1

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanții, PH, PI, PJ și Socrates Capital Ltd, solicită anularea deciziei Băncii Centrale Europene (BCE) din 22 martie 2022 prin care aceasta s‑a opus ca PH, PI și PJ să dobândească o participație calificată în HKB Bank GmbH (denumită în continuare „banca‑țintă”) și să depășească 50 % din capitalul și din drepturile de vot în cadrul acesteia din urmă.

2

Atunci când a fost adoptată decizia atacată, banca‑țintă era o instituție de credit mai puțin semnificativă în sensul articolului 6 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (JO 2013, L 287, p. 63), situată în Germania și plasată sub supravegherea prudențială directă a Bundesanstalt für Finanzdienstleistungsaufsicht (BaFin, Autoritatea federală de supraveghere a serviciilor financiare, Germania).

3

La data deciziei atacate, Socrates Capital deținea 81,6 % din capital și 95,14 % din drepturile de vot în banca‑țintă. Ea însăși era deținută în proporție de 100 %, în mod indirect (prin intermediul a două societăți holding) și în cele din urmă, de A.

[omissis]

7

La 9 aprilie 2020 și, respectiv, la 9 iulie 2020, PH, pe de o parte, și PI și PJ, pe de altă parte, au notificat BaFin intenția lor de a achiziționa o participație calificată, în calitate de achizitori indirecți în ceea ce îi privește pe PH și PI și în calitate de achizitor direct în cazul lui PJ, și de a depăși 50 % din capitalul și din drepturile de vot în banca‑țintă (denumit în continuare „proiectul de achiziție”), datorită achiziționării tuturor părților sociale deținute de Socrates Capital în banca‑țintă.

[omissis]

10

În luna august 2020, Socrates Capital, pe de o parte, și PI și PJ, pe de altă parte, au încheiat un contract de vânzare‑cumpărare în vederea proiectului de achiziție (denumit în continuare „contractul de vânzare‑cumpărare”). În temeiul acestui contract, supus unor condiții prealabile și unor clauze de reziliere, Socrates Capital accepta să vândă lui PJ, pentru o valoare de [2-20] de milioane de euro, participația calificată pe care o achiziționase în banca‑țintă în luna iunie 2017.

[omissis]

20

La 22 martie 2022, BCE a notificat decizia atacată potențialilor achizitori, precum și răspunsul său la observațiile privind proiectul de decizie atacată (denumit în continuare „răspunsul la observații”).

21

Decizia atacată a fost adoptată în special în temeiul articolelor 22 și 23 din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO 2013, L 176, p. 338), astfel cum au fost transpuse în legislația germană privind sectorul creditelor. BCE a considerat în esență că trebuia să se opună proiectului de achiziție, dat fiind că potențialii achizitori nu îndeplineau criteriile de reputație, de soliditate financiară, de respectare a cerințelor prudențiale și de combatere a riscului de spălare a banilor și de finanțare a terorismului.

[omissis]

26

Prin memoriul înregistrat la grefa Tribunalului la 8 septembrie 2022, BCE a solicitat Tribunalului să constate că nu mai era necesar să se pronunțe asupra fondului acțiunii. Prin Ordonanța din 11 ianuarie 2023, Tribunalul a decis să conexeze această cerere de nepronunțare cu fondul.

27

Reclamanții solicită Tribunalului:

28

BCE solicită Tribunalului:

29

Comisia Europeană, intervenientă în susținerea BCE, solicită Tribunalului:

51

BCE consideră că Socrates Capital nu este în mod direct și individual afectată de decizia atacată, astfel încât ea nu are calitate procesuală pentru a formula o acțiune în anulare în temeiul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE. Decizia atacată nu ar produce efecte asupra situației juridice a Socrates Capital, întrucât această decizie nu ar împiedica‑o, din punct de vedere pur juridic, să vândă participația sa achizitorului interesat, nefiind prevăzută nicio sancțiune împotriva vânzătorului părților sociale. Din punctul de vedere al obiectivului procedurii, al criteriilor de evaluare a achiziționării unei participații calificate și al procedurii administrative, o decizie de opoziție la achiziție nu l‑ar privi direct pe vânzătorul participației calificate, ci ar afecta numai potențialul achizitor. BCE adaugă că condiția afectării individuale nu este îndeplinită, întrucât decizia atacată este rezultatul evaluării unor criterii care nu au legătură cu vânzătorul participației calificate.

