1)

Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (1), în special considerentele (4), (18), (34), (28) și (29) și articolul 3 punctul 2, articolul 11, articolul 12 și articolul 23 [din această directivă], precum și principiul precauției și al protecției sănătății umane, prevăzut la articolele 191 TFUE și 174 [din Tratatul CE] pot fi interpretate în sensul că, în temeiul unei legi naționale a unui stat membru, se acordă acestui stat membru posibilitatea de a prevedea că evaluarea daunelor aduse sănătății (EDS) constituie un act străin de procedura de acordare și de reexaminare a autorizației integrate de mediu (AIM) – în speță [Decretul președintelui Consiliului de Miniștri (DPCM)] 2017 – și că elaborarea acesteia poate fi lipsită de efecte automate în ceea ce privește luarea în considerare în timp util și efectivă de către autoritatea competentă în cadrul unei proceduri de reexaminare a AIM/DPCM, în special atunci când rezultă un risc inacceptabil pentru sănătate pentru o populație semnificativă afectată de emisiile poluante, sau directiva trebuie interpretată în sensul că: (i) riscul tolerabil pentru sănătatea umană poate fi evaluat prin intermediul unei analize științifice de natură epidemiologică, (ii) EDS trebuie să constituie un act care să facă parte integrantă din procedura de acordare și de reexaminare a AIM/DPCM și chiar o condiție prealabilă necesară pentru aceasta și, în special, să fie luată în considerare în mod necesar, efectiv și în timp util de autoritatea responsabilă cu acordarea și reexaminarea AIM?

2)

Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării), în special considerentele (4), [(15)], (18), (21), (34), (28) și (29) și articolul 3 punctul 2, articolul 11, articolul 14, articolul 15, articolul 18 și articolul 21, pot fi interpretate în sensul că, în temeiul unei legi naționale a unui stat membru, acest stat membru trebuie să prevadă că autorizația integrată de mediu (în speță AIM 2012, DPCM 2014, DPCM 2017) trebuie să ia în considerare întotdeauna toate substanțele care fac obiectul emisiilor a căror nocivitate este cunoscută din punct de vedere științific, inclusiv fracțiunile de PM10 și PM2,5 care sunt în orice caz cauzate de instalația evaluată, sau directiva poate fi interpretată în sensul că autorizația integrată de mediu (măsura de autorizare administrativă) trebuie să cuprindă numai substanțe poluante prevăzute a priori în considerarea naturii și a tipului de activitate industrială desfășurată?

3)

Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării), în special considerentele (4), (18), (21), (22), (28), (29), (34) și (43) și articolul 3 punctele 2 și 25, articolul 11, articolul 14, articolul 16 și articolul 21, pot fi interpretate în sensul că, în temeiul legislației naționale a unui stat membru, acest stat membru poate, în cazul unei activități industriale care prezintă un pericol grav și semnificativ pentru integritatea mediului și sănătatea umană, să prelungească termenul acordat operatorului pentru a pune în conformitate activitatea industrială cu autorizația acordată, prin realizarea măsurilor și activităților de protecție a mediului și a sănătății prevăzute de aceasta, cu aproximativ șapte ani și jumătate după termenul stabilit inițial și pentru o durată totală de 11 ani?