1.

„Pentru mine, cel mai frumos cuvânt din dicționar este «tarif» și este cuvântul meu preferat”, a declarat recent președintele Statelor Unite, Donald J. Trump ( 2 ).

2.

Fascinația președintelui Trump față de tarife datează din primul său mandat prezidențial, dacă nu chiar dinainte: în 2018, la indicația sa, Statele Unite au instituit taxe ad valorem asupra mai multor tipuri de produse siderurgice de origine diferită, inclusiv din Uniunea Europeană. Ca răspuns, Uniunea a impus măsuri de reechilibrare sub forma unor taxe vamale ad valorem suplimentare pentru anumite linii tarifare din Nomenclatura combinată ( 3 ) (denumită în continuare „NC”).

3.

Una dintre categoriile de produse care se încadrează în acest foc încrucișat al geopoliticii a fost cea înscrisă la codul NC 96138000 („Alte brichete și aprinzătoare”), pentru care Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/502 ( 4 ) (denumit în continuare „regulamentul atacat”) a impus un tarif suplimentar ad valorem de 20 %.

4.

Bricheta „Zippo”, un produs prin excelență american, poate fi încadrată în această categorie de produse. În consecință, Zippo Manufacturing Co., Zippo GmbH și Zippo SAS (denumite în continuare împreună „Zippo”) ( 5 ) au atacat la Tribunal regulamentul contestat. Unul dintre argumentele lor era că ar fi trebuit să fie ascultate înainte de instituirea acestor taxe vamale.

5.

În Hotărârea din 18 octombrie 2023, Zippo Manufacturing și Zippo/Comisia (T‑402/20, denumită în continuare hotărârea atacată, EU:T:2023:640), Tribunalul a fost de acord cu acest argument.

6.

Comisia Europeană a formulat recurs împotriva acestei hotărâri, susținând printre altele că dreptul de a fi ascultat, astfel cum este garantat de articolul 41 alineatul (2) litera (a) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), nu se aplică în speță. Suntem de acord cu această poziție.

7.

Istoricul cauzei este prezentat la punctele 2-13 din hotărârea atacată. Trebuie reamintite aspectele care urmează.

8.

La 2 martie 2018, președintele Trump a scris pe Twitter printre altele următoarele:

„Trebuie să ne protejăm țara și lucrătorii. Industria noastră siderurgică este într‑o stare proastă. DACĂ NU AI OȚEL, NU AI O ȚARĂ!” ( 6 )

9.

La 8 martie 2018, Statele Unite ale Americii au adoptat măsuri sub forma unui tarif ad valorem de 20 % pentru importurile de anumite produse din oțel și aluminiu provenind printre altele din Uniunea Europeană, care au intrat în vigoare la 23 martie 2018 pentru o perioadă nelimitată ( 7 ).

10.

La 16 mai 2018, ca răspuns la aceste măsuri, Comisia a publicat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/724 ( 8 ) pentru a aplica, în etape, taxe vamale suplimentare anumitor produse din Statele Unite. Gama de produse selectate încadrate la codurile NC care intră în domeniul de aplicare al acelui regulament cuprinde porumb dulce, merișoare, tutun, produse de machiaj, îmbrăcăminte, produse siderurgice, bourbon, hârtie, încălțăminte, articole de uz casnic, mașini de spălat rufe, baterii, autovehicule, motociclete, nave de pescuit și bărci cu motor.

11.

La 18 mai 2018, Uniunea a notificat Consiliul Organizației Mondiale a Sănătății (denumită în continuare „OMC”) pentru comerțul cu mărfuri cu privire la propunerea de suspendare a concesiilor și a altor obligații, în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) din Acordul OMC privind măsurile de salvgardare, în ceea ce privește codurile NC enumerate în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/724 ( 9 ).

12.

La 24 ianuarie 2020, Statele Unite au extins tarifele la anumite produse derivate din oțel și aluminiu, tarife care urmau să se aplice începând cu 24 ianuarie 2020 și care au intrat în vigoare la acea dată pentru o perioadă nelimitată ( 10 ).

13.

La 6 martie 2020, în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 654/2014 (denumit în continuare „regulamentul de punere în aplicare”) ( 11 ), Comisia a solicitat opinia părților interesate prin intermediul unui anunț publicat pe site‑ul internet al Direcției Generale (DG) Comerț a Comisiei ( 12 ). Colectarea de informații solicitată de DG Comerț se referea deja la acel moment printre altele la codul NC 96138000 ( 13 ).