52

Reclamanții contestă această argumentație. BCE nu ar ține seama de faptul că contractul de vânzare‑cumpărare conține o clauză de condiționalitate, potrivit căreia contractul nu este executoriu în cazul în care BCE se opune operațiunii. Decizia atacată ar afecta de asemenea dreptul de proprietate și libertatea de a desfășura o activitate comercială ale Socrates Capital. În plus, decizia atacată ar indica faptul că reputația potențialilor achizitori este știrbită de faptul că aceștia au „făcut afaceri” cu vânzătorul, ceea ce ar echivala cu o interdicție generală de a cumpăra banca‑țintă. Socrates Capital ar fi afectată în mod individual, întrucât nicio altă entitate nu ar deține majoritatea părților sociale pe care potențialii achizitori doresc să le achiziționeze.

53

În această privință, trebuie să se observe că cei patru reclamanți au formulat una și aceeași acțiune. Or, în ceea ce privește una și aceeași acțiune, din moment ce PH, PI și PJ au calitate procesuală activă, nu este necesar să se examineze calitatea procesuală activă a Socrates Capital (a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 martie 1993, CIRFS și alții/Comisia, C‑313/90, EU:C:1993:111, punctul 31).

54

Cu toate acestea, Tribunalul consideră oportun, în interesul bunei administrări a justiției și având în vedere importanța deosebită a chestiunii admisibilității ridicate prin excepția de inadmisibilitate invocată de BCE, să se pronunțe cu privire la această excepție de inadmisibilitate.

55

Articolul 263 al patrulea paragraf TFUE prevede două ipoteze în care calitatea procesuală activă este recunoscută unei persoane fizice sau juridice pentru a formula o acțiune împotriva unui act al cărei destinatar nu este această persoană. Pe de o parte, o asemenea acțiune poate fi formulată cu condiția ca acest act să o privească direct și individual. Pe de altă parte, o astfel de persoană poate introduce o acțiune împotriva unui act normativ care nu presupune măsuri de executare dacă acesta o privește direct (Hotărârea din 18 octombrie 2018, Internacional de Productos Metálicos/Comisia, C‑145/17 P, EU:C:2018:839, punctul 32).

56

Condițiile de admisibilitate prevăzute la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE trebuie să fie interpretate în lumina dreptului fundamental la protecție jurisdicțională efectivă, fără a se ajunge însă la înlăturarea condițiilor expres prevăzute de tratatul menționat (Hotărârea din 3 octombrie 2013, Inuit Tapiriit Kanatami și alții/Parlamentul și Consiliul, C‑583/11 P, EU:C:2013:625, punctul 98).

57

În prezentul litigiu, decizia atacată nu a fost notificată societății Socrates Capital. De altfel, nicio dispoziție nu impunea o astfel de notificare acestei reclamante, în calitate de cedentă a participației calificate în cauză. Întrucât Socrates Capital nu este destinatara deciziei atacate, calitatea sa procesuală activă nu poate fi, așadar, recunoscută decât dacă se încadrează în una dintre cele două situații menționate la punctul 55 de mai sus.

58

De altminteri, întrucât decizia atacată nu este un act normativ, este necesar să se examineze admisibilitatea acțiunii în lumina primei ipoteze menționate la punctul 55 de mai sus.

59

Astfel, trebuie să se stabilească mai întâi dacă decizia atacată o privește direct pe Socrates Capital.

60

Condiția potrivit căreia măsura care face obiectul acțiunii trebuie să privească direct o persoană fizică sau juridică, astfel cum este prevăzută la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE, impune întrunirea a două criterii cumulative, și anume ca măsura contestată, pe de o parte, să producă în mod direct efecte asupra situației juridice a acestei persoane și, pe de altă parte, să nu lase nicio putere de apreciere destinatarilor care sunt însărcinați cu punerea sa în aplicare, această punere în aplicare având un caracter pur automat și decurgând doar din reglementarea Uniunii, fără aplicarea altor norme intermediare [Hotărârea din 22 iunie 2021, Venezuela/Consiliul (Afectare a unui stat terț), C‑872/19 P, EU:C:2021:507, punctul 61].

61

Pentru a stabili dacă un act produce efecte juridice, trebuie avut în vedere în special obiectul, conținutul și domeniul său de aplicare, precum și contextul juridic și factual în care acesta a intervenit [Hotărârea din 22 iunie 2021, Venezuela/Consiliul (Afectare a unui stat terț), C‑872/19 P, EU:C:2021:507, punctul 66].

62

Dispozitivul de control al participațiilor calificate prevăzut la articolul 22 și următoarele din Directiva 2013/36 supune persoana care dorește să achiziționeze o participație calificată într‑o instituție de credit unei evaluări prealabile, în special a reputației și a solidității sale financiare, pentru a asigura administrarea viabilă și prudentă a instituției de credit în cauză.

63

Criteriile de evaluare a notificării achiziționării unei participații calificate prevăzute la articolul 23 din Directiva 2013/36 urmăresc aprecierea caracterului adecvat al potențialului achizitor și al proiectului de achiziție pe care acesta îl prezintă autorității competente. În special, scopul evaluării este de a verifica dacă potențialul achizitor are o reputație bună și dacă dispune de soliditatea financiară necesară, astfel încât instituția ale cărei participații urmează a fi achiziționate să își îndeplinească în continuare cerințele prudențiale. De asemenea, evaluarea contribuie la prevenirea finanțării operațiunii cu fonduri provenite din activități ilegale (Concluziile avocatului general Campos Sánchez‑Bordona prezentate în cauza Berlusconi și Fininvest, C‑219/17, EU:C:2018:502, punctul 80).

64

În temeiul articolului 22 alineatul (1) din Directiva 2013/36, potențialului achizitor îi revine obligația de a notifica autorităților competente proiectul de achiziție. De altminteri, această directivă nu menționează nici publicarea respectivei notificări, nici posibilitatea altor persoane decât potențialul achizitor, în special persoana care dorește să cesioneze participația sa într‑o instituție de credit, de a participa la procedura de evaluare a proiectului de achiziție.

65

Potrivit articolului 22 alineatul (5) din Directiva 2013/36, în cazul în care autoritățile competente decid să se opună proiectului de achiziție, acestea informează potențialul achizitor, indicând motivele respectivei decizii.

66

În sfârșit, potrivit articolului 26 alineatul (2) al treilea paragraf din Directiva 2013/36, în cazul în care se dobândește o participație în pofida opoziției autorităților competente, statele membre, indiferent de sancțiunile ce urmează a fi adoptate, dispun fie suspendarea exercitării drepturilor de vot aferente, fie nulitatea voturilor exprimate, fie posibilitatea anulării acestora.

67

Din cele ce precedă rezultă că dispozitivul de control al participațiilor calificate urmărește să evalueze, anterior achiziționării unor astfel de participații, calitatea potențialilor achizitori care doresc să aibă acces la sectorul bancar ca proprietari.

68

În aceste condiții, trebuie să se considere că opoziția față de achiziționarea unei participații calificate într‑o instituție de credit nu modifică situația juridică a societății vânzătoare a unei asemenea participații.

69

Astfel, deși opoziția la achiziționarea unei participații calificate pune sub semnul întrebării posibilitatea potențialilor achizitori de a încheia un contract cu vânzătorul unei participații calificate, în schimb, ea nu pune sub semnul întrebării dreptul vânzătorului de a efectua o operațiune de cesiune, pe care o poate încheia în special cu un alt potențial achizitor, și corespunde doar unui refuz de autorizare a potențialilor achizitori de a avea acces la sectorul bancar în calitate de proprietari.

70

Această concluzie este confirmată de contextul juridic în care se înscrie decizia atacată. Directiva 2013/36 nu menționează nici publicarea notificării achiziționării unei participații calificate într‑o instituție de credit, nici posibilitatea ca persoane terțe să participe la procedura administrativă, nici publicarea sistematică a deciziei autorității competente. În cazul nerespectării opoziției la achiziționarea unei participații calificate, aceasta prevede doar sancțiuni referitoare la exercitarea drepturilor de vot aferente participației dobândite de potențialii achizitori. În special, sancțiunile prevăzute la articolul 2c alineatul (2) din Kreditwesengesetz (Legea privind sectorul creditelor) din 9 septembrie 1998 (BGBl. 1998 I, p. 2776), astfel cum a fost modificată prin Legea din 10 august 2021 (BGBl. 2021 I, p. 3436) (denumită în continuare „KWG”) nu includ nici sancțiuni în privința vânzătorului unei participații calificate, nici măsuri precum nulitatea achiziției însăși sau obligația de a restabili situația anterioară vânzării.

71

Astfel, în speță, decizia atacată evaluează calitatea potențialilor achizitori, iar nu legalitatea contractului de vânzare‑cumpărare.

72

Clauza din contractul de vânzare‑cumpărare potrivit căreia acest contract nu va intra în vigoare în lipsa autorizației BCE a fost inserată în mod voluntar de părțile la contract. Desigur, o clauză inserată de părțile la un contract poate fi reflectarea reglementării (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 5 mai 1998, Dreyfus/Comisia, C‑386/96 P, EU:C:1998:193, punctul 51). Cu toate acestea, în speță, clauza menționată este reflectarea unei reglementări care supune în mod individual potențialul achizitor unei autorizații administrative prin care se urmărește să se aprecieze dacă acesta dispune de calitatea pentru a avea acces la sectorul bancar ca proprietar. Spre deosebire de împrejurările cauzei în care s‑a pronunțat Hotărârea din 5 mai 1998, Dreyfus/Comisia (C‑386/96 P, EU:C:1998:193), BCE nu se pronunță cu privire la conformitatea contractului eventual încheiat între potențialii achizitori și vânzătorul unei participații într‑o instituție de credit atunci când evaluează notificarea achiziției menționate.

73

În plus, articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) prevede că libertatea de a desfășura o activitate comercială este recunoscută în conformitate cu dreptul Uniunii și cu legislațiile și practicile naționale.

74

Articolul 17 din cartă prevede că orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune și de a lăsa moștenire bunurile pe care le‑a dobândit în mod legal.

75

În această privință, deși decizia atacată constituie o ingerință în dreptul de proprietate și în libertatea de a desfășura o activitate comercială ale potențialilor achizitori, ea nu poate fi considerată ca reprezentând o ingerință în aceleași drepturi în ceea ce o privește pe Socrates Capital. Astfel, decizia atacată nu aduce atingere în mod direct dreptului societății Socrates Capital de a‑și vinde părțile sociale din banca‑țintă.

76

Contrar celor susținute de reclamanți, BCE nu a considerat că lipsea reputația potențialilor achizitori pentru motivul că aceștia din urmă au „făcut afaceri” în general cu Socrates Capital. În special, BCE nu a reproșat potențialilor achizitori că au semnat contractul de vânzare‑cumpărare cu Socrates Capital. La punctul 2.7 din decizia atacată, BCE a reproșat achizitorilor doar intenția lor de a‑l asocia pe A în implementarea planului de afaceri și de a‑l numi în Consiliul consultativ după proiectul de achiziție. Prin urmare, reclamanții nu pot susține în mod întemeiat că decizia atacată echivalează cu o interdicție generală pentru Socrates Capital de a‑și vinde părțile sociale din banca‑țintă.

77

Așadar, decizia atacată nu o privește direct pe Socrates Capital.

78

În consecință, fără a fi necesar să se examineze dacă Socrates Capital este vizată în mod individual de decizia atacată, acțiunea este inadmisibilă în ceea ce privește această societate.

357

În replică, reclamanții susțin pentru prima dată că BCE nu se putea întemeia pe competența profesională a potențialului achizitor pentru a adopta decizia atacată. Articolul 23 alineatul (1) din Directiva 2013/36 ar menționa reputația, iar nu competența profesională a potențialului achizitor. BCE ar fi încălcat, așadar, acest articol, astfel cum a fost transpus în dreptul german.

[omissis]

362

În plus, este adevărat că articolul 23 alineatul (1) din Directiva 2013/36 nu menționează la litera (a) decât reputația potențialului achizitor, în timp ce același articol menționează la litera (b) reputația, cunoștințele, aptitudinile și experiența, astfel cum se menționează la articolul 91 alineatul (1) din aceeași directivă, ale oricărui membru al organului de conducere și ale oricărui membru al conducerii superioare care va conduce activitatea instituției de credit ca urmare a proiectului de achiziție.

363

Cu toate acestea, trebuie arătat că, potrivit accepțiunii sale uzuale, termenul „reputat” înseamnă „care este demn de stimă” sau „a cărui respectabilitate este notorie”. O astfel de definiție, care face trimitere în special la opinia publicului, nu exclude ca reputația unei persoane să depindă de competența sa profesională.

364

Potrivit considerentului (8) al Directivei 2007/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de modificare a Directivei 92/49/CEE a Consiliului și a Directivelor 2002/83/CE, 2004/39/CE, 2005/68/CE și 2006/48/CE în ceea ce privește normele de procedură și criteriile de evaluare aplicabile evaluării prudențiale a achizițiilor și majorărilor de participații în sectorul financiar (JO 2007, L 247, p. 1), ale căror dispoziții au fost preluate în Directiva 2013/36, aplicarea criteriului privind reputația potențialului achizitor presupune să se stabilească dacă există îndoieli cu privire la integritatea „și [la] competenț[a] profesional[ă]” a acestuia și dacă îndoielile menționate sunt fondate.

365

Luarea în considerare, la examinarea reputației potențialului achizitor, a competenței sale profesionale este în concordanță cu evaluarea „adecv[ării]” acestui achizitor, potrivit articolului 23 alineatul (1) din Directiva 2013/36. Ea este de asemenea coerentă cu obiectivul de a controla achizițiile de participații calificate, care este de a garanta o administrare corectă și prudentă a instituției de credit. Dat fiind că deținătorul unei participații calificate este în măsură să exercite o influență asupra instituției de credit în cauză, competența sa profesională contribuie la o astfel de administrare corectă și prudentă a acestei instituții.

366

Orientările comune confirmă, de altfel, această interpretare, întrucât indică, în special la punctul 10.1, că evaluarea reputației potențialului achizitor ar trebui să acopere integritatea sa și competența sa profesională.

367

Termenii articolului 2c alineatul (1b) prima teză punctul 1 din KWG amintiți la punctul 282 de mai sus nu permit excluderea unei asemenea interpretări. Expunerea de motive a Gesetz zur Umsetzung der Beteiligungsrichtlinie (Legea de transpunere a Directivei privind participațiile) din 12 martie 2009 (BGBl., 2009 I, p. 470), care transpune în dreptul german Directiva 2007/44, menționează că criteriul de fiabilitate constă în verificarea existenței unor îndoieli cu privire la integritatea „și la capacitatea profesională” a potențialului achizitor și la temeinicia acestor îndoieli.

368

Din ceea ce precedă rezultă că criteriul reputației menționat la articolul 23 alineatul (1) din Directiva 2013/36 trebuie interpretat în sensul că include evaluarea competenței profesionale a potențialului achizitor.

369

Prin urmare, reclamanții nu pot susține în mod întemeiat că BCE a încălcat articolul 23 din Directiva 2013/36, astfel cum a fost transpus în dreptul german, prin examinarea competenței profesionale a potențialilor achizitori.

[omissis]

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a patra)

declară și hotărăște: