—

anularea Deciziei Comitetului unic de rezoluție din 11 aprilie 2022 privind calcularea contribuțiilor ex-ante la Fondul unic de rezoluție din anul 2022 (SRB/ES/2022/18), inclusiv anexele la aceasta, în ceea ce priveşte cuantumul pe care trebuie să îl achite reclamanta stabilit în decizia atacată și în anexele I, II și III la aceasta,

—

obligarea Comitetului la plata cheltuielilor de judecată.

—

constarea faptului că decizia atacată este din punct de vedere legal inexistentă în ceea ce o priveşte pe reclamantă,

—

obligarea Comitetului la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv întemeiat pe faptul că decizia încalcă articolul 81 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 (1) coroborat cu articolul 3 din Regulamentul nr. 1 al Consiliului din 15 aprilie 1958 (2) deoarece nu este redactată în germană, limba oficială care trebuia utilizată în raport cu reclamanta.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe faptul că decizia încalcă obligația de motivare întemeiată pe articolul 296 al doilea paragraf TFUE și pe articolul 41 alineatul (1) și alineatul (2) litera (c) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), precum și dreptul fundamental la o protecție jurisdicțională efectivă întemeiat pe articolul 47 alineatul (1) din cartă, întrucât prezintă numeroase lacune în cuprinsul motivării, în special în privința aplicării de către pârât a multor marje de apreciere prevăzute lege, nu divulgă datele privind celelalte instituții și controlul jurisdicțional al deciziei devine practic imposibil.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe faptul că decizia încalcă articolele 69 și 70 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014, precum și articolele 16, 17, 41 și 53 din cartă deoarece pârâta a determinat în mod eronat nivelul țintă anual; în subsidiar, articolele 69 și 70 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 încalcă un drept de rang superior.

4.

Al patrulea motiv întemeiat pe faptul că articolul 7 alineatul (4) a doua teză din Regulamentul delegat (UE) 2015/63 (3) încalcă un drept de rang superior deoarece face o distincție, care este în mod obiectiv inadecvată și disproporționată, între membrii unui sistem de protecție instituțional (IPS) și autorizează o pondere relativă a indicatorului IPS.

5.

Al cincilea motiv întemeiat pe faptul că decizia încalcă în special articolul 113 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 (4) și principiul unui calcul al contribuțiilor ajustat pentru risc și aplică reclamantei un factor multiplicator relativ pentru indicatorul IPS. O distincție între instituții la nivelul indicatorului IPS ar fi, având în vedere efectul de protecție completă al unui IPS, contrar sistemului și arbitrar.

6.

Al șaselea motiv întemeiat pe faptul că articolele 6, 7 și 9, precum și anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2015/63 încalcă un drept de rang superior, în special pentru că aduce atingere principiului unui calcul al contribuțiilor ajustat pentru risc, principiului proporționalității și principiului luării în considerare a întregii situații de fapt.

7.

Al șaptelea motiv întemeiat pe faptul că decizia încalcă libertatea reclamantei de a desfășura o activitate comercială întemeiată pe articolul 16 din cartă și principiul proporționalității deoarece multiplicatorii de ajustare în funcție de profilul de risc nu corespund profilului corect de risc al reclamantei care se situează peste medie.

8.

Al optulea motiv întemeiat pe faptul că decizia încalcă articolele 16 și 20 din cartă, precum și principiul proporționalității și dreptul la o bună administrare din cauza erorilor vădite săvârşite de pârât în exercitarea multelor marje de apreciere.

9.

Al nouălea motiv întemeiat pe faptul că articolul 20 alineatul (1) prima și a doua teză din regulamentul delegat încalcă articolul 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59/UE (5) și principiul unui calcul al contribuțiilor ajustat pentru risc.