1

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta, Landesbank Baden‑Württemberg, solicită anularea Deciziei SRB/ES/2021/82 a Comitetului unic de rezoluție (SRB) din 15 decembrie 2021 privind calculul contribuțiilor ex ante pentru anul 2017 la Fondul unic de rezoluție pentru Landesbank Baden‑Württemberg (denumită în continuare „decizia atacată”).

[omissis]

[omissis]

20

Reclamanta solicită Tribunalului:

21

SRB solicită Tribunalului:

239

Reclamanta susține, pentru prima dată în memoriul său în replică, că cerințele impuse de Curte în Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Landesbank Baden‑Württemberg și SRB (C‑584/20 P și C‑621/20 P, EU:C:2021:601), privind evaluarea comparativă a obligației de motivare care revine SRB și obligația acestuia din urmă de a respecta secretul comercial al instituțiilor în cauză nu sunt aplicabile în prezenta cauză. Astfel, în conformitate cu Hotărârea din 19 iunie 2018, Baumeister (C‑15/16, EU:C:2018:464, punctele 54 și 56), datele celorlalte instituții pe care se întemeiază decizia atacată nu ar mai fi acoperite de secretul comercial, întrucât aceste date ar avea o vechime mai mare de cinci ani, data de referință pentru perioada de contribuție 2017 fiind 31 decembrie 2015.

240

SRB contestă această argumentație, fără a repune însă în discuție admisibilitatea acestui aspect.

241

Trebuie amintit că principiul însuși al metodei de calcul al contribuțiilor ex ante, astfel cum reiese din Directiva 2014/59 și din Regulamentul nr. 806/2014, implică utilizarea de către SRB a unor date acoperite de secretul comercial, care nu pot fi preluate în motivarea deciziei de stabilire a contribuțiilor ex ante (Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Landesbank Baden‑Württemberg și SRB, C‑584/20 P și C‑621/20 P, EU:C:2021:601, punctul 114).

242

În această privință, SRB a furnizat în decizia atacat motivele pentru care datele instituțiilor care fuseseră luate în considerare pentru calcularea contribuțiilor ex ante pentru anul 2017 sunt acoperite de secretul comercial.

243

În special, SRB a observat, în considerentul (100) al deciziei atacate, că secretele comerciale ale instituțiilor – și anume toate informațiile privind activitatea profesională a instituțiilor care, în cazul divulgării către un concurent și/sau către un public mai larg, ar putea aduce o atingere gravă intereselor instituției – erau considerate informații confidențiale. La calcularea contribuțiilor ex ante, informațiile furnizate de instituții prin intermediul formularelor lor de declarare a datelor, pe care se bazează SRB pentru a‑și calcula contribuția ex ante, erau considerate secrete de afaceri.

244

În plus, în considerentele (102)-(105) ale deciziei atacate, SRB a arătat că îi era interzis să divulge datele fiecărei instituții, care constituiau baza de calcul în decizia menționată, deși era autorizat să divulge datele agregate și comune, în măsura în care aceste date erau cumulate. În aceste condiții, instituțiile beneficiau, potrivit deciziei menționate, de „o transparență totală în ceea ce privește calculul contribuției lor anuale de bază și a multiplicatorului de ajustare”, pentru etapele de calcul al acestei contribuții, astfel cum erau definite în anexa I la Regulamentul delegat 2015/63, care vizau „calculul indicatorilor primari” (etapa 1), „redimensionarea indicatorilor” (etapa 3) și „calculul indicatorului sintetic” (etapa 5). În plus, instituțiile erau în măsură să obțină datele comune utilizate interșanjabil de SRB pentru toate instituțiile supuse ajustării în funcție de profilul lor de risc pentru etapele de calcul privind „discretizarea indicatorilor” (etapa 2), „includerea semnului atribuit” (etapa 4) și „calculul contribuțiilor anuale” (etapa 6).

245

Or, reclamanta contestă caracterul suficient al acestor explicații, în măsura în care, la data la care a fost adoptată decizia atacată, datele celorlalte instituții aveau o vechime de șase ani și, ca urmare a acestui fapt, nu mai erau acoperite de secretul comercial, deși, în pofida acestui fapt, SRB nu a furnizat motivele pentru care aceste date nu au fost divulgate.

246

Pentru a aprecia acest argument, trebuie amintit că, atunci când informațiile care au putut să constituie secrete de afaceri la un anumit moment dat datează de cinci ani sau mai mult, se consideră în principiu, din cauza trecerii timpului, că sunt istorice și că și‑au pierdut, din acest motiv, caracterul lor secret, cu excepția cazului în care, în mod excepțional, partea care se prevalează de acest caracter demonstrează că, în pofida vechimii lor, aceste informații constituie încă elemente esențiale ale poziției sale comerciale sau ale celor ale terților în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 iunie 2018, Baumeister, C‑15/16, EU:C:2018:464, punctul 54 și jurisprudența citată).

247

În această privință, nu se contestă că datele individuale ale instituțiilor pe care se întemeiază decizia atacată pentru calculul contribuției ex ante a reclamantei erau, la momentul adoptării acestei decizii, mai vechi de cinci ani.

248

Cu toate acestea, după cum a explicat SRB în duplică și în ședință, fără a fi contrazis de reclamantă, poziția relativă a unei instituții în raport cu cea a concurenților săi poate, în realitatea economică a sectorului bancar, să rămână identică sau similară pentru o perioadă îndelungată, care depășește cinci ani. Într‑adevăr, anumite elemente, precum modelul comercial sau activitățile unei astfel de unități, rămân stabile pe termen scurt și mediu, astfel încât o instituție care a prezentat cândva un profil de risc ridicat, în raport cu datele care sunt mai vechi de cinci ani, poate continua să prezinte un asemenea profil la sfârșitul perioadei inițiale. Astfel, în pofida vechimii lor, aceste informații constituie încă elemente esențiale ale poziției comerciale a instituțiilor de credit. În aceste condiții, dacă astfel de date esențiale ar fi divulgate prin intermediul motivării deciziei atacate, operatorii economici care își desfășoară activitatea în sectorul bancar s‑ar putea întemeia pe acestea pentru a deduce poziția comercială actuală a unei instituții.

249

Reclamanta nu poate pretinde astfel că SRB ar fi trebuit să divulge în motivarea deciziei atacate datele individuale ale celorlalte instituții care permit verificarea calculului contribuției sale ex ante, întrucât, deși au o vechime de șase ani, constituie încă elemente esențiale ale poziției comerciale a acestor instituții.

250

Această concluzie nu este repusă în discuție de argumentul reclamantei potrivit căruia SRB, pentru a‑și îndeplini obligația de motivare, trebuie să îi furnizeze, într‑o formă anonimizată, o listă care să cuprindă toate datele instituțiilor ce sunt repartizate în același interval cu aceasta.

251

Pe de o parte, a impune SRB o astfel de cerință ar depăși cerințele impuse de jurisprudență care au fost amintite la punctele 217, 220 și 221 de mai sus.

252

Pe de altă parte, SRB a susținut, fără a fi contrazis în mod serios cu privire la acest aspect, că fie și o listă cu date anonimizate aferente unui anumit interval risca să permită operatorilor economici care își desfășoară activitatea în domeniul bancar, care sunt operatori avizați, să afle secrete comerciale ale anumitor instituții. În această privință, reclamanta nu a contestat printre altele faptul că astfel de operatori știau care sunt instituțiile ce aveau tendința de a avea valori ridicate pentru anumiți indicatori de risc. Or, dacă ar obține liste cuprinzând astfel de date în fiecare an, aceștia ar putea urmări evoluția indicatorilor de risc ai acestor instituții, în pofida faptului că aceștia sunt compuși din date sensibile din punct de vedere comercial. Un astfel de risc există în special în ceea ce privește instituțiile de dimensiuni mari și cele stabilite în statele membre în care nu există decât un număr limitat de instituții obligate la plata contribuției ex ante. Astfel, nu este exclus ca, în aceste cazuri, un operator avizat să fie în măsură să deducă identitatea unor asemenea instituții, chiar dacă datele acestora din urmă ar fi anonimizate. Astfel, nu se poate reproșa SRB că nu a întocmit lista cuprinzând toate datele anonimizate ale instituțiilor care s‑ar regăsi în același interval.

253

Având în vedere cele care precedă, al șaptelea aspect al celui de al doilea motiv trebuie respins.