14.

Zippo nu a participat la această inițiativă.

15.

La 7 aprilie 2020, Comisia a publicat regulamentul atacat.

16.

În acesta, Comisia arată că, „în pofida faptului că Statele Unite consideră aceste tarife ca fiind măsuri de securitate, ele sunt în esență măsuri de salvgardare” ( 14 ). În consecință și întrucât consultările cu Statele Unite nu au avut drept rezultat găsirea unei soluții satisfăcătoare, Uniunea și‑a exercitat dreptul de a suspenda și de a reechilibra concesiile, în conformitate cu Acordul OMC privind măsurile de salvgardare, în temeiul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de punere în aplicare ( 15 ).

17.

Măsurile adecvate în acest sens au luat forma unor măsuri de politică comercială constând în suspendarea concesiilor tarifare și în impunerea de taxe vamale noi sau majorate ( 16 ).

18.

Pentru produsele încadrate la codul NC 96138000 („Alte brichete și aprinzătoare” și încadrate în categoria „Brichete și alte aprinzătoare, chiar mecanice sau electrice și părțile lor, altele decât pietrele și fitilurile”), aceasta a însemnat instituirea unei taxe suplimentare ad valorem de 20 % ( 17 ). Potrivit regulamentului atacat, „la elaborarea și alegerea acestor măsuri, Comisia a aplicat criterii obiective în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) litera (c) și cu articolul 4 alineatul (3)” din regulamentul de punere în aplicare ( 18 ).

19.

Articolul 4 alineatul (2) litera (c) din regulamentul respectiv împuternicește Comisia să adopte măsuri de politică comercială la un nivel „substanțial echivalent cu nivelul concesiilor sau al altor obligații afectate de măsura de salvgardare, în conformitate cu condițiile din Acordul OMC privind măsurile de salvgardare”.

20.

În conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din regulamentul de punere în aplicare, măsurile de politică comercială în cauză se stabilesc pe baza următoarelor criterii „(a) eficacitatea măsurilor pentru a determina țările terțe să respecte normele comerțului internațional”; „(b) potențialul măsurilor de a oferi ajutor operatorilor economici din Uniune afectați de măsurile adoptate de țara terță”; „(c) disponibilitatea altor surse de aprovizionare pentru mărfurile și serviciile în cauză, pentru a se evita sau reduce la minimum orice efecte negative asupra industriilor din aval, autorităților sau entităților contractante sau asupra consumatorilor finali din Uniune”; „(d) evitarea complexității administrative disproporționate și a costurilor disproporționate în aplicarea măsurilor” și „(e) orice criterii specifice care pot fi stabilite în acordurile comerciale internaționale în legătură cu cazurile menționate la articolul 3” din regulamentul de punere în aplicare.

21.

Reiese din dosarul de care dispune Curtea că, potrivit unei note formulate de DG Comerț la 26 martie 2020, în cadrul exercițiului de colectare de informații prevăzut la articolul 9 din regulamentul de punere în aplicare, „evaluarea diferitelor cereri ale părților interesate a reflectat criteriile relevante în conformitate cu regulamentul de punere în aplicare, și anume cu literele [(b)] și [(c)] de mai sus. Aceste criterii au ghidat Comisia în selectarea produsului în primul rând. Întrucât măsurile avute în vedere sunt tarife aplicate la frontieră, condiția prevăzută la litera [(d)] este îndeplinită. Criteriul [(e)] nu este aplicabil, întrucât Acordul OMC privind măsurile de salvgardare nu stabilește criterii specifice suplimentare dincolo de echivalența într‑un grad substanțial. Criteriul [(a)] nu se aplică situației, întrucât este relevant pentru alte situații avute în vedere în cadrul regulamentului de punere în aplicare” ( 19 ).

22.

Regulamentul atacat a intrat în vigoare la 6 aprilie 2020 ( 20 ).

23.

La 7 aprilie 2020, Uniunea a notificat Consiliului pentru comerțul cu mărfuri al OMC măsurile instituite prin regulamentul atacat în temeiul articolului 8 alineatul (2) din Acordul OMC privind măsurile de salvgardare ( 21 ).

24.

După ce Statele Unite au anunțat, la 31 octombrie 2021, suspendarea măsurilor lor pentru o perioadă care se încheia la 31 decembrie 2023, Comisia a suspendat de asemenea până la 31 decembrie 2023 măsurile instituite prin regulamentul atacat ( 22 ).

25.

Brichetele mecanice rezistente la vânt din metal fabricate de Zippo Manufacturing Co. în Statele Unite (denumite în continuare „produsul în cauză”) sunt importate în Uniunea Europeană de Zippo GmbH sub codul NC 96138000. Acest cod NC intră sub incidența regulamentului atacat.

26.

La 30 iunie 2020, Zippo a introdus o acțiune având ca obiect anularea regulamentului atacat.

27.

La 18 octombrie 2023, Tribunalul a pronunțat hotărârea atacată, prin care a anulat regulamentul atacat în măsura în care privește produsele încadrate la codul NC 96138000, pentru motivul că Comisia nu a respectat dreptul Zippo de a fi ascultată în cursul procedurii care a condus la adoptarea acestui regulament.

28.

În esență, această hotărâre este structurată după cum urmează.

29.

În ceea ce privește admisibilitatea, Tribunalul a ținut seama numai de situația Zippo Manufacturing Co ( 23 ).

30.

Pe de o parte, această instanță a explicat că Zippo Manufacturing Co. era vizată în mod individual de regulamentul atacat ca urmare a „unui ansamblu de elemente de fapt și de drept constitutive ale unei situații speciale care o caracterizează în raport cu orice alt operator economic” ( 24 ). În al doilea rând, Tribunalul a constatat că regulamentul atacat privea în mod direct Zippo Manufacturing Co., în special pentru că acest regulament afecta dreptul de acces al acestei societăți pe piața Uniunii ( 25 ). În al treilea rând, această instanță a considerat că, în pofida suspendării regulamentului atacat, societatea respectivă își păstrează interesul de a exercita acțiunea pentru a evita ca nelegalitățile reproșate să se repete în viitor ( 26 ).

31.

Cu privire la fond, Tribunalul a examinat imediat al cincilea motiv de acțiune, prin care Zippo invoca o pretinsă încălcare de către Comisie a principiului bunei administrări ( 27 ).

32.

În primul rând, această instanță a apreciat motivul formulat de Zippo din perspectiva cerințelor prevăzute la articolul 9 din regulamentul de punere în aplicare. Ea a considerat că această dispoziție nu obliga Comisia să informeze părțile interesate relevante cu privire la procesul de colectare a informațiilor prin publicarea unui anunț în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, ci că era suficient să asigure publicitatea acestui proces printr‑un anunț postat pe site‑ul internet al DG Comerț ( 28 ).

33.

În al doilea rând, Tribunalul a observat că dreptul la o bună administrare include dreptul autonom al oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să îi aducă atingere. În această privință, Tribunalul s‑a întemeiat pe articolul 41 alineatul (2) litera (a) din cartă ( 29 ). Conform acestei instanțe, măsurile de reechilibrare impuse în temeiul articolului 4 din regulamentul de punere în aplicare „sunt menite […] să aibă un efect economic negativ asupra activității întreprinderilor din Statele Unite care exportă în Uniune produsele cărora li se aplică aceste măsuri” ( 30 ). În consecință, o astfel de măsură, „chiar dacă nu este luată în urma unei proceduri individuale împotriva întreprinderilor exportatoare ale produselor vizate de aceasta, poate constitui o măsură susceptibilă să afecteze în mod defavorabil interesele întreprinderilor menționate”, așa încât „nu se poate exclude” posibilitatea ca întreprinderile respective să se prevaleze de dreptul de a fi ascultate ( 31 ).

34.

În același timp, Tribunalul a considerat că articolul 9 din regulamentul de punere în aplicare nu constituia o punere în aplicare a dreptului de a fi ascultat, în măsura în care prevede obligația Comisiei de a căuta informații și opinii cu privire la interesele economice ale Uniunii pentru bunuri sau servicii specifice, iar nu informații privind interesele particulare ale întreprinderilor afectate de măsurile propuse de Uniune ( 32 ).

35.

Având în vedere aceste premise și având în vedere că Comisia știa că Zippo risca să fie afectată în mod negativ de măsurile instituite prin regulamentul atacat, Tribunalul a concluzionat că Comisia ar fi trebuit să acorde acestei părți posibilitatea de a fi audiată în cursul procedurii de adoptare a regulamentului atacat ( 33 ).

36.

În sfârșit, Tribunalul a considerat că încălcarea dreptului de a fi ascultat ar fi putut avea un impact asupra rezultatului procedurii. Acesta a considerat că, dacă Zippo ar fi beneficiat de dreptul de a fi audiată, „nu se poate exclude posibilitatea ca regulamentul atacat să fi avut un conținut diferit” ( 34 ).

37.

Având în vedere cele de mai sus, Tribunalul a admis al cincilea motiv și a anulat regulamentul atacat, fără a examina celelalte motive.

38.

Prin recursul formulat la 26 decembrie 2023, Comisia solicită Curții anularea hotărârii atacate, respingerea celui de al cincilea motiv, referitor la încălcarea principiului bunei administrări, și obligarea Zippo la plata cheltuielilor de judecată.

39.

Zippo solicită Curții respingerea recursului și, cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal și obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

40.

Atât Comisia, cât și Zippo și‑au exercitat dreptul de a răspunde cu un memoriu în apărare și de a depune un memoriu în duplică. Nu a avut loc o ședință de audiere a pledoariilor.

41.

Curtea de Justiție a solicitat să ne concentrăm analiza asupra primului motiv de recurs. Comisia afirmă că Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a concluzionat că această instituție a încălcat dreptul de a fi ascultat al Zippo, astfel cum este reflectat la articolul 41 alineatul (2) litera (a) din cartă ( 35 ).

42.

Motivul de recurs al Comisiei este împărțit în trei aspecte. Primul aspect este întemeiat pe faptul că Tribunalul nu a ținut seama de faptul că articolul 41 alineatul (2) litera (a) din cartă nu se aplică actelor cu aplicabilitate generală. În continuare, susține în al doilea aspect că regulamentul atacat nu constituia o „măsură individuală”. În sfârșit, în al treilea aspect arată că, chiar dacă Zippo ar fi avut dreptul de a fi ascultată cu privire la adoptarea regulamentului atacat, acest drept ar fi fost respectat prin procedura de colectare de informații desfășurată în temeiul articolului 9 din regulamentul de punere în aplicare.

43.

Vom urma structura adoptată de Comisie și vom aborda succesiv argumentele referitoare la cele trei aspecte (secțiunea A). Deși vom propune Curții să admită cele trei aspecte, vom concluziona că litigiul nu este în stare de judecată și că, în consecință, cauza trebuie trimisă spre rejudecare Tribunalului (secțiunea B).

44.

Potrivit Comisiei, deși Tribunalul a identificat în mod corect că domeniul de aplicare al articolului 41 alineatul (2) litera (a) din cartă este limitat la măsurile individuale ( 36 ), nu a aplicat această cerință procedurii care a condus la adoptarea regulamentului atacat, dat fiind că acest act de drept al Uniunii nu constituie o măsură individuală în sensul acestei dispoziții ( 37 ).

45.

La rândul său, Zippo consideră că Tribunalul nu a încălcat cerința ca o măsură să fie măsură individuală, astfel cum decurge din articolul 41 alineatul (2) litera (a) din cartă, și că hotărârea atacată nu susține contrariul.

46.

Deși suntem de acord cu Zippo că hotărârea atacată nu prevede în mod expres acest lucru, Tribunalul în mod întemeiat interpretează și aplică articolul 41 alineatul (2) litera (a) din cartă ca și cum nu ar exista cerința „măsurii individuale” prevăzută de aceasta, astfel încât această instanță pare să concluzioneze că un act cauzator de prejudiciu îndreptat împotriva unei persoane ar fi suficient pentru a da naștere dreptului de a fi ascultat ( 38 ).

47.

Această abordare este vădit eronată.

48.

Din formularea articolului 41 alineatul (2) litera (a) din cartă și din jurisprudența relevantă ( 39 ) rezultă deja că dreptul de a fi ascultat prevăzut de această dispoziție se aplică sub rezerva a două condiții: în primul rând, ca măsura să fie o măsură individuală care urmează să fie adoptată în cadrul unei proceduri administrative desfășurate în legătură cu o persoană și, în al doilea rând, ca măsura care urmează să fie adoptată să fie susceptibilă să aibă efecte negative asupra persoanei respective.

49.

Pe baza acestui raționament, Curtea a statuat că dreptul de a fi ascultat, astfel cum este reflectat la articolul 41 alineatul (2) litera (a) din cartă, se aplică numai în cadrul unei proceduri în care administrația ia o măsură individuală față de o persoană, iar nu în cadrul unei proceduri care conduce la un act cu aplicabilitate generală ( 40 ).

50.

Există motive importante la nivel de politici pentru care se aplică limitări: majoritatea actelor cu aplicabilitate generală, dacă nu chiar toate, pot avea un anumit efect negativ asupra cel puțin unei persoane fizice sau juridice, indiferent dacă este sau nu identificabilă în prealabil. Chiar dacă, astfel cum susține și Comisia, instituțiile Uniunii trebuie să țină seama de impactul pe care astfel de măsuri îl pot avea asupra persoanelor fizice sau juridice, acestea nu sunt obligate să ia în considerare situația specială a acestor persoane.

51.

Prin urmare, afectarea generală a unei persoane de o asemenea măsură nu poate fi suficientă pentru a da naștere dreptului de a fi ascultat, astfel cum este reflectat la articolul 41 alineatul (2) litera (a) din cartă.

52.

Astfel cum susține în mod întemeiat Comisia, contrariul, și anume recunoașterea dreptului de a fi ascultată oricărei persoane care poate fi afectată de un act cu aplicabilitate generală, ar fi imposibil în practică.

53.

Cu toate acestea, chiar presupunând că se poate găsi un element prin care să se aplice o astfel de recunoaștere, ar fi imposibil să fie identificate și să informate toate persoanele vizate de un act cu aplicabilitate generală pentru a le asculta.

54.

În domeniul politicii comerciale comune, lucrurile stau astfel întrucât, așa cum a explicat Comisia în răspunsul la întrebările adresate părților de Tribunal, această instituție nici măcar nu dispune de o listă de importatori ai unui anumit produs. De asemenea, aceasta nu are acces nici la datele individuale, care ar permite identificarea persoanelor potențial vizate.

55.

Rezultă că, atât din motive juridice, cât și practice, dreptul „individual” de a fi ascultat, astfel cum este reflectat la articolul 41 alineatul (2) litera (a) din cartă, nu poate lua naștere decât în privința unor măsuri individuale ( 41 ).

56.

Prin urmare, primul aspect al primului motiv trebuie admis.

57.

În plus, Comisia susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că regulamentul atacat constituie, în ceea ce privește Zippo, o măsură individuală în sensul articolului 41 alineatul (2) litera (a) din cartă.

58.

Suntem de acord cu Comisia.

59.

În primul rând, actul atacat este un regulament care, în temeiul articolului 288 al doilea paragraf TFUE, are aplicabilitate generală pentru toate subiectele de drept al Uniunii.

60.

Cu toate acestea, Zippo susține în mod întemeiat în esență că această formă de regulament în sine nu conferă posibilitatea ca regulamentul atacat să conțină decizii individuale cu privire la anumite persoane, astfel încât dreptul de a fi ascultat, așa cum este reflectat la articolul 41 alineatul (2) litera (a) din cartă, i‑ar putea fi aplicabil ( 42 ).

61.

Acesta este situația, de exemplu, în cazul normelor adoptate de Comisie și de Consiliul Uniunii Europene pentru a impune anumite măsuri antidumping și măsuri restrictive ad nominem persoanelor fizice sau juridice. Așadar, asemenea măsuri, chiar dacă sunt adoptate în general sub forma unui regulament, prezintă, pentru anumite persoane fizice și juridice, caracteristicile unei decizii, dat fiind că ele reflectă poziția finală a instituțiilor Uniunii în urma unei proceduri administrative referitoare la situația lor specială ( 43 ).

62.

Pentru acest motiv, aceste persoane fizice și juridice se pot prevala de dreptul de a fi ascultate ca și cum ar fi destinatare ale acestui regulament, chiar și atunci când dreptul derivat relevant al Uniunii nu prevede deja această posibilitate ( 44 ).

63.

Regulamentul atacat este însă diferit.

64.

Aceasta determină situații în mod obiectiv și produce efecte juridice în privința unor categorii de persoane avute în vedere în mod general și abstract ( 45 ).

65.

În speță, acesta se aplică tuturor importurilor din Statele Unite încadrate la codul NC 96138000.

66.

În acest scop, regulamentul atacat nu utilizează informațiile referitoare la activitățile comerciale ale niciuneia dintre persoanele fizice sau juridice pe care le afectează.

67.

De asemenea, nu este îndreptat împotriva comportamentului unei anumite întreprinderi ( 46 ) și nici nu este adresat societății Zippo ( 47 ).

68.

Dimpotrivă, astfel cum a explicat chiar Tribunalul, regulamentul atacat urmărește în general să exercite presiuni asupra Statelor Unite pentru ca acestea să își modifice practicile ( 48 ).

69.

Ca atare, Zippo nu poate pretinde că regulamentul atacat este o măsură individuală al cărei destinatar este și că ar fi trebuit, așadar, să i se acorde dreptul de a fi ascultată înainte de adoptarea acesteia.

70.

Nimic din jurisprudența invocată de Tribunal nu permite să se ajungă la concluzia contrară ( 49 ).

71.

Faptul că desfășurarea procedurii de adoptare a regulamentului atacat a determinat Comisia să identifice o persoană ale cărei interese pot fi afectate în mod negativ ( 50 ) sau că Comisia știa că produsul în cauză se încadra în categoriile de produse vizate de acest act ( 51 ), pe care de altfel le‑a identificat din proprie inițiativă ( 52 ), nu înseamnă că regulamentul atacat a fost adoptat în cadrul unei proceduri împotriva sau în privința Zippo.

72.

Numai aceste elemente nu fac din regulamentul atacat o măsură individuală în sensul impus pentru aplicarea articolului 41 alineatul (2) litera (a) din cartă.

73.

Într‑adevăr, ar fi îngrijorător ca Comisia să nu aibă cunoștință de situația și de principalii actori de pe piața americană în domeniul în care a decis să impună măsuri de reechilibrare, pentru simplul motiv că, în conformitate cu regulamentul de punere în aplicare, asemenea măsuri trebuie în special să fie selectate și concepute astfel încât să încurajeze țările terțe să se conformeze normelor comerțului internațional aplicabile ( 53 ).

74.

Rezultă că Comisia susține în mod întemeiat că Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a considerat că regulamentul atacat constituie pentru Zippo o măsură individuală în sensul articolului 41 alineatul (2) litera (a) din cartă.

75.

Această concluzie nu este repusă în discuție de argumentul formulat de Zippo potrivit căruia ar fi contradictoriu ca, pe de o parte, să se recunoască admisibilitatea acțiunii în cauză, iar pe de altă parte, să se conteste aplicabilitatea dreptului de a fi ascultat.

76.

În această privință, este suficient să se arate că Curtea a avut deja ocazia să precizeze că faptul că o parte este vizată în mod direct și individual de un act cu aplicabilitate generală nu înseamnă că această parte trebuie să fi avut posibilitatea de a fi ascultată în cadrul procedurii aflate la originea adoptării sale ( 54 ).

77.

Astfel cum a susținut în mod întemeiat Comisia, nu este suficient ca o persoană să fie vizată în mod individual de un act pentru a beneficia de dreptul de a fi ascultată în temeiul articolului 41 alineatul (2) litera (a) din cartă. Procedura în cauză trebuie și să conducă la o „măsură individuală”.

78.

Aceasta se explică prin finalitățile diferite ale condițiilor privind calitatea procesuală activă în temeiul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE și ale condițiilor de acordare a dreptului (individual) de a fi ascultat în temeiul articolului 41 alineatul (2) litera (a) din cartă. Pe de o parte, recunoașterea calității procesuale active a unei persoane fizice sau juridice în fața instanței Uniunii are ca obiectiv să permită persoanei căreia un act îi cauzează prejudicii să conteste validitatea juridică a acestuia. În schimb, dreptul de a fi ascultat are ca obiectiv să permită unei persoane să împiedice adoptarea unei decizii în privința sa atunci când această decizie ar avea un efect negativ asupra situației sale personale ( 55 ).

79.

Prin urmare, este suficient ca o măsură să individualizeze o persoană pentru a i se acorda acces la instanțele Uniunii, chiar dacă măsura nu a fost adoptată având în vedere persoana respectivă.

80.

În schimb, pentru ca unei persoane să i se recunoască dreptul de a fi ascultată în cadrul unei proceduri administrative, procedura trebuie să aibă scopul de a răspunde situației individuale a persoanei în cauză și să se încheie prin adoptarea unui act susceptibil să afecteze negativ acea persoană.

81.

Prin urmare, Comisia a arătat în mod întemeiat că constatarea că o persoană fizică sau juridică este vizată individual de un act cu aplicabilitate generală nu înseamnă în mod necesar că măsura în cauză constituie o „măsură individuală” în sensul articolului 41 alineatul (2) litera (a) din cartă.

82.

Prin urmare, al doilea aspect al primului motiv trebuie admis.

83.

Prin intermediul celui de al treilea aspect, Comisia susține în esență că, chiar dacă dreptul de a fi ascultat prevăzut la articolul 41 alineatul (2) litera (a) din cartă ar trebui să se aplice prezentei situații, acest drept ar fi fost respectat prin procedura de colectare a informațiilor desfășurată în temeiul articolului 9 din regulamentul de punere în aplicare.

84.

În memoriul în replică, Zippo a contestat admisibilitatea acestui argument. Aceasta apreciază că recursul Comisiei sub acest aspect nu identifică suficient punctele relevante din hotărârea atacată. Prin urmare, recursul Comisiei cu privire la acest aspect nu îndeplinește cerințele care decurg din articolul 169 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții. Această dispoziție prevede că „motivele și argumentele de drept invocate identifică cu precizie aspectele din motivarea deciziei Tribunalului care sunt contestate”.

85.

Nu suntem de acord cu acest punct de vedere.

86.

Astfel cum explică Comisia, această cerință procedurală nu trebuie înțeleasă într‑un mod excesiv de formal, astfel încât să impună, în toate cazurile, să se menționeze cu precizie punctele din hotărârea atacată.

87.

Rațiunea de a fi a articolului 169 alineatul (2) din Regulamentul de procedură este de a permite Curții să exercite controlul de legalitate asupra unui act de drept al Uniunii ( 56 ).

88.

Ca atare, această dispoziție constituie o expresie a articolului 256 alineatul (2) TFUE și a articolului 58 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, care impun ca, în exercitarea mandatului său în cadrul unui recurs, Curtea să fie în măsură să înțeleagă obiectul litigiului.

89.

Această cerință este îndeplinită atunci când un recurs enunță, prin motivele și argumentele pe care le prezintă, elementele hotărârii atacate a căror anulare se solicită ( 57 ).

90.

Astfel cum a recunoscut Curtea, acest lucru se poate realiza fie prin identificarea explicită a aspectelor contestate din hotărârea atacată, „fie prin citarea sau preluarea elementelor care figurează în acestea, permițând astfel identificarea lor” ( 58 ).

91.

În speță, prin intermediul celui de al treilea aspect al primului motiv, Comisia explică nu numai că contestă în esență concluzia Tribunalului potrivit căreia articolul 9 din regulamentul de punere în aplicare nu ar da naștere dreptului de a fi ascultat, astfel cum este reflectat la articolul 41 alineatul (2) litera (a) din cartă, ci evidențiază și punctele anume din hotărârea atacată a căror anulare o solicită ( 59 ).

92.

Rezultă că recursul respectă cerințele articolului 169 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, iar excepția de inadmisibilitate ridicată de Zippo trebuie respinsă.

93.

La punctul 67 din hotărârea atacată, Tribunalul a concluzionat că, „atunci când o întreprindere ale cărei interese ar putea fi afectate în mod defavorabil de măsurile prevăzute de un act de punere în aplicare adoptat de Comisie în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din [regulamentul de punere în aplicare] nu a participat la o asemenea colectare de informații, nu se poate însă considera că dreptul acesteia de a fi ascultată, astfel cum este garantat la articolul 41 alineatul (2) litera (a) din cartă, nu a fost încălcat pentru simplul motiv că Comisia și‑a îndeplinit obligația de a organiza respectiva colectare, în temeiul articolului 9 alineatul (1) din acest regulament” ( 60 ).

94.

Comisia contestă această interpretare a articolului 9 din regulamentul de punere în aplicare, considerând că interpretarea dată acestei dispoziții de către Tribunal poate determina părțile interesate să nu participe la proceduri de colectare de informații de tipul celor desfășurate în speță numai pentru a contesta ulterior validitatea actului de drept al Uniunii care rezultă de aici pe baza unei încălcări a dreptului la apărare.

95.

Astfel cum am explicat deja la punctul 49 din prezentele concluzii, dreptul de a fi ascultat în cadrul unei proceduri care conduce la adoptarea unor acte cu aplicabilitate generală, precum în cazul regulamentului atacat, nu se poate întemeia pe articolul 41 alineatul (2) litera (a) din cartă.

