doua întrebare.

Cu privire la limitarea în timp a efectelor hotărârii

65

În ședința în fața Curții, AF a solicitat acesteia să limiteze efectele în timp ale prezentei hotărâri în ipoteza în care ar statua că articolul 12 alineatul (3) primul paragraf litera (b) din Directiva 2014/24 coroborat cu articolul 12 alineatul (5) primul paragraf din aceasta trebuie interpretat în sensul că condiția referitoare la activitățile persoanei juridice controlate trebuie apreciată ținând seama și de cifra de afaceri a celorlalte entități care fac parte din grupul a cărui societate‑mamă este această persoană juridică.

66

În susținerea cererii sale, AF a arătat că această interpretare era, în opinia sa, imprevizibilă și că nici nu era obligată să prevadă o astfel de interpretare.

67

Trebuie amintit în această privință că, în conformitate cu o jurisprudență constantă, interpretarea pe care Curtea o dă unei norme a dreptului Uniunii în exercitarea competenței pe care i‑o conferă articolul 267 TFUE lămurește și precizează semnificația și domeniul de aplicare ale acestei norme astfel cum trebuie sau cum ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării sale în vigoare. Rezultă că norma astfel interpretată poate și trebuie să fie aplicată de instanță raporturilor juridice născute și constituite înainte de pronunțarea hotărârii asupra cererii de interpretare dacă, pe de altă parte, sunt întrunite condițiile care permit sesizarea instanțelor competente cu un litigiu referitor la aplicarea normei respective (Hotărârea din 16 martie 2023, Towercast, C‑449/21, EU:C:2023:207, punctul 56 și jurisprudența citată).

68

Numai în mod cu totul excepțional, în aplicarea principiului general al securității juridice, inerent ordinii juridice a Uniunii, Curtea poate să considere necesar să limiteze posibilitatea oricărei persoane interesate de a invoca o dispoziție pe care a interpretat‑o în scopul de a contesta raporturi juridice stabilite cu bună‑credință. Pentru a putea impune o astfel de limitare, este necesară întrunirea a două criterii esențiale, și anume buna‑credință a mediilor interesate și riscul unor perturbări grave (Hotărârea din 16 martie 2023, Towercast, C‑449/21, EU:C:2023:207, punctul 57 și jurisprudența citată).

69

Or, în această privință, este necesar să se constate că AF nu a furnizat niciun element concret de natură să justifice temeinicia cererii sale, limitându‑se să invoce caracterul pretins imprevizibil al interpretării menționate la punctul 65 din prezenta hotărâre.

70

În aceste condiții, nu este necesară limitarea în timp a efectelor prezentei hotărâri.

Cu privire la cheltuielile de judecată

71

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

 

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a cincea) declară:

 

Articolul 12 alineatul (3) primul paragraf litera (b) din Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE, coroborat cu articolul 12 alineatul (5) primul paragraf din Directiva 2014/24,

 

trebuie interpretat în sensul că

 

condiția potrivit căreia peste 80 % din activitățile persoanei juridice controlate trebuie să fie efectuate în vederea îndeplinirii atribuțiilor care îi sunt încredințate de autoritățile contractante care o controlează, atunci când această condiție este determinată potrivit criteriului cifrei de afaceri, iar această persoană juridică controlată este societatea‑mamă a unui grup, impune luarea în considerare și a cifrei de afaceri a celorlalte entități care fac parte din acest grup, eventual pe baza cifrei de afaceri consolidate pe care persoana juridică menționată este obligată să o stabilească în conformitate cu articolele 22 și 24 din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului.

 

Semnături


( *1 ) Limba de procedură: neerlandeza.