Acțiune introdusă la 28 februarie 2022 – Baert/Comisia

(Cauza T-111/22)

(2022/C 158/18)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Rhonny Baert (Deinze, Belgia) (reprezentanți: D. Grisay și A. Ansay, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	admiterea prezentei acțiuni în anulare/răspundere extracontractuală;

—

declararea acesteia ca fiind admisibilă şi, în consecinţă:

—

cu titlu principal,

—

declararea acțiunii în anulare ca întemeiată și declararea faptului că refuzul implicit al autorității împuternicite să facă numiri (AIPN) din 28 februarie 2022, precum și decizia adoptată de Comisia Europeană la 21 decembrie 2016 (avizul de stabilire) sunt nule, pentru motivul că:

—	articolul 77 din Statutul funcționarilor și articolul 11 din anexa VIII la Statutul funcționarilor, pe care se întemeiază avizul de stabilire din 21 decembrie 2016, sunt nelegale;

—	întrucât nu i-a propus reclamantului, în avizul său de stabilire din 21 decembrie 2016, nicio restituire a drepturilor de pensie necontabilizate de autoritatea europeană competentă, Comisia Europeană nu și-a îndeplinit obligația de solicitudine;

—	întrucât nu i-a propus reclamantului, în avizul său de stabilire din 21 decembrie 2016, nicio restituire a drepturilor de pensie necontabilizate de autoritatea europeană competentă, Comisia Europeană a încălcat principiile egalității de tratament și nediscriminării;

—	trimiterea dosarului la AIPN pentru ca aceasta să determine suma care trebuie restituită reclamantului;

—

în subsidiar,

—

declararea acțiunii în despăgubire întemeiate pe îmbogățirea fără justă cauză ca fiind fondată pentru motivul că reclamantul a sărăcit cu cuantumul drepturilor sale de pensie cotizate la sistemul său național de pensii, neluat în considerare de autoritatea competentă a Uniunii, și care au îmbogățit în mod corelativ casa de pensii a Uniunii Europene;

—

obligarea Comisiei la repararea prejudiciului financiar suferit de reclamant, evaluat la data depunerii prezentei acțiuni la suma de 31 066,80 de euro în capital sau cel puțin la 39,18 % din contribuţiile periodice percepute de Comisie începând de la 1 februarie 2017, urmând ca viitoarele contibuţii să fie majorate cu acelaşi procent;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive.

Primul motiv, întemeiat pe excepția de nelegalitate a articolului 77 primul paragraf din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”) și a articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut. Reclamantul arată că dispozițiile menționate anterior prevăd că funcționarul trebuie să ia decizia de a transfera drepturile sale de pensie acumulate în cadrul sistemului național la casa de pensii a Uniunii Europene (denumită în continuare „CPUE”) în termen de zece ani de la începerea activității sale în cadrul serviciilor instituțiilor Uniunii Europene. Or, numai la momentul pensionării sale funcționarul care a efectuat un transfer poate să aprecieze corect întinderea transferului său eventual, în special ca urmare a normei care limitează cuantumul pensiilor la 70 %. Reclamantul concluzionează că această normă creează o diferență de tratament în raport cu un funcționar care și-ar fi efectuat întreaga carieră în cadrul sistemului european, cu încălcarea principiului nediscriminării.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligațiilor de asistență și de solicitudine prevăzute la articolul 24 din statut. Reclamantul afirmă că, în momentul transferului drepturilor lor de pensie din sistemul național la CPUE, funcționarii primesc în mod normal, din partea Comisiei, un tabel care precizează dacă au dreptul la o rambursare a echivalentului actuarial nebonificat al sumelor plătite la sistemul național de origine, necontabilizate în sistemul de pensii al Uniunii. În plus, rambursarea se efectuează în general fără restricții și fără demersuri speciale. Or, potrivit reclamantului, el nu a primit nici acest tabel, nici vreo rambursare.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor egalității de tratament și nediscriminării. Reclamantul apreciază că există o discriminare nejustificată printr-un criteriu obiectiv între anumiți funcționari cărora li se acordă o rambursare cu ocazia transferului drepturilor lor de pensie şi alţi funcţionari pentru care situaţia nu se prezintă astfel.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe contestarea răspunderii extracontractuale ca urmare a existenței unei îmbogățiri fără justă cauză în detrimentul reclamantului.