254

Reclamanta susține că este imposibil să se înțeleagă, pe baza deciziei atacate, motivele pentru care nivelul‑țintă anual a fost stabilit la 1/8 din 1,05 % din cuantumul total al depozitelor garantate. Explicațiile suplimentare furnizate de SRB la punctul 17 și următoarele din anexa III la această decizie nu ar fi de altfel suficiente pentru a clarifica modul în care nivelul-țintă anual a fost stabilit efectiv. În plus, SRB nu ar fi comunicat nivelul‑țintă final prognozat, nici interpretarea sa cu privire la plafonul menționat la articolul 70 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 806/2014. Or, astfel cum ar arăta decizia de stabilire a contribuțiilor ex ante pentru perioada de contribuție 2022, SRB consideră că ar avea competența să majoreze fără restricții nivelul‑țintă anual prin aplicarea unui coeficient care nu este prevăzut de reglementarea aplicabilă și să impună astfel instituțiilor o sarcină disproporționată.

255

SRB răspunde că reiese din considerentele (50)-(63) ale deciziei atacate și din cuprinsul punctelor 19-25 din anexa III la această decizie că a furnizat o motivare suficientă în ceea ce privește stabilirea nivelului‑țintă anual pentru perioada de contribuție 2017.

256

În special, SRB ar fi stabilit nivelul‑țintă anual ținând seama de toate elementele relevante, precum și de criteriile prevăzute la articolul 69 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014. De altfel, în ceea ce privește creșterea preconizată a depozitelor garantate, decizia atacată ar fi explicat, pe de o parte, că, potrivit datelor furnizate de sistemele de garantare a depozitelor, suma depozitelor garantate ar fi crescut cu 2,2 % între anii 2015 și 2016 și că, pe de altă parte, rata estimată de creștere a acestor depozite ar fi cuprinsă între 1 % și 4 %. În plus, modul în care au fost luate în considerare eventualele efecte prociclice ar fi fost prezentat în considerentul (61) al deciziei atacate și la punctul 23 și următoarele din anexa III la această decizie.

257

În sfârșit, ar fi fost posibil ca reclamanta să calculeze nivelul‑țintă final estimat în anul 2017 pe baza datelor de care avea cunoștință, în timp ce nedivulgarea interpretării SRB privind plafonul de 12,5 % prevăzut la articolul 70 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 806/2014 nu ar fi de natură să afecteze motivarea deciziei atacate.

258

Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, în conformitate cu articolul 69 alineatul (1) din Regulamentul nr. 806/2014, la sfârșitul perioadei inițiale, mijloacele financiare disponibile în FUR trebuie să atingă nivelul‑țintă final, care corespunde a cel puțin 1 % din cuantumul depozitelor garantate ale tuturor instituțiilor autorizate pe teritoriul tuturor statelor membre participante.

259

Potrivit articolului 69 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014, pe parcursul perioadei inițiale, contribuțiile ex ante trebuie să se repartizeze cât mai uniform posibil în timp, până la atingerea nivelului‑țintă final menționat la punctul 258 de mai sus, dar ținându‑se seama în mod corespunzător de etapa ciclului de activitate și de impactul pe care contribuțiile prociclice îl pot avea asupra poziției financiare a instituțiilor.

260

Articolul 70 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014 prevede că, în fiecare an, contribuțiile datorate de toate instituțiile autorizate de pe teritoriul tuturor statelor membre participante nu depășesc 12,5 % din nivelul‑țintă final.

261

În ceea ce privește modul de calcul al contribuțiilor ex ante, articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul delegat 2015/63 prevede că SRB stabilește cuantumul acestora pe baza nivelului‑țintă anual, având în vedere nivelul‑țintă final, precum și pe baza cuantumului mediu, calculat trimestrial, al depozitelor acoperite în anul anterior ale tuturor instituțiilor autorizate pe teritoriul tuturor statelor membre participante.

262

În speță, astfel cum reiese din considerentul (63) al deciziei atacate, SRB a stabilit pentru perioada de contribuție 2017 cuantumul nivelului‑țintă anual la 7161808441 de euro.

