—

anularea, în totalitate sau în măsura în care o afectează pe reclamantă, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/664 al Comisiei din 21 aprilie 2022 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/159 de instituire a unei măsuri de salvgardare definitive împotriva importurilor de anumite produse siderurgice (1),

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, împărțit pe două aspecte, întemeiat pe abținerea Comisiei de a emite un aviz de inițiere și de a efectua o anchetă în conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/478 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2015 privind regimul comun aplicabil importurilor (2), înainte de adoptarea regulamentului contestat. Reclamanta susține că abținerea Comisiei constituie o încălcare gravă a dreptului UE, întrucât încalcă, în primul rând, dispozițiile și principiile fundamentale ale Regulamentului de bază privind măsurile de salvgardare, astfel cum a fost interpretat în lumina normelor OMC (primul aspect al primului motiv) și, în al doilea rând, dreptul fundamental la apărare al reclamantei (al doilea aspect al primului motiv).

2.

Al doilea motiv întemeiat pe faptul că motivarea Comisiei din regulamentul contestat nu a respectat standardele stabilite la articolul 296 TFUE și în jurisprudența consacrată, care impun ca motivarea să fie adecvată în raport cu măsura în discuție și să dezvăluie în mod clar și fără echivoc raționamentul urmat de instituția în cauză.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe faptul că evaluarea Comisiei privind condițiile de impunere a măsurilor de salvgardare împotriva importurilor din Africa de Sud are la bază mai multe erori vădite de apreciere a faptelor relevante care au condus la adoptarea măsurilor contestate.