1)

Articolul 56 alineatele (1), (6) și (9) din Directiva 2012/34/UE (1) trebuie interpretat în sensul că un regim tarifar poate face obiectul unei căi de atac chiar dacă perioada de valabilitate a tarifului care trebuie reexaminat a expirat deja (cale de atac împotriva unui așa-numit „tarif vechi”)?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: articolul 56 alineatele (1), (6) și (9) din Directiva 2012/34/UE trebuie interpretat în sensul că organismul de reglementare poate, în cazul unui control ex post al vechilor tarife, să le declare nevalide cu efect ex tunc?

3)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima și la a doua întrebare: interpretarea articolului 56 alineatele (1), (6) și (9) din Directiva 2012/34/UE permite o dispoziție națională care exclude posibilitatea unui control ex post al vechilor tarife cu efect ex tunc?

4)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima și la a doua întrebare: articolul 56 alineatul (9) din Directiva 2012/34/UE trebuie interpretat în sensul că măsurile de remediere ale organismului de reglementare competent, prevăzute de această dispoziție, în ceea ce privește consecințele juridice, permit, în principiu, să se dispună inclusiv rambursarea de către administratorul infrastructurii a tarifelor percepute în mod nelegal, deși drepturile de rambursare între întreprinderea feroviară și administratorul infrastructurii pot fi revendicate pe cale civilă?

5)

În cazul unui răspuns negativ la prima sau la a doua întrebare: în acest caz, dreptul de a exercita o cale de atac împotriva vechilor tarife decurge, în orice caz, din articolul 47 primul paragraf din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și din articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) atunci când, în lipsa unei decizii a organismului de control privind calea de atac, potrivit jurisprudenței Curții în cauza C-489/15 (2), rambursarea vechilor tarife nelegale în temeiul dispozițiilor de drept civil național este exclusă?