—

constatarea îndeplinirii în mod corect a obligațiilor contractuale de către reclamantă și a existenței dreptului la plata cheltuielilor pretinse cu proiectul SANAD, precum și anularea notei de debit nr. 3242113938 întrucât încalcă legislația aplicabilă prin declararea cheltuielilor respinse ca fiind neeligibile;

—

obligarea REA la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză sau, în cazul respingerii cererii, neobligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată dată fiind complexitatea prezentei cauze.

1.

Primul motiv întemeiat pe faptul că ar fi trebuit să se considere că „Raportul final de audit”, care a vizat indemnizațiile acordate reclamantei pentru a împărtăși experiența și pentru mobilitate intersectorială, nu intră în domeniul de aplicare al acordului pentru că acest raport a fost inițiat de REA cu titlu excepțional în legătură cu o finanțare forfetară proprie unei cercetări axate pe rezultate și care nu este deci supusă unei verificări ex post, dar și pentru că raportul a fost întocmit vădit inchizitorial, prezumându-se săvârșirea unor erori sistematice care nu sunt însă de natură sistematică, plecând astfel de la condiții specifice diferitor tipuri de procedură.

2.

Al doilea motiv întemeiat, în subsidiar, pe faptul că, în cazul în care ar fi trebuit să se considere că un astfel de control intră în domeniul de aplicare al acordului, ar fi trebuit să se realizeze o verificare ex ante de o entitate autorizată, pe baza unor probe obținute din mecanismele de control electronic instituite în cadrul organizației gazdă (KU), însărcinată în mod specific să strângă datele privind detașarea în propriile stabilimente, și ar fi trebuit monitorizată de pârâtă. Întrucât a omis să procedeze astfel, pârâta a încălcat condițiile acordului apreciindu-l corect prin raportare la dreptul aplicabil.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe faptul că, deși trebuia să se considere că un astfel de control intră în domeniul de aplicare al acordului și că sarcina probei revine în principiu reclamantei, respingerea cheltuielilor de detașare, în cadrul unei verificări ex post pe motiv de săvârșire a unor erori sistematice, improprie unei astfel verificări din moment ce se referă la o finanțare forfetară, el a fost efectuat cu încălcarea principiului bunei-credințe, nu doar în cadrul aplicării Regulamentului financiar 2018/1046 (1) în vigoare la momentul auditării [articolul 181 alineatul (2)], dar și în cadrul aplicării acordului în general: făcând uz de o putere discreționară ilegală, entitatea care a efectuat auditul a respins caracterul suficient al unui audit de performanță pentru o finanțare forfetară pentru a o evalua pe baza datelor istorice certificate și verificabile ale beneficiarului și, în loc să procedeze astfel, ea a dat preferință acelor tipuri de probe care se raportează la faptele care au generat activitățile suportate prin finanțarea forfetară. O astfel de inversare a ordinii probelor a privat reclamanta de dreptul de a interpreta obligațiile sale contractuale în folosul său, într-un context juridic de imprecizie a condițiilor create prin regulamentul financiar (966/2012) (2) aplicabil la acea dată și prin comportamentul contradictoriu al pârâtei în supravegherea punerii în aplicare a acordului.

4.

Al patrulea motiv întemeiat pe faptul că, atunci când se examinează corect varietatea probelor concordante, atât interne, cât și externe, dar și orientările înșelătoare înainte și în timpul punerii în aplicare, neconcordanțele și lacunele detectate în cadrul probelor trebuie ignorate sau cel puțin aduse la dimensiunea lor firească, dar ele nu pot conduce la o respingere pe motiv că ar fi sistematice, mai ales atunci când, ele ar trebui să fie înlăturate, potrivit principiului general al proporționalității, ca fiind nefondate sau ca având un efect neglijabil.