263

În considerentele (51) și (52) ale deciziei atacate, SRB a explicat în esență că, în vederea stabilirii nivelului‑țintă anual, luase în considerare nivelul‑țintă final estimat pentru anul 2023, necesitatea de a repartiza contribuțiile ex ante cât mai uniform posibil în perioada inițială, precum și faza ciclului de activitate și efectele pe care aceste contribuții le‑ar avea asupra situației financiare a instituțiilor. Ulterior, SRB a considerat adecvat să stabilească un coeficient care se întemeia pe acești parametri și pe mijloacele financiare deja disponibile în cadrul FUR (denumit în continuare „coeficientul”). SRB a aplicat acest coeficient unei optimi din cuantumul mediu al depozitelor acoperite în anul 2016, pentru a obține nivelul‑țintă anual.

264

În considerentele (54)-(62) ale deciziei atacate, SRB a expus demersul urmat pentru a determina nivelul‑țintă anual.

265

În considerentul (54) al deciziei atacate, SRB a explicat că trebuia să se acorde o atenție deosebită evoluției preconizate a depozitelor garantate în perioada inițială, întrucât, dacă aceste depozite ar crește în timp, stabilirea nivelului‑țintă anual la 1 % din cuantumul depozitelor menționate nu ar fi suficientă pentru a atinge nivelul‑țintă final.

266

În această privință, SRB a constatat, în considerentul (55) al deciziei atacate, că cuantumul mediu al depozitelor garantate, calculat trimestrial, se ridica pentru anul 2016 la 5,546 mii de miliarde de euro.

267

În considerentele (56)-(58) ale deciziei atacate, SRB a prezentat evoluția prognozată a depozitelor garantate pentru cei 6 ani rămași din perioada inițială, și anume 2018-2023. Acesta a apreciat că ratele anuale de creștere a acestor depozite până la sfârșitul perioadei inițiale se vor situa între 1 % și 4 %.

268

În considerentele (59)-(61) ale deciziei atacate, SRB a prezentat o evaluare a etapei ciclului de activitate și a potențialului efect prociclic pe care contribuțiile ex ante l‑ar putea avea asupra situației financiare a instituțiilor. În acest scop, SRB a arătat că a ținut seama de mai multe elemente, cum ar fi, printre altele, previziunea Comisiei de creștere a produsului intern brut pentru 2017 sau indicatorii‑cheie pentru sectorul bancar din zona euro, cum ar fi solvabilitatea, calitatea activelor și rentabilitatea instituțiilor. În această privință și pentru a nu agrava efectele prociclice ale contribuțiilor ex ante asupra solvabilității sectorului bancar, SRB a considerat că ar fi pertinent să se stabilească nivelul‑țintă anual în raport cu o rată de evoluție a depozitelor garantate care ar fi inferioară celei preconizate, întrucât era cea mai credibilă.

269

În considerentul (62) al deciziei atacate, SRB a concluzionat că, din cauza incertitudinilor legate de redresarea economică, a impactului negativ al acestora asupra creșterii viitoare a depozitelor garantate și asupra ciclului de activitate limitat și a numărului limitat de date susceptibile să indice evoluția viitoare a acestor depozite, era pertinent să se adopte o abordare prudentă în ceea ce privește ratele de creștere a depozitelor menționate pentru anii următori până în anul 2023.

270

Având în vedere aceste considerații, SRB a calculat, în considerentul (63) al deciziei atacate, cuantumul nivelului‑țintă anual înmulțind cuantumul mediu al depozitelor garantate în anul 2016 cu coeficientul de 1,05 % și împărțind rezultatul acestui calcul la 8, în conformitate cu următoarea formulă matematică, care figurează în considerentul (63) al deciziei menționate:

„Țintă0 [cuantumul nivelului‑țintă anual] = Totalul depozitelor garantate2016 * 0,0105 * ⅛ = EUR 7161808441”.

271

În ședință, SRB a arătat însă că a stabilit nivelul‑țintă anual pentru perioada de contribuție 2017 după cum urmează.

272

În primul rând, pe baza unei analize prospective, SRB a stabilit cuantumul depozitelor acoperite ale tuturor instituțiilor autorizate pe teritoriul tuturor statelor membre participante, preconizat pentru sfârșitul perioadei inițiale. Pentru a ajunge la această sumă, SRB a luat în considerare cuantumul mediu al depozitelor garantate în anul 2016, rata anuală de creștere a acestor depozite, precum și numărul de perioade de contribuție rămase până la sfârșitul perioadei inițiale.

273

În al doilea rând, în conformitate cu articolul 69 alineatul (1) din Regulamentul nr. 806/2014, SRB a calculat 1 % din cuantumul prognozat al depozitelor garantate la sfârșitul perioadei inițiale pentru a obține valoarea estimată a nivelului‑țintă final care trebuia atins la 31 decembrie 2023.

274

În al treilea rând, SRB a dedus din acest din urmă cuantum resursele financiare deja disponibile în FUR în anul 2017, pentru a obține cuantumul care rămânea de încasat în perioadele de contribuție rămase înainte de sfârșitul perioadei inițiale.

275

În al patrulea rând, SRB a împărțit această din urmă sumă la numărul de perioade de contribuție rămase, pentru a o repartiza uniform între aceste perioade. Nivelul‑țintă anual pentru perioada de contribuție 2017 a fost astfel stabilit la suma menționată la punctul 262 de mai sus, și anume aproximativ 7,161 miliarde de euro.

276

Pentru a examina dacă SRB și‑a respectat obligația de motivare în ceea ce privește stabilirea nivelului‑țintă anual, trebuie amintit mai întâi că nemotivarea sau motivarea insuficientă constituie un motiv de ordine publică ce poate și chiar trebuie să fie invocat din oficiu de instanța Uniunii (a se vedea Hotărârea din 2 decembrie 2009, Comisia/Irlanda și alții, C‑89/08 P, EU:C:2009:742, punctul 34 și jurisprudența citată). În consecință, Tribunalul poate și chiar trebuie să ia în considerare și alte vicii de motivare decât cele invocate de reclamantă, în special atunci când acestea apar în cursul procedurii.

277

În acest scop, părțile au fost ascultate în cursul fazei orale a procedurii cu privire la toate eventualele vicii de motivare de care ar fi afectată decizia atacată în ceea ce privește stabilirea nivelului‑țintă anual. În special, întrebat în mod expres și în repetate rânduri în această privință, SRB a descris, etapă cu etapă, metodologia pe care o urmase efectiv pentru a determina nivelul‑țintă anual pentru perioada de contribuție 2017, astfel cum este prezentată la punctele 274-277 de mai sus.

278

În ceea ce privește, în continuare, conținutul obligației de motivare, reiese din jurisprudență că motivarea unei decizii luate de o instituție sau un organ al Uniunii trebuie să fie lipsită de contradicții astfel încât să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de motivele reale ale deciziei, pentru a‑și apăra drepturile în fața instanței competente, iar acesteia din urmă să își exercite controlul (a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 iulie 2008, Bertelsmann și Sony Corporation of America/Impala, C‑413/06 P, EU:C:2008:392, punctul 169 și jurisprudența citată; Hotărârea din 22 septembrie 2005, Suproco/Comisia, T‑101/03, EU:T:2005:336, punctele 20 și 45-47, și Hotărârea din 16 decembrie 2015, Grecia/Comisia, T‑241/13, EU:T:2015:982, punctul 56).

279

De asemenea, atunci când autorul deciziei atacate furnizează anumite explicații privind motivele acesteia în cursul procedurii în fața instanței Uniunii, explicațiile respective trebuie să fie coerente cu considerațiile expuse în această decizie (a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 septembrie 2005, Suproco/Comisia, T‑101/03, EU:T:2005:336, punctele 45-47, și Hotărârea din 13 decembrie 2016, Printeos și alții/Comisia, T‑95/15, EU:T:2016:722, punctele 54 și 55).

280

Astfel, în cazul în care considerațiile prezentate în decizia atacată nu sunt coerente cu asemenea explicații furnizate în cadrul procedurii jurisdicționale, motivarea deciziei în discuție nu îndeplinește funcțiile amintite la punctele 210 și 211 de mai sus. În special, o astfel de incoerență împiedică, pe de o parte, persoanele interesate să ia cunoștință de motivele reale ale deciziei atacate înainte de introducerea căii de atac și să își pregătească apărarea împotriva acestora și, pe de altă parte, împiedică instanța Uniunii să identifice motivele care au servit drept veritabil suport juridic pentru această decizie și să le examineze conformitatea cu normele aplicabile.

281

În sfârșit, trebuie amintit că, atunci când SRB adoptă o decizie de stabilire a contribuțiilor ex ante, acesta trebuie să aducă la cunoștința instituțiilor în cauză metoda de calcul al respectivelor contribuții (a se vedea Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Landesbank Baden‑Württemberg și SRB, C‑584/20 P și C‑621/20 P, EU:C:2021:601, punctul 122).

282

Situația trebuie să fie aceeași pentru metoda de stabilire a nivelului‑țintă anual, acest cuantum având o importanță esențială în economia unei asemenea decizii. Astfel, după cum reiese din cuprinsul punctului 16 de mai sus, modul de calcul al contribuțiilor ex ante constă în repartizarea cuantumului respectiv între toate instituțiile în cauză, așa încât o creștere sau o reducere a aceluiași cuantum determină o creștere sau o reducere corespunzătoare a contribuției ex ante a fiecăreia dintre aceste instituții.

283

Reiese din cele ce precedă că, deși SRB este obligat să furnizeze instituțiilor, prin intermediul deciziei atacate, explicații privind metoda de stabilire a nivelului‑țintă anual, aceste explicații trebuie să fie coerente cu explicațiile furnizate de SRB în cursul procedurii jurisdicționale și să privească metoda efectiv aplicată.

284

Or, această situație nu se regăsește în prezenta cauză.

285

Astfel, trebuie arătat mai întâi că decizia atacată a expus, în considerentul (63), o formulă matematică pe care a prezentat‑o ca fiind la baza stabilirii nivelului‑țintă anual. Or, se dovedește că această formulă nu integrează elementele metodei efectiv aplicate de SRB, așa cum a fost explicată în ședință. Așadar, după cum reiese din cuprinsul punctelor 272-275 de mai sus, SRB a obținut cuantumul nivelului‑țintă anual, în cadrul acestei metodologii, prin deducerea din nivelul‑țintă final a mijloacelor financiare disponibile în cadrul FUR, în vederea calculării cuantumului care rămânea de perceput până la sfârșitul perioadei inițiale și împărțind acest din urmă cuantum la numărul de perioade de contribuție rămase. Or, cele două etape ale calculului nu își găsesc nicio expresie în formula matematică menționată.

286

Incoerențe similare afectează de asemenea modul în care a fost stabilit coeficientul de 1,05 %, care joacă însă un rol esențial în formula matematică menționată la punctul 285 de mai sus. Astfel, după cum reiese din considerentele (51) și (52) ale deciziei atacate, acest coeficient ar putea fi înțeles în sensul că se bazează pe estimarea nivelului‑țintă final pentru anul 2023, pe necesitatea de a repartiza contribuțiile ex ante cât mai uniform posibil în perioada inițială, precum și pe o analiză privind etapa ciclului de activitate și efectele pe care aceste contribuții le‑ar avea asupra situației financiare a instituțiilor. Or, așa cum a recunoscut SRB în ședință, acest coeficient a fost stabilit astfel încât să poată justifica rezultatul calculului cuantumului nivelului‑țintă anual, cu alte cuvinte după ce SRB a calculat acest cuantum prin aplicarea celor patru etape prezentate la punctele 272-275 de mai sus și, în special, prin împărțirea la numărul de perioade de contribuție rămase a cuantumului rezultat din deducerea mijloacelor financiare disponibile în cadrul FUR din nivelul‑țintă final. Or, acest demers nu reiese nicidecum din decizia atacată.

287

Rezultă că, în ceea ce privește stabilirea nivelului‑țintă anual, metoda efectiv aplicată de SRB, așa cum a fost explicată în ședință, nu corespunde celei descrise în decizia atacată, astfel încât motivele reale, în raport cu care a fost stabilit acest nivel‑țintă, nu puteau fi identificate pe baza deciziei atacate nici de instituții, nici de Tribunal.

288

Având în vedere cele ce precedă, este necesar să se constate că decizia atacată este afectată de vicii de motivare în ceea ce privește stabilirea nivelului‑țintă anual.

289

Prin urmare, al treilea aspect al celui de doilea motiv trebuie admis. Ținând seama de implicațiile juridice și economice ale prezentei cauze, este totuși în interesul unei bune administrări a justiției să continue examinarea celorlalte motive ale acțiunii.

[omissis]

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a opta extinsă)

declară și hotărăște: