Cauza T‑484/22

împotriva

Agenției Uniunii Europene pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție

Hotărârea Tribunalului (Camera a zecea) din 22 noiembrie 2023

„Funcție publică – Agenți temporari – Modificare a încadrării – Exercițiul de modificare a încadrării 2021 – Decizie de nemodificare a încadrării – Coeficienții de multiplicare de referință – Dispoziții generale de aplicare a articolului 54 din RAA – Excepție de nelegalitate – Egalitate de tratament – Răspundere”

Funcționari – Agenți temporari – Modificare a încadrării – Adoptare a unor dispoziții generale de aplicare – Putere de apreciere a administrației – Efecte juridice

[Statutul funcționarilor, art. 6 alin. (2) și art. 45 și secțiunea B, anexa I; Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 54]

(a se vedea punctele 40-42)
Funcționari – Agenți temporari – Modificare a încadrării – Condiții – Respectarea coeficienților de multiplicare de referință destinați echivalării carierelor medii – Obiectul coeficienților – Aplicare în vederea stabilirii unei vechimi medii minime în grad – Admisibilitate – Necesitatea asigurării unui paralelism cu evoluția carierelor funcționarilor – Lipsă – Nerespectarea principiului modificării încadrării întemeiate pe merite – Lipsă

[Statutul funcționarilor, art. 6 alin. (2)și art.45 și secțiunea B, anexa I; Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 54]

(a se vedea punctele 43-45, 53-63, 66-74, 88, 94-103)
Funcționari – Agenți temporari – Modificare a încadrării – Sistem instituit de Agenția Uniunii Europene pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție (eu‑LISA) – Condiții – Vechime medie minimă în grad – Putere de apreciere a administrației în ceea ce privește aplicarea condiției – Limite – Respectarea principiului egalității de tratament – Întindere – Necesitatea aplicării condiției tuturor agenților eligibili pentru modificarea încadrării în toate gradele sau a neaplicării acesteia în niciun grad – Posibilitatea înlăturării condiției în anumite grade, prin justificarea în mod obiectiv a acestei aplicări diferențiate

[Statutul funcționarilor, art. 6 alin. (2), art. 45 și art. 110 alin. (2) și secțiunea B, anexa I; Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 54; Regulamentul nr. 1077/2011 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 20 și Regulamentul 2018/1726 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 28 alin. (1)]

(a se vedea punctele 47-49 și 137-148)
Funcționari – Agenți temporari – Modificare a încadrării – Analiză comparativă a meritelor – Atribuirea punctelor de modificare a încadrării – Menținerea puterii de apreciere a administrației cu privire la decizia de modificare a încadrării

(Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 54)

(a se vedea punctele 110 și 111)
Funcționari – Agenți temporari – Modificare a încadrării – Condiții – Respectarea coeficienților de multiplicare de referință destinați echivalării carierelor medii – Nemodificare a încadrării unui agent care nu a atins vechimea medie minimă în grad, dar care a primit un număr ridicat de puncte în cadrul analizei comparative a meritelor – Încălcarea principiului proporționalității – Lipsă

(Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 54)

(a se vedea punctele 115-119)
Funcționari – Agenți temporari – Modificare a încadrării – Condiții – Eligibilitate pentru modificarea încadrării întemeiată pe o vechime minimă în grad de doi ani – Deosebire de condiția privind vechimea medie minimă în grad înainte de a se putea dispune modificarea încadrării

(Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 54)

(a se vedea punctele 125-128)

Rezumat

În luna martie 2019, reclamantul, QN, a fost angajat de Agenția Uniunii Europene pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor de Informare la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție (eu‑LISA) ca agent temporar, în temeiul articolului 2 litera (f) din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene (denumit în continuare „RAA”), și a fost încadrat în gradul AD 9.

În luna februarie 2021, reclamantul a devenit eligibil pentru modificarea încadrării. Cu toate acestea, numele său nu a fost inclus în lista agenților propuși pentru modificarea încadrării și nu figura pe lista agenților pentru care s‑a dispus modificarea încadrării pentru exercițiul 2021 (în continuare „decizia atacată”). eu‑LISA a aplicat, în acest sens, coeficienții de multiplicare de referință destinați echivalării carierelor medii prevăzuți în secțiunea B din anexa I la Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”), astfel cum au fost puși în aplicare în dispozițiile generale de punere în aplicare a articolului 54 din RAA pe care le adoptase (denumite în continuare „DGA”) ( 1 ).

