1

Prin cererea introductivă, Comisia Europeană solicită Curții să constate că, prin introducerea unei proceduri aplicabile exportului de materii prime și de materiale de construcție, Ungaria nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul:

2

Prin Decizia 94/800/CE a Consiliului din 22 decembrie 1994 privind încheierea, în numele Comunității Europene, referitor la domeniile de competența sa, a acordurilor obținute în cadrul negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay (1986-1994) (JO 1994, L 336, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 10, p. 3), Consiliul Uniunii Europene a aprobat Acordul de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), semnat la Marrakech la 15 aprilie 1994, precum și acordurile care figurează în anexele 1-3 la acest acord, printre care se numără Acordul General pentru Tarife și Comerț 1994 (JO 1994, L 336, p. 11, Ediție specială, 11/vol. 10, p. 14, denumit în continuare „GATT 1994”).

3

Articolul XI din GATT 1994, intitulat „Eliminarea generală a restricțiilor cantitative”, prevede:

„(1) Niciuna dintre părțile contractante nu introduce și nu menține interdicții sau restricții, altele decât taxele, impozitele sau alte impuneri aplicate prin intermediul contingentelor, al licențelor de import sau de export ori al altor măsuri, la importul unui produs originar de pe teritoriul unei alte părți contractante, la exportul sau la vânzarea pentru export a unui produs destinat teritoriului unei alte părți contractante.

(2) Dispozițiile alineatului (1) al prezentului articol nu se extind la următoarele cazuri:

[…]”

4

Directiva 2008/114/CE a Consiliului din 8 decembrie 2008 privind identificarea și desemnarea infrastructurilor critice europene și evaluarea necesității de îmbunătățire a protecției acestora (JO 2008, L 345, p. 75), aplicabilă ratione temporis în speță, a fost abrogată de la 18 octombrie 2024 prin Directiva (UE) 2022/2557 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2022 privind reziliența entităților critice și de abrogare a Directivei 2008/114/CE a Consiliului (JO 2022, L 333, p. 164). Considerentele (3) și (5) ale Directivei 2008/114 aveau următorul cuprins:

[…]

5

Articolul 2 din această directivă prevedea:

„În sensul prezentei directive:

[…]”

6

Articolul 3 din directiva menționată, intitulat „Identificarea ICE”, prevedea la alineatul (1):

„În conformitate cu procedura prevăzută la anexa III, fiecare stat membru identifică ICE potențiale care corespund atât criteriilor intersectoriale, cât și celor sectoriale și se încadrează în definițiile prevăzute la articolul 2 literele (a) și (b).

Comisia poate acorda asistență statelor membre, la solicitarea acestora, în scopul identificării ICE potențiale.

Comisia poate atrage atenția statelor membre în cauză cu privire la existența unor potențiale infrastructuri critice europene care pot fi considerate a fi în conformitate cu cerințele de desemnare drept ICE.

Fiecare stat membru și Comisia continuă printr‑un proces aflat în desfășurare identificarea potențialelor infrastructuri critice europene.”

7

Articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2015/1535 prevede:

„În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

[…]

[…]

8

Articolul 5 alineatul (1) din această directivă prevede:

„Sub rezerva articolului 7, statele membre comunică de îndată Comisiei orice proiect de reglementare tehnică, cu excepția situației în care doar se transpune integral textul unui standard internațional sau european, caz în care este suficientă informația referitoare la standardul în cauză; de asemenea, acestea înaintează Comisiei o expunere a motivelor care fac necesară adoptarea unei astfel de reglementări, în cazul în care aceste motive nu au fost clarificate suficient în proiectul de reglementare tehnică.

După caz și dacă nu au fost deja transmise cu o comunicare anterioară, statele membre comunică totodată Comisiei textele principalelor acte cu putere de lege sau norme administrative aflate în legătură directă, în cazul în care pentru evaluarea implicațiilor proiectului de reglementare tehnică este necesară cunoașterea acestor texte.

Statele membre comunică din nou Comisiei proiectul de reglementare tehnică, în condițiile menționate la primul și al doilea paragraf din prezentul alineat, în cazul în care îi aduc modificări semnificative care au ca efect schimbarea obiectului, scurtarea programului de punere în aplicare avut în vedere inițial, adăugarea de specificații sau cerințe ori transformarea acestora în unele mai restrictive.

[…]

Comisia notifică de îndată celelalte state membre cu privire la proiectul de reglementare tehnică și la toate documentele care i‑au fost înaintate; de asemenea, poate înainta proiectul în cauză comitetului menționat la articolul 2 din prezenta directivă și, după caz, comitetului responsabil pentru domeniul respectiv.

[…]”

9

Articolul 6 din directiva menționată prevede:

„(1)   Statele membre amână adoptarea proiectului unei reglementări tehnice pentru o perioadă de trei luni de la data primirii de către Comisie a comunicării menționate la articolul 5 alineatul (1).

[…]

(7)   Alineatele (1)-(5) nu se aplică în cazurile în care:

În comunicarea menționată la articolul 5, statul membru prezintă motivele pentru urgența măsurilor în cauză. Comisia își prezintă punctul de vedere cu privire la această comunicare cât mai curând posibil. Comisia ia măsurile corespunzătoare în cazurile de utilizare inadecvată a acestei proceduri. Parlamentul European este informat de către Comisie.”

10

Considerentele (3)-(6) ale Regulamentului (UE) 2015/479 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2015 privind instituirea unui regim comun aplicabil exporturilor (JO 2015, L 83, p. 34) au următorul cuprins:

11

Potrivit articolului 1 din acest regulament:

„Exporturile Uniunii Europene destinate unor țări terțe sunt libere, în sensul că nu fac obiectul unor restricții cantitative, cu excepția celor care se aplică în conformitate cu prezentul regulament.”

12

Capitolul III din regulamentul menționat, intitulat „Măsuri de salvgardare”, cuprinde articolele 5-7 din acesta. Articolul 5 respectiv prevede:

„(1)   În vederea prevenirii unei situații critice cauzate de o penurie de produse esențiale sau a remedierii unei astfel de situații și în cazul în care interesele Uniunii impun o acțiune imediată, Comisia, la cererea unui stat membru sau din proprie inițiativă și ținând seama de natura produselor și a celorlalte particularități ale tranzacțiilor în cauză, poate condiționa exportul unui produs de prezentarea unei autorizații de export care se acordă în conformitate cu procedurile și în limitele pe care aceasta le hotărăște, în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 3 alineatul (2) sau, în cazuri de urgență, în conformitate cu articolul 3 alineatul (3).

(2)   Măsurile adoptate sunt comunicate Parlamentului European, Consiliului și statelor membre. Măsurile respective intră în vigoare imediat.

(3)   Aceste măsuri pot fi limitate la anumite destinații și la exporturile din anumite regiuni ale Uniunii. Ele nu afectează produsele aflate în drum spre frontiera Uniunii.

(4)   În cazul în care un stat membru a solicitat intervenția Comisiei, aceasta acționează în temeiul alineatului (1), luând o decizie în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data primirii cererii.

(5)   În cazul în care Comisia a aplicat alineatul (1) de la prezentul articol, aceasta decide în termen de 12 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a măsurii pe care a adoptat‑o dacă adoptă măsuri corespunzătoare în sensul articolului 6. Dacă, în termen de cel mult 6 săptămâni de la data intrării în vigoare a măsurii, nu se adoptă nicio măsură, măsura în cauză se consideră abrogată.”

13

Articolul 6 din același regulament prevede:

„(1)   În cazul în care interesele Uniunii impun acest lucru, Comisia poate adopta măsuri corespunzătoare, în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 3 alineatul (2):

(2)   Măsurile menționate la alineatul (1) pot fi limitate la anumite destinații și la exporturile din anumite regiuni ale Uniunii. Ele nu afectează produsele aflate în drum spre frontiera Uniunii.

(3)   La instituirea restricțiilor cantitative la export, se ține seama în special:

14

Articolul 10 din Regulamentul 2015/479, care figurează în capitolul IV din acesta, intitulat „Dispoziții tranzitorii și finale”, are următorul cuprins:

„Fără a aduce atingere altor dispoziții din dreptul Uniunii, prezentul regulament nu împiedică adoptarea sau aplicarea de către statele membre a unor restricții cantitative la export, justificate de motive de moralitate publică, de ordine publică, de siguranță publică, de protecție a sănătății și a vieții persoanelor și a animalelor sau de conservare a plantelor, de protecție a bogățiilor naționale cu valoare artistică, istorică sau arheologică sau de protecție a proprietății industriale și comerciale.”

15

Articolul 1 din a gazdaság újraindítása érdekében meghozandó, az építőipari ellátásbiztonság szempontjából stratégiai jelentőségű nyersanyagok és termékek kivitelével kapcsolatos regisztrációs eljárásról és egyéb intézkedésekről szóló 402/2021. (VII. 8.) kormányrendelet [Decretul guvernamental nr. 402/2021 (VII. 8.) privind procedurile de înregistrare și măsurile care trebuie luate pentru relansarea economiei în legătură cu exportul de materii prime și de produse de importanță strategică pentru securitatea aprovizionării în sectorul construcțiilor], în versiunea în vigoare la data expirării termenului stabilit în avizul motivat (denumit în continuare „Decretul nr. 402/2021”), prevede:

„(1)   Materiile prime și produsele de importanță strategică pentru securitatea aprovizionării în sectorul construcțiilor menționate în anexa 1 (denumite în continuare împreună «materialele de construcție») pot fi, sub rezerva excepției prevăzute la alineatul (2):

a) vândute sau

b) exportate de pe teritoriul Ungariei în străinătate

după înregistrarea acestora (denumită în continuare «notificarea») la ministrul responsabil de economia internă (denumit în continuare «ministrul») și confirmarea de primire a notificării.

(2)   Prezentul decret nu se aplică materialelor de construcție aflate în tranzit pe teritoriul Ungariei.”

16

Articolul 3 din acest decret prevede:

„(1)   La primirea notificării, ministrul verifică dacă aceasta este conformă cu cerințele de formă prevăzute la articolul 2.

[…]

(2)   În cazul în care notificarea este conformă cu cerințele de formă prevăzute la articolul 2, ministrul transmite notificările, împreună cu informațiile menționate la alineatul (1) litera b), dacă este cazul, comisarului guvernamental pentru coordonarea măsurilor în domeniul construcțiilor (denumit în continuare «comisarul guvernamental»), care examinează, în consultare cu miniștrii în cauză, dacă vânzarea sau exportul materialelor de construcție în străinătate împiedică în mod semnificativ sau face imposibilă construirea, exploatarea, întreținerea sau dezvoltarea infrastructurilor critice, dacă pune astfel în pericol serviciile publice sau dacă prezintă un risc pentru securitatea aprovizionării în sectorul construcțiilor.

(3)   În termen de 7 zile lucrătoare de la transmiterea notificării, comisarul guvernamental îl informează în scris pe ministru cu privire la existența circumstanțelor prevăzute la alineatul (2), la poziția sa referitoare la circumstanțele menționate la alineatul (2) și, în cazul în care circumstanțele menționate există, îl informează de asemenea pe ministrul responsabil de supravegherea patrimoniului statului cu privire la propunerea sa privind exercitarea dreptului de preempțiune și de cumpărare; ministrul exercită dreptul de preempțiune și de cumpărare al statului maghiar potrivit modalităților prevăzute la articolul 5.

(4)   În termen de cel mult 10 zile lucrătoare de la primirea notificării, ministrul:

(4a)   Notificarea și confirmarea de primire însoțesc transportul și sunt puse la dispoziția operatorului de transport sau a organizatorului de către persoana care notifică.

[…]”

17

Potrivit articolului 6/A din decretul menționat:

„În cazul în care persoana care notifică nu a respectat obligația de notificare prevăzută de prezentul decret sau nu dispune de confirmarea de primire, poliția și administrația fiscală și vamală a statului îi aplică o amendă contravențională de până la 40 % din valoarea fără [taxa pe valoarea adăugată (TVA)] a materialului de construcție care nu a fost notificat sau care nu dispune de o confirmare de primire.”

18

Articolul 9 din același decret are următorul cuprins:

„(1)   Prezentul decret – sub rezerva excepției prevăzute la alineatul (2) – intră în vigoare în ziua următoare datei publicării sale.

(2)   Articolul 10 intră în vigoare în a cincisprezecea zi de la data publicării prezentului decret.”

19

Articolul 11 din Decretul nr. 402/2021 prevede:

„Obligația de notificare prevăzută la articolul 2 se aplică exporturilor ulterioare celei de a cincea zile lucrătoare de la intrarea în vigoare a prezentului decret.”

20

Articolul 12 din acest decret prevede:

„Proiectul prezentului decret a făcut obiectul unei notificări prealabile în conformitate cu articolele 5-7 din Directiva [2015/1535].”

21

Punctul 2 din az építésgazdasági intézkedések összehangolásáért felelős kormánybiztos kinevezéséről és feladatairól szóló 1459/2021. (VII. 14.) kormányhatározat [Hotărârea de guvern nr. 1459/2021 (VII. 14.) privind numirea și funcțiile comisarului guvernamental pentru coordonarea măsurilor în domeniul construcțiilor] prevede:

„Comisarul guvernamental:

[…]”

22

La 30 iunie 2021, în cadrul procedurii de notificare prevăzute de Directiva 2015/1535, Ungaria a notificat Comisiei un proiect de decret guvernamental referitor la măsurile care trebuie luate pentru relansarea economiei în ceea ce privește exportul de materii prime și de produse de importanță strategică pentru securitatea aprovizionării în sectorul construcțiilor (denumit în continuare „proiectul notificat”).

23

La 8 iulie 2021, pentru a putea evalua proiectul notificat în raport cu dispozițiile relevante ale dreptului Uniunii, Comisia a solicitat informații suplimentare acestui stat membru.

24

În aceeași zi, Decretul nr. 402/2021 a fost publicat în Jurnalul Oficial al Ungariei. Textul dispozițiilor acestui decret nu era identic cu cel care figura în proiectul notificat.

25

La 16 iulie 2021, Comisia a solicitat Ungariei informații privind publicarea decretului menționat.

26

La 22 iulie 2021, acest stat membru a informat Comisia că Decretul nr. 402/2021 era diferit de proiectul notificat în privința domeniului său de aplicare și a conținutului său.

27

Prin scrisoarea din 29 iulie 2021, Comisia a informat statul membru menționat că estima că atât lipsa notificării proiectului de decret, cât și nerespectarea obligației de a amâna adoptarea Decretului nr. 402/2021, cu încălcarea articolului 5 și, respectiv, a articolului 6 din Directiva 2015/1535, constituiau un viciu de procedură substanțial care făcea inaplicabile aceste reglementări tehnice naționale.

28

În răspunsul din 2 septembrie 2021, Ungaria a justificat promulgarea Decretului nr. 402/2021 fără notificarea prealabilă adresată Comisiei susținând că se confrunta cu o situație de urgență, în contextul pandemiei de COVID-19 și al penuriei mondiale de materii prime care decurgea din aceasta și afecta grav lucrările de construcții în Ungaria. În această privință, decretul menționat ar fi urmărit ca stocurile de materiale și de produse esențiale pentru securitatea aprovizionării în sectorul construcțiilor să rămână disponibile în acest stat membru și ca nevoile interne să poată fi satisfăcute pentru a garanta securitatea infrastructurilor critice.

