Cerere de decizie preliminară introdusă de Rayonen sad – Nesebar (Bulgaria) la 5 decembrie 2022 – „Vodosnabdyavane i kanalizatsia” EAD/PQ

(Cauza C-744/22)

(2023/C 71/20)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Rayonen sad – Nesebar

Părțile din procedura principală

Reclamantă:„Vodosnabdyavane i kanalizatsia” EAD

Pârât: PQ

Întrebările preliminare

Dispozițiile articolului 2 alineatul (5) și ale articolului 7 alineatul (2) punctul 1 din Regulamentul nr. 1 din 9 iulie 2004 privind onorariile avocațiale minimale, aplicabile potrivit articolului 47 alineatul (6) din Codul de procedură civilă, privind normele de stabilire a onorariului unui reprezentant special al pârâtului sunt compatibile, într-o procedură precum procedura principală având ca obiect o acțiune îndreptată împotriva unui consumator pentru plata datorată pentru consumul unei cantități reduse de apă, cu articolul 19 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană coroborat cu articolul 169 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în condițiile în care pârâtul, atunci când cade în pretenții, este obligat și la plata cheltuielilor cu reprezentantul special, în conformitate cu articolul 78 alineatul (1) din Codul de procedură civilă?

Articolul 47 alineatul (6) din Codul de procedură civilă coroborat cu articolul 26 alineatul (1) din Legea privind asistența judiciară, care stabilește mecanismul de numire a unui reprezentant special în cazul în care pârâtul nu poate fi găsit la adresă, potrivit căruia onorariul se stabilește de instanță, existând inclusiv posibilitatea stabilirii acestuia sub cuantumul minim, dar desemnarea reprezentantului ține în întregime de competența altui organ, și anume Consiliul Baroului, care poate refuza desemnarea unui reprezentant special în mod arbitrar și numai pentru că nu este de acord cu onorariul fixat de instanță, este conform cu articolul 19 alineatul (1) TUE coroborat cu articolul 169 alineatul (1) TFUE?

În aplicarea directă a dreptului Uniunii și în special a dispozițiilor articolului 19 alineatul (1) TUE coroborat cu articolul 169 alineatul (1) TFUE, instanța este competentă, în cazul unui refuz de desemnare a unui avocat ca reprezentant special, să utilizeze în procedura judiciară alte mecanisme în scopul garantării protecției drepturilor consumatorului în procedură, care nu se aplică în principiu în astfel de cazuri potrivit dreptului Republicii Bulgaria? Poate de exemplu să acorde asistență judiciară în conformitate cu articolul 95 alineatul (1) din Codul de procedură civilă fără ca aceasta să fie solicitată de consumator?