Cauza C‑157/23

Ford Italia SpA

împotriva

ZP ș.a.

(cerere de decizie preliminară formulată de Corte suprema di cassazione)

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 19 decembrie 2024

„Trimitere preliminară – Apropierea legislațiilor – Răspunderea pentru produsele cu defect – Directiva 85/374/CEE – Articolul 3 alineatul (1) – Noțiunea de «producător» – Noțiunea de «persoană care se prezintă drept producător» – Condiții – Furnizor al cărui nume coincide parțial cu cel al producătorului și cu marca aplicată pe produs de către acesta din urmă”

Apropierea legislațiilor – Răspunderea pentru produsele cu defect – Directiva 85/374 – Noțiunea de producător – Persoană care se prezintă drept producător – Furnizor al unui produs cu defect care nu și‑a aplicat numele, marca sau un alt semn distinctiv pe acest produs – Numele furnizorului sau un element distinctiv al acestuia care coincide cu cel al producătorului și cu marca aplicată de el pe produs – Includere

[Directiva 85/374 a Consiliului, art. 1 și art. 3 alin. (1)]

(a se vedea punctele 31-37, 39-48 și dispozitivul)

Rezumat

Sesizată cu titlu preliminar de Corte suprema di Cassazione (Curtea de Casație, Italia), Curtea se pronunță cu privire la interpretarea noțiunii de „producător” și în special cu privire la cea de „persoană care se prezintă drept producător”, în sensul Directivei 85/374. Astfel, ea consideră că intră în sfera acestei din urmă noțiuni furnizorul unui autovehicul atunci când furnizorul respectiv nu a aplicat material pe acest produs numele său, marca sa sau un alt semn distinctiv, dar marca autovehiculului aplicată pe acesta de producător coincide, pe de o parte, cu numele furnizorului menționat sau cu un element distinctiv al acestuia și, pe de altă parte, cu numele producătorului. Prin urmare, acesta își asumă răspunderea pentru defectele autovehiculului.

La 4 iulie 2001, ZP a cumpărat un autovehicul marca Ford (denumit în continuare „autovehiculul în cauză”) de la Stracciari SpA, un concesionar al acestei mărci stabilit în Italia. Autovehiculul în cauză, produs de Ford WAG, o societate cu sediul în Germania, a fost furnizat Stracciari prin intermediul Ford Italia, care distribuie în Italia autovehiculele produse de Ford WAG.

La 27 decembrie 2001, ZP a fost implicat într‑un accident de circulație în cursul căruia un airbag cu care era echipat autovehiculul în cauză nu a funcționat.

La 8 ianuarie 2004, ZP a introdus o acțiune la Tribunale di Bologna (Tribunalul din Bologna, Italia) împotriva Stracciari și a Ford Italia pentru a obține obligarea lor la repararea prejudiciilor pe care considera că le‑a suferit ca urmare a defectului de care era afectat autovehiculul în cauză. Această instanță a reținut răspunderea extracontractuală a Ford Italia ca urmare a defectului airbagului cu care era echipat autovehiculul în cauză.

Apelul formulat de Ford Italia împotriva acestei decizii a fost respins de Corte d’appello di Bologna (Curtea de Apel din Bologna), care a confirmat răspunderea Ford Italia, la fel cu cea care revenea producătorului.

Ford Italia a formulat recurs împotriva acestei hotărâri la instanța de trimitere, criticând soluția reținută de aceasta într‑o cauză comparabilă, în cadrul căreia răspunderea Ford WAG, în calitate de producător, fusese extinsă la Ford Italia.

Instanța are îndoieli cu privire la domeniul de aplicare exact al expresiei „prin aplicarea numelui său”, care figurează la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 85/374. În esență, aceasta ridică problema dacă extinderea răspunderii producătorului la furnizor se limitează astfel la cazul în care furnizorul aplică material numele său, marca sa sau alt semn distinctiv pe produs, cu intenția de a exploata o confuzie între identitatea sa și cea a producătorului, sau dacă această extindere este valabilă și atunci când există o simplă coincidență a datelor de identificare, cum ar fi cazul în speță.

Aprecierea Curții

În primul rând, Curtea amintește că Directiva 85/374 urmărește o armonizare completă în materia răspunderii pentru produsele cu defect. Din acest motiv, enumerarea persoanelor împotriva cărora un consumator are dreptul de a introduce o acțiune în temeiul regimului de răspundere pentru produsele cu defect ( 1 )trebuie considerată exhaustivă.

Deși, în temeiul articolului 1 din Directiva 85/374, legiuitorul Uniunii a ales să impute în principiu producătorului răspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele sale cu defect, articolul 3 din această directivă îi desemnează, dintre profesioniștii care au participat la procesele de fabricație și de comercializare a produsului în discuție, pe cei care sunt de asemenea susceptibili să își asume această răspundere. Printre acești profesioniști sunt menționați, pe de o parte, persoana care este cel puțin parțial implicată în procesul de fabricație a produsului în cauză și, pe de altă parte, persoana care se prezintă drept producător aplicându‑și numele, marca sau un alt semn distinctiv pe acest produs ( 2 ). Astfel, se poate concluziona că participarea unei persoane care se prezintă ca producător la procesul de fabricație a produsului nu este necesară pentru ca aceasta să fie calificată drept „producător”. Ford Italia, care nu fabrică autovehicule, ci se limitează să le cumpere de la fabricantul acestora pentru a le distribui într‑un alt stat membru, poate fi considerată ca având aceeași calificare dacă s‑a prezentat drept „producător”, aplicând pe autovehiculul în cauză numele său, marca sa sau un alt semn distinctiv. Astfel, prin această aplicare, persoana care se prezintă ca producător dă impresia că este implicată în procesul de producție sau că își asumă răspunderea pentru acesta.

În al doilea rând, Curtea subliniază de la bun început că Ford Italia, în calitate de distribuitor al unui produs cu defect, nu și‑a aplicat material numele, marca sau alt semn distinctiv pe acest produs. Având în vedere această precizare, ea examinează problema dacă faptul că marca „Ford”, aplicată în cursul procesului de fabricație a autovehiculului în cauză și care corespunde numelui fabricantului acestuia din urmă, corespunde de asemenea unui element distinctiv al numelui distribuitorului respectiv este suficient pentru ca acesta din urmă să poată fi calificat drept „persoană care se prezintă drept producător”, în temeiul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 85/374.

Pe de o parte, Curtea precizează că, atunci când o persoană furnizează un produs, este irelevant dacă ea însăși și‑a aplicat fizic numele, marca sau alt semn distinctiv pe acest produs sau dacă numele său conține mențiunea aplicată pe acesta de fabricant și care corespunde numelui acestuia din urmă. Astfel, în aceste două ipoteze, furnizorul exploatează coincidența dintre mențiunea în cauză și propria sa denumire socială pentru a se prezenta consumatorului în calitate de responsabil pentru calitatea produsului și pentru a crea acestui consumator o încredere comparabilă cu cea pe care ar avea‑o dacă produsul ar fi vândut direct de producătorul său. În ambele cazuri, această persoană trebuie considerată o persoană care „se prezintă drept producător”, în sensul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 85/374.

Pe de altă parte, Curtea subliniază că, în lumina contextului în care se înscrie articolul 3 alineatul (1) din Directiva 85/374 și a obiectivului urmărit de această directivă, noțiunea de „persoană care se prezintă drept producător” nu poate viza exclusiv persoana care și‑a aplicat material numele, marca sau orice alt semn distinctiv pe produs. A conveni altfel ar conduce la restrângerea domeniului de aplicare al noțiunii de „producător”, căreia legiuitorul Uniunii a ales să îi dea o accepțiune largă, și la compromiterea în acest fel a protecției consumatorului, care trebuie să poată alege în mod liber să solicite de la producător sau de la persoana care se prezintă ca atare repararea integrală a prejudiciului pe care l‑a suferit. Mai precis, furnizorul unui produs „se prezintă drept producător” atunci când numele acestui furnizor sau un element distinctiv al acestuia coincide, pe de o parte, cu numele fabricantului și, pe de altă parte, cu numele, cu marca sau cu un alt semn distinctiv aplicat pe produs de către acesta din urmă.

Prin urmare, Curtea concluzionează că, în temeiul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 85/374, furnizorul unui produs cu defect trebuie considerat o „persoană care se prezintă drept producător” al acestui produs atunci când furnizorul respectiv nu a aplicat material numele său, marca sa sau alt semn distinctiv pe produsul respectiv, dar marca pe care producătorul a aplicat‑o pe acesta coincide, pe de o parte, cu numele furnizorului menționat sau cu un element distinctiv al acestuia și, pe de altă parte, cu numele producătorului.

( 1 ) Articolele 1 și 3 din Directiva 85/374.

( 2 ) Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 85/374.