29

La 23 septembrie 2021, Comisia a adresat Ungariei o scrisoare de punere în întârziere. Potrivit scrisorii menționate, prin adoptarea Decretului nr. 402/2021 și a modificărilor sale ulterioare, precum și a Hotărârii de guvern nr. 1459/2021, acest stat membru nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 35 și 36 TFUE, al articolului 2 alineatul (1) TFUE coroborat cu articolul 3 alineatul (1) litera (e) TFUE, precum și al articolului 5 alineatul (1) și al articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2015/1535.

30

În răspunsul său la această punere în întârziere, prin scrisoarea din 23 noiembrie 2021, Ungaria a contestat motivele respective.

31

Întrucât a considerat neconvingătoare argumentele invocate de acest stat membru, Comisia i‑a adresat la 6 aprilie 2022 un aviz motivat în care a reiterat motivele menționate.

32

Prin scrisoarea din 13 iunie 2022, statul membru menționat a răspuns la acest aviz motivat susținând că neîndeplinirea obligațiilor care îi era reproșată nu era întemeiată.

33

În aceste condiții, Comisia a decis la 4 august 2023 să introducă prezenta acțiune.

34

În susținerea acțiunii formulate, Comisia invocă trei motive întemeiate, primul, pe încălcarea articolelor 35 și 36 TFUE, al doilea, pe încălcarea articolului 2 alineatul (1) TFUE coroborat cu articolul 3 alineatul (1) litera (e) TFUE și, al treilea, pe încălcarea articolului 5 alineatul (1), precum și a articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2015/1535.

35

Ungaria solicită respingerea acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor.

36

Comisia susține că Decretul nr. 402/2021 constituie o măsură cu efect echivalent unei restricții cantitative în sensul articolului 35 TFUE, întrucât prevede, pe de o parte, o obligație de notificare a exporturilor de materiale de construcție și, pe de altă parte, posibilitatea statului maghiar de a exercita un drept de preempțiune și de cumpărare în privința acestor materiale de construcție, la propunerea comisarului guvernamental, atunci când vânzarea sau exportul de materiale de construcție în străinătate împiedică în mod semnificativ sau face imposibilă construirea, exploatarea, întreținerea sau dezvoltarea unor infrastructuri critice, punând astfel în pericol serviciile publice sau prezentând un risc pentru securitatea aprovizionării în sectorul construcțiilor.

37

Această calificare a Decretului nr. 402/2021 s‑ar impune în pofida circumstanțelor invocate de Ungaria, și anume că procedura de notificare prevăzută de acest decret va fi finalizată într‑un termen de cel mult două zile lucrătoare, că, în fapt, statul maghiar nu își va exercita dreptul de preempțiune sau de cumpărare și că autoritățile maghiare competente nu vor aplica sancțiunile prevăzute în cazul nerespectării obligației de notificare.

38

Astfel, Decretul nr. 402/2021 ar stabili de iure în cadrul acestui stat membru o diferență de tratament între comerțul intern și exportul de materiale de construcție. Or, o măsură națională nu ar fi exclusă de la interdicția enunțată la articolele 34 și 35 TFUE pentru simplul motiv că obstacolul pe care îl creează este de importanță redusă, că restricția cantitativă generată de această măsură are o importanță economică relativ minoră sau că măsura menționată nu afectează importurile și exporturile sau operatorii economici decât într‑o măsură limitată.

39

În această privință, Comisia susține că efectele unei măsuri nu se limitează la modul în care ea este pusă în aplicare de autoritățile naționale. Simplul fapt că au fost adoptate dispoziții care prevăd posibilitatea de a restrânge exporturile către alte state membre prin instituirea unui drept de preempțiune și de cumpărare, precum și posibilitatea de a întârzia exporturile până la zece zile lucrătoare ar avea, ca atare, un efect disuasiv pentru operatorii economici supuși măsurii.

40

Această instituție este de părere că efectul Decretului nr. 402/2021 exercitat asupra liberei circulații a mărfurilor nu este nici prea aleatoriu, nici indirect, întrucât decretul respectiv garantează statului maghiar în mod clar un drept de preempțiune sau de cumpărare după evaluarea notificărilor de export.

41

În ceea ce privește o posibilă justificare a Decretului nr. 402/2021 în temeiul dispozițiilor articolului 36 TFUE, Comisia amintește că excepțiile de ordine publică și de siguranță publică constituie derogări de la principiul fundamental al liberei circulații a mărfurilor, care trebuie interpretate strict și ale căror conținuturi nu pot fi determinate în mod unilateral de statele membre fără controlul instituțiilor Uniunii. Aceste derogări nu ar putea fi invocate de un stat membru decât în caz de amenințare reală și suficient de gravă, care afectează un interes fundamental al societății.

42

Ca răspuns la argumentul Ungariei potrivit căruia obiectivul principal al Decretului nr. 402/2021 este de a proteja securitatea aprovizionării infrastructurilor critice cu materiale de construcție, această instituție susține că un astfel de motiv, pentru a fi o justificare valabilă în cazul unei măsuri restrictive, trebuie să fie legat de circumstanțe obiective, care îndeplinesc cerințele de siguranță publică în sensul articolului 36 TFUE, și că nu este aplicabil nici în general, nici din motive de ordin economic și social.

43

Instituția menționată susține în această privință că o asemenea măsură, justificată în temeiul siguranței publice, trebuie să respecte principiul proporționalității, care impune ca mijloacele puse în aplicare de statele membre să se limiteze la ceea ce este efectiv adecvat și necesar pentru atingerea obiectivului legitim urmărit. În plus, Comisia amintește că o măsură restrictivă nu poate fi considerată de natură să garanteze realizarea obiectivului urmărit decât în cazul în care răspunde cu adevărat preocupării privind atingerea acestuia în mod coerent și sistematic, iar acest lucru trebuie dovedit de statul membru în cauză.

44

Astfel, pe de o parte, Comisia apreciază că Ungaria nu a demonstrat că măsurile prevăzute de Decretul nr. 402/2021 erau adecvate pentru atingerea obiectivelor urmărite. În ceea ce privește domeniul de aplicare al decretului respectiv, acesta nu s‑ar limita nici la materialele de construcție pentru care a fost detectat un risc de aprovizionare, nici la materialele care sunt efectiv necesare pentru infrastructurile critice. În plus, evoluția sectorului maghiar al construcțiilor ar fi relativ stabilă din anul 2016 și, în cursul celor doi ani care au urmat intrării în vigoare a acestui decret, statul maghiar nu și‑ar fi exercitat dreptul de preempțiune și de cumpărare.

45

Pe de altă parte, Comisia arată că, în conformitate cu principiul proporționalității, un sistem de control ex ante, justificat și adecvat, trebuie să se întemeieze pe criterii obiective, nediscriminatorii și cunoscute în avans de întreprinderile vizate, astfel încât să se delimiteze exercitarea puterii de apreciere a autorităților naționale, pentru ca aceasta să nu fie exercitată în mod arbitrar. Or, Decretul nr. 402/2021 nu ar prevedea asemenea criterii obiective și nediscriminatorii.

46

În plus, în opinia Comisiei, controlul materialelor de construcție și al exporturilor lor, precum și colectarea de informații cu privire la acestea ar putea fi realizate prin mijloace mai puțin intruzive, de exemplu prin impunerea unei obligații de a comunica datele relevante în acest sens. Așadar, această instituție consideră că Ungaria nu a demonstrat nici că măsurile impuse prin decretul contestat nu depășesc ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului urmărit și că, prin urmare, trebuie să i se reproșeze că nu a avut în vedere astfel de alternative.

47

Ungaria susține că dispozițiile Decretului nr. 402/2021 nu constituie o măsură cu efect echivalent unei restricții cantitative și, prin urmare, nu intră în domeniul de aplicare al interdicției prevăzute la articolul 35 TFUE. Obiectivul acestui decret ar fi de a permite autorităților maghiare competente, prin impunerea unei obligații de notificare, să controleze în mod eficient stocurile de materiale de construcție de importanță strategică pentru infrastructurile critice naționale și să colecteze informații cu privire la starea acestor stocuri, precum și a livrărilor. Datorită unei astfel de obligații de notificare, respectivele autorități ar dispune de o imagine completă, în timp real, a evoluției stocurilor menționate și, prin urmare, ar fi în măsură să ia măsurile necesare pentru a evita o situație critică.

48

Acest stat membru apreciază că eficacitatea dispozițiilor prevăzute de Decretul nr. 402/2021 este demonstrată de faptul că, de la intrarea lor în vigoare, statul maghiar nu ar fi fost niciodată pus într‑o situație în care, din cauza unei penurii de materiale de construcție, să fi trebuit să își exercite dreptul de preempțiune sau de cumpărare. În plus, dispozițiile menționate nu ar impune operatorilor obligații materiale, în practică, procedura de notificare ar fi finalizată întotdeauna într‑un termen de cel mult două zile lucrătoare, iar sancțiunile prevăzute în cazul lipsei notificării nu ar fi aplicate de autoritățile maghiare competente.

49

Potrivit statului membru menționat, din jurisprudența Curții reiese că o excepție de la interdicția de la articolul 35 TFUE este prevăzută pentru restricțiile ale căror efecte trebuie considerate ca fiind prea aleatorii sau prea indirecte. În ceea ce privește efectele concrete ale dispozițiilor Decretului nr. 402/2021, acesta arată că examinarea datelor de la Központi Statisztikai Hivatal (Biroul Central de Statistică, Ungaria) nu permite să se constate o scădere generală a cifrei de afaceri aferente exportului de materiale de construcție în cauză.

50

În orice caz, Ungaria consideră că Decretul nr. 402/2021 este justificat de motive de siguranță publică în sensul articolului 36 TFUE, întrucât obiectivul principal al acestuia constă în protejarea infrastructurilor critice prin asigurarea securității aprovizionării lor cu materiale de construcție. În plus, definiția noțiunii de „infrastructuri” pe care o prevede acest decret ar fi conformă în esență cu cea care figurează în Directiva 2008/114.

51

Acest stat membru adaugă că decretul menționat are de asemenea ca obiectiv relansarea economiei naționale, răspunzând la scăderea producției de materiale de construcție, la penuriile de aprovizionare și la creșterile de prețuri ca urmare a crizei cauzate de pandemia de COVID-19. El ar permite de asemenea în mod indirect protejarea unor interese sociale precum punerea la dispoziție de locuințe și posibilitatea tinerilor de a-și întemeia o familie.

52

Amintind că statele membre dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a defini întinderea nevoilor fundamentale ale societății și pentru a determina nivelul de protecție pe care îl consideră adecvat, Ungaria susține că sarcina de a demonstra că dispozițiile prevăzute de Decretul nr. 402/2021 sunt total inadecvate pentru atingerea obiectivului urmărit de această reglementare națională revine Comisiei, ceea ce instituția respectivă nu a făcut în speță.

53

În ceea ce privește caracterul proporțional al respectivei reglementări, acest stat membru apreciază că Decretul nr. 402/2021 instituie un regim coerent, care stabilește un sistem de supraveghere a materialelor de construcție, care nu are însă niciun efect negativ efectiv asupra comerțului. El susține că cele două măsuri prevăzute de această reglementare, și anume obligația de notificare, precum și dreptul de preempțiune și de cumpărare, sunt clare și că eficacitatea primei măsuri contribuie la neexercitarea dreptului de preempțiune sau de cumpărare sau, dacă este cazul, la exercitarea sa doar în caz de urgență.

54

Statul membru menționat arată că regimul instituit prin Decretul nr. 402/2021 este întemeiat pe criterii obiective, nediscriminatorii și cunoscute în avans de întreprinderile vizate. Măsurile prevăzute de acest decret ar fi proporționale și nu ar depăși ceea ce este adecvat și necesar pentru atingerea obiectivului urmărit. În plus, mijloace mai puțin intruzive, de exemplu o obligație de a comunica date privind comerțul cu materiale de construcție, nu ar permite statului maghiar să facă față în timp util unei potențiale lipse critice de astfel de materiale.

55

În temeiul articolului 35 TFUE, între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la export, precum și orice măsuri cu efect echivalent.

56

Din jurisprudența Curții reiese că reprezintă măsuri cu efect echivalent unor restricții cantitative la export măsurile naționale care au ca obiect sau ca efect să restrângă în mod specific fluxurile exporturilor și să stabilească în acest mod o diferență de tratament între comerțul intern al unui stat membru și comerțul său de export, astfel încât să se asigure un avantaj special producției naționale sau pieței interne a statului în cauză, în detrimentul producției sau al comerțului altor state membre (a se vedea Hotărârea din 8 noiembrie 1979, Groenveld,15/79, EU:C:1979:253, punctele 6 și 7, precum și Hotărârea din 16 decembrie 2008, Gysbrechts și Santurel Inter, C‑205/07, EU:C:2008:730, punctul 40).

57

În acest context, Curtea a statuat deja că articolele 34 și 35 TFUE se opun aplicării în raporturile din cadrul Uniunii a unei legislații naționale care ar menține cerința, chiar pur formală, a licențelor de import sau de export sau a oricărui alt procedeu similar (Hotărârea din 15 decembrie 1971, International Fruit Company ș.a.,51/71-54/71, EU:C:1971:128, punctul 9). Astfel, impunerea oricărei formalități speciale la export, prin întârzierea pe care o determină și prin efectul disuasiv pe care îl implică în privința exportatorilor, constituie un obstacol în calea schimburilor comerciale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 martie 1977, Comisia/Franța,68/76, EU:C:1977:48, punctul 16).

58

În speță, este necesar să se examineze, mai întâi, dacă dispozițiile Decretului nr. 402/2021 au ca obiect să restrângă în mod specific fluxurile exportului de materiale de construcție, în sensul jurisprudenței amintite la punctul 56 din prezenta hotărâre.

59

În această privință, trebuie arătat că dispozițiile acestui decret prevăd o obligație de notificare a exporturilor de materiale de construcție, însoțită de o sancțiune administrativă în cazul nerespectării acestei obligații de către operatori, deși părțile nu contestă că o astfel de obligație și o asemenea sancțiune nu sunt prevăzute de dreptul maghiar cu privire la operațiunile de vânzare a materialelor de construcții pe teritoriul național.

60

În plus, în temeiul dispozițiilor acestui decret, în urma notificării de către un operator a intenției sale de a exporta materiale de construcție, autoritățile maghiare competente dispun de zece zile lucrătoare pentru a exercita un drept de preempțiune și de cumpărare asupra acestor materiale, atunci când consideră că vânzarea sau exportul lor în străinătate împiedică în mod semnificativ sau face imposibilă construirea, exploatarea, întreținerea sau dezvoltarea infrastructurilor critice pe teritoriul național.

61

Rezultă că, în primul rând, impunând o sarcină administrativă suplimentară operatorilor care doresc să exporte astfel de materiale de construcție, în al doilea rând, prevăzând că nerespectarea obligației de notificare implică o sancțiune contravențională considerabilă, în al treilea rând, determinând o prelungire a termenelor de livrare care poate ajunge la zece zile lucrătoare și, în al patrulea rând, împiedicând definitiv tranzacția de export în cazul punerii în aplicare a dreptului de preempțiune și de cumpărare în favoarea statului maghiar, Decretul nr. 402/2021 are ca obiect restrângerea exporturilor de materiale de construcție, prin stabilirea unei diferențe de tratament între comerțul intern și comerțul de export al acestor produse și prin asigurarea unui avantaj pentru piața internă a acestui stat membru.

62

Dat fiind acest obiect explicit care urmărește să restrângă fluxurile de export, decretul amintit trebuie calificat drept „măsură cu efect echivalent unor restricții cantitative la export”, în sensul articolului 35 TFUE, fără a fi necesar să se examineze efectele acestor dispoziții.

63

În orice caz, în ceea ce privește, cu titlu suplimentar, aprecierea efectelor dispozițiilor Decretului nr. 402/2021, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, orice măsură a unui stat membru de natură să constituie, în mod direct sau indirect, efectiv sau potențial, un obstacol în calea comerțului din cadrul Uniunii trebuie considerată o măsură cu efect echivalent unor restricții cantitative în sensul acestei dispoziții (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 ianuarie 2023, CIHEF ș.a.,C‑147/21, EU:C:2023:31, punctul 37, precum și jurisprudența citată).

64

În plus, orice restricție, chiar de importanță minoră, privind una dintre libertățile fundamentale prevăzute de Tratatul FUE este interzisă de acesta (a se vedea în acest sens Hotărârea din 1 aprilie 2008, Gouvernement de la Communauté française și gouvernement wallon, C‑212/06, EU:C:2008:178, punctul 52, precum și jurisprudența citată).

65

În speță, în ceea ce privește împrejurarea evocată de Ungaria potrivit căreia, de la intrarea în vigoare a Decretului nr. 402/2021, acest stat membru nu a cunoscut nicio penurie de materiale de construcție care să necesite exercitarea dreptului său de preempțiune sau de cumpărare, trebuie arătat că această împrejurare se poate datora tocmai faptului că operatorii au fost descurajați să exporte materiale de construcție.

66

În plus, lipsa efectului disuasiv al dispozițiilor acestui decret nu este demonstrată nici de datele care figurează în tabelul prezentat de Ungaria în anexa B.1 la memoriul său în apărare, care indică, în ceea ce privește cei 2 ani care au urmat intrării în vigoare a decretului menționat în raport cu cei 2 ani anteriori acestei intrări în vigoare, o creștere a volumului exporturilor pentru 9 dintre cele 15 materiale de construcție vizate de același decret și o scădere a acestui volum numai pentru 6 dintre aceste materiale. Astfel, în lipsa altor elemente de probă, nu se poate exclude că volumul exporturilor ar fi fost mai important dacă nu ar fi existat Decretul nr. 402/2021. Aceste date permit doar să se conchidă că acesta din urmă nu are efectul de a împiedica toate exporturile de materiale de construcție care intră în domeniul său de aplicare (a se vedea prin analogie Hotărârea din 17 septembrie 2020, Hidroelectrica,C‑648/18, EU:C:2020:723, punctul 32).

67

Rezultă că dispozițiile Decretului nr. 402/2021 pot avea o incidență certă asupra comerțului de export, atât în mod direct, în special prin sarcina administrativă pe care o reprezintă pentru operatori obligația de notificare și prin prelungirea termenelor de livrare în caz de export, cât și în mod indirect, obligațiile stabilite prin aceste dispoziții fiind susceptibile să descurajeze operatorii menționați să exporte materiale de construcție. Prin urmare și independent de obiectul lor restrictiv, efectele restrictive determinate de aceste dispoziții nu pot fi considerate prea aleatorii sau prea indirecte pentru a se putea considera, conform jurisprudenței Curții rezultate din Hotărârea din 7 martie 1990, Krantz (C‑69/88, EU:C:1990:97, punctele 10 și 11), precum și din Hotărârea din 13 octombrie 1993, CMC Motorradcenter (C‑93/92, EU:C:1993:838, punctele 10-12), că nu constituie o restricție, în sensul articolului 35 TFUE.

68

Din ceea ce precedă rezultă că Decretul nr. 402/2021 constituie o măsură cu efect echivalent unei restricții cantitative la export, în sensul articolului 35 TFUE. Această măsură este incompatibilă cu obligațiile ce rezultă din această din urmă dispoziție, cu excepția cazului în care poate fi justificată în mod obiectiv.

69

O măsură națională contrară articolului 35 TFUE poate fi justificată atât prin unul dintre motivele de interes general enumerate la articolul 36 TFUE, cât și printr‑o cerință imperativă de interes general, cu condiția ca obiectivul pe care îl urmărește să fie legitim, iar măsura respectivă să fie proporțională cu acest obiectiv (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 decembrie 2008, Gysbrechts și Santurel Inter, C‑205/07, EU:C:2008:730, punctul 45, Hotărârea din 17 septembrie 2020, Hidroelectrica,C‑648/18, EU:C:2020:723, punctul 34, precum și Hotărârea din 19 ianuarie 2023, CIHEF ș.a.,C‑147/21, EU:C:2023:31, punctul 48).

70

În acest scop, trebuie să se verifice dacă respectiva măsură este de natură să asigure realizarea respectivului obiectiv și nu depășește ceea ce este necesar pentru ca acesta să fie atins. În plus, trebuie amintit în acest context că o legislație națională nu poate garanta realizarea obiectivului invocat decât în cazul în care răspunde efectiv preocupării privind atingerea acestuia în mod coerent și sistematic (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 iunie 2015, Berlington Hungary ș.a.,C‑98/14, EU:C:2015:386, punctul 64, precum și jurisprudența citată).

71

În ceea ce privește în special o măsură națională care, potrivit statului membru în cauză, este justificată de un obiectiv de siguranță publică, Curtea a statuat deja că este necesar, în sensul articolului 36 TFUE, ca această măsură să fie efectiv justificată de împrejurări obiective, care răspund cerințelor siguranței publice (a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 iulie 1984, Campus Oil ș.a.,72/83, EU:C:1984:256, punctul 36).

72

De asemenea, Curtea a precizat că, deși statele membre sunt libere să stabilească, în conformitate cu nevoile lor naționale, cerințele de siguranță publică, nu este mai puțin adevărat că, în contextul Uniunii și în special ca derogare de la o libertate fundamentală garantată de Tratatul FUE, aceste motive trebuie interpretate în mod strict, astfel încât întinderea lor nu poate fi determinată în mod unilateral de fiecare stat membru fără controlul instituțiilor Uniunii. Astfel, siguranța publică nu poate fi invocată decât în cazul unei amenințări reale și suficient de grave, care afectează un interes fundamental al societății [a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 iunie 2020, Comisia/Ungaria (Transparență asociativă),C‑78/18, EU:C:2020:476, punctul 91 și jurisprudența citată, precum și Hotărârea din 13 iulie 2023, Xella Magyarország,C‑106/22, EU:C:2023:568, punctele 66 și 67].

73

În plus, justificările susceptibile să fie invocate de un stat membru trebuie să fie însoțite de probe adecvate sau de o analiză a oportunității și a proporționalității măsurii restrictive adoptate de acest stat, precum și de elemente precise care să permită susținerea argumentării sale (Hotărârea din 7 iunie 2007, Comisia/Belgia,C‑254/05, EU:C:2007:319, punctul 36 și jurisprudența citată, precum și Hotărârea din 19 ianuarie 2023, CIHEF ș.a.,C‑147/21, EU:C:2023:31, punctul 53 și jurisprudența citată).

74

În speță, Ungaria susține că măsurile prevăzute de Decretul nr. 402/2021 sunt justificate de motive de siguranță publică, în special securitatea aprovizionării cu materiale de construcție a infrastructurilor critice.

75

În această privință, Curtea a statuat deja că, în sectoarele petrolului, telecomunicațiilor și energiei, obiectivul de garantare a securității aprovizionării cu astfel de produse sau furnizarea unor asemenea servicii în caz de criză pe teritoriul statului membru în cauză poate constitui un motiv de siguranță publică. Situația este însă diferită în ceea ce privește securitatea aprovizionării cu materii prime de bază, la nivel local, a sectorului construcțiilor, care nu se poate încadra în obiectivul legitim de garantare a siguranței publice, cu excepția cazului în care se demonstrează că penuria de astfel de materii prime constituie o amenințare reală și suficient de gravă care afectează un interes fundamental al societății (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 iulie 2023, Xella Magyarország,C‑106/22, EU:C:2023:568, punctele 68 și 69).

76

Cu toate acestea, în speță Ungaria nu a dovedit că Decretul nr. 402/2021 răspunde, în lumina unor împrejurări obiective, în mod efectiv și strict unor cerințe de siguranță publică.

77

Astfel, în primul rând, acest decret este susceptibil să se aplice unui număr mare de infrastructuri din Ungaria, fără să se fi stabilit că fiecare dintre ele prezintă, în fapt, un interes fundamental pentru societate, dat fiind că decretul menționat nu cuprinde nici lista care enumeră infrastructuri care prezintă un asemenea interes, nici definiția, direct sau prin trimitere la un alt act juridic, a noțiunii de „infrastructuri critice” care ar permite să se identifice în mod clar și limitativ infrastructurile vizate.

78

Ungaria susține că, în temeiul principiului ierarhiei normelor de drept maghiar, domeniul de aplicare al acestei noțiuni în sensul Decretului nr. 402/2021 trebuie considerat ca fiind cel care a fost definit la articolul 1 litera j) din a létfontosságde rendszerek és létesítmények azonosításáról, kijelöléséről és védelméről szóló 2012. évi CLXVI. törvény (Legea nr. CLXVI din 2012 privind identificarea, desemnarea și protecția sistemelor și instalațiilor vitale, Magyar Közlöny 2012. évi 154. száma, p. 26099). Întrucât legea menționată a transpus Directiva 2008/114 în ordinea juridică maghiară, această din urmă definiție ar corespunde celei care figurează la articolul 2 litera (a) din directiva amintită. În consecință, noțiunea de „infrastructuri critice”, în sensul Decretului nr. 402/2021, s‑ar întemeia pe circumstanțe obiective.

79

Or, în această privință, este suficient să se arate, pe de o parte, că din dosarul de care dispune Curtea reiese că articolul 1 litera j) din legea menționată, în versiunea în vigoare la expirarea termenului stabilit în avizul motivat, definea în mod larg noțiunea de „infrastructuri critice” și că anexa 1 la aceasta enumera, în cadrul sectoarelor de activitate susceptibile să cuprindă un element de sistem critic, printre altele sectoarele energiei, transportului, sănătății, securității sociale, apărării și securității interne, în care infrastructurile puteau fi calificate drept „critice” de către autoritățile maghiare competente.

80

Pe de altă parte, astfel cum a subliniat domnul avocat general la punctele 43 și 44 din concluzii, Directiva 2008/114 este lipsită de relevanță în speță, întrucât Decretul nr. 402/2021 nu intră în domeniul de aplicare al acesteia. Din articolul 1 din respectiva directivă, interpretat în lumina considerentelor (5) și (9) ale acesteia, reiese că ea se limitează să stabilească o procedură pentru identificarea și desemnarea infrastructurilor critice ale Uniunii în sectoarele energiei și transporturilor, precum și să evalueze necesitatea de a îmbunătăți protecția acestora, în timp ce domeniul de aplicare al Decretului nr. 402/2021 este diferit și mai extins, în măsura în care acoperă alte sectoare, iar în domeniul său de aplicare intră nu numai protecția infrastructurilor critice existente, ci toate activitățile legate de construirea, exploatarea, întreținerea sau dezvoltarea de infrastructuri pe teritoriul național.

81

În al doilea rând, după cum susține în mod întemeiat Comisia, legăturile care ar exista între diferitele categorii de materiale de construcție enumerate prin Decretul nr. 402/2021 și protecția infrastructurilor critice la care acesta face referire nu reies nici din decretul menționat, nici, în general, din explicațiile furnizate de Ungaria în cadrul prezentei proceduri. De asemenea, acest stat membru nu a precizat de la ce moment ar trebui să se considere, pentru fiecare dintre respectivele categorii, că există o penurie de materiale de construcție care reprezintă o amenințare reală și suficient de gravă pentru securitatea aprovizionării infrastructurilor critice.

82

În al treilea rând, este necesar să se constate că Decretul nr. 402/2021 nu urmărește să garanteze securitatea aprovizionării infrastructurilor critice cu materiale de construcție în mod coerent și sistematic, întrucât nu prevede modalități referitoare la luarea în considerare a vânzărilor de asemenea materiale pe piața națională și a importurilor acestora în Ungaria în vederea stabilirii nivelurilor stocului și penuriei.

83

Rezultă că trebuie înlăturate argumentele Ungariei potrivit cărora măsurile restrictive pe care le cuprinde Decretul nr. 402/2021 ar fi justificate de motive de siguranță publică, în sensul articolului 36 TFUE, legate de securitatea aprovizionării infrastructurilor critice cu materiale de construcție.

84

În măsura în care Ungaria afirmă că acest decret contribuie de asemenea la relansarea economiei naționale, răspunzând scăderii producției de materiale de construcție, precum și creșterii prețurilor acestora în urma crizei legate de pandemia de COVID-19, și la protejarea unor interese sociale precum construirea de locuințe și posibilitatea tinerilor de a-și întemeia o familie, trebuie amintit, pe de o parte, că motive de natură pur economică legate de promovarea economiei naționale sau de buna funcționare a acesteia nu pot servi drept justificare pentru un obstacol în calea uneia dintre libertățile fundamentale garantate de tratate (Hotărârea din 13 iulie 2023, Xella Magyarország,C‑106/22, EU:C:2023:568, punctul 64 și jurisprudența citată).

85

Pe de altă parte, referitor la motivele sociale, Ungaria nu aduce niciun element de natură să susțină aceste afirmații.

86

În aceste condiții, măsurile restrictive pe care le cuprinde Decretul nr. 402/2021 nu pot fi justificate în temeiul articolului 36 TFUE.

87

Prin urmare, primul motiv al Comisiei trebuie admis în măsura în care privește încălcarea articolului 35 TFUE.

88

Arătând că restricțiile pe care le prevede Decretul nr. 402/2021 se aplică exporturilor de materiale de construcții către țări terțe și constituie astfel o măsură care ține de politica comercială comună, Comisia susține că Ungaria a încălcat articolul 3 alineatul (1) litera (e) TFUE, în temeiul căruia competența Uniunii este exclusivă în domeniul politicii comerciale comune, precum și articolul 2 alineatul (1) TFUE, care precizează că numai Uniunea poate legifera și adopta acte cu forță juridică obligatorie, statele membre putând să facă acest lucru numai în cazul în care sunt abilitate de Uniune sau pentru punerea în aplicare a actelor Uniunii.

89

Ungaria susține că Decretul nr. 402/2021 intră în domeniul de aplicare al articolului 10 din Regulamentul 2015/479, care ar prevedea că măsurile restrictive la export adoptate de un stat membru ar putea fi justificate de unul dintre motivele de interes general enumerate la acest articol 10.

90

Cu toate acestea, Comisia apreciază că noțiunea de „siguranță publică” care figurează la articolul 10 menționat corespunde celei care este prevăzută la articolul 36 TFUE și că decretul amintit nu îndeplinește criteriile prevăzute la același articol 10.

91

Potrivit Comisiei, întrucât dreptul Uniunii trebuie interpretat, în măsura posibilului, în conformitate cu obligațiile internaționale ale Uniunii, inclusiv cu cele care decurg din acorduri internaționale care sunt obligatorii atât pentru Uniune, cât și pentru statele membre, în speță Ungaria ar trebui să justifice, în lumina uneia dintre excepțiile relevante din GATT 1994, că poate deroga de la interdicția restricțiilor la exportul de produse către alte state membre ale OMC, prevăzută la articolul XI alineatul (1) din acest acord.

92

Ea precizează că este adevărat că excepția prevăzută la articolul XI alineatul (2) litera (a) din GATT 1994 autorizează restricții temporare, inclusiv cantitative, la export pentru a preveni sau a reduce penurii grave de produse esențiale, însă aceste situații nu fac obiectul articolului 10 din Regulamentul 2015/479. Astfel, dacă apare o asemenea situație, statele membre trebuie să informeze Comisia cu privire la problemele cu care se confruntă și acesteia din urmă i‑ar reveni sarcina de a acționa în temeiul articolelor 5 și 6 din respectivul regulament.

93

Această instituție adaugă că măsurile de salvgardare adoptate în temeiul articolelor 5 și 6 din regulamentul menționat pot fi limitate la anumite destinații sau la exporturile din anumite regiuni ale Uniunii. Prin urmare, măsurile de protecție luate „în interesul Uniunii” ar putea servi și la protejarea nevoilor unui stat membru.

94

Ungaria susține că Decretul nr. 402/2021 nu încalcă competența exclusivă a Uniunii în domeniul politicii comerciale comune și că acest decret este compatibil cu articolul 2 alineatul (1) și cu articolul 3 alineatul (1) TFUE.

95

Articolul XI din GATT 1994 și competența Comisiei de a adopta măsuri de salvgardare în temeiul articolelor 5 și 6 din Regulamentul 2015/479 nu s‑ar opune ca un stat membru să adopte, în temeiul articolului 10 din acest regulament, o măsură precum Decretul nr. 402/2021.

96

Ungaria susține că articolele 5 și 6 din regulamentul menționat se aplică în cazul măsurilor care pot fi luate atunci când „interesele Uniunii” o impun, în timp ce măsurile prevăzute de acest decret vizează siguranța publică într‑un singur stat membru, iar nu interesul general al Uniunii.

97

Ea adaugă că argumentul Comisiei potrivit căruia articolele 5 și 6 din Regulamentul 2015/479 împiedică un stat membru să recurgă la articolul 10 din respectivul regulament nu poate fi reținut, întrucât, în acest caz, articolul 10 menționat ar fi complet lipsit de conținut.

98

Ungaria concluzionează că Decretul nr. 402/2021 răspunde unor motive de siguranță publică care intră în domeniul de aplicare al articolului 10 din Regulamentul 2015/479 și că securitatea aprovizionării justifică o derogare de la libera circulație a mărfurilor în temeiul acestei dispoziții.

99

Potrivit articolului 2 alineatul (1) TFUE, în cazul în care tratatele atribuie Uniunii competență exclusivă într‑un domeniu determinat, numai Uniunea poate legifera și adopta acte cu forță juridică obligatorie, statele membre putând să facă acest lucru numai în cazul în care sunt abilitate de Uniune sau pentru punerea în aplicare a actelor Uniunii.

100

În temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (e) TFUE, competența Uniunii este exclusivă în domeniul politicii comerciale comune.

101

Legiuitorul Uniunii a adoptat Regulamentul 2015/479 în cadrul acestei competențe exclusive, în vederea stabilirii unui regim comun aplicabil exporturilor. Potrivit considerentului (4) al acestui regulament, „[î]n toate statele membre exporturile sunt liberalizate aproape în totalitate” și „este posibil să se ia în considerare, la nivelul Uniunii, principiul conform căruia exporturile destinate unor țări terțe nu sunt supuse niciunei restricții cantitative, sub rezerva derogărilor prevăzute de prezentul regulament și fără a aduce atingere măsurilor pe care statele membre le pot adopta în conformitate cu tratatul”.

102

Din această perspectivă, articolul 1 din regulamentul menționat prevede că exporturile Uniunii destinate unor țări terțe sunt libere, în sensul că nu fac obiectul unor restricții cantitative, cu excepția celor care se aplică în conformitate cu același regulament.

103

În speță, părțile nu contestă că Decretul nr. 402/2021 este un act cu forță juridică obligatorie într‑un domeniu care ține de politica comercială comună și că Uniunea nu a abilitat Ungaria să adopte acest decret.

104

Ungaria arată însă că acest decret a fost adoptat în conformitate cu Regulamentul 2015/479, întrucât răspunde unor motive de siguranță publică ce intră sub incidența articolului 10 din respectivul regulament.

105

În această privință, articolul 10 din regulamentul amintit prevede că, fără a aduce atingere altor dispoziții din dreptul Uniunii, acesta nu împiedică adoptarea sau aplicarea de către statele membre a unor restricții cantitative la export, justificate de motive de moralitate publică, de ordine publică, de siguranță publică, de protecție a sănătății și a vieții persoanelor și a animalelor sau de conservare a plantelor, de protecție a bogățiilor naționale cu valoare artistică, istorică sau arheologică sau de protecție a proprietății industriale și comerciale.

106

Astfel cum a subliniat domnul avocat general la punctul 61 din concluzii, faptul că acest articol 10 și articolul 36 TFUE sunt formulate în mod similar sugerează că legiuitorul Uniunii a dorit să extindă posibilitatea unui stat membru prevăzută la articolul 36 TFUE de a restrânge exporturile din cadrul Uniunii și la exporturile către țări terțe, în aceleași condiții.

107

Prin urmare, noțiunii de „siguranță publică” care figurează la articolul 10 menționat și, respectiv, la articolul 36 TFUE trebuie să i se recunoască un domeniu de aplicare identic în aceste două texte.

108

Or, așa cum s‑a statuat la punctul 83 din prezenta hotărâre, Ungaria nu poate susține în mod întemeiat că securitatea aprovizionării infrastructurilor critice cu materiale de construcție, care ar constitui obiectivul urmărit de Decretul nr. 402/2021, intră în sfera noțiunii de „siguranță publică”, în sensul articolului 36 TFUE.

109

În consecință, este necesar să se constate că acest stat membru nu poate susține în mod întemeiat nici că același obiectiv ar intra sub incidența articolului 10 din Regulamentul 2015/479 și că Decretul nr. 402/2021 ar trebui considerat ca punând în aplicare această dispoziție, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) TFUE.

110

În aceste condiții și fără a fi necesar să se examineze argumentele părților referitoare la relația dintre, pe de o parte, articolele 5 și 6 din regulamentul menționat și, pe de altă parte, articolul 10 din acesta și nici argumentele lor întemeiate pe dreptul OMC, al doilea motiv al Comisiei trebuie admis.

111

Comisia reproșează Ungariei, pe de o parte, că nu a respectat perioada de suspendare de trei luni prevăzută la articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2015/1535. Ea arată că acest stat membru i‑a comunicat la 30 iunie 2021 proiectul notificat și că, prin urmare, prin adoptarea Decretului nr. 402/2021 la 8 iulie 2021, adică înainte de expirarea acestei perioade de suspendare la 1 octombrie 2021, statul membru menționat a încălcat acest articol 6 alineatul (1).

112

Pe de altă parte, întrucât Ungaria nu a notificat proiectul de decret care a condus la Decretul nr. 402/2021, deși respectivul proiect suferise schimbări semnificative față de proiectul notificat, Comisia susține că acest stat membru a încălcat articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2015/1535. Ea amintește că un stat membru trebuie să efectueze o nouă notificare a unui proiect dacă acesta din urmă prezintă modificări semnificative față de cel care a fost notificat inițial și că, în temeiul articolului 5 alineatul (1) al treilea paragraf din directiva amintită, o modificare adusă unui proiect trebuie considerată „semnificativă” printre altele atunci când scurtează programul de punere în aplicare avut în vedere inițial.

113

Ungaria susține că nu a încălcat Directiva 2015/1535, întrucât adoptarea urgentă a Decretului nr. 402/2021 era justificată de motive de siguranță publică, în sensul articolului 6 alineatul (7) litera (a) din această directivă.

114

Astfel, această dispoziție ar permite derogarea de la cerințele referitoare la perioada de suspendare în cazul unor motive urgente, legate printre altele de protecția siguranței publice. Ungaria subliniază că redresarea cererii de materiale de construcție după pandemie a amenințat să creeze o penurie în cursul anului 2021 și că, prin urmare, se impunea o acțiune urgentă pentru a evita o astfel de situație.

115

În plus, acest stat membru arată că nu a efectuat notificarea Decretului nr. 402/2021 în conformitate cu Directiva 2015/1535 din cauza acestei urgențe și că s‑a angajat atunci să nu aplice sancțiunile prevăzute de respectivul decret în cazul nerespectării obligațiilor pe care le presupune acesta.

116

De la bun început, este necesar să se constate că părțile nu contestă că, în cadrul procedurii oficiale de notificare prealabilă prevăzute de Directiva 2015/1535, Ungaria a notificat Comisiei la 30 iunie 2021, ca „proiect de reglementare tehnică” în sensul acestei directive, un proiect de decret guvernamental referitor la măsurile care trebuie luate pentru relansarea economiei în ceea ce privește exportul de materii prime și de produse de importanță strategică pentru securitatea aprovizionării în sectorul construcțiilor.

117

În primul rând, trebuie arătat că, de la primirea acestei notificări de către Comisie, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2015/1535, a început o perioadă de suspendare de trei luni, în cursul căreia proiectul respectiv nu putea fi adoptat.

118

Cu toate acestea, Decretul nr. 402/2021 a fost publicat în Jurnalul Oficial al Ungariei la 8 iulie 2021 și a intrat în vigoare, în temeiul articolului 9 și cu excepția articolului 10 din acesta, în ziua următoare publicării respective.

119

Comisia, fără a fi contrazisă în această privință de Ungaria, susține că Decretul nr. 402/2021 trebuie considerat ca reprezentând versiunea finală a proiectului notificat.

120

Prin urmare, este necesar să se constate că acest decret a fost adoptat înainte de expirarea perioadei de suspendare de trei luni, declanșată de primirea de către Comisie a proiectului notificat.

121

Ungaria susține că adoptarea urgentă a Decretului nr. 402/2021 era justificată de motive de siguranță publică, în sensul articolului 6 alineatul (7) litera (a) din Directiva 2015/1535, care permite derogarea de la obligația de respectare a perioadei de suspendare de trei luni prevăzute la articolul 6 alineatul (1) din această directivă. Ea arată că redresarea cererii de materiale de construcții după pandemia de COVID-19 a amenințat să creeze o penurie în cursul anului 2021 în Ungaria și că, prin urmare, se impunea o acțiune urgentă pentru a evita această penurie.

122

Acest argument trebuie înlăturat.

123

Astfel, în temeiul articolului 6 alineatul (7) litera (a) din Directiva 2015/1535, statele membre nu sunt ținute să respecte această perioadă de suspendare de trei luni în cazul în care, din motive de urgență determinate de circumstanțe grave și neprevăzute legate de protecția sănătății sau siguranței publice, protecția animalelor sau a plantelor și, în cazul normelor cu privire la servicii, legate de asemenea de ordinea publică, în special protecția minorilor, sunt obligate să pregătească reglementările tehnice într‑un interval de timp foarte scurt pentru a le adopta și a le aplica de îndată, fără a fi posibile consultări.

124

Curtea a statuat deja, în ceea ce privește articolul 9 alineatul (7) prima liniuță din Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice (JO 1998, L 204, p. 37, Ediție specială, 13/vol. 23, p. 207), astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iulie 1998 (JO 1998, L 217, p. 18, Ediție specială, 13/vol. 23, p. 282), al cărui text era identic cu cel al articolului 6 alineatul (7) litera (a) din Directiva 2015/1535, care a abrogat și a înlocuit Directiva 98/34, că un stat membru nu se poate prevala de această excepție atunci când, la data adoptării normei naționale, în statul membru respectiv nu exista o situație vizată de dispoziția menționată (a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 octombrie 2006, Comisia/Grecia,C‑65/05, EU:C:2006:673, punctul 65).

125

Or, în speță, Ungaria se limitează să evoce un risc de penurie de materiale de construcție în acest stat membru, fără a dovedi existența reală a unei astfel de situații, așa cum impune articolul 6 alineatul (7) litera (a) din Directiva 2015/1535.

126

În această privință, este lipsit de relevanță faptul că Ungaria susține că, deși nu a notificat Comisiei Decretul nr. 402/2021, s‑a angajat să nu aplice sancțiunile operatorilor care nu respectă obligațiile prevăzute de acest decret.

127

Astfel, un asemenea angajament nu poate fi luat în considerare pentru a se stabili dacă un stat membru era îndreptățit, într‑o situație dată, să se prevaleze de dispozițiile articolului 6 din Directiva 2015/1535.

128

În aceste condiții, este necesar să se constate că Decretul nr. 402/2021 a fost adoptat înainte de expirarea perioadei de suspendare de trei luni, cu încălcarea articolului 6 alineatul (1) din această directivă.

129

În al doilea rând, potrivit articolului 5 alineatul (1) al treilea paragraf din Directiva 2015/1535, statele membre comunică din nou Comisiei proiectul de reglementare tehnică, în condițiile menționate la primul și la al doilea paragraf ale acestui alineat, în cazul în care îi aduc modificări semnificative care au ca efect schimbarea obiectului, scurtarea programului de punere în aplicare avut în vedere inițial, adăugarea de specificații sau cerințe ori transformarea acestora în unele mai stricte.

130

În ceea ce privește punerea în aplicare a proiectului de reglementare tehnică, trebuie arătat că, în temeiul articolului 3 din proiectul notificat, se prevedea că dispozițiile acestuia se vor aplica de la 1 octombrie 2021.

131

Or, astfel cum reiese din cuprinsul articolelor 9 și 11 din Decretul nr. 402/2021, obligația de notificare a exporturilor de materiale de construcție prevăzută la articolul 2 din acesta se aplică exporturilor începând de la 15 iulie 2021.

132

Trebuie să se constate că faptul de a prevedea în Decretul nr. 402/2021 o dată de aplicare cu mult mai apropiată decât cea care figura în proiectul notificat constituia o schimbare semnificativă a programului de punere în aplicare avut în vedere inițial de acest proiect. Ungaria era, așadar, obligată să efectueze o nouă comunicare către Comisie, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) al treilea paragraf din Directiva 2015/1535 (a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 iulie 2014, Ivansson ș.a.,C‑307/13, EU:C:2014:2058, punctele 38, precum și 44).

133

Întrucât Ungaria nu a respectat, în speță, această obligație de notificare a proiectului modificat, trebuie să se constate că acest stat membru a încălcat dispoziția menționată.

134

Prin urmare, al treilea motiv este întemeiat.

135

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, este necesar să se constate că, prin introducerea unei proceduri aplicabile exportului de materii prime și de materiale de construcție, Ungaria nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul:

136

În temeiul articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Curții, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Comisia a solicitat obligarea Ungariei la plata cheltuielilor de judecată, iar aceasta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declară și hotărăște: