30.1.2023   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/74


Acțiune introdusă la 1 decembrie 2022 – Ceravolo/Parlamentul

(Cauza T-752/22)

(2023/C 35/95)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Domenico Ceravolo (Noventa Padovana, Italia) (reprezentant: M. Paniz, avocat)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

anularea deciziei de „Modificare a drepturilor de pensie la încetarea activității ale unui fost deputat italian în Parlamentul European” comunicată prin scrisoarea Direcției Generale Finanțe a Parlamentului European din 21.9.2022, primită la 5.10.2022, având ca obiect: „Recalcularea drepturilor de pensie la încetarea activității în urma deliberării nr. 150 din 3 martie 2022 a Biroului Președinției Camerei Deputaților”, notificată reclamantului și, în orice caz, anularea recalculării și a noii stabiliri a alocației viagere plătite de Parlamentul European reclamantului, precum și a oricărui act prealabil și/sau consecutiv,

constatarea și declararea dreptului reclamantului la menținerea alocației viagere plătite de Parlamentul European la valoarea sumelor dobândite și scadente la momentul primei plăți;

obligarea Parlamentului European la plata în favoarea sa a tuturor sumelor reținute în mod nejustificat, majorate cu revalorizarea monetară și cu dobânzi legale începând de la data reținerii la sursă până la momentul plății;

obligarea Parlamentului European la executarea hotărârii care urmează să fie pronunțată și la reconstituirea integrală a valorii inițiale a alocației viagere.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă șapte motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea competenței rezervate a Biroului Președinției Parlamentului European (articolul 25 din Regulamentul de procedură al Parlamentului European).

Reclamantul invocă nelegalitatea actului atacat în măsura în care a fost adoptat de șeful unității „Remunerație și drepturi sociale ale deputaților” în lipsa implicării necesare a Biroului Președinției Parlamentului European, titularul efectiv al deciziilor financiare, organizatorice și administrative în privința deputaților europeni în sensul articolului 25 din Regulamentului de procedură al Parlamentului European.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 296 al doilea paragraf TFUE și a articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) (1) și pe motivarea insuficientă a actului atacat.

Reclamantul invocă nelegalitatea actului atacat pentru motivul că nu este suficient motivat, cu încălcarea articolului 296 al doilea paragraf TFUE și a articolului 41 din cartă.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe adoptarea deciziei atacate în lipsa unui temei juridic valabil și pe aplicarea eronată a anexei III la normele CID (Normele privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlamentul European) (2) și a articolelor 74-75 din decizia NAS (decizia privind normele de aplicare a Statutului deputaților în Parlamentul European) (3).

Reclamantul invocă nelegalitatea actului atacat în măsura în care a fost adoptat în lipsa unui temei juridic valabil, articolul 2 alineatul 1 din anexa III la normele CID fiind abrogat ca urmare a intrării în vigoare a statutului Deputaților (articolele 74-75 din decizia NAS).

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe interpretarea greșită a articolul 75 din decizia privind normele de aplicare a Statutului deputaților în Parlamentul European și a anexelor I, II și III la normele CID, pe încălcarea articolului 28 din Statutul deputaților și a dreptului la pensie al reclamantului.

Reclamantul invocă nelegalitatea actului atacat în măsura în care Parlamentul European a interpretat și a aplicat greșit articolul 75 din decizia NAS și articolul 2 alineatul 1 din anexa III la normele CID. Reclamantul apreciază că aceste dispoziții trebuie interpretate în sensul că trimiterea la anexele I, II și III la Normele CID care figurează în articolul 75 din decizia NAS, în special la articolul 2 alineatul (1) din anexa III, trebuie înțeleasă în mod necesar în sensul că se raportează la pensia aplicabilă în timp ce anexa III menționată era în vigoare. Dimpotrivă, interpretarea și aplicarea acestor norme în sensul efectuat de Parlamentul European permit ca pensia reclamantului să poată fi modificată de nenumărate ori, cu încălcarea articolului 28 din Statutul deputaților și a principiilor încrederii legitime și securității juridice.

În sfârșit, chiar dacă s-ar adopta interpretarea Parlamentului European conform căreia articolul 2 alineatul (1) din anexa III la normele CID impune instituției adaptarea pensiei europene la cuantumul celei prevăzute pentru membrii camerei inferioare a Parlamentului național, această operațiune de adaptare are o limită proprie în dreptul Uniunii și, în orice caz, nu poate privi decât cuantumul și modalitățile de plată a pensiei, astfel încât nu este posibil să se transpună în mod automat intervenții care afectează însuși dreptul la această pensie. Or, în speță, măsura aplicată reclamantului, ca efect al transpunerii automate a Deciziei 150/2022 de către Parlamentul European, nu numai că a modificat dreptul la pensie al reclamantului, afectând condițiile constitutive ale acestuia prin efectul unei recalculări retroactive care a transformat pensia însăși, ci prezintă, în plus, motive vădite de incompatibilitate cu dreptul Uniunii.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului încrederii legitime, securității juridice, protecției drepturilor dobândite și egalității.

Reclamantul invocă nelegalitatea actului atacat în măsura în care Parlamentul European, prin transpunerea automată a deliberării nr. 150/2022 și recalcularea subsecventă a pensiei reclamantului potrivit unei noi metode retroactive cu efecte permanente, care afectează în mod direct dreptul la pensie, a încălcat principiul securității juridice, care se opune unei atingeri aduse drepturilor dobândite, în conformitate, de altfel, cu rațiunea de a fi a articolului 28 din statut și a articolului 75 din decizia NAS, precum și principiul încrederii legitime care nu permite diminuarea și/sau transformarea pensiilor. În plus, afectând numai foștii deputați europeni italieni, singurii vizați de o măsură care recalculează retroactiv pensiile scadente potrivit metodei cotizațiilor, în condițiile în care metoda cotizațiilor nu fusese încă introdusă în Italia, acest recalculare prezintă de asemenea aspecte evidente contrare principiului egalității, creând o discriminare nelegală în raport cu deputații europeni aleși începând cu anul 2009, precum și în raport cu toți ceilalți cetățeni în general, cărora nu li se impun măsuri de reducere de acest gen.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 17 din cartă, pe încălcarea articolului 1 din Protocolul 1 la CEDO și pe lipsa caracterului proporțional al măsurii impuse.

Reclamantul apreciază că actul atacat, în măsura în care a redus cuantumul calculat inițial al pensiei la care are dreptul în temeiul mandatului de europarlamentar, are o incidență directă asupra dreptului său de proprietate. În plus, acesta apreciază că respectiva ingerință a fost impusă în lipsa unei motivări efective și i-a impus un sacrificiu disproporționat și nerezonabil.

7.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe încălcarea articolelor 21 și 25 din cartă, a articolului 10 TFUE și a articolului 15 din Pilonul european al drepturilor sociale.

Reclamantul apreciază că, prin decizia atacată, însuși Parlamentul European, prin faptul că a transpus o măsură privind un nou calcul al pensiilor care, din cauza modului în care a fost conceput, afectează în principal persoanele cele mai în vârstă, a încălcat articolele 21 și 25 din cartă, articolul 10 TFUE și articolul 15 din Pilonul european al drepturilor sociale.


(1)  JO 2016, C 202, p. 389.

(2)  Decizia Biroului extins din 4 noiembrie 1981; Decizia Biroului din 24 și din 25 mai 1982, modificată la 13 septembrie 1995 și la 6 iunie 2005.

(3)  Decizia Biroului Parlamentului European din 19 mai și din 9 iulie 2008 privind normele de aplicare a Statutului deputaților în Parlamentul European (JO 2009, C 159, p. 1).