Ulterior, reclamantul a sesizat Tribunalul cu o acțiune având ca obiect anularea deciziei atacate.

Tribunalul anulează decizia atacată și completează jurisprudența referitoare la coeficienții de multiplicare de referință destinați echivalării carierelor medii în cadrul modificării încadrării agenților temporari, precum și pe cea referitoare la posibilitatea de a utiliza acești coeficienți pentru a calcula vechimea medie în grad aplicabilă înainte de modificarea încadrării.

Aprecierea Tribunalului

Cu privire la posibilitatea de a face ca modificarea încadrării să depindă de o condiție de vechime medie minimă în grad calculată pe baza coeficienților de multiplicare de referință

Tribunalul observă, cu titlu introductiv, că din DGA reiese că decizia de modificare a încadrării este condiționată, primo, de compararea meritelor și, secundo, pe de o parte, de luarea în considerare de către administrație a resurselor bugetare disponibile pentru exercițiul în cauză și, pe de altă parte, de respectarea de către aceasta a coeficienților de multiplicare de referință destinați echivalării carierelor medii, astfel cum au fost puși în aplicare în anexa II la DGA (în continuare „clauza privind coeficienții de multiplicare”).

DGA prevăd în mod univoc modul în care coeficienții de multiplicare indicați în secțiunea B din anexa I la statut trebuie aplicați în cadrul modificării încadrării.

Astfel, pe de o parte, DGA impun ca acești coeficienți să nu fie depășiți, amintind că se aplică pe o bază cincinală începând cu 1 ianuarie 2014. Pe de altă parte, ele convertesc acești coeficienți în vechime medie în fiecare grad înainte de modificarea încadrării în gradul superior. Pentru gradul AD 9, coeficientul fiind de 25 %, această vechime medie este de patru ani.

În plus, din analiza contextuală a clauzei privind coeficienții de multiplicare care figurează în DGA și din modul în care se corelează acestea din urmă, articolul 54 din RAA și dispozițiile statutare relevante reiese că coeficienții de multiplicare, exprimați în procente în secțiunea B din anexa I la statut, sunt utilizați în două scopuri distincte. Pe de o parte, în temeiul articolului 6 alineatul (2) din statut, aceștia servesc la calcularea numărului anual de posturi vacante pentru fiecare grad și, prin urmare, a posibilităților de promovare. Pe de altă parte, în temeiul articolului 5 alineatul (8) și al anexei II la DGA, ei sunt utilizați pentru a determina vechimea medie minimă în fiecare grad care condiționează modificarea încadrării agenților.

În ceea ce privește obiectivele urmărite prin clauza privind coeficienții de multiplicare, primo, din articolul 6 alineatul (2) din statut reiese că, fără a aduce atingere principiului promovării bazate pe merit, coeficienții de multiplicare reprezintă evoluția unei cariere medii. Or, conversia acestor rate în vechime medie minimă în grad este un alt mod de a se delimita viteza medie cu care se poate modifica încadrarea agenților.

Pe de altă parte, normele aplicabile modificării încadrării agenților temporari nu pot fi identice cu cele aplicabile funcționarilor, întrucât primii nu au aceeași vocație la carieră precum cei din urmă în cadrul instituției lor. Astfel, spre deosebire de funcționari, a căror stabilitate a locului de muncă este garantată de statut, agenții temporari intră sub incidența unui regim specific la baza căruia se află contractul de muncă încheiat cu instituția în cauză.

În acest cadru, nu este incoerent să se condiționeze modificarea încadrării agenților de efectuarea, în medie, a unui anumit număr de ani în gradul lor, cu atât mai mult cu cât, chiar în materie de promovare a funcționarilor, care au vocație la carieră în cadrul instituției lor, luarea în considerare a numărului de posturi disponibile pentru promovare nu exclude aplicarea concomitentă a unei condiții de vechime minimă în grad.

Secundo, prevăzând că coeficienții de multiplicare servesc la calcularea numărului de posturi vacante pentru fiecare grad indicat în schema de personal care este anexată la secțiunea din bugetul instituției în cauză, articolul 6 alineatele (1) și (2) din statut stabilește o legătură directă între coeficienții de multiplicare și bugetul instituției în cauză. Totuși, faptul că din textul menționat reiese că acești coeficienți constituie un mecanism care servește atât la delimitarea vitezei de evoluție a carierelor, cât și la alocarea resurselor bugetare nu permite să se deducă de aici că, în contextul modificării încadrării agenților, delimitarea acestei viteze nu se poate face decât prin aplicarea unor cote, chiar indicative, de modificare a încadrării, fără a se putea impune o vechime medie minimă în grad.

Cu privire la validitatea condiției privind vechimea medie minimă în grad în raport cu principiul modificării încadrării întemeiate pe merite

Tribunalul subliniază că articolul 54 din RAA extinde la modificarea încadrării principiul promovării bazate pe merit prevăzut la articolul 45 din statut, impunând totodată administrației să nu depășească coeficienții de multiplicare. Această dublă cerință este reluată de DGA.

Cei doi parametri care condiționează modificarea încadrării, și anume compararea meritelor și vechimea medie minimă în grad, nu sunt criterii pur individuale, întrucât depind de meritele și, respectiv, de vechimea celorlalți candidați eligibili din gradul în cauză.

În plus, în speță, metoda aplicată de eu‑LISA evidențiază faptul că meritele candidaților au condiționat, pe de o parte, calculul vechimii medii în grad, întrucât numai candidații cel mai bine clasați, în limita numărului de posturi disponibile din schema de personal (denumiți în continuare „candidații cei mai merituoși”), au fost luați în considerare în acest calcul, și, pe de altă parte, posibilitatea de a modifica încadrarea candidaților celor mai merituoși care au, dacă este cazul, o vechime individuală în grad mai mare decât vechimea medie aplicabilă.

Metoda menționată demonstrează totuși că compararea meritelor rămâne principalul criteriu pe care se întemeiază modificarea încadrării. Astfel, ea servește la clasificarea candidaților în funcție de meritele lor, iar ordinea de clasificare determină ulterior dacă vechimea medie în grad împiedică modificarea încadrării întregului grup sau a unei părți din acesta. Cu alte cuvinte, dacă un agent face parte dintre candidații cei mai merituoși, dar nu este cel mai bine clasat, și dacă are o vechime individuală în grad mai mare decât vechimea medie, încadrarea acestuia nu va putea fi modificată dacă, pe de o parte, această vechime medie nu este îndeplinită în mod colectiv de toți candidații cei mai merituoși și dacă, pe de altă parte, candidații cel mai bine clasați din acest grup au o vechime mai mică decât vechimea medie. În acest caz, meritele, iar nu doar vechimea, sunt cele care împiedică modificarea încadrării agentului mai experimentat în grad.

Prin urmare, condiția privind vechimea medie în grad aplicabilă nu compromite în niciun fel modificarea încadrării candidaților cei mai merituoși.

Pe de altă parte, în primul rând, condiția privind vechimea medie minimă în grad prevăzută de DGA urmărește menținerea unei echivalențe a carierelor medii prin furnizarea unui cadru pentru viteza cu care o agenție poate modifica încadrarea agenților săi cei mai merituoși. În al doilea rând, în temeiul articolului 6 alineatul (2) din statut, faptul de a delimita printr‑o condiție privind vechimea medie în grad întemeiată pe coeficienții de multiplicare viteza cu care funcționarii pot fi promovați nu aduce atingere principiului promovării întemeiate pe merit și acest lucru este valabil a fortiori și pentru agenți, care nu au aceeași vocație la carieră ca funcționarii. În al treilea rând, condiția privind vechimea medie minimă în grad urmărește, în plus, să faciliteze mobilitatea între agenții, ceea ce este în interesul agenților cei mai merituoși.

( 1 ) Articolul 54 din RAA reglementează modificarea încadrării agenților temporari cărora li se aplică dispozițiile articolului 2 litera (f) din RAA. Acesta prevede în al doilea paragraf că „fiecare agenție adoptă dispoziții generale de punere în aplicare a prezentului articol”.