96.

Acestea fiind spuse, într‑un sistem întemeiat pe principiul democrației participative ( 61 ), în care subiectele care pot fi afectate de acte cu aplicabilitate generală adoptate de administrație trebuie să fie în măsură să își exprime interesele și să își explice preocupările ( 62 ), această posibilitate poate fi oferită prin intermediul unui tip sau altul de procedură de colectare de informații desfășurată înainte de adoptarea unor asemenea măsuri, precum cea avută în vedere la articolul 9 din regulamentul de punere în aplicare.

97.

În hotărârea atacată, Tribunalul nu a evidențiat nicio problemă referitoare la transparența și la deschiderea acestei proceduri, în măsura în care aceasta a fost organizată în cadrul adoptării regulamentului în litigiu ( 63 ).

98.

Zippo nu a contestat această concluzie nici prin intermediul unui recurs incident.

99.

Prin urmare, se poate concluziona că, în speță, dreptul de a fi ascultat în cadrul procedurilor care conduc la adoptarea unor acte cu aplicabilitate generală, în măsura în care se poate considera că un astfel de drept există în dreptul Uniunii independent de articolul 41 alineatul (2) litera (a) din cartă, a fost respectat.

100.

Împrejurarea că Zippo nu a participat la această procedură de colectare de informații, deși a fost informată cu privire la existența sa prin intermediul unui anunț publicat pe site‑ul internet al DG Comerț, nu este de natură să repună în discuție această concluzie.

101.

Dacă ar fi participat la această procedură, Zippo ar fi putut invoca argumentele despre care susține că ar fi putut avea o incidență asupra conținutului regulamentului atacat, și anume că, „la momentul adoptării regulamentului atacat, măsurile de reechilibrare preconizate cu privire la produsele lor constituiau forma cea mai dură a măsurilor de reechilibrare avute în vedere, atât în ceea ce privește amploarea, cât și cuantumul lor, în raport cu cele care priveau alte sectoare industriale din Statele Unite”. Acestea subliniază de asemenea „caracterul deosebit de sever al unei măsuri care privește o singură întreprindere și care atrage asupra acesteia toate consecințele măsurilor de reechilibrare în cauză, precum și faptul că produsele lor nu au legătură cu cele vizate de măsurile de salvgardare adoptate de Statele Unite ale Americii, astfel încât măsurile adoptate de Comisie nu sunt, așadar, în măsură să compenseze efectele măsurilor de salvgardare menționate”. Reclamantele susțin de asemenea că, „prin faptul că le‑a vizat în mod specific, Comisia a adoptat o măsură discriminatorie, cu toate că avea posibilitatea de a alege alte produse care ar fi vizat mai multe întreprinderi și de a repartiza mai echitabil măsurile de reechilibrare în cauză” ( 64 ).

102.

Prin urmare, chiar dacă ar fi adevărat că Zippo beneficia de un fel de drept „general” de a fi ascultată înainte de adoptarea de către Comisie a unui act cu aplicabilitate generală, în afara domeniului de aplicare al articolului 41 alineatul (2) litera (a) din cartă, acest drept nu ar fi fost încălcat de Comisie în împrejurările speței.

103.

În consecință, propunem Curții să admită și cel de al treilea aspect și, odată cu acesta, primul motiv de recurs în întregime.

104.

Potrivit articolului 61 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, Curtea poate să soluționeze ea însăși în mod definitiv litigiul atunci când acesta este în stare de judecată.

105.

În speță, această condiție nu este îndeplinită.

106.

În hotărârea atacată, Tribunalul a examinat numai al cincilea motiv invocat de Zippo.

107.

Pentru motivele expuse mai sus, considerăm că acest motiv este nefondat. Prin urmare, acesta trebuie respins.

108.

Cu toate acestea, întrucât Tribunalul nu a examinat primele patru motive invocate de Zippo în susținerea acțiunii sale, care privesc temeinicia regulamentului atacat și, în parte, o examinare care implică o apreciere de fapt complexă ( 65 ), Curtea nu dispune de toate elementele necesare pentru a se pronunța în mod definitiv ( 66 ).

109.

În consecință, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului pentru ca acesta să se pronunțe cu privire la celelalte motive și argumente prezentate în fața sa și pentru a soluționa odată cu fondul cererea privind cheltuielile de judecată.

110.

În lumina considerațiilor precedente, propunem Curții următoarele: